Author Archives: muaddib

Premiul Mile Carpenisan 2012 pentru Corneliu Vlad. Conferinta Larry Watts la Casa Academiei

Posted on by
Reply

Asociatia Civic Media onoreaza memoria colegului nostru Mile Carpensian, de Ziua Libertatii Presei, prin premiul pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism, acordat anul acesta jurnalistului de cursa lunga Corneliu Basarab Vlad, in opinia noastra cel mai stralucit analist de politica internationala din presa romana. Premiul ii este acordat domnului Corneliu Vlad pentru intreaga sa activitate pe frontul jurnalisticii romanesti, in semn de mic omagiu la implinirea varstei de 70 de ani. Mai multe amanunte, la conferirea premiului in valoare de 1000 de euro, pe 10 Mai, in cadrul unei Conferinte academice privind istoria secreta si relatiile internationale ale Romaniei.

Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism se acorda anual de Asociatia Civic Media, de Ziua Libertatii Presei, 3 mai. Primul laureat a fost jurnalistul Dan Nitescu, premiat pentru pentru curajul demonstrat la evenimentele din 7 aprilie 2009 de la Chisinau, apoi Cristian Botez si Florin Budea, premiati pentru curaj si profesionalism in exercitarea si apararea profesiei de jurnalist pe parcursul anului 2010. Detalii, la http://inmemoriam-milecarpenisan.ro


Institutul de Sociologie al Academiei Romane va invita joi, 10 mai, ora 12.00, la Conferinta sustinuta de dr. Larry Watts, profesor la Catedra de Master in Studii de Securitate a Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala a Universitatii Bucuresti, pe tema perceperii internationale a Romaniei in perioada 1978 – 1989, in contextul unei operatiuni de dezinformare de anvergura, lansata impotriva statului roman de serviciile speciale ale celorlalte membre ale Pactului de la Varsovia. Conferinta istoricului american se bazeaza pe introducerea volumului II al aclamatei lucrari “Fereste-ma, Doamne, de prieteni” – cu titlul “Misapprehending Romania: The Role of Cognitive Bias, Institutional Pathologies, and Disinformation” -, prezentata in premiera pentru publicul academic romanesc, din care nu vor lipsi studenti basarabeni din mediul universitar bucurestean.

In cadrul manifestarii, cunoscutului analist de politica internationala Corneliu Basarab Vlad ii va fi inmanat premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism, conferit de Asociatia Civic Media pentru intreaga sa activitate pe frontul jurnalisticii romanesti. Va asteptam.
Locatia: Casa Academiei, 13 Septembrie nr. 13, Sector 5, Bucuresti, Institutul de Sociologie, corp stanga, etaj IV, Sala de Consiliu. Parteneri media: Nasul.Tv, Ecou Romanesc, Karadeniz Press, Basarabeni.Ro, Privesc.Eu, Ziaristi Online.


Omagiu lui Mile Carpenisan. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! de VRTV

Premiul Mile Carpenisan pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism 2011: Cristian Botez si Florin Budea

Posted on by
Reply

Premiul Mile Carpenisan pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism a fost decernat anul acesta, de Ziua Libertatii Presei, jurnalistilor Cristian Botez, reporter de razboi free-lancer, si lui Florin Budea, ziarist profesionist din Oradea. Ambii s-au remarcat in perioada 2010 – 2011 prin curaj si profesionalism in exercitarea si apararea profesiei de jurnalist.

Cristian Botez, nascut in 1965, este jurnalist din 1991, specializat în reportaje de eveniment, criminalistică şi corespondenţe de război dar si scriitor si fotograf profesionist. Ca free-lancer si reporter de razboi, a plecat, asadar, pe cont propriu, fara nici o protectie a unui trust de presa, in Egiptul revoltat, relatand “live” din mijlocul manifestantilor din Piata Al Tahiri, prin mijloace neconventionale de new media, ca Facebook si Twitter, si pe blogul sau, fiind apoi preluat in direct de HotNews si emisiunea Nasul a lui Radu Moraru si publicat de ziarul Timpul si Ziaristi Online. La numai o luna, imediat dupa dezastrul din Japonia, in timp ce toti corespondentii de presa straini paraseau tara de frica radioactivitatii, Cristi Botez a pornit “doar cu sacul cu aparate foto si camera in spate si cu un minim de suzbistenta“, pentru a relata de la fata locului pe blogul sau si pentru portalurile care au fost interesate in corespondentele sale profesioniste si, totodata, terifiante. Ca multi altii din elita mass media romanesti ruinata de politica agresiva a “mogulilor”, nu se gaseste un loc al sau in presa, probabil din motive de “super-calificare”.

Florin Budea, jurnalist profesionist in Oradea si, la fel ca si Cristi Botez, participant direct la evenimentele din decembrie 1989, dar ca militar aflat in dispozitiv in Piata Revolutiei din Bucuresti, s-a trezit dat in judecata de vicepresedintele Parlamentului European, Laszlo Tokes, pentru un articol bine documentat, cu titlul “Tokes – Angajatul Securitatii”. Jurnalistul oradean, care s-a aparat singur la proces, s-a aratat dezamagit de faptul ca fostul episcop reformat nu a ezitat sa se foloseasca de falsuri doar pentru a obtine condamnarea sa si ca “daunele morale” imense pe care le-a solicitat – de 70.000 de lei – reprezinta aceeasi suma pe care a pretins-o, fara reusita, si din partea jurnalistei Alison Mutler de la Associated Press. “Prefer sa fac puscarie decat sa-i platesc asemenea daune preacinsititului episcop”, scria Budea pe blogul sau. La ultimul termen al procesului Federatia MediaSind a intervenit in apararea jurnalistului. De Ziua Libertatii Presei, jurnalistul a aflat ca Judecatoria Oradea a respins actiunea europarlamentarului ungur si sentinta a ramas definitiva, ceea ce deschide o noua perspectiva asupra “acoperirii” si “inalbirii” lui Laszlo Tokes de catre CNSAS.
Continue reading →

CNSAS catre Civic Media: Pacepa este agent al politiei politice comuniste. DOCUMENT

Posted on by
3

La cererea Asociatiei Civic Media, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii a dat publicitatii Decizia CNSAS in ce priveste “meritele” fostului general DIE Mihai Pacepa – un intim al agenturii KGB din Romania si al Elenei Ceausescu si un “erou” al lui Vladimir Tismaneanu si Gabriel Liiceanu – in timpul regimului comunist, si anume ca acesta a fost un “agent al politiei politice comuniste” de “prim rang”. Prezentam mai jos Documentele si Sesizarea la care a dat curs CNSAS, cu mentiunea ca, in ce priveste acuzatiile privind faptul ca numitul Pacepa Mihai Ion a coordonat din calitatea sa de agent al politiei politice comuniste operatiunea de asasinare a disidentului sarb Alexandar Opojevici, intrucat sunt intrunite conditiile de elucidare ale acestei crime, Asociatia Civic Media a sesizat si organele penale ale Romaniei, urmand sa semnaleze si autoritatile americane, pe baza dovezilor existente. Vom reveni cu detalii.

Catre: Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.)

Strada Matei Basarab nr. 55-57, sector 3, cod 030671, Bucureşti – România;

SESIZARE

Conform Legii in baza careia functioneaza CNSAS in vederea deconspirarii Securitatii si a agentilor ei va rugam sa ne comunicati daca numitul Pacepa Mihai Ion, nascut la data de 28.10.1928, ajuns pana in functia de sef adjunct al Departamentului de Informatii Externe, a fost agent al politici politice comuniste si a comis infractiuni si atentate la adresa drepturilor omului in timpul regimului comunist si in cadrul aparatului represiv al Securitatii, de la atingerea adusa libertatii cuvantului si a opiniei la cea adusa dreptului la viata privata, violarea domiciliului, a corespondentei si secretul convorbirilor telefonice – dupa cum a fost invinuit de CNSAS si colonelul Gheorghe Trosca, acum fost “erou-martir”, ucis in decembrie 1989 -, dar si alte masuri, inclusiv cele privind eliminarea fizica a unor oponenti ai regimului.

