Category Archives: Intelligence

CNSAS catre Civic Media: Pacepa este agent al politiei politice comuniste. DOCUMENT

Posted on by
3

La cererea Asociatiei Civic Media, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii a dat publicitatii Decizia CNSAS in ce priveste “meritele” fostului general DIE Mihai Pacepa – un intim al agenturii KGB din Romania si al Elenei Ceausescu si un “erou” al lui Vladimir Tismaneanu si Gabriel Liiceanu – in timpul regimului comunist, si anume ca acesta a fost un “agent al politiei politice comuniste” de “prim rang”. Prezentam mai jos Documentele si Sesizarea la care a dat curs CNSAS, cu mentiunea ca, in ce priveste acuzatiile privind faptul ca numitul Pacepa Mihai Ion a coordonat din calitatea sa de agent al politiei politice comuniste operatiunea de asasinare a disidentului sarb Alexandar Opojevici, intrucat sunt intrunite conditiile de elucidare ale acestei crime, Asociatia Civic Media a sesizat si organele penale ale Romaniei, urmand sa semnaleze si autoritatile americane, pe baza dovezilor existente. Vom reveni cu detalii.

Catre: Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.)

Strada Matei Basarab nr. 55-57, sector 3, cod 030671, Bucureşti – România;

SESIZARE

Conform Legii in baza careia functioneaza CNSAS in vederea deconspirarii Securitatii si a agentilor ei va rugam sa ne comunicati daca numitul Pacepa Mihai Ion, nascut la data de 28.10.1928, ajuns pana in functia de sef adjunct al Departamentului de Informatii Externe, a fost agent al politici politice comuniste si a comis infractiuni si atentate la adresa drepturilor omului in timpul regimului comunist si in cadrul aparatului represiv al Securitatii, de la atingerea adusa libertatii cuvantului si a opiniei la cea adusa dreptului la viata privata, violarea domiciliului, a corespondentei si secretul convorbirilor telefonice – dupa cum a fost invinuit de CNSAS si colonelul Gheorghe Trosca, acum fost “erou-martir”, ucis in decembrie 1989 -, dar si alte masuri, inclusiv cele privind eliminarea fizica a unor oponenti ai regimului.

Cerere noastra este cu atat mai intemeiata atata timp cat intr-un act oficial al statului roman actual, respectiv Raportul asa-numitei “Comisii Tismaneanu” girat de presedintele Traian Basescu se subliniază “rolul excepțional jucat în demascarea naturii criminale a regimului și a Securității” de numitul Ion Mihai Pacepa.

Insa calitatea pe care a avut-o pana la “defectare”, certificata de documentele existente in Dosarul nr. 3447 de la Fondul Documentar al CNSAS si cele aferente primite de la SIE ar putea defini, de asemenea, “rolul excepțional jucat în consolidarea naturii criminale a regimului și a Securității” de catre numitul Ion Mihai Pacepa. Desigur, ne-am intrebat intotdeauna, daca scopul vietii sale a fost distrugerea regimului comunist si a lui Ceausescu personal, de ce nu a facut-o atat de simplu, “salvand” acest popor, impuscandu-l pe dictator cu arma din dotare, pe cand intra zilnic sa-i dea raportul seful statului si, mai ales, sotiei lui, Elena Ceausescu, sau de ce nu-i facea un baldabac pe cand se plimba, singur, cu Nicolae Ceausescu, pe lac la Techirghiol si primea ordine de asasinare a unor oponenti ai regimului comunist din tara si strainatate, conform propriilor sale confesiuni.

In folosul propriei documentari si a emiterii unui raspuns in cadrul perioadei de 30 de zile stabilite de Lege va sta si lucrarea cercetatorului CNSAS, istoricul Liviu Taranu, “Ion Mihai Pacepa in dosarele Securităţii, 1978-1980″.

Ne intemeiem cerere in baza Art 3 a Legii CNSAS care prevede si deconspirarea “analiştilor politici şi asimilaţiilor acestora”, Ion Mihai Pacepa fiind acredidat si cu aceasta calitate prin publicarea extensiva in presa centrala a interviurilor si articolelor sale, in special in presa unde activeaza si Vladimir Tismaneanu, precum si prin publicarea unor carti de presupusa analiza a politicii nationale si internationale la Editura Humanitas a lui Gabriel Liiceanu si prezentarea lui intr-un serial caraghios la postul public de televiziune TVR, semnat de Lucia Hossu Longin, in care este impus drept formator de opinie in spatiul public post-comunist.

