Asociatia Civic Media se alatura demersului NapocaNews pentru cercetarea lui Dan Puric la CNSAS

Asociatia Civic Media sustine demersul NapocaNews, care a cerut, în mod oficial, stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii pentru Dan Puric

Ca urmare a declaraţiei actorului Dan Puric, acordată publicaţiei QMagazine în cadrul unui interviu publicat în 1 octombrie 2010, prin care se autodenunţa ca fiind un fost colaborator al Securităţii încă din anul 1976, când a semnat un angajament cu această instituţie, conducerea NapocaNews a cerut Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii stabilirea calităţii de colaborator a dlui. Dan Puric.

Declaraţia exactă a lui Dan Puric, care a stat la baza acestui demers este: “Max Reinhardt a avut o expresie extraordinară: „artistul îşi ia rucsacul copilăriei în spate şi porneşte la drum”. Diferenţa dintre mine şi colegul meu de la Royal Shakespeare Company este una ontologică. În sensul că el n-a fost utecist, n-a fost membru de partid şi nu i s-a propus să fie informator. Eu când eram prin liceu a venit unul la mine, a zis să semnez o hârtie din aia cum că ajut statul. Nu ştiam ce presupune şi am semnat-o. Pesemne că pe la CNSAS, pe la securiştii ăştia, există şi asta – că Dan Puric a fost securist… M-au şi turnat. Pentru că eu, la 17 ani, îl imitam pe Ceauşescu. Strângeam două clase într-una şi dădeam decoraţii. Ei bine, colegul meu de la Royal Shakespeare Company sau de la Comedia Franceză nu a cunoscut lucrurile astea.”

Cererea a fost trimisă către CNSAS joi, 7 octombrie 2010.

Sperăm ca răspunsul oficial al CNSAS să lămurească detaliile autodenunţului lui Dan Puric, cel mai vândut autor din România din ultimii ani, un influent membru al societăţii civile şi membru în consiliul director al Institutului de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare, din care mai fac parte Mugur Isărescu, Călin Georgescu, Mircea Maliţa şi Sergiu Celac.

Redacţia

CIVIC MEDIA a lansat cu PETRU VODA “DICTATURA BIOMETRICA” si site-ul www.pentrulibertate.ro


Sfantul Inchisorilor – Valeriu Gafencu, a fost omagiat chiar de catre una dintre surorile lui, Valentina Elefteriu, la conferinta “Dictatura si Martiraj”, organizata la a treia aflare a capului Sfantului Ioan Botezatorul, la Aula Magna a Facultatii de Drept din Bucuresti. “Fericiti cei prigoniti – martiri ai temnitelor comuniste”, este una dintre cartile lansate in Aula construita de profesorii si tinerii studiosi ai anilor 1934-1936, intr-o conferinta publica organizata de Fundatia Petru Voda, Asociatia Civic Media, Fundatia Luptatorii din Rezistenta Armata Anticomunista, Centrul Rezistentei Anticomuniste si Centrul de Geopolitica si Antropologie Vizuala – Universitatea Bucuresti. Albumul “Fericiti cei prigoniti”, o fresca insangerata a martiriului, cuprinde marturii, documente si fotografii inedite despre elita romaneasca exterminata de catre regimul bolsevic de ocupatie a Romaniei. Despre suferinta si biruinta din inchisorile comuniste a vorbit, tulburator, si fostul detinut politic Nicolae Purcarea, cu 20 de ani de temnita grea, trecut prin arhipelagul Gulagului romanesc, “coleg” de recluziune cu Mircea Vulcanescu, Petre Tutea, Parintele Arsenie Papacioc, teologul I.V Georgescu si Traian Trifan. Iata ce povestea, recent, domnul Purcarea despre marele filosof Mircea Vulcanescu, “detinutul K9320”: “Mircea Vulcanescu a murit ca un martir. A fost izolat in celula special, cu ciment pe jos, cu apa pe jos. S-a a?ezat pe jos ca sa poata sta alti doi peste el si s-a imbolnavit. Boala i s-a accentuat. A fost pedepsit pentru ca tinea conferinte si bagat la izolare, unde i s-a agravat boala si a murit ca un martir. Ar trebui ca Biserica ortodoxa sa-l canonizeze. Si pe el, si pe altii. Spre exemplu, Traian Trifan, care in permanenta a dus o viata de ascet. Era tot asa de puternic ca si Valeriu Gafencu, care de altfel a fost elev al lui Trifan. De asemenea, Parintele Arsenie Boca, avea o personalitate puternica, avea un mare har. Crima cea mare a comunistilor e ca au omorat oameni cu potente uriase. Au distrus elitele.” Dupa moarte, cadavrul mucenicului Mircea Vulcanescu a fost aruncat la groapa comuna, pe Rapa Robilor. Cu o marturie similara s-a infatisat si Radu Ciuceanu, directorul Institutului National pentru Studierea Totalitarismului (INST), aflat sub egida Academiei Romane, fost detinut politic timp de 15 ani.

Lucrarea a fost prezentata de profesor dr Ilie Badescu de la Centrul de Geopolitica si Antropologie Vizuala – Universitatea Bucuresti, presedinte al Asociatiei Romane de Sociologie, care a condus si discutiile conferintei “Dictatura si Martiraj”, alaturi de Florian Palas, redactor sef al revistei de atitudine ortodoxa VEGHEA.

Despre exemplul martirajului a vorbit si parintele arhimandrit Justin Parvu, cu 17 ani de temnita, printr-o interventie video speciala de la Manastirea Petru Voda, in care explica sacrificiul generatiei interbelice ca model in fata incercarilor de azi. Parintele Justin a prezentat lucrarea “Dictatura Biometrica”, realizata de Fundatia Petru Voda si Asociatia Civic Media, in care sunt cuprinse analize ale unor autori romani si documente europene si americane dar si cuvinte duhovniciesti si ale sfintilor parinti privind era controlului total, acum realizata momentan prin intermediul tehnologiei RFID. Parintele Justin Parvu a sustinut ca Romania trebuie sa urmeze exemplul altor tari democratice, cum ar fi Elvetia, si sa initieze un Referendum privind documentele cu cip electronic. Tot printr-o astfel de interventie s-a adresat audientei si fosta detinuta politic timp de 14 ani, dna Aspazia Otel Petrescu. Cuvantul marturistorilor din inchisori a fost urmat de prezentarile parintilor Filotheu Balan si Ioan Sismanian, coordonator, respectiv, co-autori ai lucrarii “Dictatura Biometrica”, care au abordat transant si “Cazul Aiud”, al Manastirii Sfintilor Inchisorilor.

La conferinta au fist disponibile cele doua lucrari alaturi de cele mai noi aparitii ale revistelor
VEGHEA
si Atitudini si, de asemenea, s-a lansat si site-ul www.pentrulibertate.ro.

Din pacate, participarea senatorului Iulian Urban si a deputatului Florin Postolachi, presedinte al Asociatiei 15 Noiembrie 1987 si secretar al Comisiei pentru Drepturile Omului, a fost scurtcircuitata de anuntata prezenta a presedintelui Traian Basescu in plenul grupurilor parlamentare ale PDL, chiar la aceeasi ora, iar parintele Mihai Andrei Aldea a avut o slujba de maslu. In schimb, avocati, militanti civici si ziaristi au intregit imaginea campaniei impotriva insemnarii electronice a populatiei si au oferit in exclusivitate un document secret parvenit de pa masa presedintelui Senatului, Mircea Geoana, precum si un indemn pentru Referendumul anti-cip si alegerile europarlamentare care bat la usa.

Actul provenit din Cancelaria lui Geoana este disponibil la sectiunea documente al site-ului www.pentrulibertate.ro si demonstreaza ca “solutia” Patriarhiei – pasapoartele temporare – este iluzorie, deoarece, potrivit reglementarilor autoritatilor, pentru a obtine un documente de calatorie temporara trebuie intai sa aplici si pentru unul “normal”, cu cip care contine amprentele digitale si alte date biometrice.

MEMORIU CATRE GUVERN Introducerea actelor biometrice – o problemă de conÅŸtiinţă ÅŸi libertate

Coalitia Impotriva Statului Politienesc

Memoriu

Guvernului Romaniei

Introducerea actelor biometrice – o problemă de conştiinţă şi libertate

Vezi si
CIVIC MEDIA contra Guvernului si Biocipurilor – Apelul Parintelui Iustin Parvu

La începutul acestui an viaţa societăţii româneşti a fost tulburată de ştirea introducerii actelor de identitate biometrice. Acestea diferă de actele de identitate de până acum prin încorporarea unui cip electronic de tip RFID – dispozitiv de identificare prin unde radio – care conţine informaţii personale, între care imaginea facială şi amprentele. Cipul devine astfel elementul esenţial de identificare a fiecărei persoane. Hotararea de Guvern poarta numarul 1566/2008 si a fost semnata si contrasemnata la 15.12.2005 de ministrul de Interne, Cristian David si de prim ministrul Romaniei de la acea data, Calin Popescu Tariceanu.

În ceea ce priveşte promisiunea siguranţei acestor acte şi modul în care au fost promovate actele normative corespunzătoare, dorim să facem câteva precizăr: Siguranţa actelor de identitate cu cip încorporat este doar un mit şi nu a fost demonstrată până acum de cei care le promovează. Orice expert în tehnologia informaţiei confirmă faptul că nu există şi nu va exista niciodată un sistem impenetrabil de protecţie a datelor. Dacă periodic apar în presă ştiri despre adolescenţi români care pătrund în serverele celor mai securizate instituţii din lume – CIA, NASA, cine ne garantează siguranţa actelor de identitate biometrice? In acest context, cipul biometric constituie in sine un atentat la siguranta nationala a Romaniei. Daca un hacker va clona pasaportul Presedintelui Romaniei sau al sefului SRI cine va raspunde? UE?

Odată stocate informaţii personale în cipuri, mai devreme sau mai târziu se vor găsi persoane care nu în scopuri ştiinţifice (la conferinţe despre securitatea electronică s-au făcut demonstraţii de decriptare), ci cu alte obiective vor putea frauda documentele de identitate. Cine ne garantează că odată cu dezvoltarea tehnologică cipurile nu vor putea fi citite chiar de la mare distanţă? Cine ne garantează că nu vor putea fi scoase şi introduse date din cipurile personale fără ştirea şi consimţământul posesorului? Se va putea ajunge la situaţia ca aceste date să fie inaccesibile nouă, proprietarilor, iar cei care vor avea acces la ele, legal sau ilegal, să le poată folosi împotriva noastră.

