Istoricul şi sursele lui – o replică târzie dlui Cristian Vasile

Text cenzurat de revista “Studii si materiale de istorie”

Cine ar fi crezut că meandrele finanţării revistelor academice pot să-i creeze omului irepresibile dileme personale! Acum un an, când dl Cristian Vasile publica în SMIC recenzia sa necruţătoare la notele lui Dudu Velicu[1], iar eu mă gândeam să-i răspund, Mona Muscă era încă un reper moral pentru mine ÅŸi alÅ£ii ca mine, care îi Å£ineam strâns pumnii în lupta intransigentă cu Securitatea. Acum, la un an de la evenimente, când în sfârÅŸit am ocazia să-i răspund dlui Cristian Vasile în aceeaÅŸi revistă care i-a găzduit recenzia, Securitatea a învins-o pe Mona Muscă, iar Mona Muscă ne-a învins pe noi, fraierii. Extatica agonie a rozelor ce put i-a trezit simÅ£ul olfactiv distinsului domn Liiceanu, în vreme ce noi, fraierii, am căzut iremediabil din patul nostru de roze direct în această Românie care, vorba unui jurnalist al cărui nume îmi scapă (dar presupun că îl voi regăsi pe lista verificabililor), „ne ocupă tot timpul”. Am prieteni care mi-au spus că nu se face ca, în noul context, eu una, încă ne-etichetată ideologic cum sunt, adică fără nici o tabără din care să fac parte, să intru în polemică pe subiectul delicat al vinovăţiei informatorilor cu un proaspăt expert al proaspetei Comisii Tismăneanu. Această comisie, despre care eram tentată să cred că nu va reuÅŸi decât un inocent apel al bocancilor printre gratiile gulagului comunist, a devenit, conform deja solidei tradiÅ£ii autohtone, un izvor privilegiat de traficare a puterii simbolice (de la Bourdieu citire), la care – mai nou ÅŸi urmând aceeaÅŸi tradiÅ£ie – râvneÅŸte să se adape toată suflarea istoricilor recenÅ£i de pe DâmboviÅ£a. Ei bine, după ce academicianul Florin Constantiniu mi-a explicat, tot anul trecut, cu sinceritatea care îl caracterizează, că simplul fapt de a fi fost studenta Åžcolii Doctorale a AUF m-a transformat într-un profesionist incompetent, parcă nu mă mai simt nici eu chiar atât de ne-etichetată ideologic. ÃŽi mulÅ£umesc ÅŸi pe această cale academicianului Constantiniu că m-a etichetat în sfârÅŸit, lansându-mă, din a doua încercare, în carieră, după ce prima – e drept, mult mai academică, deci lipsită oricum de orice impact la public – se pare că nu prea dăduse roade. Din postura binecuvântată în care mă găsesc, de arhivist arătat cu degetul de istorici ÅŸi istoric marginalizat de arhiviÅŸti (adică nici cal, nici măgar, în logica imbatabilă a despicării apelor tulburi), trebuie să mă împac cu ideea că „nu vremile sunt supt om, ci bietul om supt vremi”, cum poetic spunea un precursor al domnului Cristian Vasile, altminteri drastic scurtat de cap (precursorul, nu dl Vasile) pentru păcatul de a fi umblat cu vorbe proaste. Astfel etichetată – ÅŸi cu riscul de a-l contraria pe distinsul academician, care presimt că de data asta va fi de acord cu mine – mă simt pregătită să plonjez în polemica cu dl Vasile.