Nota grava pe care o da demersul nostru este si marturia privind asasinatul in care a fost implicat Ion Mihai Pacepa, facuta chiar de sotia victimei, Maria Opojevici, sotia disidentului sarb Alexandar Opojevici, asasinat in noaptea de 7-8 august 1975 la Hotelul Dorobanti din Capitala, sub coordonarea numitului Ion Mihai Pacepa, si pe care v-o furnizam mai jos.

In baza raspunsului Dvs vom solicita sefului statului sa ii fie retras gradul de general atribuit pentru presupuse merite nedovedite si fara consultul CNSAS de catre un alt presedinte al Romaniei (*).

Cu multumiri anticipate,

Victor Roncea

Presedinte fondator

Asociatia Civic Media

3.03.2011

(*) Reacordarea gradului s-a facut printr-un ordin al directorului Serviciului de Informatii Externe (SIE), Gheorghe Fulga, emis in data de 15 decembrie 2004, comunicat la 21 decembrie – – ultima zi a mandatului lui Ion Iliescu – si avocatului lui Pacepa, Catalin Dancu

Documentare: O crima de-a lui Pacepa

Una dintre crimele odioase la care Ion Mihai Pacepa si-a adus nemijlocit contributia, alaturi de seful sau direct Nicolae Doicaru, defunctul sef al spionajului romanesc, este asasinarea lui Alexandar Opojevici, un fost comandant de partizani si ofiter sarb, opozant al lui Tito, care se refugiase la Bucuresti. Totul in urma unei intelegeri intre Tito si Ceausescu, prin care primul dorea sa-si elimine adversarii din emigratia sarba. Crima a avut loc in noaptea de 8-9 august 1975, intr-o camera a hotelului Dorobanti, si a fost executata de Pacepa si de oamenii sai, sub coordonarea lui Doicaru. Maria Opojevici, vaduva fostului disident sarb, dezvaluie, in exclusivitate pentru cititorii ziarului, circumstantele, atatea cate au putut fi aflate, ale uciderii sotului sau.

IMPOTRIVA LUI TITO

Continue reading →

Pacepa dat in cercetare la CNSAS pentru crimele comise in calitate de sef adjunct al DIE

Posted on by
Reply

Catre: Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.)

Strada Matei Basarab nr. 55-57, sector 3, cod 030671, Bucureşti – România;

SESIZARE

Conform Legii in baza careia functioneaza CNSAS in vederea deconspirarii Securitatii si a agentilor ei va rugam sa ne comunicati daca numitul Pacepa Mihai Ion, nascut la data de 28.10.1928, ajuns pana in functia de sef adjunct al Departamentului de Informatii Externe, a fost agent al politici politice comuniste si a comis infractiuni si atentate la adresa drepturilor omului in timpul regimului comunist si in cadrul aparatului represiv al Securitatii, de la atingerea adusa libertatii cuvantului si a opiniei la cea adusa dreptului la viata privata, violarea domiciliului, a corespondentei si secretul convorbirilor telefonice – dupa cum a fost invinuit de CNSAS si colonelul Gheorghe Trosca, acum fost “erou-martir”, ucis in decembrie 1989 -, dar si alte masuri, inclusiv cele privind eliminarea fizica a unor oponenti ai regimului.

Cerere noastra este cu atat mai intemeiata atata timp cat intr-un act oficial al statului roman actual, respectiv Raportul asa-numitei “Comisii Tismaneanu” girat de presedintele Traian Basescu se subliniază “rolul excepțional jucat în demascarea naturii criminale a regimului și a Securității” de numitul Ion Mihai Pacepa.