În al doilea rând, ni s-a spus că libertatea pentru care s-a murit în decembrie ’89 va fi garantată pe deplin odată cu integrarea în structurile euro-atlantice. Ori prin legea actelor biometrice şi prin cea privind corespondenţa electronică şi convorbirile telefonice, tocmai libertatea ne este afectată. Prin amprentarea tuturor cetăţenilor cu toţii suntem consideraţi suspecţi de activitate infracţională. Întregul sistem de supraveghere electronică reprezintă o invadare a vieţii private într-o măsură nemaiîntâlnită până acum în istorie. După 20 de ani în care ne-am luptat pentru a aduce la lumină dosarele Securităţii în care eram încătuşaţi fără voia şi ştiinţa noastră, noile acte de identitate biometrice deschid drumul pentru iniţierea unor noi dosare mult mai detaliate.

Apărarea libertăţii este o problemă de demnitate şi de existenţă naţională şi individuală. Noile legi reprezintă începutul unui proces de restrângere a libertăţilor individuale şi de intruziune în viaţa privată şi contravin art. 8 şi 10 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene referitoare la protecţia datelor cu caracter personal şi la libertatea de conştiinţă şi articolelor 23, 25, 26, 27, 29 şi 31 din Constituţia României privind garantarea libertăţilor şi drepturilor cetăţenilor. Să fim conştienţi că pierderea libertăţii ne va afecta pe toţi, indiferent de poziţia pe care o avem în ierarhia socială!

Mai există un aspect pe care un creştin îl va considera de maximă importanţă. Cercetând informaţiile tehnice despre acest tip de acte, gândul nostru se îndreaptă imediat către descoperirea din Apocalipsă privind pecetluirea tuturor oamenilor, în vremea sfârşitului lumii, pe mâna dreaptă şi frunte cu ceva fără de care nu se va putea cumpăra şi nu se va putea vinde, dar care va constitui semnul Antihristului şi lepădarea de Hristos (Apocalipsa 13, 16-18). În zilele noastre se cunosc deja cazuri de persoane cărora li s-au implantat cipuri pe mâna dreaptă din motive de securitate, medicale sau economice.

Pe baza învăţăturii Bisericii înţelegem două aspecte. Mai întâi faptul că primirea actelor în forma actuală nu reprezintă pecetluirea finală.

Al doilea este conştiinţa că primirea lor este unul din ultimii paşi înaintea pecetluirii finale şi că această primire are drept consecinţă intrarea pe un drum al cărui capăt este acceptarea pecetluirii pe mână şi frunte şi apostazia. Dacă primim acum paşapoarte şi carnete de conducere cu cipuri, vom primi începând cu 1 ianuarie 2011 (conform OGU 184/2008) şi cărţile de identitate cu cip. Peste câţiva ani vom accepta fără probleme de conştiinţă îmbogăţirea cipurilor cu noi informaţii, care ne vor uşura legătura cu diverse instituţii medicale, informaţionale, comerciale; apoi ne va părea firească unificarea lor într-unul singur, care să încorporeze şi cărţile de credit. Peste alţi câţiva ani se va spune că, pentru a preveni pierderea şi furtul, este mai eficientă implantarea cipului în trupul omului. Va mai trece încă o perioadă şi se va ajunge la concluzia că, pentru buna funcţionare a societăţii, este strict necesar ca toţi oamenii să aibă implantate aceste cipuri pe frunte şi pe mâna dreaptă. Ce vom face atunci?

Să fim încredinţaţi că va fi mult mai greu de rezistat atunci decât acum, când nu ne aflăm în ultima fază! Obişnuindu-ne cu toate comodităţile asigurate de viaţa bazată pe o infrastructură controlată prin cipuri, ne va fi extrem de greu să renunţăm la toate înlesnirile pe care le avem.

Nu este pentru prima dată când, în numele unor intenţii bune, ţări întregi păşesc în ceea ce se va dovedi o tragedie naţională. Corifeii comunismului au propovăduit începutul unei ere noi în istoria umanităţii. Au promis că toate nedreptăţile anterioare vor fi înlăturate, că se va instaura o epocă a libertăţii şi egalităţii oamenilor, că prosperitatea şi pacea vor cuprinde omenirea. Noi, cei ce am trăit în comunism, cunoaştem mai bine decât occidentalii rezultatul: zeci de milioane de oameni ucişi, extinderea corupţiei la nivelul întregii societăţi, conştiinţe siluite într-o măsură nebănuită. Aşa cum utopia comunistă a eşuat în atingerea promisiunilor făcute, şi utopia binelui prin restrângerea libertăţii şi prin control, care ni se propune acum, va eşua. Nu vom avea parte de pacea şi fericirea făgăduite, ci de o nouă dictatură căreia nimeni nu i se va putea împotrivi.

Având în vedere consideraţiile de mai sus, credem că cea mai bună soluţie este să refuzăm actele biometrice, asumându-ne consecinţele mărturisirii adevărului. Cei care nu au puterea să facă aceasta şi le primesc, să fie conştienţi că se află pe un drum greşit care, dacă nu îl vor părăsi, va avea ca finalitate pecetluirea şi apostazia.

Totodată, este nevoie să solicităm respectarea legilor în vigoare privind respectarea drepturilor fundamentale ale omului şi a drepturilor cetăţenilor României. Astfel, în virtutea art. 23-31 din Constituţia României privind libertatea persoanei, respectul vieţii private, libertatea de conştiinţă şi accesul la informaţie, considerăm noile prevederi legale abuzive şi cerem cu fermitate respectarea dreptului fiecărui cetăţean de a accepta sau respinge actele de identitate biometrice, pe temeiul respectării libertăţii convingerilor şi a conştiinţei religioase. În virtutea acestor prevederi, să cerem ca legea privind noile acte de identitate să dea posibilitatea să refuzăm actele biometrice şi să putem opta pentru actele de tip vechi, fără ca aceasta să conducă la discriminări economice sau sociale. Reamintim că o prevedere asemănătoare s-a aplicat până nu demult pentru actualele cărţi de identitate: „persoanele care refuză cartea de identitate din motive religioase primesc buletine de tip vechi” (Ordinul 1190 din 31 iulie 2001 al Ministerului de Interne, acum scos din circulaţie).

Solicităm instituţiilor statului, Parlamentului, Guvernului, Bisericii Ortodoxe Romane precum şi organizaţiilor non-guvernamentale cinstite si responsabile, să deschidă o dezbatere publică la nivel naţional, pentru ca societatea în ansamblul ei să conştientizeze implicaţiile introducerii noilor documente electronice. Până se va lua o decizie în cunoştinţă de cauză, care să reprezinte voinţa majorităţii poporului român, cerem suspendarea aplicării actelor normative OGU 94/2008 şi HG 1566/2008 privind paşapoartele electronice, a Directivei UE 126/2006 privind standardele pentru permisele auto şi a OGU 184/2008 şi OG 69/2002 privind cărţile electronice de identitate.

Prin aceasta nu ne opunem progresului ştiinţific, dorinţei de bunăstare şi siguranţă a societăţii şi nu negăm structurile de conducere statale. Dar nu dorim ca, după lipsa de libertate din perioada comunistă, să ne facem părtaşi unei noi îngrădiri a libertăţii şi unui control al oamenilor mult mai eficient decât cel de atunci. De aceea cerem cu fermitate conducătorilor politici să apere cetăţenii de ameninţarea pierderii libertăţilor dacă refuzăm buletinele cu cipuri şi să nu se instaureze un control totalitar de tip Big Brother ale cărui consecinţe pe termen lung vor fi dintre cele mai rele.

Odată cu efortul pe care îl avem astăzi de făcut pentru a înţelege corect ceea ce se întâmplă şi cum trebuie să acţionăm concret să luăm armele noastre cele duhovniceşti: postul şi rugăciunea, împreună-sfătuirea, smerenia şi sinceritatea cu care vom cere ajutor de la Dumnezeu. Nu cunoştinţele teoretice ne vor ajuta să ne păstrăm în credinţă, ci trăirea cât mai profundă a vieţii duhovniceşti. Tot binele pe care îl poate face omul izvorăşte din legătura cu Dumnezeu. Dacă-L avem pe Hristos, Hristos ne va dezlega toate întrebările şi ne va ajuta să biruim ispitele la vremea potrivită. De aceea principala noastră strădanie trebuie să fie dobândirea harului Duhului Sfânt. Dacă nu avem agonisit harul, la vremea încercărilor, oricât de bine informaţi am fi, nu vom avea putere să rezistăm şi ne vom lepăda de Dumnezeu.

În aceste momente dificile, toţi cei ce dorim binele României trebuie să ne unim în jurul Adevărului care este Hristos („Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” – Ioan, 14, 6), să depăşim disensiunile, să nu ne lăsăm dezbinaţi de orgoliile personale. Grecia (în 1997) şi Serbia (în 2008) au reuşit să respingă introducerea actelor biometrice prin unitatea cu care poporul a acţionat.

Mărturisind Adevărul vom împlini voia lui Dumnezeu şi luptându-ne cu patimile vom putea mărturisi Adevărul. Să nu uităm de spovedanie, de pocăinţă şi să nu fim creştini de formă. Dacă Dumnezeu ne-a îngăduit să trăim astfel de vremuri „apocaliptice”, când spunem binelui rău şi răului bine, este pentru că noi ne-am îndepărtat de Dumnezeu şi nu avem pocăinţa celor din cetatea Ninive.Dumnezeu să-i binecuvinteze şi să-i întărească pe toţi cei care se vor angaja în lupta cea bună pentru păstrarea demnităţii şi libertăţii întru Adevăr.

Va solicitam asadar sa reanalizati HG 1566/2008 a Guvernului Tariceanu, care, conform Notei de fundamentare al Hotararii, nu a tinut absolut deloc cont de impactul social negativ al acestui act normativ, emis fara absolut nici o dezbatere publica, intr-o tara eminamente ortodoxa.