Înainte de orice, pentru aceia care nu sunt iniţiaţi în fondul problemei, se cuvine să lămuresc legătura dintre Dudu Velicu, până mai ieri un ilustru necunoscut, şi deja mult prea celebra doamnă Muscă: amândoi au fost, în mod iremediabil demonstrat ştiinţific, informatori şi amândoi au încercat, în momente de decisivă răsturnare istorică, să joace la două capete. Cu alte cuvinte, amândoi au greşit cheia de la intrarea principală a istoriei. Aici însă asemănările încep să facă loc deosebirilor. În vreme ce doamna Muscă i-a păcălit cu succes pe securiştii regimului Ceauşescu, pentru ca mai târziu, cu o tehnică perfecţionată, să-şi extindă strategia la scară naţională, Dudu Velicu le-a părut mult mai puţin convingător securiştilor regimului Gheorghiu-Dej, care, generoşi, i-au oferit o viză turistică pe zece ani spre destinaţia favorită a vremii: lagărul de detenţie administrativă. În sfârşit, în vreme ce doamna Muscă e bine mersi şi ne vorbeşte cu talent despre patriotism, Dudu Velicu a murit în urmă cu treizeci de ani ca umil slujbaş într-o parohie de ţară, transformându-se fără putinţă de împotrivire din „om supt vremi” în izvor istoric. Aceasta este, de altfel, şi postura din care, după ani de anonimat, ne-a atras atenţia, mai întâi mie, apoi dlui Cristian Vasile.
ÃŽn 1997, recent angajată la Arhivele NaÅ£ionale, ÅŸefa mea de atunci, doamna Rodica MuÅŸetoiu, mi-a semnalat manuscrisele lui Dudu Velicu explicându-mi ce mină de aur ar putea reprezenta pentru istoricii sovietizării. Tânără cum eram ÅŸi grăbită să mă ratez la Åžcoala Doctorală a AUF, am stocat informaÅ£ia fără să-i acord prea mare interes. Abia în 2002, proaspăt întoarsă de pe calea pierzaniei imperialiste (pe care, la unison cu domnul Constantiniu, noii mei ÅŸefi de la Arhive nu au întârziat să mă facă s-o regret), am luat hotărârea eroică de a descâlci niÅŸte manuscrise voluminoase, umplute cu un scris dezordonat, cu cuvinte stenografiate ÅŸi prescurtări greu de descifrat. O muncă adeseori penibilă, în care de un ajutor inestimabil mi-a fost experienÅ£a de paleograf a colegului meu Åžerban Marin ÅŸi care m-a făcut să înÅ£eleg de ce istoricii comunismului au ezitat să se adâncească în studiul lui Dudu Velicu. IniÅ£ial, atât eu, cât ÅŸi Åžerban Marin nu ÅŸtiam decât puÅ£ine detalii din biografia personajului ÅŸi aveam doar cunoÅŸtinÅ£e elementare de istorie a Bisericii Ortodoxe Române în perioada comunistă. Dar pe măsură ce avansam în studierea fondului – muncă indispensabilă pentru editor – ÅŸi pe măsură ce semnele de întrebare în legătură cu anumite detalii ÅŸi interpretări se înmulÅ£eau, am înÅ£eles că Dudu Velicu nu era un martor inocent. Am avut ÅŸansa de a fi ajutată în mod colegial de un specialist în istoria BOR, domnul Adrian Petcu, consilier la CNSAS. Domnul Petcu mi-a semnalat existenÅ£a altor documente complementare, în fondul „CC al PCR-Cancelarie”, dar mi-a precizat că la CNSAS nu deÅ£in, pe numele lui Dudu Velicu, decât un dosar cu coperÅ£ile goale ÅŸi că, în ciuda bănuielilor sale că el ar fi servit ca informator atât pentru SSI-ul lui Eugen Cristescu, cât ÅŸi pentru Securitatea comunistă în primii ei ani de funcÅ£ionare, acestea nu puteau fi, în acel moment, probate cu documente. Åžansa de a obÅ£ine dovada indirectă a poziÅ£iei sale – ÅŸi de a putea clarifica astfel contextul documentului istoric pe care îl puneam în circulaÅ£ie – mi-a procurat-o în cele din urmă soÅ£ul meu, cititor cu memorie lungă, aflat sub impactul recent al unei alte cărÅ£i de documente, editată de istoricii Radu Ciuceanu ÅŸi Cristina PăiuÅŸan.[2] El a fost acela care a remarcat că unele dintre notele informative reproduse în volum, sub pseudonimul „Viator”, erau identice cu textele unora dintre notiÅ£ele din jurnalul personal al lui Dudu Velicu. Am realizat, astfel, că, dintre aceste note, adunate parÅ£ial în caiete, parÅ£ial pe foi volante, numai unele reprezentau jurnalul propriu-zis al autorului, restul fiind, se pare, ciornele informărilor pe care le făcea la Securitate. I-am comunicat informaÅ£ia ÅŸi colegului Adrian Petcu, care, în cercetările sale personale, îl întâlnise pe informatorul Viator fără însă a-l fi putut identifica în persoana lui Dudu Velicu. ÃŽn faÅ£a unui hazard atât de mare, am rămas amândoi fără cuvinte ÅŸi ne-am gândit că, de acolo de unde ne priveÅŸte acum pe toÅ£i, omul chiar ÅŸi-a dorit ca adevărul lui tragic să iasă la iveală. RevelaÅ£iile au continuat atunci când, cercetând pentru un alt volum de documente, Carmen Dobrotă mi-a semnalat un document care atesta faptul că, în anii ’50, Dudu Velicu era deÅ£inut administrativ în lagărul de muncă de la Bragadiru, iar apoi cu lectura ultimelor sale însemnări, note despre viaÅ£a ÅŸi opera lui Antim Ivireanu, scrise pe când funcÅ£iona ca clopotar într-un sat oarecare.