Cerere noastra este cu atat mai intemeiata atata timp cat intr-un act oficial al statului roman actual, respectiv Raportul asa-numitei “Comisii Tismaneanu” girat de presedintele Traian Basescu se subliniază “rolul excepțional jucat în demascarea naturii criminale a regimului și a Securității” de numitul Ion Mihai Pacepa.

Insa calitatea pe care a avut-o pana la “defectare”, certificata de documentele existente in Dosarul nr. 3447 de la Fondul Documentar al CNSAS si cele aferente primite de la SIE ar putea defini, de asemenea, “rolul excepțional jucat în consolidarea naturii criminale a regimului și a Securității” de catre numitul Ion Mihai Pacepa. Desigur, ne-am intrebat intotdeauna, daca scopul vietii sale a fost distrugerea regimului comunist si a lui Ceausescu personal, de ce nu a facut-o atat de simplu, “salvand” acest popor, impuscandu-l pe dictator cu arma din dotare, pe cand intra zilnic sa-i dea raportul seful statului si, mai ales, sotiei lui, Elena Ceausescu, sau de ce nu-i facea un baldabac pe cand se plimba, singur, cu Nicolae Ceausescu, pe lac la Techirghiol si primea ordine de asasinare a unor oponenti ai regimului comunist din tara si strainatate, conform propriilor sale confesiuni.

In folosul propriei documentari si a emiterii unui raspuns in cadrul perioadei de 30 de zile stabilite de Lege va sta si lucrarea cercetatorului CNSAS, istoricul Liviu Taranu, “Ion Mihai Pacepa in dosarele Securităţii, 1978-1980″.

Ne intemeiem cerere in baza Art 3 a Legii CNSAS care prevede si deconspirarea “analiştilor politici şi asimilaţiilor acestora”, Ion Mihai Pacepa fiind acredidat si cu aceasta calitate prin publicarea extensiva in presa centrala a interviurilor si articolelor sale, in special in presa unde activeaza si Vladimir Tismaneanu, precum si prin publicarea unor carti de presupusa analiza a politicii nationale si internationale la Editura Humanitas a lui Gabriel Liiceanu si prezentarea lui intr-un serial caraghios la postul public de televiziune TVR, semnat de Lucia Hossu Longin, in care este impus drept formator de opinie in spatiul public post-comunist.

Nota grava pe care o da demersul nostru este si marturia privind asasinatul in care a fost implicat Ion Mihai Pacepa, facuta chiar de sotia victimei, Maria Opojevici, sotia disidentului sarb Alexandar Opojevici, asasinat in noaptea de 7-8 august 1975 la Hotelul Dorobanti din Capitala, sub coordonarea numitului Ion Mihai Pacepa, si pe care v-o furnizam mai jos.

In baza raspunsului Dvs vom solicita sefului statului sa ii fie retras gradul de general atribuit pentru presupuse merite nedovedite si fara consultul CNSAS de catre un alt presedinte al Romaniei (*).

Cu multumiri anticipate,

Victor Roncea

Presedinte fondator

Asociatia Civic Media

3.03.2011

(*) Reacordarea gradului s-a facut printr-un ordin al directorului Serviciului de Informatii Externe (SIE), Gheorghe Fulga, emis in data de 15 decembrie 2004, comunicat la 21 decembrie – – ultima zi a mandatului lui Ion Iliescu – si avocatului lui Pacepa, Catalin Dancu

Documentare: O crima de-a lui Pacepa

Una dintre crimele odioase la care Ion Mihai Pacepa si-a adus nemijlocit contributia, alaturi de seful sau direct Nicolae Doicaru, defunctul sef al spionajului romanesc, este asasinarea lui Alexandar Opojevici, un fost comandant de partizani si ofiter sarb, opozant al lui Tito, care se refugiase la Bucuresti. Totul in urma unei intelegeri intre Tito si Ceausescu, prin care primul dorea sa-si elimine adversarii din emigratia sarba. Crima a avut loc in noaptea de 8-9 august 1975, intr-o camera a hotelului Dorobanti, si a fost executata de Pacepa si de oamenii sai, sub coordonarea lui Doicaru. Maria Opojevici, vaduva fostului disident sarb, dezvaluie, in exclusivitate pentru cititorii ziarului, circumstantele, atatea cate au putut fi aflate, ale uciderii sotului sau.

IMPOTRIVA LUI TITO

Continue reading →

Pacepa dat in cercetare la CNSAS pentru crimele comise in calitate de sef adjunct al DIE

Posted on by
Reply

Catre: Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.)

Strada Matei Basarab nr. 55-57, sector 3, cod 030671, Bucureşti – România;

SESIZARE

Conform Legii in baza careia functioneaza CNSAS in vederea deconspirarii Securitatii si a agentilor ei va rugam sa ne comunicati daca numitul Pacepa Mihai Ion, nascut la data de 28.10.1928, ajuns pana in functia de sef adjunct al Departamentului de Informatii Externe, a fost agent al politici politice comuniste si a comis infractiuni si atentate la adresa drepturilor omului in timpul regimului comunist si in cadrul aparatului represiv al Securitatii, de la atingerea adusa libertatii cuvantului si a opiniei la cea adusa dreptului la viata privata, violarea domiciliului, a corespondentei si secretul convorbirilor telefonice – dupa cum a fost invinuit de CNSAS si colonelul Gheorghe Trosca, acum fost “erou-martir”, ucis in decembrie 1989 -, dar si alte masuri, inclusiv cele privind eliminarea fizica a unor oponenti ai regimului.

Cerere noastra este cu atat mai intemeiata atata timp cat intr-un act oficial al statului roman actual, respectiv Raportul asa-numitei “Comisii Tismaneanu” girat de presedintele Traian Basescu se subliniază “rolul excepțional jucat în demascarea naturii criminale a regimului și a Securității” de numitul Ion Mihai Pacepa.

Insa calitatea pe care a avut-o pana la “defectare”, certificata de documentele existente in Dosarul nr. 3447 de la Fondul Documentar al CNSAS si cele aferente primite de la SIE ar putea defini, de asemenea, “rolul excepțional jucat în consolidarea naturii criminale a regimului și a Securității” de catre numitul Ion Mihai Pacepa. Desigur, ne-am intrebat intotdeauna, daca scopul vietii sale a fost distrugerea regimului comunist si a lui Ceausescu personal, de ce nu a facut-o atat de simplu, “salvand” acest popor, impuscandu-l pe dictator cu arma din dotare, pe cand intra zilnic sa-i dea raportul seful statului si, mai ales, sotiei lui, Elena Ceausescu, sau de ce nu-i facea un baldabac pe cand se plimba, singur, cu Nicolae Ceausescu, pe lac la Techirghiol si primea ordine de asasinare a unor oponenti ai regimului comunist din tara si strainatate, conform propriilor sale confesiuni.

In folosul propriei documentari si a emiterii unui raspuns in cadrul perioadei de 30 de zile stabilite de Lege va sta si lucrarea cercetatorului CNSAS, istoricul Liviu Taranu, “Ion Mihai Pacepa in dosarele Securităţii, 1978-1980″.

Ne intemeiem cerere in baza Art 3 a Legii CNSAS care prevede si deconspirarea “analiştilor politici şi asimilaţiilor acestora”, Ion Mihai Pacepa fiind acredidat si cu aceasta calitate prin publicarea extensiva in presa centrala a interviurilor si articolelor sale, in special in presa unde activeaza si Vladimir Tismaneanu, precum si prin publicarea unor carti de presupusa analiza a politicii nationale si internationale la Editura Humanitas a lui Gabriel Liiceanu si prezentarea lui intr-un serial caraghios la postul public de televiziune TVR, semnat de Lucia Hossu Longin, in care este impus drept formator de opinie in spatiul public post-comunist.

Nota grava pe care o da demersul nostru este si marturia privind asasinatul in care a fost implicat Ion Mihai Pacepa, facuta chiar de sotia victimei, Maria Opojevici, sotia disidentului sarb Alexandar Opojevici, asasinat in noaptea de 7-8 august 1975 la Hotelul Dorobanti din Capitala, sub coordonarea numitului Ion Mihai Pacepa, si pe care v-o furnizam mai jos.