Insa calitatea pe care a avut-o pana la “defectare”, certificata de documentele existente in Dosarul nr. 3447 de la Fondul Documentar al CNSAS si cele aferente primite de la SIE ar putea defini, de asemenea, “rolul excepțional jucat în consolidarea naturii criminale a regimului și a Securității” de catre numitul Ion Mihai Pacepa. Desigur, ne-am intrebat intotdeauna, daca scopul vietii sale a fost distrugerea regimului comunist si a lui Ceausescu personal, de ce nu a facut-o atat de simplu, “salvand” acest popor, impuscandu-l pe dictator cu arma din dotare, pe cand intra zilnic sa-i dea raportul seful statului si, mai ales, sotiei lui, Elena Ceausescu, sau de ce nu-i facea un baldabac pe cand se plimba, singur, cu Nicolae Ceausescu, pe lac la Techirghiol si primea ordine de asasinare a unor oponenti ai regimului comunist din tara si strainatate, conform propriilor sale confesiuni.

In folosul propriei documentari si a emiterii unui raspuns in cadrul perioadei de 30 de zile stabilite de Lege va sta si lucrarea cercetatorului CNSAS, istoricul Liviu Taranu, “Ion Mihai Pacepa in dosarele Securităţii, 1978-1980″.

Ne intemeiem cerere in baza Art 3 a Legii CNSAS care prevede si deconspirarea “analiştilor politici şi asimilaţiilor acestora”, Ion Mihai Pacepa fiind acredidat si cu aceasta calitate prin publicarea extensiva in presa centrala a interviurilor si articolelor sale, in special in presa unde activeaza si Vladimir Tismaneanu, precum si prin publicarea unor carti de presupusa analiza a politicii nationale si internationale la Editura Humanitas a lui Gabriel Liiceanu si prezentarea lui intr-un serial caraghios la postul public de televiziune TVR, semnat de Lucia Hossu Longin, in care este impus drept formator de opinie in spatiul public post-comunist.

Nota grava pe care o da demersul nostru este si marturia privind asasinatul in care a fost implicat Ion Mihai Pacepa, facuta chiar de sotia victimei, Maria Opojevici, sotia disidentului sarb Alexandar Opojevici, asasinat in noaptea de 7-8 august 1975 la Hotelul Dorobanti din Capitala, sub coordonarea numitului Ion Mihai Pacepa, si pe care v-o furnizam mai jos.

In baza raspunsului Dvs vom solicita sefului statului sa ii fie retras gradul de general atribuit pentru presupuse merite nedovedite si fara consultul CNSAS de catre un alt presedinte al Romaniei (*).

Cu multumiri anticipate,

Victor Roncea

Presedinte fondator

Asociatia Civic Media

3.03.2011

(*) Reacordarea gradului s-a facut printr-un ordin al directorului Serviciului de Informatii Externe (SIE), Gheorghe Fulga, emis in data de 15 decembrie 2004, comunicat la 21 decembrie – – ultima zi a mandatului lui Ion Iliescu – si avocatului lui Pacepa, Catalin Dancu

Documentare: O crima de-a lui Pacepa

Una dintre crimele odioase la care Ion Mihai Pacepa si-a adus nemijlocit contributia, alaturi de seful sau direct Nicolae Doicaru, defunctul sef al spionajului romanesc, este asasinarea lui Alexandar Opojevici, un fost comandant de partizani si ofiter sarb, opozant al lui Tito, care se refugiase la Bucuresti. Totul in urma unei intelegeri intre Tito si Ceausescu, prin care primul dorea sa-si elimine adversarii din emigratia sarba. Crima a avut loc in noaptea de 8-9 august 1975, intr-o camera a hotelului Dorobanti, si a fost executata de Pacepa si de oamenii sai, sub coordonarea lui Doicaru. Maria Opojevici, vaduva fostului disident sarb, dezvaluie, in exclusivitate pentru cititorii ziarului, circumstantele, atatea cate au putut fi aflate, ale uciderii sotului sau.