Aceasta este povestea întreagă a unui manuscris plin de surprize, care i-a oferit editorului său şansa unor multiple întâlniri reflexive cu hazardul capricios al istoriei. Am scris-o aici pentru că nu ştiam cum să spun – şi să fiu credibilă când o spun – că, după o astfel de experienţă, nu mai cred în posibilitatea de a scrie istoria în tuşe de alb şi negru şi de a-ţi executa cu seninătate victimele, altminteri moarte de mult, la capătul unei judecăţi sumare şi lipsite de nuanţe. Şi am mai scris-o şi pentru că, în intervenţia sa, dl Cristian Vasile sugerează destul de direct că revelarea posturii de informator a personajului şi identificarea sa sub numele conspirativ Viator i s-ar fi datorat şi, la data publicării volumului nostru, ar fi fost deja de notorietate printre specialiştii în istoria BOR. În sprijinul acestei afirmaţii – căreia, este adevărat, personal nu îi pot contrapune decât relatarea odiseei mele editoriale, aşa cum am făcut-o mai sus – dl Vasile, citează, în nota 6 a materialului domniei sale, un articol al cărui autor este, publicat în anul 2000, în revista „Destin românesc”, an VII, nr. 27, pp. 132-136. Cum omul onest se recunoaşte şi prin curajul de a-şi asuma propria ignoranţă, nu ezit să mărturisesc că nu cunosc respectivul articol al dlui Vasile, deoarece revista „Destin românesc” – aceeaşi, presupun, cu revista purtând acest titlu, scoasă sub egida Institutului Cultural Român şi avându-l ca director pe Alexandru Moşanu – nu poate fi cumpărată din librăriile bucureştene pe care le frecventez. De aceea, în dorinţa de a-mi face cuvenita mea culpa într-o manieră documentată, îl rog călduros pe dl Vasile să îmi pună la dispoziţie un exemplar din articolul domniei sale.

Ajung abia acum ÅŸi la criticile pe care dl Cristian Vasile ni le aduce
Continue reading →

Dorin Dobrincu, numit ilegal la sefia Arhivelor Nationale al Romaniei, se afla in continuare in situatia de director general interimar, instalat si mentinut fara concurs de catre “Comisia Tismaneanu” . La dreapta sa cu o “asistenta” data afara de la Romania libera, cum e Ileana Badin, sotia agentului-ziarist Andrei Badin din Trustul Familiei Voiculescu, Dobrincu intreprinde ilegalitati pe banda, atent documentate de organele in drept pentru momentul cand o sa-i cada protectia de tip mafiot de deasupra capului. Responsabili in domeniu afirma ca inregistrarile de pana acum le permit sa ii ofere lui Dobrincu pana la 12 ani inchisoare. Conform informatiilor obtinute direct de la surse autorizate care monitorizeaza institutia Arhivelor Nationale, Dorin Dobrincu favorizeaza emisarii unor anumiti rechini imobiliari oferindu-le exclusivitate in consultarea si copierea, la sala de lectura, a unor materiale arhivistice din fondul “Consiliul de Stat al Republicii Socialiste Romania. Decrete 1948-1975” (informatii despre persoanele expropriate si imobilele care le-au apartinut). Aceasta operatiune se deruleaza in ciuda urmatoarelor evidente: documentele nu pot fi date spre studiu la sala de lectura deoarece in acest cadru se efectueaza activitati stiintifice, iar studierea intr-un astfel de mod a unor acte care se refera la drepturi patrimoniale (deci personale) incalca rigorile legii nr. 16/1996; reprezentantii rechinilor eludeaza prevederile regulamentului salii de studiu a Arhivelor, deoarece urmaresc obtinerea unor date pe care le utilizeaza ulterior pentru atingerea obiectivelor proprii (nestiintifice), desi declara “pe proprie raspundere” ca vizeaza “elaborarea de studii stiintifice”; exista de asemenea indicii ca se realizeaza documente false care sunt apoi introduse in dosare pentru a se intreprinde actiuni de revendicare in dispretul legii si adevarului sau chiar falsuri istorice.