In numele Coalitiei Impotriva Statului Politienesc si a celor peste 50.000 de semnatari ai formularelor si petitiilor impotriva Pasapoartelor Biometrice si a Legii indosarierii electronice

Asociatia Civic Media

Victor Roncea, Presedinte de onoare

4 Februarie 2009

Nota: Depunem alaturat Studiul INTRODUCEREA PAŞAPOARTELOR, A PERMISELOR AUTO ŞI A CĂRŢILOR DE IDENTITATE CU CIP ÎN ROMÂNIA – mijloace de îngrădire a vieţii persoanei şi a libertăţii religioase – impreuna cu semnaturile olografe a peste 10.000 de romani, obtinute in numai doua saptamani. Alte 10.000 de semnaturi la vom depune alaturat unei Plangeri adresate Parlamentului Romaniei. Aceste 20.000 de semnaturi olografe se adauga celor peste 30.000 aflate pe internet la
http://www.petitiononline.com/NU666/petition.html
si

http://www.petitieonline.ro/petitie-p37662052.html

INTRODUCEREA PAÅžAPOARTELOR, A PERMISELOR AUTO
ŞI A CĂRŢILOR DE IDENTITATE CU CIP ÎN ROMÂNIA

– mijloace de îngrădire a vieţii persoanei şi a libertăţii religioase –

Continue reading

CIVIC MEDIA contra Guvernului si bio-cipurilor. APEL al Parintelui Iustin Parvu. PETITIE anti-666


In al 11-lea ceas. Civic Media a contestat Ordonanta cipurilor biometrice 666


INDEMN, PETITIE SI FORMULAR CONTRA CIPURILOR BIOMETRICE 666

Catre : GUVERNUL ROMANIEI

ÃŽn atentia: DOMNULUI PRIM-MINISTRU Emil Boc

Domnule prim ministru al Romaniei, va rugam sa dati dovada ca sunteti crestin ortodox sau ca respectati drepturile majoritatii acestei tari si sa luati in considerare urmatoarele:

Subscrisa Asociatia Civic Media, prin presedinte fondator Victor Alexandru Roncea, cu sediul în Bucuresti, web www.civicmedia.ro, e-mail office@civicmedia.ro, în temeiul disp. art. 1 pct. 1 si 7 din legea nr. 554/2004 formulam prezenta

CONTESTATIE

ÃŽmpotriva disp. Hotararii de Guvern nr. 1566/2008 din 25/11/2008 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 842 din 15/12/2008 pentru modificarea si completarea Hotararii Guvernului nr. 557/2006 privind stabilirea datei de la care se pun în circulatie pasapoartele electronice, precum si a formei si continutului acestora, precum si a punctului privind „Dezvoltarea cooperarii interinstitutionale pe teritoriul national prin: … integrarea datelor biometrice în documentele de calatorie, în scopul cresterii gradului de securitate al acestora;” din CAPITOLUL 24 – Ordine publica si siguranta cetateanului al Programului de guvernare 2009 2012 din 22/12/2008 publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 869 din 22/12/2008.

Solicitam:

Suspendarea aplicarii dispozitiilor contestate;

Anularea dispozitiilor mai sus mentionate.

MOTIVE:

ÎN FAPT: prin Hotararii de Guvern nr. 1566/2008 se încalca prevederile Constitutionale privitoare la viata intima si privata a persoanei, precum si cele referitoare la libertatea de gandire, constiinta si religie.
Prevederile ce fac obiectul contestatiei noastre sunt abuzive, contrare literei si spiritului Constitutiei, aducand atingere dreptului constitutional fundamental al persoanei la intimitate.

ÃŽnca din prevederile CAPITOLULUI 24 – Ordine publica si siguranta cetateanului al Programului de guvernare 2009 2012, se face vorbire despre „dezvoltarea cooperarii interinstitutionale pe teritoriul national prin: … integrarea datelor biometrice în documentele de calatorie, în scopul cresterii gradului de securitate al acestora;”.

În opinia noastra, a se vorbi despre o masura cum este cea a inmagazinarii unor date cu caracter personal si intim – într-un document de calatorie cum este pasaportul, cum sunt cele referitoare la amprentele digitale, genom si alte date cu caracter personal (cont bancar, numar de asigurari sociale, cazier fiscal sau judiciar, stare civila, apartenenta religioasa, date biografice, etc.) reprezinta o încalcare fatisa a dreptului la intimitate al persoanei.

O astfel de masura încalca pe de alta parte si prevederile legii speciale privind prelucrarea datelor si informatiilor cu caracter personal. „Inovatia” nastrusnica de a pune datele cu caracter personal ale unei persoane pe un suport electronic, este de natura sa le faca accesibile oricarei persoane care detine mijloacele tehnice de a le accesa.

Mai mult, nici unul dintre actele administrative contestate nu face o referire clara si precisa cu privire la datele ce vor fi înscrise pe acest suport electronic – cip – sintagma „date biometrice” ne-fiind multumitoare.
Îngrijoratoare este si precizarea (NOTA) ce însoteste fiecare dintre anexele referitoare la forma si continutul pasaportului electronic. Aceasta nota prevede ca, “Caracteristicile, rubricatia, numarul si tipul elementelor de siguranta trebuie sa fie în conformitate cu prevederile Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2.252/2004 privind standardele pentru elementele de securitate si elementele biometrice integrate în pasapoarte si în documente de calatorie emise de statele membre, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 385 din 29 decembrie 2004, si ale Deciziei Comisiei C(2005)409 pentru stabilirea specificatiilor tehnice aferente dispozitivelor de securitate si a elementelor biometrice integrate în pasapoarte si în documentele de calatorie emise de statele membre. Acestea vor putea fi adaptate în functie de dinamica reglementarilor Uniunii Europene în domeniu.”
Precizam faptul ca o astfel de nota însotitoare a anexelor referitoare la forma si continutul pasaportului nu se regasea în forma initiala a Hotararii nr. 557/2006, fapt care ne face sa ne punem întrebari cu privire la scopul real al executivului, pe care acesta îl urmareste prin impunerea – fara consultarea cetatenilor, si fara nici o necesitate reala, din considerente de siguranta – a acestor masuri.

Pe laga faptul ca Hotararea contestata nu contine referiri exprese cu privire la aceste “date biometrice” ce urmeaza a fi inserate, lasand la bunul plac al legiuitorului european categoriile de date ce urmeaza a fi incluse, nu se face vorbire nici de modalitatea de accesare a datelor înmagazinate electronic.
Cosmarul tuturor ar fi ca aceste date sa poata fi accesate de la distanta, prin echipamente electronice cu ajutorul frecventelor radio (RFID – radio frequency identification device), fapt care ar duce la o încalcare clara a dreptului la intimitate al persoanei.

Practic, fiecare purtator de pasaport cu date biometrice ar deveni “vizibil” în domeniul undelor radio, oriunde s-ar afla, fiind astfel posibile abuzuri prin urmarirea semnalului în scopul urmaririi unei persoane pas cu pas.
Apreciem ca operatiunea de stocare a datelor personale ale unei persoane pe un suport electronic al unui document de calatorie, nu poate fi considerat ca intrand în categoria elementelor de siguranta.

De altfel, chiar persoanele care au lucrat la redactarea Hotararii atacate fac o distinctie clara între elementele de siguranta ale pasaportului, si datele biometrice ale posesorului, ACESTEA DIN URMA NE-FIIND INCLUSE ÎN ARIA ELEMENTELOR DE SIGURANTA:

Iata redat mai jos elementele prevazute de Anexa 3 la Hotararea nr. 557/2006, astfel cum sunt redate în Hotararea contestata:

FORMA SI CONTINUTUL pasaportului electronic simplu

Culoarea copertei: – rosu visiniu

Coperta I (exterior): – Uniunea Europeana, Romania, stema Romaniei

– Pasaport

– Semn distinctiv pasaport electronic

Coperta I (interior): – Romania, stema Romaniei în tehnologie intaglio

– banda heliogravata

Marimea: – 125 x 88 mm

Numarul de pagini: – 32

Numarul pasaportului: – perforat prin paginile 1-32, inclusiv prin coperta a II-a, iar pe
pagina din policarbonat, gravat laser

Numerotarea paginilor: – tiparita în partea de jos a fiecarei pagini si în filigran
Pagina cu datele de identificare ale titularului,
pozitionata între coperta I (interioara) si pagina 1: – din policarbonat

– datele de identitate ale titularului (numele, prenumele, data si locul
nasterii), autoritatea emitenta, data eliberarii pasaportului, data
expirarii pasaportului, codul numeric personal – C.N.P., sex cetatenia,
fotografia titularului gravata laser si fotografia în umbra realizata
prin perforatie cu laser, numarul pasaportului, semnatura titularului,
datele informatizate citibile optic (MRZ), mediul de stocare electronica
a datelor biometrice ale persoanei

NOTA:

Rubricile vor fi numerotate. Denumirile rubricilor vor fi redactate în limbile romana, engleza si franceza.
Pe versoul paginii din policarbonat se scriu în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene: – Uniunea Europeana – Romania – Pasaport

Pagina 1: – înaltimea, culoarea ochilor, domiciliul si fotografia în umbra a
titularului, realizata prin imprimare inkjet

Pagina 2 rezervata pentru mentiuni ale autoritatilor romane

Pagina 3 cuprinde denumirile rubricilor din pagina din policarbonat în toate limbile oficiale ale tarilor Uniunii Europene.

Paginile 4-31, pagini pentru vize – se introduce fir metalic fluorescent în structura hartiei

Pagina 32, urgente: – titularul pasaportului trebuie sa completeze datele particulare ale unei rude sau ale unui prieten care poate fi contactat în caz de accident:

Numele /
Prenumele/
Adresa/
Telefon/

Denumirile rubricilor vor fi redactate în limbile romana, engleza si franceza.

Acest pasaport contine 32 de pagini numerotate (în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene).

Coperta II (interior) cuprinde instructiuni, obligatii.

Hartie: – speciala, filigran, elemente de siguranta

Pentru a fi si mai clar, în vechea anexa 3 a Hotararii 557/2006, forma si continutulpasaportului electronic simplu erau

Culoarea copertei: – rosu visiniu

Marimea: – 125 x 88 mm

Numarul de pagini: – 32

Numarul pasaportului: – perforat prin paginile 1-32, inclusiv prin coperta a II-a, iar pe
pagina din policarbonat, engravat laser

Numerotarea paginilor: – tiparita în partea de jos a fiecarei pagini

Pagina cu datele de identificare a titularului: – din policarbonat

– datele de identitate ale titularului (numele, prenumele, data si
locul nasterii, înaltimea si culoarea ochilor)

– data si locul depunerii cererii, data valabilitatii pasaportului,
codul numeric personal – C.N.P.

– cetatenia

– fotografia titularului engravata laser si fotografia în umbra
realizata prin perforatie cu laserv
– numarul pasaportului

– semnatura titularului

– datele informatizate citibile optic

– mediul de stocare electronica a datelor biometrice ale persoanei

Pagini rezervate pentru mentiuni ale autoritatilor romane: – semne particulare

– domiciliul

– restrangerea dreptului la libera circulatie în strainatate

Pagini pentru vize

Pagina cuprinzand instructiuni, obligatii

Hartie: – speciala, filigran, elemente de siguranta

Din analiza Anexei 3, observam ca mediul de stocare electronica a datelor biometrice ale persoanei apartine rubricii referitoare la „Pagina cu datele de identificare a titularului”, nicidecum celei referitoare la elementele de siguranta.

Cu alte cuvinte, se recunoaste în mod clar faptul ca stocarea electronica a datelor biometrice ale persoanei NU face parte din categoria elementelor de siguranta.

Pentru aceste motive, solicitam suspendarea aplicarilor prevederilor atacate si anularea acestora.

ÎN DREPT: ne întemeiem contestatia pe disp. legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 20, 26 si 29 din Constitutia Romaniei.

Prezenta contestatie reprezinta totodata si procedura prealabila prevazuta de legea nr. 554/2004, urmand ca, în situatia unui raspuns negativ sau în lipsa oricarui raspuns în termenul prevazut de lege, sa ne adresam instantei de judecata.

Suntem increzatori ca si dvs, in cazul in care sunteti crestin ortodox, dupa cum de altfel ati anuntat public, veti cadea de acord ca nimeni si nimic nu poate lua unui cetatean roman dreptul la propria credinta, pentru care au murit de-a lungul istoriei neamului nostru milioane de frati, mosi si stramosi.