IMPOTRIVA LUI TITO

“Sotul meu era comandantul aeroportului Zemun, de la Belgrad, cum e Otopeni la noi. Cu un avion a fugit la Timisoara, pe 19 aprilie 1949. Era militar, fusese partizan timp de cinci ani de zile, de la varsta de 17 ani, fusese printre cei mai aprigi, curajosi si cunoscuti comandanti de partizani, avea gradul de maior. In urma unei tradari, parintii sai si cei sapte frati au fost executati de ustasi. Dar dupa razboi, devenise un oponent al lui Tito, cum erau de altfel majoritatea sarbilor, Tito fiind croat, iar croatii fusesera aliatii nemtilor in al doilea razboi mondial, si sarbii nu prea inghiteau chestia asta! Sotul era nascut intr-o comuna, Atasevzi, aflata la 120 km de Belgrad, spre vest. Nu a mai fost niciodata in Iugoslavia, pana a fost omorat.

Eu l-am cunoscut in 1950, avea 25 de ani. A primit cetatenia romana. In 1951, ne-am casatorit. Aici, in Bucuresti, se formase un nucleu al emigratiei iugoslave. Au avut un post de radio si un ziar. Pe urma, dupa ce s-a impacat Tito cu Hrusciov si pe urma cu ceilalti, s-a desfiintat aceasta organizatie a lor care era sustinuta de Comitetul Central al PCR (PMR). De ei se ocupa Ghizela Voss, ea era la Ministerul de Externe, care se ocupa de emigratie – era evreica, era la Sectia Externa a CC al PCR. Organizatia n-avea o denumire anume, ziarul mi se pare ca se numea “Pentru pace trainica”. Dupa aceea sotul meu a fost trimis la Academia Jdanov, care s-a numit apoi Stefan Gheorghiu. A facut acolo trei ani si pe urma a fost numit lector la CEPECA, pe langa Otopeni, acolo veneau din toata tara si faceau cursuri.

VENIREA LUI DAPCEVICI DE LA BRUXELLES

In 1964, a fost un congres al comunistilor iugoslavi – Verdet a condus delegatia romana. Acolo s-a insistat ca toti sarbii emigranti, care au functii mai mari, sa fie scosi din posturile acelea. Vreo trei au fost scosi, sotul meu, Zvetozar Markusev – a murit recent, si Kojevici. Atunci a vrut sa plece din Romania, dar nu i s-a dat voie. A murit intre timp Dej, a venit Ceausescu si au venit si i-au propus un post la Regiunea Bucuresti, director la Cinematografie. A stat acolo, pe urma a trecut inspector la Centrala Cinematografiei si acolo lucra in 1975, cand a fost asasinat. Sotul meu era prieten din partizanat si pastra legatura cu Vlado Dapcevici, un fost adjunct de-al lui Tito si devenit si el, dupa razboi, un oponent al maresalului. El se stabilise in Belgia, era casatorit si avea o fetita. In 1975, Vlado i-a scris ca vor sa vina aici in concediu, cu sotia si copilul. Si au stabilit ca vor veni pe 3 august. In acel moment, a venit un securist, Petrescu se numea, care raspundea de ei – pentru ca sarbii de aici au fost permanent in vizor -, si i-a spus sotului meu, cam pe 1 august, sa-l anunte pe Dapcevici sa-si amane calatoria in Romania, fiindca s-a aflat ca iugoslavii pregatesc ceva! Sotul meu a incercat, i-a dat telefon, dar el deja plecase, in loc sa plece pe 3, a plecat pe 1 august, insotit de Djoka Stoianovici, un prieten sarb care lucra in Belgia, pe care il cunoscuse acolo, era tanar si era si garda lui de corp. Au venit, dar fara familii. Deci a venit Dapcevici pe 1 august, eu nu eram in Bucuresti, trebuia sa vin pe 3 august, eram la Pitesti, la parintii mei, dar am primit telefon de la sotul meu si am venit pe 1 august. Ei toti, intre timp, s-au dus in vizita la familia fratilor Markusev, alti prieteni sarbi de aici, si ei antititoisti. In tot timpul asta, Dapcevici si Stoianovici erau cazati la hotelul Dorobanti, pentru ca nu aveam voie sa primim oaspeti din strainatate peste noapte.”

ASASINATUL

“In ultima seara, pe 8 august 1975, i-am avut la cina, in casa noastra de pe Grigore Mora.