Pe langa aceste fapte extrem de grave, brigada neo-kominternista care se foloseste de Dobrincu urmareste instalarea unor noi marionete in functii-cheie. Iarasi, concursul anuntat pentru ocuparea acestor functii a fost facut sfidandu-se normele legale, cu Dobrincu sef de Comisie desi acesta nu are statut de functionar public ceea ce face ca toate actele sale sa fie nule de drept. Abuzurile sale au adus personalul profesionist al uneia dintre cele mai importante institutii ale statului roman in pragul revoltei. Pentru a-i da intai o lectie de drept, Sindicatul Functionarilor Publici si Personalului Contractual din Arhivele Nationale i-a transmis lui Dobrincu si forurilor responsabile o Scrisoarea Deschisa. Urmarea temporara a fost ca preconizatele aranjamente prin “Concurs” au fost, momentant, amanate. Civic Media solicita Ministrului de Interne Cristian David si organelor in drept sa intervina neintarziat pentru stoparea ilegalitatilor din Arhivele Nationale, chiar daca actualul director general sustine ca are proptele atat in tabara Patriciu-Tariceanu – prin agentul Marius Oprea – cat si in tabara Basescu-Stoica – prin agentul Volodea Tismaneanu. Conducerea institutiilor responsabile ale statului e bine sa-si aduca aminte ca aici e Romania. Prezentam mai jos protestul arhivistilor. Vom continua sa publicam date, analize si rapoarte despre activitatea retelei nocive care a infiltrat varfurile decizionale ale statului actionand impotriva interesului national si a securitatii euro-atlantice.

SINDICATUL FUNCTIONARILOR PUBLICI

SI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN ARHIVELE NATIONALE

SCRISOARE DESCHISÄ‚ ADRESATÄ‚

DIRECTORULUI GENERAL AL ARHIVELOR NAÅ¢IONALE

Domnule Director General,

Având în vedere anunţul postat pe site-ul Arhivelor Naţionale (www.arhivelenationale.ro) privind scoaterea la concurs a 5 funcţii publice de conducere, respectiv şef Serviciu Metodologie, Îndrumare şi Control, şef Serviciu Documentare, Publicaţii şi Activităţi Ştiinţifice, şef Serviciu Arhive Administrative şi Culturale, şef Serviciu Relaţii cu Publicul şi şef Serviciu Restaurare – Conservare, precum şi bibliografia generală comunicată, vă adresăm prezenta scrisoare deschisă care cuprinde, pe de o parte, sesizările privitoare la organizarea acestui concurs, iar pe de altă parte, propunerile Sindicatului nostru.

Astfel:

I. Privitor la organizarea concursului şi condiţiile specifice impuse candidaţilor:

– analizând cele consemnate în AnunÅ£, constatăm faptul că lipsesc câteva date importante privind aceste funcÅ£ii, respectiv că două dintre acestea fac parte din Aparatul propriu al Arhivelor NaÅ£ionale (ÅŸef S.M.R.U., ÅŸef S.D.P.A.Åž.), două din DirecÅ£ia Arhivelor NaÅ£ionale Istorice Centrale – structură teritorială a Arhivelor NaÅ£ionale (ÅŸef S.A.A.C. ÅŸi ÅŸef S.R.P.) ÅŸi una din cadrul DirecÅ£iei Logistice, Microfilmare de Asigurare, Conservarea ÅŸi Restaurarea Documentelor – tot structură teritorială (ÅŸef S.R.C.). Considerăm că aceste informaÅ£ii sunt foarte importante având în vedere faptul că implică ÅŸi nivele diferite de salarizare;