In baza raspunsului Dvs vom solicita sefului statului sa ii fie retras gradul de general atribuit pentru presupuse merite nedovedite si fara consultul CNSAS de catre un alt presedinte al Romaniei (*).

Cu multumiri anticipate,

Victor Roncea

Presedinte fondator

Asociatia Civic Media

3.03.2011

(*) Reacordarea gradului s-a facut printr-un ordin al directorului Serviciului de Informatii Externe (SIE), Gheorghe Fulga, emis in data de 15 decembrie 2004, comunicat la 21 decembrie – – ultima zi a mandatului lui Ion Iliescu – si avocatului lui Pacepa, Catalin Dancu

Documentare: O crima de-a lui Pacepa

Una dintre crimele odioase la care Ion Mihai Pacepa si-a adus nemijlocit contributia, alaturi de seful sau direct Nicolae Doicaru, defunctul sef al spionajului romanesc, este asasinarea lui Alexandar Opojevici, un fost comandant de partizani si ofiter sarb, opozant al lui Tito, care se refugiase la Bucuresti. Totul in urma unei intelegeri intre Tito si Ceausescu, prin care primul dorea sa-si elimine adversarii din emigratia sarba. Crima a avut loc in noaptea de 8-9 august 1975, intr-o camera a hotelului Dorobanti, si a fost executata de Pacepa si de oamenii sai, sub coordonarea lui Doicaru. Maria Opojevici, vaduva fostului disident sarb, dezvaluie, in exclusivitate pentru cititorii ziarului, circumstantele, atatea cate au putut fi aflate, ale uciderii sotului sau.

IMPOTRIVA LUI TITO

“Sotul meu era comandantul aeroportului Zemun, de la Belgrad, cum e Otopeni la noi. Cu un avion a fugit la Timisoara, pe 19 aprilie 1949. Era militar, fusese partizan timp de cinci ani de zile, de la varsta de 17 ani, fusese printre cei mai aprigi, curajosi si cunoscuti comandanti de partizani, avea gradul de maior. In urma unei tradari, parintii sai si cei sapte frati au fost executati de ustasi. Dar dupa razboi, devenise un oponent al lui Tito, cum erau de altfel majoritatea sarbilor, Tito fiind croat, iar croatii fusesera aliatii nemtilor in al doilea razboi mondial, si sarbii nu prea inghiteau chestia asta! Sotul era nascut intr-o comuna, Atasevzi, aflata la 120 km de Belgrad, spre vest. Nu a mai fost niciodata in Iugoslavia, pana a fost omorat.

Eu l-am cunoscut in 1950, avea 25 de ani. A primit cetatenia romana. In 1951, ne-am casatorit. Aici, in Bucuresti, se formase un nucleu al emigratiei iugoslave. Au avut un post de radio si un ziar. Pe urma, dupa ce s-a impacat Tito cu Hrusciov si pe urma cu ceilalti, s-a desfiintat aceasta organizatie a lor care era sustinuta de Comitetul Central al PCR (PMR). De ei se ocupa Ghizela Voss, ea era la Ministerul de Externe, care se ocupa de emigratie – era evreica, era la Sectia Externa a CC al PCR. Organizatia n-avea o denumire anume, ziarul mi se pare ca se numea “Pentru pace trainica”. Dupa aceea sotul meu a fost trimis la Academia Jdanov, care s-a numit apoi Stefan Gheorghiu. A facut acolo trei ani si pe urma a fost numit lector la CEPECA, pe langa Otopeni, acolo veneau din toata tara si faceau cursuri.

VENIREA LUI DAPCEVICI DE LA BRUXELLES

In 1964, a fost un congres al comunistilor iugoslavi – Verdet a condus delegatia romana. Acolo s-a insistat ca toti sarbii emigranti, care au functii mai mari, sa fie scosi din posturile acelea. Vreo trei au fost scosi, sotul meu, Zvetozar Markusev – a murit recent, si Kojevici. Atunci a vrut sa plece din Romania, dar nu i s-a dat voie. A murit intre timp Dej, a venit Ceausescu si au venit si i-au propus un post la Regiunea Bucuresti, director la Cinematografie. A stat acolo, pe urma a trecut inspector la Centrala Cinematografiei si acolo lucra in 1975, cand a fost asasinat. Sotul meu era prieten din partizanat si pastra legatura cu Vlado Dapcevici, un fost adjunct de-al lui Tito si devenit si el, dupa razboi, un oponent al maresalului. El se stabilise in Belgia, era casatorit si avea o fetita. In 1975, Vlado i-a scris ca vor sa vina aici in concediu, cu sotia si copilul. Si au stabilit ca vor veni pe 3 august. In acel moment, a venit un securist, Petrescu se numea, care raspundea de ei – pentru ca sarbii de aici au fost permanent in vizor -, si i-a spus sotului meu, cam pe 1 august, sa-l anunte pe Dapcevici sa-si amane calatoria in Romania, fiindca s-a aflat ca iugoslavii pregatesc ceva! Sotul meu a incercat, i-a dat telefon, dar el deja plecase, in loc sa plece pe 3, a plecat pe 1 august, insotit de Djoka Stoianovici, un prieten sarb care lucra in Belgia, pe care il cunoscuse acolo, era tanar si era si garda lui de corp. Au venit, dar fara familii. Deci a venit Dapcevici pe 1 august, eu nu eram in Bucuresti, trebuia sa vin pe 3 august, eram la Pitesti, la parintii mei, dar am primit telefon de la sotul meu si am venit pe 1 august. Ei toti, intre timp, s-au dus in vizita la familia fratilor Markusev, alti prieteni sarbi de aici, si ei antititoisti. In tot timpul asta, Dapcevici si Stoianovici erau cazati la hotelul Dorobanti, pentru ca nu aveam voie sa primim oaspeti din strainatate peste noapte.”

ASASINATUL

“In ultima seara, pe 8 august 1975, i-am avut la cina, in casa noastra de pe Grigore Mora.

Continue reading →

APEL. Casa lui Eminescu de la Varatec trebuie sa devina monument istoric. Intra in Campanie!

Posted on by
Reply

Scrisoarea adresată Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național a Județului Neamț pentru declanșarea procedurii de clasare a Casei Eminescu de la Mânăstirea Văratec în grupa monumentelor istorice

Stimate Domnule Director,

În incinta mânăstirii Văratec, se găsește o casă din lemn, relativ veche (100-200 ani), susceptibilă de a fi clasată ca monument istoric, prin valoarea memorială pe care o reprezintă, întrucât în ea poetul și jurnalistul Mihai Eminescu s-a refugiat adesea, în ultimii 15 ani de viață, pentru a sta cât mai mult în preajma acestui lăcaș, unde găsise o atmosferă benefică pentru creație și pentru un plus de echilibru sufletesc.

Această casă, pe care Eminescu a închiriat-o, după cum arată documentele, de la maica Asinefta Ermoghin, proprietara de atunci a imobilului, în 1874, este singura din România, cu excepția casei de la Ipotești, în care urmele șederii poetului pot fi dovedite peste timp și care poate căpăta numele de casă memorială.

În mod paradoxal, „Casa Eminescu“ de la Văratec, în care au înflorit atâtea gânduri și versuri nemuritoare ale poetului nostru național (printre care „Călin„), nu figurează pe lista monumentelor istorice (2004) din județul Neamț, nu se numără printre muzeele/casele memoriale din județul Neamț aparținând cultelor (așa cum este Casa Memorială “Alexandru Vlahuță”, care funcționează, de asemenea, într-o construcție ridicată ca locuință pentru călugărițe, aflată în proprietatea mânăstirii Văratec), ci se află într-o deplorabilă stare de degradare, care avansează pe zi ce trece.