Continue reading →

A DOUA ALEGERE A LUI BASESCU, A TREIA SANSA A ROMANIEI POSTDECEMBRISTE

Posted on by
Reply

Într-o analiză post-electorală oferită din Statele Unite în exclusivitate ziarului „Curentul“, sociologul Liviu Turcu observă câteva dintre şansele şi responsabilităţile preşedintelui Traian Băsescu, în cel de-al doilea mandat al său. Confirmat preşedinte pe 14 decembrie, exact la 20 de ani de la scânteile anticomuniste de la Iaşi, cu mandatul primit pe 16 decembrie, la 20 de ani de la începutul revoltei de la Timişoara, şi cu jurământul în faţa naţiunii pe 21 decembrie, la 20 de ani de la insurecţia tinerilor din Bucureşti, Traian Băsescu are datoria să facă dreptate martirilor din decembrie 1989 şi să spargă definitiv blestemul comunismului abătut asupra României. Va reuşi, oare?

Blestemul comunismului

România, ca stat privit în perspectiva evoluţiei universale, nu se poate plânge în raport cu altele de absenţa oportunităţilor istorice. Adică, a acelor circumstanţe de ordin special/extraordinar care, potenţial, oferă şansa unei naţiuni de a se repoziţiona profund din punct de vedere sociopolitic, ideologic, militar şi moral atât pe plan intern, cât şi pe plan internaţional.
Continue reading →

MIZA ALEGERILOR DIN DECEMBRIE 2009. ARMAGHEDONUL MOGULILOR MOSCOVEI

Posted on by
Reply

ARMAGHEDONUL MOGULILOR Vintu si Patriciu. Nicolae Popa – Inceputul interogatoriilor

“Fratele lui Nicolae Popa a fost deja interogat” – Traian Basescu

Vestea “gasirii” lui Nicolae Popa, omul de paie al lui Sorin Ovidiu Vintu, care ar urma sa execute 15 ani de puscarie pentru rolul sau in uriasa frauda a FNI aduce fiori reci pe spinarea mogulilor pe care i-am putut vedea recent rascracarandu-se – ca Dinu Patriciu – pe ecranele televiziunilor, vituperand la adresa lui Traian Basescu din rasputeri. Patriciu si Vintu joaca cartea vietii lor in incercarea disperata a rasturnarii presedintelui.
Aducerea lui Nicolae Popa in tara, din Indonezia, unde s-a stabilit de mai multi ani, il va pune atat pe Vintu intr-o situatie mai mult decat incomoda. Poate numai sinuciderea sa oportuna ar opri tavalugul care l-ar putea strivi pe mogul, daca Nicolae Popa ar incepe sa vorbeasca, inainte de a-si ispasi pedeapsa de 15 ani pe care ar urma sa o execute in locul lui Vintu.

Daca Popa depune marturie, dosarul poate fi redeschis

In lipsa marturiei lui Nicolae Popa, Vintu nu a putut fi incriminat (pana in prezent). Toate documentele poarta semnatura lui Popa ca si la dosarele «FNA» sau «Banca Agricola», cauze in care Popa nu a putut fi niciodata audiat. El este singurul care ar putea ajuta anchetatorii in inculparea lui Vintu, inclusiv in «FNI». Daca Popa depune marturie, dosarul poate fi redeschis in baza articolului 394 din Codul de Procedura Penala.

Daca va colabora cu anchetatorii, Nicolae Popa ar putea obtine o reducere a pedepsei in dosarul «FNA». Disparitia lui Popa in toti acesti ani a facut insa ca Vintu sa fie condamnat doar in dosarul „BID”, unde implicarea sa era directa dar si in aceasta cauza, Popa a fost „mandatarul ocult al lui SOV”.

Faptul ca Nicolae Popa a fost interpusul lui Sorin Ovidiu Vintu in tunul FNI este binecunoscut. Chiar Vintu a recunoscut-o intr-un interviu din Cotidianul din data de 07.02.2006. Mai spune el aici ca “Nicolae Popa este unul dintre cei mai minunati prieteni pe care i-am avut vreodata”. Nu se stie insa – si Curentul dezvaluie in premiera – faptul ca Nicolae Popa n-a fost doar unul dintre minunatii prieteni ai lui Vintu ci si un minunat binefacator al lui Dinu Patriciu.
In 1998 societatea GELSOR unde, omul zilei, minunatu’ Nicolae Popa, era director general (si patron totodata, fiind actionar alaturi de Vintu), detinea un numar de actiuni la ROMPETROL varsate catre Dinu Patriciu care a obtinut controlul ravnitei companii petroliere cu sprijinul direct al urmaritului general retinut astazi la Jakarta.