– aceste funcÅ£ii au mai fost anunÅ£ate ca fiind scoase la concurs pentru 16 – 18 iunie 2008, numai că, datorită unor inadvertenÅ£e între condiÅ£iile aprobate de către ANFP ÅŸi cele publicate de Arhivele NaÅ£ionale în Monitorul Oficial ÅŸi în presa centrală, comisia de concurs a hotărât reluarea procedurii. ÃŽntre condiÅ£iile impuse candidaÅ£ilor pentru concursul anunÅ£at pentru 16 – 18 iunie a.c. se număra ÅŸi capacitatea managerială, aspect pe care îl considerăm legitim având în vedere că este vorba despre funcÅ£ii publice de conducere. Nu înÅ£elegem de ce această condiÅ£ie a fost modificată, în sensul că, pentru concursul din 28 – 30 iulie a.c., pentru aceleaÅŸi funcÅ£ii, se solicită experienţă managerială. Cum ar putea un candidat căruia, conform prevederilor legale în vigoare, pentru ocuparea unei funcÅ£ii publice de conducere de ÅŸef serviciu i se solicită numai 2 ani vechime în specialitatea studiilor, să aibă experienţă managerială? Considerăm că o astfel de condiÅ£ie nu face decât să împiedice accesul la concurs al unor persoane care nu au mai ocupat, temporar sau definitiv, funcÅ£ii de conducere ÅŸi, în felul acesta, transformă ceea ce ar fi trebuit să fie un concurs transparent ÅŸi care ar fi permis egalitate de ÅŸanse celor care îndeplineau condiÅ£iile impuse de lege (transparenÅ£a ÅŸi egalitatea de ÅŸanse), într-un examen formalist de definitivare în funcÅ£ie a actualilor ocupanÅ£i, cu titlu temporar, a acestor funcÅ£ii. Considerăm inutil să mai precizăm că unora dintre persoanele care ocupă temporar, în prezent, aceste funcÅ£ii, le-a fost prelungit mandatul inerÅ£ial, unora chiar cu data de 01.07.2008. ÃŽntrucât, de curând, la nivelul ANFP, s-a desfăşurat concursul pentru ocuparea unor funcÅ£ii de directori (DANIC, DJAN TimiÅŸ ÅŸi DJAN Harghita), iar între condiÅ£iile specifice comunicate la ANFP ca fiind necesare participanÅ£ilor la concurs nu se număra ÅŸi experienÅ£a managerială, ci numai capacitatea managerială, solicităm în mod public sa se justifice această condiÅ£ie în cazul unor funcÅ£ii de ÅŸef serviciu.

ÃŽn ceea ce priveÅŸte aceasta nouă condiÅ£ie impusă – experienÅ£a managerială, în documentele publice de organizare a concursului nu s-a precizat de câtă experienţă managerială este nevoie ÅŸi cu ce înscrisuri trebuie aceasta probată (lăsând loc, astfel, subiectivismului ÅŸi unor diferite interpretări care nu duc decât la obstrucÅ£ionarea potenÅ£ialilor candidaÅ£i);

– privitor la condiÅ£iile specifice necesare ocupării funcÅ£iei de ÅŸef Serviciu Documentare, PublicaÅ£ii ÅŸi Activităţi ÅžtiinÅ£ifice, considerăm că, impunerea a minimum 20 articole ÅŸi studii publicate în reviste de specialitate (istorie, arhivistică) ÅŸi minimum 5 volume redactate este exagerată – nici pentru înscrierea la doctorat nu sunt necesare atâtea publicaÅ£ii! (cu ce ar fi mai puÅ£in competentă o persoana care are 10 articole publicate ÅŸi, de exemplu, trei volume redactate?) ÅŸi îl avantajează, grosolan, pe actualul ocupant temporar al funcÅ£iei, dl. Åžerban Marin. Având în vedere atribuÅ£iile postului, vă solicităm să explicaÅ£i de ce nu s-a impus ca o condiÅ£ie, de exemplu, experienÅ£a în organizarea expoziÅ£iilor (poate cel puÅ£in 10 expoziÅ£ii organizate) sau în organizarea unor manifestări ÅŸtiinÅ£ifice ÅŸi au fost stabilite doar cerinÅ£e specifice activităţii de redacÅ£ie ÅŸi indexare a publicaÅ£iilor de bibliotecă (pe care, de altfel, le-a desfăşurat tot domnul Marin);

– de asemenea, privitor la condiÅ£iile specifice necesare participării la concurs pentru ocuparea funcÅ£iei de ÅŸef Serviciu Conservare – Restaurare, să fie doar o coincidenţă faptul că actuala ocupantă cu titlu temporar a funcÅ£iei, d-na Gabriela Dumitrache are licenţă tocmai în domeniul ingineriei chimice, în timp ce condiÅ£iile din fiÅŸa postului permit ÅŸi alte specializări?