Iar in cazul in care nu ati fi crestin ortodox noi nu ne-am supara dar va rugam sa ne respectati drepturile noastre sfinte si sa ni le aparati asa cum va cere slujba pentru care ati depus un juramant in fata intregii natiuni, pentru Romania, cu mana pe Biblie.

Asociatia Civic Media

Prin presedinte fondator

Victor Roncea

Vezi si
Monahul Filotheu explica Ce sunt cipurile

APELUL PARINTELUI IUSTIN PARVU: Este vremea muceniciei!

Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi!

Iubiţi fii ortodocşi ai acestui neam,

Cu multă durere şi îngrijorare vin să vă adresez aceste cuvinte, pentru care mă simt dator în faţa lui Dumnezeu şi conştiinţa şi inima nu mă lasă să trec nepăsător pe lângă acest val primejdios care s-a ridicat să înghită toată suflarea omenească, chiar şi pe cei aleşi, de este cu putinţă. Nu în calitatea mea de biet monah, ascuns într-un vârf de munte, era să vă aduc la cunoştinţă aceste pericole ce se ivesc asupra Bisericii lui Hristos, în primul rând, ci a arhipăstorilor, mai marii acestei Biserici. Dar dacă ei trec aceste lucruri sub tăcere, având preocupări mai de seamă decât are acest popor, eu nu pot să trec cu vederea glasul vostru, al celor care aţi rămas credincioşi cuvântului Evangheliei lui Hristos, aţi aşteptat şi mi-aţi cerut cuvântul în privinţa acestor realităţi dureroase în care ne aflăm.

De aceea, fiii mei, vin şi vă spun că a sosit ceasul să-L preaslăvim pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, singurul Dumnezeu adevărat. Nu credeam că voi trăi să văd şi eu începutul acestor vremuri de durere, apocaliptice – dar iată că mânia lui Dumnezeu a venit mai degrabă asupra noastră, pentru toate păcatele şi fărădelegile pe care le-am săvârşit. Şi văd cum bieţii oameni nu sunt pregătiţi să facă faţă acestor capcane ale vrăjmaşului,a cărui nouă lucrare acum este să pecetluiască sufletele voastre cu semnul Fiarei – 666. Toţi am citit Apocalipsa şi înfricoşătoarea profeţie – scrisă cu 2000 de ani în urmă: „Şi ea(fiara) îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei”(Apoc. 13:16-17).

Vremea în care ne aflăm acum este premergătoare acestei profeţii. Prin lege, prin ordonanţă de guvern, românii sunt obligaţi să se încadreze într-un plan de urmărire şi supraveghere la nivel naţional şi mondial, proiect care le răpeşte de fapt oamenilor libertatea. Românilor li se cere să-şi pună pe paşapoartele, permisele auto şi orice alt act personal cipul biometric ce conţine amprenta digitală, imaginea facială, şi toate datele personale. Poate pentru mulţi dintre dumneavoastră acest cip pare un lucru nesemnificativ, dar în spatele acestui sistem de însemnare a oamenilor, de codare şi stocare a datelor de identificare se ascunde o întreagă dictatură, un întreg plan demonic, prin care de bună voie îţi vinzi sufletul diavolului. Însemnarea oamenilor, ca pe vite, este primul pas al unor alte măsuri luate pentru controlul absolut al fiinţei umane. Dragii mei, după cum proorocesc Sfinţii Părinţi, primirea acestui semn este lepădarea noastră de credinţă. Să nu credeţi că putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona. Nu, dragii mei, nu primiţi acest însemn diavolesc care vă răpeşte ceea ce vă aparţine prin moştenire de la Dumnezeu, dreptul la identitate, dreptul la unicitate şi originalitate, al fiecărei fiinţe umane! Trebuie să vă apăraţi acest drept de la Dumnezeu, chiar de ar fi să plătiţi cu preţul vieţii voastre. În zadar câştigaţi cele ale lumii, dacă vă pierdeţi sufletele voastre şi ale copiilor voştri, pentru că Sfinţii Apostoli ne spun clar „se cuvine să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni”.

De aceea vă spun:
Continue reading

UN AN de la incarcerarea Mantuitorului de catre Preanefericitul Daniel, dupa moartea Patriarhului

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, pictata in Altarul Bisericii Sfantul Elefterie cel Nou din Bucuresti de catre Parintele Arsenie Boca


Marturisire

Cuvant pentru cei ce se afla spre slujire in sfintele locasuri (Biserici si Manastiri)

Cu adaugire catre fratii nostri, umili mireni asemenea noua

Doamne ajuta-ne noua sa Te marturisim

Lumineaza mintea noastra, deschide inimile noastre spre adevar

Da-ne noua si fratilor nostri curaj sa Te marturiseasca precum aceia in care Dreapta-Credinta a rodit facandu-i vii in lumina Ta cea neapusa.

Au plans in taina si s-au jertfit pentru credinta ortodoxa voievozii, domnitorii si capeteniile noastre (aparatori ai neamului si dreptei-credinte si nu vanzatori de neam si de credinta), calugarii nostri (traitori sI nu doctoranti), preotii nostri (smeriti si nu demonstrativi si plini de functii), duhovnicii nostri (lucratori ai mantuirii si nu ai ratacirii noastre) fratii si surorile noastre, fiecare dupa putinta aparand Biserica ortodoxa stramoseasca de toate navalirile vrasmasilor vazuti si nevazuti. Au luptat pana la jertfa de sine, impotriva tuturor acelora care au venit cu gandul viclean de a ne stramuta din Drepta-credinta si de a lovi in fiinta Bisericii noastre – Domnul Iisus Hristos. Musulmani, catolici, sectari, atei comunisti, masoni, satanisti, si inca tot felul de rataciti care dau navala sa ne converteasca improscand cu noroi, rastignind in toate felurile pe drept-credincios si ademenindu-l la pierzare.

Toti Sfintii nostri Parinti ne invata, in numele Domunlui Iisus Hristos, in faptele, predicile, cuvintele si scrierile lor cum si in ce fel doreste vrasmasul sa ne piarda si lucrarea pe care o avem a face de alegem si vrem sa ne mantuim. Se mai gasesc carti de capatai pentru crestin. Sa nu le lasam sa zaca in pangare si noi sa ne afundam in ignoranta! Sa nu lasam ziua sa treaca fara de rugaciune si fara a alege sa aducem inimii si gandului nostru cuvant si lucru folositor si placut lui Dumnezeu, pe care-L rugam sa ni le daruiasca spre pazirea de vrasmas si spre lucrarea mantuirii noastre! Caci multe sunt lucrurile pierzatoare de astazi si slabi suntem noi in credinta sa ne mai apere Dumnezeu de ele. Caci daca astazi traim cu durere necontenita in suflet este datorita caderii noastre in nesimtire si nelucrarii noastre in cele placute Domnului.

E timpul sa marturisim ca vedem cum vramasul, prin noi victime ale lucrarii sale, navaleste din nou asupra Bisericii noastre. E timpul sa ne alaturam marilor nostri duhovnici Parintele Iustin Parvu, Parintele Arsenie Papacioc, PS Bartolomeu Anania, Parintilor romani athoniti si tuturor asemenea domniilor lor, cunoscuti si necunoscuti, care in zilele acestea plang si se roaga sa induram cu credinta prigoana ce s-a abatut, prin neatentia si nelucrarea noastra, asupra Bisericii noastre ortodoxe.

Sa fim asadar uniti in post si rugaciune cu domniile lor, dar si in toata lupta indiferent de forma ei, impotriva vrasmasului vazut si nevazut ce intineaza chiar scaune arhieresti spre a ne sminti, a ne indeparta de Biserica si a ne face victime ale apostaziilor ce navalesc }ara noastra astazi. Dupa modelul inaintasilor sa demascam lucrarea cea stricaciaosa a vrasmasului fata de fratii nostri care nu o vad inca si sa avem indrazneala de a marturisi dreapta-credinta nestramutata, neparasind la greu Biserica.

Alaturi de marturisitorii neamului strigam sa se inceteze deindata :

1. – infratirea cu ecumenistii sau cu orice forma de erezie in orice fel de actiune oficiala si neoficiala a bisericii; incetarea tentativelor de introducere a dogmelor si filosofiei ecumeniste sau de adoptare a unora dintre cele catolice,

2. – ispitirea sau chiar obligarea preotilor nostri de a se impartasi in orice fel, de la cuvant la fapta cu ereticii: de la modificarea vicleana a Sfintei Liturguii (ori scoaterea unor ectenii precum cea a chematilor, ori modificarea cuvintelor si intelesului lor: „unitatea credintei” in loc de „unirea credintei”…) pana la fapta |.P.S. Nicolae Corneanu, ramasa inca neamendata dupa cuviinta de Sinod si de Patriarhie, vadind prin aceasta cine sunt cei aflati la conducerea BOR.

3. – punerea sub ascultari a preotilor ce i-ar uimi pe toti inaintasii nostri, privitoare la interdictia de a atinge credinciosii cu sfintele daruri sau alte asemenea.

4. – promovarea in randul clericilor tineri (fie ei monahi, diaconi sau preoti) a doctorantilor si bursierilor scoliti prin apus in spiritul promovat pe acolo ce se voieste cu deadinsul a fi impus si la noi, in detrimentul saracului traitor si ravnitor ce vrea si are chemare sa devina cleric.

5. – promovarea agresiva in formarea tinerilor clerici a valorilor decadente apusene, respinse de toti Sfintii nostri Parinti.

6. – hirotonire dupa vrednicie si nu dictata politic. Pentru cati dintre preoti si arhierei mai decide crestinul (si nu oricare, ci cel ce se straduieste sa aplice morala in viata sa de zi cu zi), daca este vrednic, caci de cele mai multe ori il iau dintr-o parte si-l hirotonesc intr-alta unde nu-l cunoaste nimeni si lumea doar spune din gura „Vrednic este!”.

7. – numirea de preoti politic – corecti in parohii si invrajbirea preotilor nou numiti cu cei vechi.

8. – ispitirea monahilor in conflicte cu preotii de mir pentru locuri in parohii.

9. – alungarea preotilor varstnici si familiilor lor din parohii, obligarea preotilor de a se pensiona, ca prim pas in lucrarea unui haos in chiar locasurile noastre de rugaciune si netezirea prigoanei ce va sa urmeze.

10. – conditionarea preotilor de a ramane sau de a fi numiti, in functie de ce sunt in stare in plan material si nu in cel spiritual, adica urmarirea sistematica de a aduce in locasuri administratori buni si nu duhovnici buni si invatatori si faptuitori ai celor placute lui Dumnezeu.

11. – transformarea lacasurilor noastre de rugaciune in muzee lustruite sau centre de afaceri (de la lumanari la turism) prin prigoniorea a tot ce este duhovnicesc intr-insele.