Rafuiala lui Patriciu cu Traian Basescu, pleaca de la dosarul de cercetare penala a celei mai mari fraude din istoria Romaniei – cazul ROMPETROL. Acum s-a ajuns la apogeul acestei rafuieli. In 2007 Patriciu la atacat grobian pe Basescu numindu-l “maimuta”, “gorila”, “cioban”, “frana in calea progresului”.

Despre ce fel de progres e vorba este usor de inteles – progresul jafului in beneficiul unor personaje acuzate de organizare de grupuri criminale, delapidare, inselaciune, care au prejudiciat sute de mii de romani de avutul lor. Si Vintu si Patriciu sunt cazuri ilustrative, ce exprima o tipologie a oligarhiei romanesti, amandoi fiind reprezentanti de frunte ai cleptocratiei. Pe scurt mogulii nostri personifica resurectia grupurilor ascunse – conspirate pana in prezent – care au capitalizat resursele principale economice si acum isi asuma, la vedere, un post comisarial, de control total politic.

Iesirea recenta la rampa campaniei electorale a lui Patriciu si Vintu este un semnal clar al temerilor pe care le inspira Traian Basescu celor doi moguli penali. Din aceasta pozitie, acum, cei doi dau lectii “gloatei”, plini de morga, de la strapontina Realitatii Tv.

Fratia penala Nicolae Popa, Vintu, Patriciu

Preluarea ROMPETROL de catre gruparea Patriciu s-a facut cu ajutorul nemijlocit al lui Sorin Ovidiu Vintu. In 1998, ROMPETROL, colos al industriei petroliere, era una dintre cele mai profitabile firme romanesti. Numai din contractele externe avea de incasat peste 250 milioane de dolari, harta creantelor acoperind Libia, Egipt, Sudan, Irak, Rusia, Ecuador.

Traiectoria ascendenta a companiei este stopata brusc prin intersectarea cu gruparea Patriciu. La acea vreme, Patriciu era asociat cu Sorin Marin in firma SG International (SGI) ale carei origini pleaca de la un obscur ONG din Liechtenstein, Tudori Foundation, creata de Dinu Patriciu in 1994.
Citam din Rechizitoriul ROMPETROL: “Conform verificarilor efectuate in cauza, s-a stabilit ca la nivelul anului 1998 actionarii S.C. SG International S.A. erau urmatoarele persoane : Sasu Service AG – 48 ,97% ; Alpha Constructii si Investitii Imobiliare S.A.– 48,97%; Patriciu Dan Costache – 0,51%; Marin Sorin – 0,51%; Gaita George – 0,51%; Ciobanu Gheorghe – 0,51% , iar ca administratori figureaza Marin Sorin, presedinte al consiliului de administratie, Patriciu Dan Costache, vicepresedinte, respectiv Nastase Dan.

In ceea ce priveste actionarii S.C. Alpha Constructii si Investitii Imobiliare S.A., din datele furnizate de Oficiul Registrului Comertului al Municipiului Bucuresti a rezultat faptul ca 44% din capitalul social al acestei societati era detinut de Gaita George, in timp ce Patriciu Dan Costache controla direct si prin membrii de familie 55% din capitalul social al acestei societati, fiind astfel evident interesul sau in S.C. SG International S.A .”

Cu sprijinul lui Alexandru Popescu si Nicolae Stoica, pe atunci membri in conducerea ROMPETROL, SGI a cumparat masiv actiuni ROMPETROL cu pretul de 10 -11 USD/bucata. “Investitorul” Patriciu nu avea dreptul legal sa faca investitia, SGI-ul avand mari datorii catre stat. La sfarsitul lunii septembrie, SGI detinea deja 18% din actiunile ROMPETROL, fara sa fi anuntat CNVM la depasirea pragului de 5%. Profitand de pozitia sa de atunci, de parlamentar al unui partid aflat la guvernare, Patriciu a incalcat flagrant legea sfidand CNVM.