– tot în rândul condiÅ£iilor specifice aÅ£i impus cunoaÅŸterea unei limbi de circulaÅ£ie internaÅ£ională (condiÅ£ie pe care o apreciem necesară), dar nu s-a precizat însă, la ce nivel trebuie aceasta cunoscută ÅŸi cum vor fi evaluate, în cadrul concursului, cunoÅŸtinÅ£ele de limbă străină; aceeaÅŸi situaÅ£ie se înregistrează ÅŸi în ceea ce priveÅŸte cunoÅŸtinÅ£ele de operare calculator, nefiind precizat nivelul acestora, sistemele de operare/programele în care se solicită cunoÅŸtinÅ£ele de operare ÅŸi nici modalitatea în care acestea vor fi evaluate;

– conform celor comunicate în Buletinul informativ intern nr. 27/2008 al Arhivelor NaÅ£ionale, din comisia de concurs pentru ocuparea celor 5 funcÅ£ii publice de conducere fac parte domnii Dan – Ovidiu Pintilie – preÅŸedinte (director al D.J.A.N. ArgeÅŸ), Raul – IonuÅ£ Rus – membru (director al D.J.A.N. TimiÅŸ), Bogdan BădiÅ£oiu – membru (director al D.J.A.N. Olt), doi membri desemnaÅ£i de A.N.F.P. ÅŸi d-na Margareta Bujor (SMRU) – secretar. Dintr-o analiză sumară a condiÅ£iilor stabilite pentru ocuparea funcÅ£iilor scoase la concurs, se pot observa diferenÅ£ele radicale de atribuÅ£ii, prin urmare, alăturarea eclectică a acestora ÅŸi numirea unei singure comisii de concurs pentru ocuparea acestora o considerăm cel puÅ£in improprie. De exemplu, întrucât nici unul dintre membrii comisiei de concurs nu are cunoÅŸtinÅ£e tehnice, de tipul celor necesare pentru evaluarea cunoÅŸtinÅ£elor de specialitate (de inginerie chimică), în conformitate cu bibliografia stabilită pentru ocuparea funcÅ£iei de ÅŸef Serviciu Restaurare – Conservare, atunci cum vor fi în măsură să stabilească subiectele ÅŸi să corecteze lucrările candidaÅ£ilor? Cum se face că din comisia de concurs nu fac parte, aÅŸa cum ar fi firesc (nu ÅŸi obligatoriu, este adevărat, conform legii), tocmai directorii direcÅ£iilor în cadrul cărora funcÅ£ionează serviciile ale căror funcÅ£ii de ÅŸefi sunt scoase la concurs (directorul D.A.N.I.C. ÅŸi directorul D.L.M.A.C.R.D) sau directorul general adjunct? De unde poate ÅŸtii un director de direcÅ£ie judeÅ£eană care sunt exigenÅ£ele concrete ale directorului DANIC sau ale directorului D.L.M.A.C.R.D de la ocupanÅ£ii funcÅ£iilor de ÅŸefi servicii scoase la concurs? Oare prezenÅ£a lor în comisie le-ar da posibilitatea unei evaluări obiective ÅŸi pertinente a competenÅ£elor/aptitudinilor candidaÅ£ilor raportate la nevoi, mai ales în cadrul interviului, cu atât mai mult cu cât, conform prevederilor legale ÅŸi competenÅ£elor, directorul general adjunct ÅŸi directorii D.A.N.I.C. ÅŸi D.L.M.A.R.C.D. au ÅŸi calitatea de evaluator a performanÅ£elor profesionale individuale?