12. – partasia arhiereilor la transformarea Bisericii intr-o institutie gen ONG sau alta din sistemul laic (aservirea lor puterii politice ce i-a numit), care ofera posibilitatea de constrangere la laicizare fortata, la secularizare si la ratacire de la cele duhovnicesti. De aici la a face sali de expozitie, discoteci sau baruri (dupa modelul apusean existent deja) in locasuri (caci in preajma se inmultesc deja hoteluri, pensiuni si restaurante) mai este un pas mic. Ce n-au infaptuit comunistii batjocorind locasurile si obiectele de cult se straduiesc insisi ierarhii de astazi sa desavarseasca.

13. – dorintei exprese si afirmate de inlocuire a actului de milostenie crestin cu actiunea sociala laica ( de tip ONG) promovata in biserica, actiune a carei origine atee o cunoastem cu totii preabine. Astazi vedem dezastrul si ratacirea provocate toturor generatiilor inselate de asa zisa lor generozitate. Rezultatele atator actiuni dintr-acestea promovate de societatea laica si de majoritatea asa-ziselor biserici crestine au dus societatea de astazi la binele prefacut afirmat si trait de oameni ca un mare chin.

14. – controlul asupra darurilor aduse de catre enoriasi in locasuri, inregistrarea in sistemul laic de control financiar a darului dat de crestin Bisericii.

15. – amestecarea imaginilor si cuvantarilor pe posturile de radio si de televiziune „Trinitas” si prin acestea pangarirea memoriei marilor nostri duhovnici. Imagini in care clerici tineri isi expun cu indrazneala uneori nejustificata puncte de vedere personale dupa modelul talk–show-ului, succedate de cuvantari ale Parintelui Cleopa sau Parintelui Ioanichie Balan si „piparate” cu stiri in care se prezinta intalnirile si angajamentele Patriarhiei fata de diversi pastori si alte delegatii din tot felul de biserici asa zis crestine, cu care doresc sa ne infrateasca ierarhii BOR. Toate in paralel cu lipsa de reactie cuvenita la nenumaratele atacuri fatise sau voalate din media laica asupra Bisericii Ortodoxe.

16. – smintirea populatiei romanesti prin mijloacele mass- media ale Patriarhiei alaturate deja la agresiuni anti-crestine ale unei parti a mass- mediei laice.

17. – incetarea in locasuri a presiunlor, practicilor si controlului de felul celui securist asupra clerului si enoriasilor.

18. – amenintarile si lucrarea impotriva celor ce sunt deacord cu toate acestea de mai sus.
Daca unui simplu credincios (mirean) cu frica de Dumnezeu si care cunoaste putin din invatatura sfintilor parinti i-ar fi frica sa fie partas in vreun fel la asemenea fapte, ce fel de fapturi au ajuns arhierei in biserica ortodoxa atat timp cat ei insisi genereaza lucrari asa de grozave in biserica? {i amestecandu-se cu duhovnicii si traitorii nostri nu cumva vadesc prin aceasta adevaratele lor intentii de a surpa Biserica noastra alaturandu-se celor ce de veacuri sunt vrasmasi Ei?

Pentru noi pacatosii, aceia care nadajduim intr-o zi sa putem fi numiti drept credinciosi se pun cateva intrebari privind la nemaivazutul razboi ce se da impotriva Bisericii:

1. Unde vom alerga noi pacatosii, atunci cand, prin mila Domnului ni se arata starea noastra cea jalnica si plina de nimicnicie, pentru indreptare?

2. Unde vom mai da fuga, atat timp cat ne lasam prigoniti duhovnicii si fratii?

3. La ce ne facem partasi cu nebagarea noastra de seama si multa noastra lenevire?

4. Cu cine credem noi ca ne vom mai impartasi daca-l alungam de la noi pe Domnul nostru Iisus Hristos?

5. Ba inca ce credem noi ca ne atragem calcandu-i poruncile?

6. Cum vom cuteza a sta in fata Tronului Judecatorului, cand acum nu ne silim catusi de putin a-I lucra invatatura transmisa prin cuvantul si lucrarea atator Sfinti, incat sa se descopere fiecarei firi si pe orice limba sa fie inteleasa?

7. Daca noi vom tacea, cine va mai striga, pe langa pietrele neamului nostru?

Doamne, apara-ne de reaua noastra voire si adu-ne in simtire!

Doamne da-ne noua ca pana la cea din urma suflare sa ne putem marturisi si impartasi intr- Una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica!

Un grup de crestini ai Laicatului Ortodox Roman

Vom reveni cu noi comunicate si dezvaluiri

Asa sa ne ajute Dumnezeu! Amin!


N.B.: 30 septembrie 2007 – DANIEL a fost întronizat în Catedrala Patriarhală din BucureÅŸti, ca Arhiepiscop al BucureÅŸtilor, Mitropolit al Munteniei ÅŸi Dobrogei ÅŸi cel de al ÅŸaselea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

DAN PURIC: Sensul vieţii, al morţii şi al suferinţei în mileniul trei

ÃŽnainte de a vorbi de
sensul vieţii, al morţii şi al suferinţei
în mileniul III, cred că ar trebui
precizate câteva aspecte fundamentale, cum ar fi:

1. Sensul vieţii, al morţii şi al
suferinţei aşa cum se arată el a fi în
matricea sufletească a poporului
român.

2. Care a fost momentul istoric când
acest sens a fost obligat să
legitimeze esenţa de neînfrânt
creştină a neamului românesc?

3. Care este sensul vieţii, al morţii şi
al suferinţei în lumea modernă de
azi?

4. Åži lucrul cel mai important, care
este raportul României creştine cu
sensul acordat de această lume?

Ca să răspundem la primul
punct, ar trebui să mergem pe
urmele savantului Simion Mehedinţi, care sesiza că pe pământul
românesc creştinismul ne-a prins
deja nemuritori – prin credinţa de
nestrămutat pe care o aveau dacii în
nemurire, prin bucuria lor în faţa
morţii. Am fost parcă pregătiţi
sufleteşte şi anunţaţi „avant la
lettre” de adevărul lumii. Putem
spune că poporul român nu s-a
convertit, s-a luminat. Convertirea
are zbaterile ei către ceea ce a fost,
creează seisme imprevizibile, din
când în când ecourile începutului
mai chinuie fiinţa. Luminarea nu
chinuie fiinţa, o limpezeşte, o scapă
de teroarea contingentului fără să
anuleze realitatea acestuia, reduce
gravitaţia excesivă a acestei realităţi
ce ne înconjoară şi face loc Tainei.
(…)

De aici acea lipsă de
precipitare biologică a lui în faţa
morţii. „Şi de-o fi să mor”, spune
ciobanul din „Mioriţa” –
detensionând parcă învecinarea
morţii, minimalizându-i tragedia,
dar nu din dispreţ, ci dintr-un reflex
sublim de a o îmblânzi, de a se
împrieteni cu necruţătorul destin, ca
acesta să nu mai pară rupere, ci
curgere. Această calitate a poporului
român am numit-o ÎNŢELEP CIU
NE DUIOASĂ. Ciudată împletitură
în care filosofia este vibrată de
suflet ÅŸi din cunoaÅŸtere se
transformă în înÅ£elepciune. Conceptul simÅ£it – inteligenÅ£a intuiÅ£iei, ar
spune fratele nostru apusean Pico
della Mirandolla. A vorbi, fără a
vedea, despre răsăritul soarelui
poate să creeze un concept, dar un
concept mort, a vorbi după ce l-ai
văzut creează conceptul sensibil –
spunea acesta într-un mod paradoxal
în plină Renaştere. Cândva am fost
fraţi în felul în care am privit lumea
– am putea spune – cine şi când nea
despărţit este întrebarea sufletului
meu!

Existenţa poporului român
a fost marcată tot timpul de
pericolul dispariţiei sale din istorie.
Românul deci a văzut moartea, a
trăit în proximitatea ei clipă de clipă
ÅŸi totuÅŸi nu groaza i se citeÅŸte pe
chip, ci o decentă împăcare care nu
ne vorbeÅŸte despre fatalism, ci
despre înţelegerea fundamentală.
Trece rea dincolo se face cu regret
pămân tesc, dar şi cu bucurie creştină, aşa cum putem vedea într-un
bocet maramureşean: „Draga
maichii, după tine îmi pare rău şi
bine”. Comentariile nefireşti, superficiale din ultima vreme în spaţiul
cultural românesc – vis a vis de aşa
zisul defetism al românului –
denunţă public sechelele genei
comuniste marcată de activism
perpetuu, precum şi altoiul gândirii
noi, secularizate, marcate de
utilitarism şi eficienţă cu viaţa pre
viaţă călcând. Românul vorbeşte
firesc cu moartea, adică esenţialmente creştineşte.
Patetismul antic
al grecilor, dispreţul sau indiferenţa
romanilor, frica camu flată a omului
modern, el nu le cunoaşte, pentru că
el, românul, o cunoaşte demult, a
stat gard în gard cu Ea, a vorbit cu
Ea, a negociat cu Ea, a responsabilizat-o, a scos-o din sălbăticie şi
i-a dat sens. (…) Cuvântul jale este
nepu tincios şi neîntreg ca să
comenteze această „lacrimă amară”
care este sufletul ţăranului român.


Continue reading

SUFLETE DE EROI – Testamentul Grupului Carpatin-Făgărăşan, condus de Ion Gavrilă Ogoranu

Peste 400 de persoane au participat, duminica 20 iulie, la traditionala comemorare a luptatorilor in Rezistenta armata anticomunista din Muntii Fagarasului si a conducatorului lor, Ion Gavrila Ogoranu, pentru care exista acum o Fundatie care-i poarta numele. Deschisa prin slujba crestina a pomenirii sufletelor eroilor anticomunisti oficiata de un sobor de preoti, ceremonia a continuat cu predica rostita de parintele duhovnic ortodox Teofil Paraianu. Au continuat preotii Ioan Bogdan de la Sibiu (greco-catolic) si Alexandru Capota de la Galati (ortodox), ambii fosti detinuti politici si luptatori in rezistenta anticomunista. Doctorul Teofil Mija, de la Brasov, fost combatant in rezistenta armata anticomunista, a citat din Testamentul lui Ion Gavrila Ogoranu, evocand momente dramatice ale luptei de rezistenta. Coriolan Baciu, vicepresedinte al Partidului “Pentru Patrie”, s-a oprit asupra recent editatului roman “Iuda”, scris de Ogoranu in munti, in timpul Rezistentei, cazut in mainile Securitatii si recuperat sub forma de microfilme dupa 1990 de la CNSAS. (Rep)

Ion Gavrilă Ogoranu, cavalerul demnităţii româneşti

În 1 mai 2006, Ion Gavrilă Ogoranu a trecut în lumea celor veşnice. La numai o săptămână mai târziu ar fi trebuit să participe la o ceremonie pe care o organizasem împreună cu câţiva prieteni, sub egida Asociaţiei „15 Noiembrie 1987”. La acest eveniment a ţinut să participe şi luptătorul anticomunist Vladimir Bukovski, care dorea să-i aducă omagiul său celui care, împreună cu camarazii săi de luptă, a constituit adevărata armată română, opunând rezistenţă ocupantului sovietic şi cozilor sale de topor. Bădia Ogoranu a luptat pentru ca urmaşilor săi să nu le fie ruşine să se numească români. Aşa cum spunea turiştilor, pe care i-a întâlnit la Cabana Bâlea, mai exista un colţ din Regatul României – Munţii Făgăraş – care nu-şi plecase capul în faţa comuniştilor, păstrându-şi libertatea.