O primă încercare de restaurare a construcției (nu și de includere a acesteia pe lista monumentelor istorice), inițiată în urmă cu un deceniu, cu binecuvântarea Mitropolitului Moldovei și Bucovinei Î.P.S. Daniel Ciobotea, actualul Patriarh al BOR, de o fundație, sprijinită de o pleiadă de nume de referință pentru cultura și spiritualitatea românescă (Teofil Paraian, Arhim. Mina Dobzeu, Arhim. Ioan Iovan, Arhim. Arsenie Papacioc, Arhim. Justin Pârvu, Pr. Constantin Galeriu, I. P. S. Nicolae Corneanu, I. P. S. Antonie Plamadeala, Acad. Zoe Dumitrescu – Busulenga, Acad. Constantin Ciopraga, Nina Cassian, Ana Blandiana, Barbu Brezianu), multe dispărute între timp, precum și de importante instituții mass-media, nu s-a soldat cu rezultatele scontate, pare-se datorită neacumulării fondurilor necesare derulării acestui proiect.

In 2010, după două vizite la mânăstirea Văratec, am considerat că este de datoria mea să aduc la cunoștința reprezentanților instituțiilor abilitate starea dramatică în care se găsește acest imobil, aflat în propritatea așezământului de cult amintit.

În virtutea faptului că toţi membrii societăţii – cu atât mai mult urmașii noștri, în mod individual sau colectiv, au dreptul să beneficieze de patrimoniul cultural şi natural al României și ținând cont de atribuțiile instituției pe care o conduceți în domeniul protejării patrimoniului cultural național, vă solicit:

1. declanșarea de urgență a procedurii de clasare a imobilului în cauză în grupa monumentelor istorice, întocmind, în acest sens, dosarul de clasare și înaintarea acestuia spre analiză Direcției Monumentelor istorice din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor;

2. înaintarea cererii către Direcția Monumentelor istorice din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor pentru declanșarea procedurii de clasare de urgență, clădirea aflându-se în pericol iminent de distrugere sau de alterare fizică;

3. comunicarea neîntârziată a declanșării procedurii de clasare proprietarului – Mânăstirea Văratec.

„Oricare ar fi drepturile de proprietate, distrugerea unui edificiu istoric şi monumental nu trebuie să fie permisă […]. Există două aspecte privind un edificiu: dreptul de a fi folosit şi frumuseţea sa (n.a. valoarea sa memorială). Dreptul de folosinţă aparţine proprietarului, dar frumuseţea sa (n.a. valoarea sa memorială) aparţine tuturor. A-l distruge înseamnă, deci, a-şi depăşi drepturile“. (Victor Hugo)

Cu considerație,

Cristina (Mili) Casapu

http://casaeminescuvaratec.wordpress.com/

Subsemnez,

Victor Roncea

http://www.civicmedia.ro

Scrie și tu Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Național a Județului Neamț pentru declanșarea procedurii de clasare a Casei Eminescu de la Văratec în grupa monumentelor istorice la dccpcn@ambra.ro.

Plangere Penala la adresa lui Marco Maximilian Katz pentru denunt calomnios si incitare la ura

Posted on by
8

Astazi, 22.02.2011, Asociatia Civic Media a depus la Parchetul General, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, urmatoarea

PLÂNGERE PENALĂ

ÃŽmpotriva:

– numitului Marco Maximilian Katz în calitatea acestuia de preÈ™edinte al MCA Romania – „Centrul pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului” in Romania, cu sediul în Bucuresti, Str. Cristian Popisteanu 2-4, Sector 1, adresa web www.antisemitism.ro, cunoscut cu antecedente legate de crima organizata si in dosarele DNA din timpul Guvernarii Nastase

– persoanelor necunoscute care au proferat ca urmare a plangerii MCA catre Patriarhia BOR amenințări cu moartea la adresa ieromonahului Justin Pârvu, staret al Mănăstirii Petru Vodă, judetul NeamÈ›, si pe care aveti posibilitatea sa le identificati cu usurinta

Pentru săvârÅŸirea infracÅ£iunilor prevăzute de Art. 193. – Amenintarea, săvârÅŸirea infracÅ£iunii de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută ÅŸi pedepsită de disp. art. 321 Cod Penal, Art. 259. – Denuntarea calomnioasa, Art. 317. – Instigarea la discriminare, Art. 324. – Instigarea publicã si apologia infractiunilor precum si incitare la ura religioasa si interetnica.

Vă solicităm să luaţi de urgenţă măsurile legale ce se impun, sa depistati autorii amenintarilor cu moarte si sa cercetati Centrul MCA pentru denunt calomnios, discriminare si instigare la violenta si ura printr-o campanie ofensatoare la adresa valorilor naţionale si personal a ieromonahului Justin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă, jud. Neamț, fost detinut politic in varsta de 92 de ani, campanie care i-a afectat grav starea de sanatate.

Solicităm anchetarea faptelor sesizate de noi, tragerea la răspundere penală a celor vinovaţi, şi repunerea în normalitate a valorilor sociale vătămate, conform Constitutiei Romaniei, normelor statului de drept si Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, consfintita de forurile internationale.

MOTIVE:

ÎN FAPT: Am luat cu indignare cunostiinta de protestul oficial al Centrului pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului din 19 februarie a.c. adresat presei si Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane, respectiv acuzele nefondate si false de antisemitism aduse Parintelui Justin Parvu de la Mănăstirea Petru Vodă, după ce pe internet a fost difuzata o filmare cu sarbatorirea zilei sale de naștere, in cadru privat, respectiv in chilia sa de la spitalul Manastirii Paltin – Petru Voda, unde s-a cantat si un imn pe versurile marelui poet Radu Gyr, foarte popular in perioada interbelica.

În 45 de ani de comunism românii au fost îndoctrinați continuu prin manuale si metode de sorginte stalinista, asupra legionarilor si “banditilor din munti” pedepstiti de Securitate si Armata Rosie a “bravul popor rus” cu executia sau zeci de ani de inchisoare. In urma insurectiei din decembrie 1989, adevarul despre istoria reala a Romaniei a iesit la iveala si drepturile fostilor detinuti politici, adevarata elita a Romaniei, au fost recunoscute si reabilitate, intr-o oarecare masura. Nici pana astazi, de exemplu, nu au fost despagubiti pe masura pentru zecile de ani petrecuti in chinuri si torturi inumane, pentru simplul motiv ca si-au iubit tara si au luptat impotriva comunismului si a ocupantului sovietic.

Parintele Justin Parvu, veteran de pe frontul anti-sovietic, este unul dintre ei: a patimit 16 ani de temnita grea si munca fortata in minele de plumb si lagarele de exterminare comuniste, de la Periprava pana la Aiud, fiind ulterior urmarit de Securitate, oficial, pana in decembrie 1989. La iesirea din inchisoare s-a intors la viata monahala iar dupa 1989 a ridicat doua manastiri, un asezamant de copii si unul de batrani si un spital, binecuvantand pana acum, la propriu, milioane de romani care i-au trecut pragul.
Ca urmare a unei Plangeri a Centrul MCA catre Patriarhia Romana, in care sunt aduse acuze grave si false de “antisemitism”, s-a declansat o veritabilă campanie de presă împotriva Ortodoxiei Romane, a persoanei ieromonahului Justin Pârvu È™i a obÈ™tei de maici de la Mănăstirea Petru Vodă din JudeÈ›ul NeamÈ›, cu scopul vădit de a ofensa È™i discrimina aceste persoane si de a denigra instutia Mitropoliei Moldovei si Bucovinei sub acuza falsa de “antisemitism”.

Pentru organele in drept este cunoscut faptul ca, la Procesul de la Nurnberg, conform documentelor istorice “Odata cu exonerarea noastra de orice culpa, Comisia Instructorie de la Nürnberg a scos din cauza si entitatile pe care le reprezenta Miscarea Legionara: Guvernul National si Armata Nationala. Aceste entitati nu sunt culpabile nici de „crima de razboi”, nici de „genocid”, nu sunt nici „fasciste”, nici „naziste”, nici “colaborationiste”.”

Personal nu putem crede ca minti sclipitoare ale Romaniei,cum ar fi Nae Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, membri, militanti si simpatizanti ai Miscarii Legionare, genii prezente in Universitatile si casele intelectualilor din intreaga lume, pot fi considerate vinovate de crima si antisemitism.