II. Privitor la Bibliografia impusă:

– Pentru ocuparea funcÅ£iilor de ÅŸef S.M.ÃŽ.C., ÅŸef S.A.A.C. ÅŸi ÅŸef S.R.P. aÅ£i stabilit aceeaÅŸi Bibliografie. ÃŽntrebarea noastră este, având în vedere diferenÅ£ele de atribuÅ£ii, de ce nu s-au stabilit bibliografii diferite? Sau de ce din bibliografia pe care ar trebui să o parcurgă candidaÅ£ii pentru ocuparea funcÅ£iei de ÅŸef S.M.ÃŽ.C. – poate cel mai important serviciu al Arhivelor NaÅ£ionale (în ale cărui atribuÅ£ii intră inclusiv activităţi de control/evaluarea actului managerial desfăşurat de diversele persoane care ocupă funcÅ£ii de conducere în cadrul sistemului Arhivelor NaÅ£ionale, sau de control a activităţii personalului contractual, verificarea ÅŸi soluÅ£ionarea unor petiÅ£ii adresate conducerii Arhivelor NaÅ£ionale) lipsesc câteva acte normative esenÅ£iale pentru desfăşurarea activităţii, cum este O.M.I.R.A. privind organizarea ÅŸi desfăşurarea inspecÅ£iilor Publicat în M.O. . O.M.I.R.A. privind organizarea Fondului arhivistic al MIRA, Regulamentul de funcÅ£ionare al Comisiilor de selecÅ£ionare, O.M.A.I. 1319/2006 pt. aprobarea formularului tip de Proces-verbal de constatare ÅŸi sancÅ£iune a contravenÅ£iei în domeniul arhivistic, precum ÅŸi a modelului de legitimaÅ£ie a persoanelor împuternicite să folosească modelul de proces-verbal – (M.Of. 486/5.06.2006, modificat prin O.M.A.I. 1414/2006 – M.Of. 737/29.08.2006), H.G. 51/2003 privind procedura de predare-primire a documentelor creatorilor ÅŸi deÅ£inătorilor de documente, persoane juridice, care s-au desfiinÅ£at, Legea nr. 477/ 2004 privind Codul de conduită a personalului contractual din autorităţile ÅŸi instituÅ£iile publice – (M. Of. nr. 1105/ 26. 11. 2004), Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaÅ£iile de interes public, cu modificările ÅŸi completările ulterioare, H.G. nr.123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.544/ 2001, privind liberul acces la informaÅ£iile de interes public, H.G. nr. 1723/2004 privind aprobarea Programului de măsuri pentru combaterea birocraÅ£iei în activitatea de relaÅ£ii cu publicul, cu modificările ÅŸi completările ulterioare, Legea nr. 52/ 2003, privind transparenÅ£a decizională în administraÅ£ia publică, O.U.G. 30/25.04.2007 privind organizarea ÅŸi funcÅ£ionarea M.I.R.A., Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenÅ£ei în exercitarea demnităţilor publice, a funcÅ£iilor publice ÅŸi mediul de afaceri, prevenirea ÅŸi sancÅ£ionarea corupÅ£iei, cu modificările ÅŸi completările ulterioare, Legea nr. 182/2002 privind protecÅ£ia informaÅ£iilor clasificate, cu modificările ÅŸi completările ulterioare, H.G. nr. 585/2003 privind aprobarea standardelor naÅ£ionale privind protecÅ£ia informaÅ£iilor clasificate, H.G. nr. 781/2002 privind protecÅ£ia informaÅ£iilor secrete de serviciu, Legea nr. 233/2002 privind reglementarea activităţii de soluÅ£ionare a petiÅ£iilor, cu modificările ÅŸi completările ulterioare H.G. nr.401/1995
privind calitatea hârtiei şi a cernelurilor utilizate la elaborarea actelor, documentelor şi imprimatelor destinate depozitului legal şi păstrării permanente in depozitele Arhivelor Statului, Legea nr. 119/ 1996 privind actele de stare civilă, cu modificările şi completările ulterioare, Legea 24/2000 privind Normele de Tehnică Legislativă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, H.G. 1344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină, H.G. nr. 432/ 2004 privind dosarul profesional al funcţionarilor publici cu modificările şi completările ulterioare. Cunoaşterea prevederilor acestor acte normative o considerăm a fi necesară pentru desfăşurarea cu profesionalism a activităţii specifice S.M.Î.C., solicitându-vă punctul de vedere privind caracterul sumar al bibliografiei stabilite pentru ocuparea funcţiei de şef a unui Serviciu atât de important. De asemenea, tot atât de important ar fi fost ca, în cadrul bibliografiei să se regăsească şi 1 – 2 lucrări specifice de management.