Îl propusesem cu ceva timp în urmă, împreună cu personalităţi reprezentative ale deţinuţilor politic, pe Ion Gavrilă Ogoranu în fruntea viitoarei Comisii Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, în locul trufaşului fiu al Kominternului, Vladimir Tismăneanu. Nu am reuşit, din păcate, iar Tismăneanu şi ai lui au falsificat adevărul istoric în privinţa ocupaţiei comuniste, denaturând în mod grav adevăruri fundamentale despre rezistenţa creştină a preoţilor, ierarhilor şi mirenilor, a celor din închisori, a ţăranilor, a muncitorilor din Braşov, a jertfei luptătorilor din munţi. Adică, a capitalului de demnitate românească, cum spunea Ion Gavrilă Ogoranu.

Pentru a spulbera toate invectivele şi calomniile comuniste, trebuie reamintită declaraţia lui Ion Gavrilă Ogoranu, care spunea că „în lupta noastră nu există nicio acţiune, nicio faptă, nicio vorbă care să nu se poată încadra în legile onoarei şi în morala creştină.” Acţiunile lor au fost însufleţite de dragostea creştină, conform crezului că „exişti în măsura în care iubeşti şi te înalţi în măsura în care te jertfeşti pentru această iubire”.

Dumnezeu să-l odihnească în pace! (Florian PALAS)

Suflete de eroi

Ca unul dintre supravieţuitori, prieten
cu Ion Gavrilă Ogoranu şi camarad de lupte din
perioada studenţiei clujene (1945-1948), am
rămas şi unul dintre medicii care l-au tratat şi
încurajat în boala pe care a suportat-o şi a
acceptat-o în ultimele luni de viaţă ca un martir.
Noi, medicii, am încercat cu mijloacele ştiinţei
omeneşti să-l smulgem din ghearele morţii. Dar
cu o zi înainte de deznodământ, el fiind încă
internat la un spital clinic din Cluj, mi-a spus la
telefon următoarele:

Continue reading

PARINTELE STANILOAE: „Vor rămâne puÅ£ini cei ce vor trăi cu adevărat credinÅ£a”

Marturia Parintelui Dumitru Staniloae catre tinerii miscarii generatiei neasteptate: “Trebuie să atacăm intelectualitatea aceasta înstrăinată de ortodoxie! Si chiar foarte dur!” * “CredinÅ£a este adevărata ÅŸtiinţă” * “Eu cred că trebuie să rămânem în creÅŸtinismul de la început” * “Catolicismul a avut întotdeauna tendinÅ£a să cucerească; ÅŸi cred că ÅŸi în Iugoslavia ei sunt de vină” * “ÃŽn caz de agresiune mă apăr!” * “Trebuie să avem un stat cât mai creÅŸtin!”

Persoana e o mare taină. Şi lucrurile sunt taine. Ce însemnează acest „este”? „A fi”? Cine poate să spună? Cioran nu-şi pune nicio problemă. La el totul e nimic, totul e de dispreţuit, nici măcar nu-şi pune problema lui „este”. Problema nu o poate rezolva nici antropologia, nici paleontologia. Nu cred că omul a ieşit din maimuţă. Cu cât mă duc mai mult în trecut, cu atât văd un om superior omului de astăzi. Avea o înţelegere a lucrurilor tainice omul de dinainte. Cei ce au scris Biblia sunt cu mult mai înţelepţi decât cei de astăzi. Sunt în stare oamenii de astăzi să scrie aşa ceva? Cine-i poate întrece pe cei care au scris cărţile Bibliei? Cu cât te duci mai în urmă, cu atâta dai de oameni mai înţelepţi. Unde a ajuns ştiinţa Occidentului? Au dezvoltat cele materiale, dar au uitat de cele spirituale.

„Trebuie să atacăm intelectualitatea aceasta înstrăinată de ortodoxie!”

Ce gândire are Occidentul faţă de gândirea pe care o avea poporul nostru de la sate? Catolicismul susÅ£ine că în taină nu e energia necreată, ci că e o graÅ£ie creată; atunci Hristos nu este în taină ÅŸi ca urmare au venit sectele ÅŸi au spus: „ce ne mai trebuie taine?” Åži au rămas cu discursuri; fiecare cu discursul lui. Pe când tainele te unesc, sunt aceleaÅŸi, ÅŸi noi suntem o unitate pentru că avem tainele ÅŸi pentru că le cunoaÅŸtem. Poporul cunoaÅŸte tainele toate. Intelectualii nu mai recunosc nicio taină, parcă ÅŸtiu tot. Trebuie să atacăm intelectualitatea aceasta înstrăinată de ortodoxie! Si chiar foarte dur. Åži părinÅ£ii bisericeÅŸti au făcut asta. Au atacat pe Arie, au atacat pe necredincioÅŸi. Åži Pavel îi atacă. Trebuie să vorbim împotriva necredinÅ£ei. Nu ÅŸtiu nimic. Trebuie să recunoÅŸti taina, fiecare lucru, chiar lucrul material, este o taină, cu atât mai mult o persoană este o taină. De aceea, Ortodoxia a păstrat creÅŸtinismul de la început, mai vechi decât catolicismul, ÅŸi a păstrat sentimentul acesta al tainei. Åži ce superficialitate trăieÅŸti când mergi prin oraÅŸele acestea cu blocurile lor, cu tehnica lor, ÅŸi ce sentiment avea în suflet ţăranul când făcea o fântână! Căci el ÅŸtia că dincolo de astea, toate sunt o taină mare! Pe când ăştia cred că nu mai e nimic decât atâta – tehnica aceasta. Nici nu-ÅŸi pun întrebarea despre sensul lucrurilor. Dacă nu-i decât lumea aceasta, cu dependenÅ£ele ei, cu legile ei, totul e fără sens. Dacă oamenii mor rând pe rând definitiv, apar alte generaÅ£ii ÅŸi mor definitiv, ce sens mai văd ei: niciunul. Nu-i niciun sens în alt plan, superior acestuia. Lumea aceasta e foarte complexă, cine-o pătrunde? Åži chiar dacă o pătrunzi nu te satisface dacă nu recunoÅŸti ceva mai presus de ea. Nu mă mântuieÅŸte lumea aceasta. Cum a apărut omul? Sigur că nu L-a văzut nimeni pe Dumnezeu cum face pe om: cum adună pământ ÅŸi îi face trupul ÅŸi îi suflă suflare de viaţă. Dar e o taină apariÅ£ia omului: omul nu a putut apărea din maimuţă. Este cu totul altceva: e raÅ£iunea asta prin care judecă toate, prin care este conÅŸtient de toate. Au ÅŸi animalele o raÅ£iune, dar e o raÅ£iune obiect; omul e o raÅ£iune subiect. Este adevărat că sunt ÅŸi animale care parcă au afecÅ£iune, sunt câini, pisici, chiar în flori, în plante e ceva care parcă e un fel de simÅ£ire, dar o simÅ£ire inconÅŸtientă; e altceva.

„Vor rămâne puţini cei ce vor trăi cu adevărat credinţa”

„N-a fost cândva când n-a fost”, e cea mai întemeiată ştiinţă. Ştiinţa nu spune nimic despre originea lumii. Este foarte mărginită. Credinţa vede realitatea, vede că nu poate să fie lumea aceasta de la ea. Trebuie să fie cineva perfect şi fără început. Aceasta este cea mai sigură ştiinţă. Credinţa este adevărata ştiinţă. Mi-a spus un doctor: „Eu nu cred în Dumnezeu; eu ştiu de Dumnezeu!”. Cred că Occidentul acesta va ajunge la un mare fiasco dacă nu se opreşte. Poate să ducă la sfârşitul lumii cu această civilizaţie tehnică, care nu-şi pune problema tainei. Nu-mi dă nimic, nu-mi explică nimic această ştiinţă atee, fără Dumnezeu; absolut nimic. Dar nu vrea să recunoască că totul este o taină. Aceasta e ştiinţa adevărată, să ştii că există o taină a tuturor lucrurilor. Şi taina supremă este Dumnezeu, dar o taină de care eşti sigur; taina pe care o constaţi în mod sigur, şi cred că dacă omenirea s-ar mai putea maturiza ar trebui să revină la această înţelegere a tainei lucrurilor, a neputinţei ştiinţei de a explica ceva. Dar ce-şi poate explica ştiinţa, şi ce poate crea? Este o moarte tehnica aceasta. Poate că se potriveşte cu ceea ce se spune la Apocalipsă, că se vor înmulţi Gog şi Magog – aceste mulţimi străine de Dumnezeu, şi vor rămâne puţini cei ce vor trăi cu adevărat credinţa, cei care vor fi cu adevărat credincioşi şi iată respectul pentru cei ce au fost, că lucrurile cele mai minunate le-am moştenit din trecut, de la generaţiile trecute.

„Credinţa este ştiinţa adevărată!”

Credinţa este ştiinţa adevărată, şi ştiinţa adevărată este ştiinţa tainei, care răspunde pe de altă parte aspiraţiei omului de a cunoaşte la infinit. Niciodată nu poţi să cunoşti ceea ce este în taină complet, trebuie să înaintezi la infinit în această cunoştinţă; şi asta corespunde aspiraţiei omului. De aceea Ortodoxia este mult mai înaltă decât Occidentul acesta, care nu ştie de taină şi care a redus creştinismul la ceva foarte apropiat de ştiinţa aceasta mărginită. Intrând în Occident, creştinismul a intrat într-o lume barbară. În Răsărit a intrat într-o lume care depăşise toate posibilităţile filosofiei, care nu satisfăceau. Evanghelia a venit cu Taina Persoanei. Pentru filosofie era o esenţă. Dacă e esenţă, totul trebuie să fie impersonal şi supus unor legi uniforme. Ori nu-i aşa: de unde sunt persoanele care sunt atât de variate? Fiecare este alta şi e taina libertăţii în persoane. Creştinismul a venit într-o lume care depăşise toate aceste faze. Spunea un protestant: noi n-am întâlnit nimic creştin decât „să nu furi şi să nu ucizi”. Înainte furau şi ucideau. Atâta ştiu ei din creştinism. Şi ce înalt este creştinismul! Poate fi depăşit de vreo doctrină, de vreo gândire? Poate fi depăşită Evanghelia lui Ioan? Aş vrea să lucrez, dacă îmi ajută Dumnezeu, la o carte despre Hristos în Epistolele Sfinţilor Apostoli. Este extraordinar; atâta bogăţie, atâta profunzime, este inepuizabil; ce-s toate filosofiile pe lângă Epistolele Sfântului Apostol Pavel? Cioran spune că a fost epileptic. Poate un epileptic să creeze aşa ceva? Filosofiile atee afirmă că nu există taină, spun că Dumnezeu e distant.