In rest, culpabilizarea si eliminarea publica a tuturor celor 1 milion de membri ai Miscarii Legionare, pe considerentul unor crime savarsite de unii membri ai ei, pedepsiti personal prin condamnarea cu moartea, ar echivala cu invinovatirea tuturor celor 4 milioane de membri ai PCR pentru crimele facute de sovietici si comunisti in regimul trecut. O astfel de pretentie bolnava este, evident, de factura bolsevica si nazista si nu poate fi aplicata intr-un stat democratic si de drept.

Ca atare, dincolo de propaganda stalinista, din pacate prezenta si astazi in spatiul public, manifestarea din spatiul privat de la aniversarea Parintelui Justin Parvu nu incalca nici o lege de pe acest pamant. In schimb denuntul calomnios raspandit la scara larga prin mass media, de la presa electronica la ziare si televiziuni – inclusiv postul “national” si public TVR – a condus, prin deformarea informatiei, la manifestari de ura si amenintari cu moarte care pot si trebuie sa fie sanctionate de Lege.

Semalam ca astfel de Plangeri neintemeiate ca cea a MCA, transmise fara nici un suport real dar cu un mare tam-tam mediatic, pentru a atrage atentie si eventual, fonduri materiale altfel necuvenite, nu folosesc decat pentru crearea unui climat de confuzie si tensiune intre grupuri etnice si religioase din Romania si la denigrarea statului si poporului roman pe plan international, ceea ce dvs, ca organ la Legii trebuie sa sanctionati si ca o actiune de prevenire pe viitor a unor astfel de acte, sarcina care cade si in atentia SRI, organism abilitat pe care va rugam sa il consultati pe aceasta tema.

Va depunem spre exemplu unul dintre mesajele de amenintare cu moartea la adresa Parintelui Justin:
“Moarte borfasului legionar Justin Pârvu !!! (Andrei) 21/02/2011 16:06 N-am inteles niciodata de ce comunistii nu i-au omorat de nenorocitii astia de legionari??? Vazandu-l pe batranul borfas Justin Pârvu am inteles ca probabil comunistii si-au dat seama ca sunt niste retardati mintali. Gunoiul asta spunea cu ceva timp in urma ca etichetele si bonurile de casa contin semnele diavolului!!! Cand auzi tampeniile astea nu poti decat sa razi.”

Va rugam sa depistati autorul acestui mesaj – care si-a lasat toate datele de identificare in serverul Ziare.ro – si sa il trageti la raspundere, declansand totodata procedurile legale impotriva numitului Marco Maximilian Katz, autorul insitigarii la violenta si a denuntului calomnios care a slabit sanatatea Parintelui Justin Parvu, la cei 92 de ani ai sai.

Nu vrem sa ne gandim ce s-ar intampla daca aceasta stare se va accentua.

Pentru aceste considerente, vă rugăm să luaţi de urgenţă măsurile legale ce se impun.

Ataşat, vă depunem imaginile la care am facut referire în cadrul plângerii noastre si sursele de internet pentru documentarea cazului.

Cu aleasă consideraţie

Asociaţia Civic Media

22.02.2011

Documentare

http://www.ziaristionline.ro/2011/02/22/cine-este-parintele-justin-parvu/

http://ziarero.antena3.ro/articol.php?id=1298265334

Campania de presa generata de un denunt calomnios – doar cateva elemente:

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8318642-video-maicute-manastirea-petru-voda-canta-parintelui-justin-parvu-sfinta-tinerete-legionara-protest-oficial-centrului-pentru-monitorizarea-combaterea-antisemitismului.htm

http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Maicute-Manastirea-Petru-Justin-Sfanta_0_430757001.html

http://www.evz.ro/detalii/stiri/aniversari-cu-versuri-legionare-pentru-duvohnicul-neamului-la-manastirea-petru-voda-921864.html

http://www.gandul.info/news/maicutele-de-la-manastirea-petru-voda-din-piatra-neamt-ii-canta-sfanta-tinerete-legionara-parintelui-justin-parvu-video-7998230

http://tvr.ro/articol.php?id=97731&c=47

Chemare la marele război pentru salvarea sufletească a unui popor: poporul român

Posted on by
Reply


de Prof Ilie Badescu

Într-o însemnare tulburătoare a lui Eminescu ni se spune: „Grecii au necunoscut natura şi valoarea lucrului (s.n.). Ei n-au înţeles că lucrul nu este numai o sclavie, că el e o devenire, o creare, o regenerare a propriei sale persoane… Îndreptăţirea pe care o are lucrul în dezvoltarea omului ei nu voiau s-o cunoască, ci, din contra, acela era privit ca servire… Şi ăsta e răul de care a pierit Grecia” (Fragmentarium, p. 170). Răul care-a adus pieirea Greciei celei din străvechime, a Greciei grandioase, avea o răspândire în popor, nu doar în elite. Grecii, spune poetul, „au necunoscut valoarea lucrului”, adică nu s-au putut smeri în faţa celor ce sunt aparent „inferioare”, decretând oarecum, printr-un fel de simţire obştească, generală, că lucrul este menit numai slujirii, nu şi fiinţării, slujirii grecului, nu şi fireştii deveniri întru propria lui menire. Şi aşa s-a pierdut respectul pentru cele multe, naturale şi umile, şi de aici a început declinul Greciei.

Eminescu atribuie „lu­crului” o importanţă metafizică, şi aceasta reiese din concepţia lui cu privire la răul de care a pierit Grecia: Orice lucru are importanţa a ceva care serveşte, produce, e drept, dar şi a ceea ce sporeşte lumea. A-l trata doar ca pe o slujire înseamnă nu numai a-l degrada ontologic, ci, totodată, a intra în conflict cu legile sale, cu ros­turile lui, care, fiind ţesute în rânduiala firii, nu pot fi luate în deşert, nesocotite, decât cu preţul dezastrului ontologic („şi ăsta e răul de care a pierit Grecia”, ne spune poetul. Şi ăsta e răul de care va pieri pătura superpusă din România, s-ar putea adăuga).

Tot Eminescu ne spune că atunci când pătura dirigentă dintr-un stat devine pătură superpusă, socotindu-se îndreptăţită să consume oricât, doar să consume, faţă cu poporul chemat numai să producă, nu să şi devină, să fiinţeze conform cu menirea lui, cu rosturile sale, cele ce sunt mai presus de istorie şi de regimuri, de proiecte şi de strategii, atunci popoarele degenerează. În era de ilegitimă domnie a păturii superpuse poporul e siluit să slujească închipuirile sterpe ale plebei care s-a titrat singură cu titlul uzurpat de pătură dirigentă, improductivă şi teribil de închipuită. În atari situaţii, poporul degenerează, aflându-se finalmente ameninţat cu pieirea. Acesta este răul de sus, răul ce apasă ca o superfetaţie sufocantă peste poporul chemat să susţină sinecuri, afaceri cu banul public, să înmulţească averile „reformatorilor”, să poarte povara instituţiilor pentru experimentul progeniturilor, să suporte un stat spre a facilita abuzul şi uzurpările incontinente ale oligarhiilor înfometate mai teribil decât foamea sălbatică a fiarelor. Să credem că România suferă astăzi de răul vechi al grecilor peste care s-a suprapus răul modern al… românilor? Rău peste rău. Fiindcă răul acesta, din străvechimea Balcanilor, a pătruns şi în popor. Căci care dintre români nu se crede pe sine îndreptăţit la mult pentru sine şi la cât mai puţin de la sine? Iar despre oligarhiile care străbat veacul s-ar putea repeta pur şi simplu caracterizările de ieri ale lui Eminescu, fără de vreo adăugire, spre a ilustra încă o dată puterea teoriilor sale. Veacul este un trist poligon de verificare a performanţei teoriilor lui Eminescu, într-un act de tragică retrosociologie eminesciană.