– dorim să ÅŸtim de ce nu s-a considerat necesar ca Bibliografia stabilită pentru ocuparea funcÅ£iei de ÅŸef Serviciu RelaÅ£ii cu Publicul să cuprindă actele normative privind liberul acces la informaÅ£iile de interes public, activitatea de primire ÅŸi soluÅ£ionare a petiÅ£iilor, măsurile pe linia combaterii birocraÅ£iei în activitatea de relaÅ£ii cu publicul, protecÅ£iei informaÅ£iilor clasificate, protecÅ£iei persoanelor cu privire la libera circulaÅ£ie a datelor cu caracter personal, privind actele de stare civilă, privind măsurile reparatorii în domeniul restituirii imobilelor preluate abuziv ÅŸi obligaÅ£iile ce revin Arhivelor NaÅ£ionale în aplicarea acestora?

– având în vedere competenÅ£ele de acordare a asistenÅ£ei de specialitate ÅŸi de efectuare a controalelor ce revin Serviciului Arhive Administrative ÅŸi Culturale, cum se explică faptul că în bibliografia stabilită pentru ocuparea funcÅ£iei de ÅŸef serviciu nu se regăseÅŸte Legea nr. 135/2007 privind arhivarea documentelor în formă electronică, instrucÅ£iunile privind arhivarea documentelor referitoare la implementarea proiectelor cu finanÅ£are externă, articole/lucrări publicate/normative privind arhivele notariale, judiciare ÅŸi de stare civilă, arhivele ecleziastice, arhivele instituÅ£iilor de învăţământ? Ridicăm această problemă mai ales în condiÅ£iile în care, pentru ocuparea funcÅ£iei de ÅŸef S.D.P.A.S aÅ£i impus articole speciale (chiar în limba italiană, pe care, din nou coincidenţă, o cunoaÅŸte domnul Åžerban Marin, ocupantul actual al funcÅ£iei, dar nici unul dintre membrii comisiei) de strictă specialitate (deÅŸi nu înÅ£elegem de ce bibliografia se referă numai la transcrierea textelor medievale latine ÅŸi italiene).

III. Privind comisia de concurs:

– solicităm reluarea procedurii de organizare a concursului pentru ocuparea celor 5 funcÅ£ii publice de conducere vacante, respectiv ÅŸef Serviciu Metodologie, ÃŽndrumare ÅŸi Control, ÅŸef Serviciu Documentare, PublicaÅ£ii ÅŸi Activităţi ÅžtiinÅ£ifice, ÅŸef Serviciu Arhive Administrative ÅŸi Culturale, ÅŸef Serviciu RelaÅ£ii cu Publicul ÅŸi ÅŸef Serviciu Restaurare – Conservare astfel încât să fie respectate principiile competiÅ£iei, egalităţii de ÅŸanse, profesionalismului ÅŸi transparenÅ£ei aÅŸa cum sunt acestea prevăzute de art. 3 din H.G. nr. 1209/2003 privind organizarea si dezvoltarea carierei funcÅ£ionarilor publici. Astfel, solicităm stabilirea, prin consultări ÅŸi cu sindicatul nostru, a unor condiÅ£ii specifice, a unei bibliografii proprii fiecărei funcÅ£ii scoase la concurs ÅŸi a celorlalte menÅ£iuni referitoare la organizarea concursului sau la condiÅ£iile de participare la acesta, precum ÅŸi numirea unor comisii de concurs conform specificului funcÅ£iilor, a căror membrii să poată evalua pertinent ÅŸi cu profesionalism cunoÅŸtinÅ£ele candidaÅ£ilor;

-în cazul în care nu se acceptă reluarea procedurii de organizare a concursului, în conformitate cu prevederile art. 15 al H.G. nr. 1209/2003 privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, vă solicităm admiterea ca membru în comisia de concurs ca reprezentant din partea sindicatului nostru a unei persoane pentru care vă înaintăm şi acordul Federaţiei Sindicale la care Sindicatul nostru este afiliat, solicitându-vă totodată, prin serviciul de resort al Arhivelor Naţionale, să obţineţi de la ANFP cazierele administrative.

Considerăm că, în spiritul transparenţei şi deschiderii pe care conducerea Arhivelor Naţionale o va manifesta faţă de solicitările noastre, se va accepta includerea în comisiile de concurs a celor reprezentanţi şi nu ne veţi răspunde că H.G. nr. 1209/2003 nu este imperativă în conţinutul art. 15.

Vom reveni