„Nicio limbă nu este atât de latină ca limba noastră!”

Eu cred că trebuie să rămânem în creÅŸtinismul de la început, poporul român s-a precizat ca popor român prin creÅŸtinism. VedeÅ£i Faptele Apostolilor capitolul 16:9-12, unde Sfântului Apostol Pavel fiind în Troia are un vis în care i se arată un macedonean zicându-i: „Treci în Macedonia ÅŸi ne ajută; treci Bosforul ÅŸi te du, că se deschide o poartă nouă”. Åži a ajuns în Filippi care era colonie romană – vers.12. Deci noi avem creÅŸtinismul înainte de Roma; la Roma a mers Pavel abia după aceea, când este dus, legat ÅŸi închis. Åži la Roma vreo 200 de ani nu s-a vorbit limba latină, ci limba greacă. El spune că aici era colonie romană. Iar noi avem termeni latini proprii, nu de la Roma, de dinainte de cei care s-au format la Roma. Eu zic că noi suntem proto-latinitatea. Nicio limbă nu este atât de latină ca limba noastră; este foarte apropiată de limba latină scrisă. Avem cuvintele latine cele mai substanÅ£iale, cele mai pline de sevă, de exemplu: inima este de la anima, noi spunem AtotÅ£iitorul, traducerea exactă după „Pantocrator”, în Occident ei zic Atotputernicul. Atotputernicul e mai rece, AtotÅ£iitorul parcă te îmbrăţiÅŸează. Noi zicem Tată, ei zic Pater. Tată parcă-i altfel. Noi zicem Fecioară, ei zic Virgo, mai fizic. Ei zic „regnum” – stăpânire, parcă mai lumeÅŸte; noi zicem împărăţie, parcă mai plină de taină, de basm. Noi zicem biserică de la „basiliki”, adică clădirea împărătească. Hristos e ÃŽmpăratul. Ei zic „ecclesia”; iar toÅ£i termenii aceÅŸtia au trecut la popoarele din Occident de la Roma, dar la noi nu. Åži ceva din duhul acesta răsăritean, de taină, se vede în toate cuvintele noastre. Noi nu le-am luat de la Roma! Noi avem o limbă proprie! Latină, dar proprie! Noi am fost protolatini, aici s-a format latinitatea. De altfel, caracterul nostru latin nu e străin de vechimea fiinÅ£ei noastre de traci. ÃŽnvăţatul vienez Tomaschek, în lucrarea sa „Über die Bessen”, tipărită la 1880, spune că besii erau tracii ÅŸi dincolo de Bosfor se numeau biti, iar capitala Bitiniei era Troia, de unde nepotul lui Priam, după ce grecii înving, pleacă (evident că nu singur, ci cu corăbii ÅŸi cu mulÅ£ime) ÅŸi întemeiază Roma.

„Latinitatea primă şi cea mai curată a fost aici”

Eu cred că aici a fost protolatinitatea! Latinitatea primă şi cea mai curată a fost aici. Sfântul Apostol Pavel a tradus în limba asta care se vorbea aici. De ce noi am rămas latini după ce am avut stăpânirea armatei romane vreo sută şi ceva de ani? Aşa de repede îşi pierde un popor limba? De ce n-au devenit latini grecii? Sau cei din Asia Mică? Sau cei din Egipt? De ce numai noi? Tracii aceştia se întindeau foarte departe, se întindeau dincolo în Bitinia, până în Frigia şi s-au întins în toţi Balcanii, pe urmă până-n nordul Carpaţilor. Poate împrejurările, sau poate nu ştiu ce fel al nostru de a fi prea îngăduitori, ne-am împuţinat aşa teritoriul. Bălcescu spune că atunci când a ajuns pe un vârf de munte, în Bulgaria, de jur împrejurul lui erau numai români.

Pe de o parte avem luciditatea aceasta latină, cum nu o au slavii, dar avem pe de altă parte un sentiment al tainei, cum nu-l au nici francezii, nici spaniolii sau italienii. Şi la germani şi la englezi limba latină se folosea, dar nu a înfiinţat limba vorbită. La noi limba liturgică a înfiinţat limba vorbită. Şi de aceea şi cuvintele noastre au alt înţeles: noi nu spunem „convenţia”, noi spunem cuviinţă, şi ce deosebire mare este! Multe s-ar putea spune despre cum e de influenţată limba poporului. Cred că poporul şi-a menţinut limba lui vorbită; cred că Tatăl Nostru, Crezul, le-avea poporul dintotdeauna. Şi sunt cuvinte latine, foarte puţine cuvinte slave sunt; n-am fost influenţaţi de slavi. „Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul – Făcătorul, nu Creatorul, e altceva – Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor”. Unde-i cuvânt slav? Aproape că nu e cuvânt slav, decât Duhul.

„În caz de agresiune mă apăr!”

Catolicismul a avut întotdeauna tendinţa să cucerească; şi cred că şi în Iugoslavia ei sunt de vină. Ortodoxia nu s-a impus niciodată prin forţă, s-a impus cu jertfă. Nu folosesc sabia împotriva altuia, ci primesc sabia. Mucenicie, nu luptă împotriva altora. E o mare tragedie ce se întâmplă acolo. Occidentalii îi acuză pe sârbi. În caz de agresiune mă apăr, dar nu răspândesc creştinismul cu sabia. Mă apăr. Ştefan cel Mare, şi Mircea cel Bătrân, şi atâţia alţii, şi-au apărat Ţările, e absolut firesc şi e o datorie chiar. Sfinţenie, mucenicie, model de viaţă curată, generoasă, jertfelnică. Aceasta e ortodoxia noastră românească.

„Familia e sfântă”

Sfinţii Părinţi au lăudat la fel de mult căsătoria ca şi monahismul. Familia e sfântă. Pe de o parte se recunoaşte că Dumnezeu a creat omul bărbat şi femeie; omul întreg este bărbat şi femeie. Şi de fapt, în căsătorie se depăşeşte plăcerea trupească. Vin atâtea griji, copii. Ceea ce e trupesc este depăşit, dar totuşi este şi preţuirea asta; legătura completă. Eu cel puţin aşa am trăit-o. Nu mai e viaţa mea întreagă, nu mai e soţia mea; câtă sensibilitate, câtă iubire a unuia pentru altul! Se poate scrie o carte despre sfinţenia în căsătorie. În Occident se destramă familia, nu mai există căsătorie. Ăsta-i Occidentul! Li se pare importantă homosexualitatea. Nu mai înaintează omenirea. În Suedia numai 3% se căsătoresc! În Olanda îi vezi în doi, bărbat şi femeie, împerechindu-se în vitrină. În America au legiferat homosexualitatea, drogurile. De fapt unde-au ajuns ei? Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Omul întreg e bărbat şi femeie”. Bărbatul singur nu e om întreg; femeia singură nu e om întreg; numai împreună sunt omul întreg. Cât de împuţinat eşti după ce nu mai ai femeie! Cât de neîntreg eşti! Cine te iubeşte? Te iubeşte soţia cel mai mult! Te iubeşte bărbatul cel mai mult! Nu există altul care să te iubească aşa de mult! Soţia rămâne lângă bărbat, bărbatul lângă soţie, este o unitate deplină între unul şi altul.

„Trebuie să avem un stat cât mai creştin!”

Am scris în tinereţe un articol în „Gândirea”, pe care l-am inclus şi în cartea „Ortodoxie şi românism”, se chema „Cele două împărăţii”. Era un rus, Vâşeslavţev, care spunea că în stat se uneşte ceea ce e dumnezeiesc cu ceea ce e diavolesc. Adică, pe de o parte, statul e menit să menţină o unitate în popor, iar pe de alta se foloseşte de sabie, de forme aspre. Eu spun că nu e aşa. Statul este „supuneţi-vă stăpânirii” şi cred că trebuie militat pentru un stat creştin. Ca să se ajungă să se folosească cât mai puţin de metodele acestea aspre. Cred că merge prea departe când spune că într-un stat se uneşte divinul cu diabolicul; dar nu e ca Împărăţia Bisericii, în care nu e niciun fel de folosire a forţei. Statul trebuie să înainteze spre această stare, dar nu poate ajunge acolo, căci noi înşine nu suntem la măsura aceasta. De aceea Pavel spune: „supuneţi-vă stăpânirilor”, fără asta nu putem căci suntem într-o fază imperfectă, şi atunci ne trebuie şi statul, un stat care să folosească şi forţa, dar numai cât e strict necesar. Dar trebuie să căutăm să avem statul cât mai creştin! Şi statul românesc a fost înainte destul de creştin. Nu intrase masoneria. Acum sunt interese individuale, masonerie, ateism. Câte şi mai câte! Trebuie să milităm pentru un stat creştin. Cât mai creştin. Citiţi vă rog articolele „Cele două împărăţii” şi „Despre etica naţionalismului” . Ei, v-am spus câte ceva aşa…

A consemnat Crina PALAS

VEGHEA, Publicatie a Generatiei Neasteptate, An I – Nr 2

Cititi prima parte a interviului cu Parintele Staniloae in Sectiunea Puterea Credintei

PARINTELE PAPACIOC despre cazul Corneanu: “Sinodul trebuie să ia o măsură!”

MÄ‚RTURIA PÄ‚RINTELUI ARSENIE PAPACIOC

„Adevăratul creştin este un ascultător desăvârşit
faţă de cele spuse de Hristos, iar Hristos este ortodox”

In dilema şi dezbaterea apărută pe
marginea împărtăşirii Mitropolitului Banatului
Nicolae Corneanu în Biserica Greco-Catolică,
am găsit de cuviinţă să îi luăm un interviu,
pentru a afla părerea Sfinţiei sale cu privire la
acest eveniment.


– Preacuvioase Părinte Arsenie, ce părere aveÅ£i
despre evenimentul care a avut loc recent în Banat?
Mitropolitul Nicolae Corneanu s’a împărtăşit de
bunăvoie şi nesilit de nimeni în biserica Greco-
Catolicilor din Timişoara…

– Părinte, ce părere sa am? O părere negativă,
pentru că gestul Mitropolitului Nicolae
Corneanu nu este necontrolat, ci este
demonstrativ. Mă exprim şi ceva mai mult: nici
măcar nu recunoaşte, după ce a fost fotografiat,
de unde se vede că el însuşi se consideră
vinovat. Consider că este o batjocură ceea ce a
făcut Mitropolitul Nicolae Corneanu. Habar nu
are că este ortodox!