Răul cel mare care ameninţă existenţa popoarelor, în genere, este răul care vine de la plebea de sus, dinspre pătura superpusă. Aceasta distruge popoarele, nimiceşte statele, istoveşte energiile muncii mai rău decât seceta cea mai teribilă, decât invaziile de lăcuste care întunecă cerul, decât epidemiile de ciumă. Singura cultură pe care o promovează o asemenea pătură distrugătoare de stat şi nimicitoare de popoare este „cultura morţii”, Anticultura. Arhonţii păturii superpuse vin ca mesageri ai Anticulturii, ai antiomului, ai familiei întoarse pe dos, ai anarho-nihilismului, în numele corectitudinii politice, al „paralibertăţilor” marelui dezmăţ etc. Toate acestea sunt, de fapt, definiţii pe dos. Menirea familiei, într-o atare vedere răsturnată, nu este aducerea pe lume a pruncilor, ci procurarea de plăceri pe faţă şi pe dos. Menirea femeii nu este să fie negreşit soţie şi mamă, ci, eventual, prostituată cu firmă sau chiar fără de firmă, adulată şi hetairă. Menirea pântecelui matern nu este zămislirea de prunci, ci mormânt de prunci nenăscuţi. Menirea geniului nu este adevărul, binele şi frumosul, ci să bată marginile pământului ca diavolul din Povestea lui Iov.

Persistă totuşi în mediul marilor dezagregări două procese care, pentru spaţiul de la Dunăre, spre Marea cea mare şi mai sus de Carpaţi, au o cuprindere românească totală: războiul pentru România şi războiul pentru românism. Primul se desfăşoară pe fronturi multiple: este un război economic, un război politic, un război informatic, un război cultural, un război social etc. Războiul pentru românism se desfăşoară, însă, într-un plan strict sufletesc, spiritual, este un război arareori la vedere, şi ţinta atacatorilor este chiar sufletul românesc, identitatea spirituală a românilor ca popor european multimilenar. Am crezut până ieri că războiul pentru România s-a încheiat cu înfrângerea totală, cu multe dezastre, atestate de jaful numit privatizare, de profilul oligarhic al statului, de victoria anticulturii, de marele exod al românilor tineri, de marea vânturătoare demografică, de progresul mortalităţii, al alcoolismului, al adulterismului, al divorţialităţii; acestea sunt percepute de mulţi drept semnele care atestă pierderea războiului destinat să apere o viaţă socială decentă, demnă etc. Cel care află că dintr-un popor de circa 20 de milioane au migrat cam 20% (ceea ce înseamnă circa 40% din populaţia ocupată) nu poate pune decât o etichetă pe frontispiciul simbolic al acelei ţări: dezastru sau catastrofă. Judecând după furia mulţimilor disperate, am înţeles că nici războiul pentru România nu s-a încheiat, doar că se poartă cu o populaţie disperată, amintindu-i pe celebrii disperandos din alte ţări şi alte vremuri (pagini de disperandologie, care vor nutri mâine un tragic tratat despre disperare). În plus, războiul este unul asimetric, fiindcă niciun organ de presă nu pare a fi cu adevărat de partea acestor disperandos, nici o corporaţie intelectuală nu se precipită să-i reprezinte, darmite să-i conducă. Unde este Tudor din Vladimiri, ridicat odată cu acea pătură obscură de târgoveţi care au creat România modernă? Unde este Heliade, unde Bălcescu, unde Eminescu, unde Brătienii, unde Carol I Întemeietorul, unde Iorga, unde sunt gustienii, unde este Spiru Haret, unde sunt Vulcănescu şi Golopenţia, cei ce s-au arătat pregătiţi să primească darul muceniciei pentru ţară şi pentru Biserica lui Hristos, unde-i Nae Ionescu, unde este strălucitoarea generaţie interbelică, unde şi unde?! Să punem cumva în oglinda zilei înşiruirea celor care se cred acum limbă la cumpăna Europei noi şi a culturii, peticături triste, ţucălari cu zurgălăi pe care doar ţicneala îi scoate din anonimat şi o incredibilă închipuire? Las cititorului operaţia unei atari înşiruiri, ca să fie după voie şi nu după nevoie. S-ar putea zăbovi asupra acestui război totalitar, dar sunt prea multe şi prea cunoscute înfrângerile şi despre ele s-a scris câte ceva. Despre războiul pentru românism nu s-a scris la zi, ori, dacă s-a scris, adeseori tonul şi stilul par ale unei epoci revolute. Războiul pentru românism are astăzi mai degrabă un caracter tăcut, anonim, este derulat mai degrabă prin retrageri decât prin înaintări, ceea ce derutează pe oricine nu este antrenat să cerceteze asemenea fenomene. În plus, ştiinţele naturalismului metodologic nici nu zăresc fenomenul, suspectându-i pe cei care-l studiază de sentimentalism, de paseism, de păşunism, de fundamentalism, de reacţionarsim şi de toată gama fenomenelor şi mişcărilor antisistemice etc.

Războiul pentru românism este purtat zilnic, clipă de clipă, aşa cum l-a definit Eminescu prin vocea lui Mircea în dialogul de-o clipă cu Baiazid ruinătorul neamurilor creştine ale sud-estului şi nu numai: „şi de aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul, // mi-e prieten numai mie iară ţie duşman este, // duşmănit vei fi de toate făr-a prinde chiar de veste”. Aceste cuvinte au sintetizat pentru prima dată definiţia războiului identitar pentru apărarea „proprietăţii identitare”, care a devenit astăzi războiul pentru românism. Este prima dată când este ameninţată nu ţara, nu economia, nu statul, nu o armată, ci chiar sufletul, românismul însuşi, ca gen de viaţă colectiv, ca atributiv al tuturor celor ce mişcă-n ţara asta, a celor mobile şi a celor imobile, tangibile şi intangibile, mundane şi supramundane, adică eroi, genii, dar şi sfinţii şi martirii neamului, începând cu sfinţii martiri de la Babadag şi de la Buzău şi continuând cu martirii temniţelor comuniste. Acesta este războiul total sau holotropic şi antrenează energiile sufletului colectiv şi deopotrivă vocaţia sau menirea divină a neamurilor. Primii care au derulat un atare război, la chemarea lui Dumnezeu, au fost evreii. Cartea de la care putem afla totul despre un asemenea război este, aşadar, mai întâi Vechiul Testament şi mai apoi, şi prin incluziune, Noul Testament, adică învăţăturile despre victoria celor fără de sabie înarmaţi doar cu arma cuvântului divin, a blândeţii, a smereniei, a iubirii de vrăjmaş. Nu există încă o carte mai înaltă, un cod mai înalt privitor la războiul cel nevăzut pentru apărarea sufletului din calea ucigaşilor de suflet individual şi colectiv decât Noul Testament. La specia nouă de agresori şi de agresiune, ucigaşii de suflet etnic şi uciderea popoarelor (etnocidul), nu se mai poate răspunde decât pe temeiul acestei mari cărţi, în care este concentrată învăţătura proniatoare a lui Dumnezeu pentru apărarea sufletului năpăstuit şi vânat de ucigaşul de suflete. Înţelegem de ce sunt tot mai des aşa de pline bisericile. Este instinctul popoarelor vânate, indiferent de câte alte slăbiciuni ar vădi cei care le umplu. Ei sunt acolo pentru că au auzit lăuntric chemarea la marele război pentru salvarea sufletească a unui popor.

Clipa, noiembrie 2010

Asociatia Civic Media se alatura demersului NapocaNews pentru cercetarea lui Dan Puric la CNSAS

Posted on by
Reply

Asociatia Civic Media sustine demersul NapocaNews, care a cerut, în mod oficial, stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii pentru Dan Puric

Ca urmare a declaraţiei actorului Dan Puric, acordată publicaţiei QMagazine în cadrul unui interviu publicat în 1 octombrie 2010, prin care se autodenunţa ca fiind un fost colaborator al Securităţii încă din anul 1976, când a semnat un angajament cu această instituţie, conducerea NapocaNews a cerut Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii stabilirea calităţii de colaborator a dlui. Dan Puric.

Declaraţia exactă a lui Dan Puric, care a stat la baza acestui demers este: “Max Reinhardt a avut o expresie extraordinară: „artistul îşi ia rucsacul copilăriei în spate şi porneşte la drum”. Diferenţa dintre mine şi colegul meu de la Royal Shakespeare Company este una ontologică. În sensul că el n-a fost utecist, n-a fost membru de partid şi nu i s-a propus să fie informator. Eu când eram prin liceu a venit unul la mine, a zis să semnez o hârtie din aia cum că ajut statul. Nu ştiam ce presupune şi am semnat-o. Pesemne că pe la CNSAS, pe la securiştii ăştia, există şi asta – că Dan Puric a fost securist… M-au şi turnat. Pentru că eu, la 17 ani, îl imitam pe Ceauşescu. Strângeam două clase într-una şi dădeam decoraţii. Ei bine, colegul meu de la Royal Shakespeare Company sau de la Comedia Franceză nu a cunoscut lucrurile astea.”

Cererea a fost trimisă către CNSAS joi, 7 octombrie 2010.

Sperăm ca răspunsul oficial al CNSAS să lămurească detaliile autodenunţului lui Dan Puric, cel mai vândut autor din România din ultimii ani, un influent membru al societăţii civile şi membru în consiliul director al Institutului de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare, din care mai fac parte Mugur Isărescu, Călin Georgescu, Mircea Maliţa şi Sergiu Celac.

Redacţia

Civic Media a sesizat CNA si CNCD in cazul Parintelui Ilie Lacatusu, batjocorit de Realitatea TV

Posted on by
Reply

Asociatia Civic Media

Catre: Consiliul National al Audiovizualului – CNA

Bd. Libertatii nr.14, sector 5, Bucuresti, ROMÂNIA

Consiliul National pentru Combaterea Dicriminarii

Piata Valter Maracineanu nr 1-3, sector 1, Bucuresti

Sesizare privind postul de televiziune Realitatea TV

In data de 15 august a.c., in ziua in care crestinii sarbatoresc Adormirea Maicii Domnului, postul de televiziune patronat de Sorin Ovidiu Vintu a difuzat o pretinsa stire, falsa si jignitoare la adresa crestin-ortodocsilor din Romania si nu numai, nesocotind dreptul la o informare corecta a cetatenilor, distorsionand grav adevarul si insultand fara jena credinciosii romani si familia preotului Ilie Lacatusu, propus pentru canonizare ca sfant al Bisericii Ortodoxe Romane.

Intitulata “Afaceri cu moaşte, la cimitirul Giuleşti: Cum să scoţi bani dintr-o rudă decedată”, asa-zisa stire a fost difuzata la aproape toate jurnalele de stiri de pe parcursul zilei de Sfanta Maria si este disponibila in continuare pe site-ul televiziunii reclamate, la adresa
http://www.realitatea.net/oamenii-se-roaga-la-moastele-nesfintite-ale-unui-preot-din-giulesti_730540.html.

In comentariul care insoteste imaginile difuzate se afirma ca preotul Ilie Lacatusu, fost detinut politic, deshumat in 1998 si gasit dupa 15 ani de la moarte cu trupul neafectat de trecerea timpului si raspandind o mireasma placut mirositoare, a fost propus spre sanctificare dar “lipsa minunilor din CV a facut ca el sa fie refuzat de Biserica”. Acesta este o prima minciuna grava, facuta cu rea-credinta, care distorsioneaza de la bun inceput perceptia publicului, fiind de altfel repetata pe parcursul “stirii”.

In fapt, dupa cum puteti citi in documentarea pe care o atasam, disponibila si pentru reporterii Realitatii Tv, inclusiv pe Wikipedia, cu ocazia parastasului de un an de la deshumare (29 septembrie 1999), Prea Sfintitul Teodosie Snagoveanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor, a tinut o rugaciune arhierească de dezlegare pentru parintele Ilie Lacatusu iar la 6 februarie 2000, Mitropolitul Serafim Joantă al Germaniei, Europei Centrale si de Nord, a oficiat o slujbă religioasă, însotită de rugăciunile de dezlegare. Trupul a rămas în continuare neputrezit si, ca urmare, Patriarhia i-a deschis părintelui Ilie Lăcătusu un dosar de canonizare, dând binecuvântare pentru a se deschide cripta care adăposteste trupul acestuia si pentru ca simpli credinciosi sa se impartaseasca din aceasta minune. Comentariul jignitor al editorului Realitatea Tv este ca moastele parintelui Lacatusu “sunt expuse ca o marfa de butic”, negandu-se realitatea factuala.

Dosarul se afla inregistrat la Patriarhie din anul 2000 si este luat in considerare spre cercetare alaturi de alte foarte numeroase cazuri de martiraj petrecute in inchisorile comuniste. Pentru orice ziarist de buna credinta si cu o minima pregatire si cultura generala este un lucru binecunoscut ca perioada de canonizare a unui sfant poate dura de la cativa ani, la zeci si chiar secole (Sfantul Stefan cel Mare). Un exemplu mai facil pentru angajatii postului in cauza, prin mediatizarea sa, este cazul fostului Papa, Ioan Paul al II-lea, care a fost propus spre beatificare dupa moartea sa, in urma cu cinci ani, si al carui dosar este inca studiat la Vatican. De asemenea, Biserica Ortodoxa Rusa a trecut in randul martirilor ortodocsi, relativ recent, un numar important de fosti detinuti politici ucisi in Gulagurile sovietice dupa revolutia bolsevica din 1917 iar Biserica Catolica a beatificat de curand soldati morti pentru Hristos in razboiul anticomunist din Spania din anii ’30. Primul detinut politic din Romania care va fi beatificat este episcopul romano-catolic Szilárd Ignác Bogdánffy (1911-1953), episcop auxiliar de Oradea şi Satu Mare, mort la 3 octombrie 1953 în închisoarea de la Aiud. Conform anuntului oficial al Arhiepiscopiei Romano-Catolice, “el va fi primul martir pentru credinţă al Bisericii Catolice din România, din perioada comunistă, ridicat la cinstea altarelor”. Asadar, este, inca, de asteptat.

Pretinzand ca face mari dezvaluiri, reporterul Realitatea Tv a folosit pana si camera ascunsa pentru a demonstra “frauda” realizata in cimitirul Giulesti de catre un batranel care nu-si declara la fisc donatiile de 1 leu primite de la credinciosi, cu care cumpara apoi lumanari si flori. Pentru a demonstra “afacerea cu moaste nesfintite” reporterul Realitatea Tv isi ia ca expert-consilier un cersetor alcoolic analfabet, care ingaima cu greu si obida ca “se pun bani multi, dom’le – 5000 de lei”. Este evident ca nu este vorba de 5000 de Roni, o suma care l-ar interesa la ora aceasta si pe patronul Realitatea TV, Sorin Ovidiu Vintu, ca sa isi plateasca reporterii, ci, cel mult, daca ar fi sa dam crezare “sursei” Realitatea TV, de 5000 de lei vechi, adica de o moneda amarata de 5 bani de azi. Dupa aceasta “documentare” temeinica, incalcand dreptul la propria imagine, cu manie proletara, reporterul Realitatii il interogheaza fortat pe batranelul care se ocupa de cripta in care este dispus preotul Ilie Lacatusu, membru al familiei parintelui, asupra “coruptiei” la care se deda si a “profitului” pe care il face, eludand fiscul (!).

Dupa ce prezinta aceeasi sursa decrepita de bautura silabisand cu greu ca sfintenia e “de domeniul fantasticului”, moralizator, pretinsii ziaristi de la Realitatea Tv incheie apoteotic: “Concluzia e clara: pupatul oaselor poate fi o solutie pentru iesirea din criza? Da, cu conditia sa fii proprietarul moastelor”.

Oare n-ar fi fost mai de efect pentru autorii “dezvaluirilor” daca ar fi realizat un reportaj despre coruptie, frauda si crima organizata transfrontaliera, filmat, la fel, cu camera ascunsa, avandu-l ca protagonist pe patronul televiziunii Realitatea TV, Sorin Ovidiu Vintu?