A fost comunist ÅŸi nu orice fel de comunist,
ci unul vândut comuniştilor. Este şi rămâne o
căpetenie comunistă. Referitor la apostazia sa,

am primit veşti şi din Grecia. (Grecii ăştia,
domnule, le ştiu pe toate, sânt foarte atenţi!)
Sinodul BOR, însă, nu a dat nici un răspuns.
Sinodul nostru tace. Ar fi cazul să se trezească şi
să ia o măsură. Nu sânt de părere să se ia o
atitudine de jos în sus, pentru că riscăm să ne
risipim forţele, care ne sânt atât de necesare
într’un moment de mai mare eficacitate.
Odată am primit un telefon de la un
PreasfinÅ£it – niciodată nu mă mai telefonase
până atunci să mă întrebe ce fac… I’am răspuns
ca sânt foarte bine, şi că mă mişc bine pe
picioarele mele ortodoxe. Şi atât…

Preacuvioase, consideraţi că Mitropolitul s’a
lepădat astfel de ortodoxie şi că ar trebui imediat să
fie depus din treapta de mitropolit?

– Nu sânt eu în măsură să dau un răspuns la
această întrebare. Avem în acest sens Sfântul
Sinod, care pretinde că încă nu este depăşit.
Mitropolitul Corneanu este cel mai în vârstă
arhiereu la noi (mai în vârstă decât el a fost
Patriarhul Teoctist, care deja a murit). Personal
îl consider un alintat, nici măcar un copil,
pentru că unui copil îi poţi găsi o scuză. Să nu
credeţi că am ceva personal cu el. Dimpotrivă, îi
purtam un profund respect.

Îmi aduc aminte o întâmplare, când eram la
Palatul Patriarhal, după ce mă eliberasem din
închisoare. Povesteam, pe coridoarele palatului,
cu un preot, care era un fiu duhovnicesc de-al
meu. Eram bărbierit, pentru că abia mă
eliberasem din închisoare… Deodată, un
Părinte înalt, tânăr, a trecut prin holul
Patriarhiei, s’a oprit, s’a uitat la mine, m’a
sărutat şi a plecat mai departe. Nu ştiam cine e.
Apoi am aflat că era Mitropolitul Banatului. De
atunci i’am purtat respect ca, de altfel, tuturor
Mitropoliţilor…

Care ar fi cea mai potrivită modalitate de a
linişti evenimentul? Care ar fi cea mai bună
atitudine?

– Autoritatea cea mai mare o are Sinodul.
Fără o decizie oficială din partea Sfântului
Sinod, orice iniţiativă a unui grup de trăitori
rămâne doar o reacţie izolată şi poate fi chiar
dăunătoare, pentru că pune în pericol
credibilitatea Bisericii, şi aşa discreditată de
mulţi.

Din punct de vedere strategic, e o greşeală în
momentul de faţă să se atace, pentru că nu este
vorba de un simplu ins, ci de un mitropolit care
face parte din sânul Sinodului. În plus, nu e încă
momentul să ne dăm pe faţă, pentru că
demascăm valorile, şi apoi va şti duşmanul unde
să atace. Sinodul trebuie să ia o măsură. Dar, din
păcate, Sinodul nostru doarme. Mă aştept,
totuşi, să aibă o reacţie fermă, înţeleaptă. Până la
urmă, oricum adevărul va birui, iar sinodalii
care acum se tem să ia o măsură, vor rămâne
nişte laşi, pe nicăieri….

Mitropolitul Corneanu, oricum, demult era
cunoscut pentru abaterile sale bisericeÅŸti – făcea
Liturghie după Liturghie pentru copii în
aceeaşi biserică, precum la catolici, schimba
doar masa. Caraghios, nu?! GreÅŸeli de genul
acesta, Sfinţia Sa are foarte multe, însă pe
parcursul anilor s’au tot tolerat.
Şi acum nici măcar nu îşi recunoaşte
greÅŸeala, deÅŸi a fost fotografiat. Un alintat.

Care este părerea sfinţiei voastre despre
ecumenism şi până unde credeţi că ar avea voie să
ajungă această colaborare ecumenică – între
ortodoxie ÅŸi alte confesiuni?

– Nu accept nici un fel de colaborare
ecumenică, nici un fel de început, ce să mai
vorbim despre sfârşit… Nu accept să păstrăm
legătura. Sântem ortodocşi, şi o cirtă, o iotă,
dacă se cedează, s’a cedat tot, pentru că Hristos
vrea de la noi să rămânem întregi. Dracul, în
schimb, vrea să’i dai o unghie şi dacă i’ai dat’o,
asta înseamnă că nu mai eşti stăpânul
întregului, ci eşti doar o parte din întreg, pentru
că adevărul nu se măsoară cu metrul. Ori cedezi
mult, ori cedezi puţin, e totuna, înseamnă că ai
cedat tot.

Înseamnă că mişcarea ecumenică o caracterizaţi
ca pe o mişcare satanică, diabolică?


Continue reading

MEMORIUL Laicatului Roman referitor la apostaziile ierarhilor Nicolae Corneanu ÅŸi Sofronie Drincec

Prea Fericite Părinte Patriarh Daniel, Înalt Prea Sfinţiţi Părinţi Mitropoliţi, Prea Sfinţiţi Părinţi Episcopi şi Episcopi Vicari,

Ca mădulare ale trupului lui Hristos, cu multă mâhnire am fost martori în ul­timele săptămâni la tulburarea care, din pricina mitropolitului Nicolae al Banatului şi a episcopului Sofronie al Oradiei, s-a abătut asupra vieţii Bisericii noastre Ortodoxe. Suntem conştienţi că Sfântul Sinod al BOR trebuie să se pronunţe mai întâi de toate în chestiunile ce privesc păzirea dreptei credinţe în desăvârşita comuniune cu învăţătura Sfintelor Sinoade ale Bisericii. Dar, întârziindu-se discutarea cazurilor până în data de 8 iulie, am constatat cu îngrijorare sminteala şi tulburarea care se răspândesc tot mai mult în poporul ortodox conştient, precum molima atunci când nu este ţinută sub control prin punerea în carantină a celor infestaţi. Ne referim la acele luări de poziţie, manifestaţii, întruniri şi chiar perfide campanii de presă care s-au desfăşurat minuţios în ultimele săptămâni în sensul creării confuziei, intimidării şi influenţării arhiereilor voastre în hotărârea pe care e necesar să o luaţi în viitorul Sinod.

Este vorba de articole de genul scrisorilor deschise scrise de profesori precum Cristian Bădiliţă sau Teodor Baconski, de manifestaţii precum cea care a avut loc la Timişoara în data de 14 iunie, de acţiunea de adeziune organizată de un grup de in­telectuali [1] şi a altor acţiuni care au un caracter preponderent ideologic şi sunt instru­mentate, conform indiciilor, din zona politicului. Ceea ce-i leagă pe toţi aceşti susţinători ai actului de apostazie al mitropolitului Nicolae este înstrăinarea de viaţa Bisericii Ortodoxe, de perspectiva mântuirii prin dreapta credinţă. Unii dintre aceştia, deşi se declară ortodocşi, lăsându-se influenţaţi de mediul spiritual al culturilor occidentale în care trăiesc, se arată solidari mai mult cu viaţa şi cu spiritul Bisericii Catolice, unde se şi împărtăşesc [2], decât cu Maica noastră Biserică Ortodoxă, pe care nu pierd nici un prilej să o împroaşte cu noroi. Alţii aparţin altor culte şi religii [3], iar cei ce-şi zic intelectuali fac parte dintre acei care cu emfaza unei superiorităţi evident superficiale nu ratează nici o ocazie de a se exprima critic la adresa Bisericii, ei înşişi fiind doar nişte vizitatori ocazionali ai sfintelor locaşuri ortodoxe, iar nu mădulare vii ale Bisericii lui Hristos. Spre exemplu, unul dintre principalii „intelectuali” care somează Sfântul Sinod să nu-l pedepsească pe arhiereul Corneanu, este scriitorul Daniel Vighi, semnatar, alături de alţi mari „intelectuali” ai Apelului pentru eliminarea icoanelor din şcoli.

În faţa acestei campanii susţinute de cei care se erijează în judecători ai Bisericii Ortodoxe a neamului, dintre care mulţi nici măcar nu sunt botezaţi ortodox, am socotit a fi o laşitate şi o trădare a adevărului lui Hristos tăcerea noastră [4], a celor care cu nevrednicie aflăm în Biserica Ortodoxă nădejdea şi mântuirea, acoperământul şi viaţa, într-o lume în care, sistematic, ni se răpeşte aproape totul. Este de nejustificat a păstra o poziţie de neimplicare în războiul pe care vrăşmaşii lui Hristos îl duc împo­triva Bisericii, lăsând ca răspunderea aceasta să apese întreagă numai pe umerii arhieriilor voastre. Ca membri ai trupului lui Hristos, Biserica ne porunceşte prin Sfintele Canoane şi prin Sfinte Sinoade [5] să veghem, după putere, la apărarea adevărului, la păzirea dreptei credinţe.

Având în vedere toate acestea, am gândit această scrisoare ca pe un răspuns la judecata lui Hristos, atunci când va veni să judece toate neamurile şi când, mai cu seamă nouă ortodocşilor, ni se va cere socoteală de păzirea fără de meteahnă a dreptei credinţe revelate, transmisă nouă de Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi. Întru acestea avem nădejdea că următoarele rânduri nu ni se vor socoti ca necuviincioasă îndrăzneală, ci mai curând vor fi primite de arhieriile voastre după chipul în care păstorul cel bun ia aminte la tulburarea pe care o aduce turmei apropierea amenin­ţătoare a fiarelor sălbatice.

Mult ne-a încurajat la scrierea acestor rânduri epistolele a doi dintre cei mai mari duhovnici români în viaţă (părintele Arsenie Papacioc şi părintele Iustin Pârvu) şi a părinţilor din Sfântul Munte Athos. Este pentru prima oară când părinţii pustiei se adresează Bisericii Ortodoxe Române, şi aceasta nu s-ar fi întâmplat dacă, într-adevăr, momentele pe care le traversează Biserica noastră nu ar fi extrem de grave.

Mitropolitul Nicolae Corneanu în deplină comuniune cu greco-catolicii, elementul de legătură între comunism şi catolicism

Mitropolitul Nicolae al Banatului este cel care, imediat după căderea comu­nismului, a impresionat întreaga lume românească prin pocăinţa publică pe care a făcut-o: „da, am colaborat cu securitatea şi regret aceasta”, afirma, lacrimogen, mitropolitul, lăsând totuşi să se înţeleagă că a fost constrâns la aceasta de vremurile grele prin care a trecut poporul român. Lumea l-a iertat, îndrăgit şi chiar admirat pentru curajul de care a dat dovadă. Astfel, în faţa lumii, Nicolae al Banatului deve­nea brusc modelul după care erau judecaţi toţi ceilalţi ierarhi ortodocşi, mustrarea vie a tuturor ierarhilor care colaboraseră cu securitatea.


Continue reading