Dincolo de acestea, realizatorii – reporterul si editorul, si televiziunea care a programat acesta “stire” de Sfanta Maria, se fac vinovati de incalcarea tuturor normelor jurnalistice – vedeti Codurile Deontologice ale Jurnalistului, de la COM si CRP – de difuzarea unei dezinformari crase sub titlul de “investigatie”, de jignirea majoritatii credincioase a romanilor si de prezentarea mincinoasa, tendentioasa si cu rea credinta a adevarului despre cazul fostului detinut politic chinuit in inchisorile comuniste, Ilie Lacatusu, despre ale carui minuni exista numeroase marturii din care atasam cateva mai jos, ale unor sfinti parinti, la randul lor martiri ai temnitelor comuniste.

Va solicitam sa dispuneti sanctionarea postului Realitatea Tv si sa il obligati ca masura luata de dvs sa fie prezentata in acelasi loc cu “reportajul” aflat pe site-ul postului incriminat.

Mai adaug ca exista deja precedente cazuistice ale acestui comportament jignitor fata de crestini practicat de Realitatea TV de sarbatorile mari ale noastre, si dau ca exemplu, fara nici un alt comentariu, un extras dintr-un alt material “jurnalistic” reprezentativ, difuzat cu titlul “Mitul existentei istorice a lui Isus” (cu un “I”) si transmis de aceasta data de Sfintele Pasti, anul acesta:

“Mitul lui Hristos nu are însă suport în cercurile academice din lume, în rândurile cărturarilor biblici şi a istoricilor clasici. Nu este luată în considerare şi este văzută la pseudo-ştiinţă, fiind comparată cu alte teorii considerate ridicole care au apărut de curând: Pământul este totuşi plat, negarea Holocaustului şi falsa aselenizare.”

Cu multumiri,

Victor Roncea

Asociatia Civic Media

20 August 2010


ANEXE

Civic Media cere implicarea directa a MAE pentru romanii atacati in Bulgaria. Cazul Marius Serban

Posted on by
Reply

Ministerul Afacerilor Externe al Romaniei

Dlui Ministru Teodor Baconschi

Agresiunile repetate ale autoritatilor Bulgariei asupra romanilor denota un deficit de diplomatie in relatia cu Romania

Civic Media solicita implicarea directa a MAE in solutionarea abuzurilor de stat asupra cetatenilor romani, in cazul Rompetrol si al jurnalistului Marius Serban

Domnule Ministru,

Asociatia Civic Media, organizatie neguvernamentala infiintata in anul 2000, preocupata de apararea libertatii presei si a jurnalistilor si cu experienta si activitate in zona respectarii drepturilor romanilor din jurul granitelor, va atrage atentia asupra a doua cazuri corelate care contureaza un patern al autoritatilor Bulgariei aplicat asupra cetatenilor Romaniei.

Retinerea abuziva a cetatenilor romani Ionut Panzaru si Octavian Nichita, ultimul director al Rompetrol – Bulgaria, in localitatea bulgara Velico Tarnova, este similara cu cea a jurnalistului Marius Serban, maltratat si inchis la Nisipurile de Aur in timp ce investiga afacerile mafiei locale si amenintat acum cu inchisoarea de la 5 la 7 ani. In ambele circumstante – si nu ne indoim ca exista si alte cazuri -, efective de paza civile si apoi de politie au inversat situatia reala transformandu-i pe cetatenii romani brtalizati din victime in faptuitori, din acuzatori in acuzati.

In ambele situatii, altercatiile verbale dar si fizice – cel putin in cazul jurnalistului Marius Serban – au avut loc in contextul in care cetatenii romani se aflau intr-o evidenta minoritate si fara posibilitatea de a intreprinde actiunile pentru care sunt acuzati aberant de politia si procuratura Bulgariei, cu sapte martori inventati, in ce-l priveste pe colegul nostru de presa si cine stie cati altii in ce-i priveste pe ceilalti romanii aflati acum inchisi.

Atacul asupra unui reprezentat al presei romane, acuzele false si incercare de “pedepsire exemplara” a sa, in ciuda evidentei sale nevinovatii, se incadreaza intr-o practica de care credeam ca Bulgaria a scapat dupa ce urma sa raspunda la CEDO in cazul arestarii abuzive a unui alt jurnalist roman, corespondentul Pro Tv George Buhnici.

Si in cazul directorului Rompetrol-Bulgaria nota este la fel de proasta daca tinem cont de faptul ca incidentul a pornit de la apararea excesiva si cu duritate exagerata de catre garzile serviciului de securitate si apoi de catre politia locala, a presedintelui Parlamentului tarii “vecine si prietene”, Tsetska Tsacheva, protejata, fara cunostinta sa, cu agresivitate nejustificata, de “atacul” celor doi “agresori” romani.

In fapt, avem de a face cu doua agresiuni la adresa unor reprezentati ai mediului de informare si de business care vor lasa, fara indoiala, urme adanci in relatia dintre cele doua tari, si care, prin semnificatia si gradul lor de abuz transforma incidente de acest tip intr-o politica de stat si, ca atare, intr-o afacere de stat.

Este de observat si de atentionat asupra faptului ca acest tip de tratament aplicat cetatenilor romani reflecta, pe langa lipsa de respect fata de legile nationale si europene, si un profund dispret fata de cetatenii romani, ceea ce donota in mare masura si un deficit nedorit de diplomatie in relatia dintre Romania si Bulgaria.

Dupa cum cunoasteti, in tarile tributare inca regimurilor comuniste, impulsurile se transmit pe cale ierarhica, de la varful piramidei in jos. Ne indoim ca politia bulgara isi permite sa trateze in acelasi mod cetateni ai Statelor Unite, Rusiei sau Germaniei, ca sa dam doar cateva exemple. In schimb, nu putem sa nu constatam, pe linia respectarii normelor europene si a relatiilor bilaterale, ca statul vecin nici acum nu recunoste comunitatea romana de la sud de Dunare, cu drepturile sale etnice si lingvistice naturale.

Ca atare, stimate domnule ministru, tinand cont de faptul ca, inainte de orice, rolul Ministerului Afacerilor Externe al Romaniei este sa-si apere cetatenii oriunde s-ar afla ei, va rugam sa preluati personal solutionarea acestor cazuri, care, cel putin in ce-l priveste pe colegul nostru de presa Marius Serban, cu siguranta va ajunge in atentia forurilor europene specializate, a Consiliului Europei, Parlamentului European si organizatiilor responabile cu apararea drepturilor omului si, in special, ale jurnalistilor. Nu vrem ca cetatenii romani inchisi abuziv in Bulgaria sa para abandonati precum cei doi muncitori romani uitati de MAE intr-o inchisoare din Irak in urma cu doi ani.

Nu in ultimul rand, consideram ca Ministerul Afacerilor Externe al Romaniei, asa cum pune in vedere cetatenilor romani sa-si ia masuri de precautie in Grecia, sa introduca pe harta avertismentelor pentru romanii care se deplaseaza in strainatatate inca o alerta: “Atentie: Politie corupta! Ocoliti Bulgaria!”

In incheiere, nu putem sa nu remarcam sprijinul imediat si eficient pe care l-a obtinut directorul Rompetrol de la compania sa si, in contrapondere, incremenirea in proiect a Clubului Roman de Presa si asociatiilor de profil.

Cu atat mai mult, sprijinul dvs personal este oportun si necesar.

Apararea integritatii unui singur cetatean roman inseamna apararea intereselor tuturor cetatentilor romani.

Cu deosebita stima,

Victor Roncea

Presedinte fondator, Asociatia Civic Media

2 August 2010

Civic Media este membra fondatoare a South East European Media Organization (SEEMO), afiliata la Institutul International de Presa (IPI), si a intreprins de-a lungul anilor mai multe campanii externe, pe plan european, cum ar fi Campania-avertisment pentru Delta Dunarii in urma construirii ilegale de catre Ucraina a canalului Bistroe, Campania pentru eliberararea ultimilor detinuti politici din Europa, romanii inchisi la Tiraspol 12 si 15 ani, Campaniile pentru ajutorarea elevilor romani din Transnistria si apararea drepturilor romanilor din Ucraina.

www.civicmedia.ro