In luna octombrie 1998, prin functionarii ROMPETROL, SGI cumpara inca aproape 12% din actiuni aflate atunci in posesia lui Sorin Ovidiu Vintu. Vintu le achizitionase de la PAS – asociatia salariatilor, care si-au cedat naiv (?) actiunile catre SOV cu speranta ca astfel vor fi protejati de atacul lui Patriciu.

Citam din nou tot din Rechizitoriul ROMPETROL: “Din acelasi material probator a rezultat ca in perioada 28 august 1998 – 14 decembrie 1998 S.C. SG International S.A. a achizitionat de la persoane fizice, salariati ai ROMPETROL, un numar de 41.541 de actiuni emise de societate, achitand un pret de 5.012.220.000 lei. Este de mentionat faptul ca acest pachet reprezenta 21,4% din capitalul social, actiunile fiind achizitionate la preturi variind intre 68.000 – 120.000 lei (vol. 12 fila 57)”.

GELSOR si “preluarea” ROMPETROL

Continuarea la

Blog Roncea

LARRY WATTS: Cum au pus KGB-ul si GRU-ul stapanire pe tara. Factorul co-etnic. Reocuparea Romaniei

Posted on by
3


Războiul clandestin dintre Pactul de la Varşovia şi România

Publicăm în serial fragmente din noua lucrare a istoricului american dr. Larry Watts, un excepţional cunoscător al realităţilor româneşti ante şi post-decembriste. Este o carte-document, care va vedea curând lumina tiparului, dezvăluind publicului autohton, dar şi observatorilor internaţionali amănunte absolut senzaţionale din culisele politicii şi ale spionajului, care au precedat revoluţia din decembrie ‘89 şi manevrele care i-au urmat. Bazat pe o serie de documente extraordinare din arhivele serviciilor speciale americane si nu numai, studiul lui Larry Watts oferă o perspectivă cu tentă explozivă asupra unor evenimente şi persoane privite până acum din cu totul alte unghiuri.

Fost consultant RAND, Larry Watts a absolvit cu master Universităţile din Washington, Seattle şi UCLA, având şi un doctorat la Umea University din Suedia. Intre 1990 şi 1991 a fost conducătorul Biroului IREX din Bucureşti , pînă în 1997 a fost Senior consultant al Project on Ethnic Relation şi director al Biroului PER din România.Din 1990, dl.Watts a fost consilierul mai multor autorităţi române, în probleme de reformă democrată şi control asupra instituţiilor statului. A fost implicat direct în înfiinţarea Colegiului Naţional de Apărare şi a Consiliului pentru Minorităţi Naţionale. A semnat numeroase cărţi şi studii de istorie, între care “Reforma militară românească şi integrarea în NATO”, “O Casandră a României. Ion Antonescu şi lupta pentru reformă 1918-1941”- volum considerat drept cea mai bună biografie politică a Mareşalului Antonescu, co-editor la “Globalization of Civil-Military Relations: Democratization, Reform and Security” etc. Articolelele şi studiile sale au apărut frecvent în publicaţii precum “Studies in Intelligence”, “Problems of Post-Communism”, “Armed Forces & Society”, “World Policy Journal”, “ European Security” s.a.m.d.

Prima parte a studiului examinează geneza transformării României din aliat în inamic al blocului sovietic, a eforturilor sale de a ieşi de sub dominaţia sovietică în domeniul spionajului şi ameninţarea pe care o reprezenta pentru Moscova. Din demersul publicistic al lui Larry Watts putem trage concluzii privin operatiunea de reocuparea a institutiilor statului roman prin aceleasi modalitati ca si kominternistii bolsevici Valter Roman (foto dreapta), Leonte Tismaneanu (foto stanga), Leonte Rautu, Gizela Wass sau Dionis Patapievici.
Printr-o coincidenta, aceste nume importante de agenti kominternisti si NKVD-isti din perioada ocupatiei sovietice se afla astazi pe aceleasi firmamente politico-institutionale prin urmasii lor directi.

Capitolul I


Îi asigurăm pe cetăţenii României de sentimentele noastre tradiţionale de prietenie şi bună-vecinătate şi confirmăm eforturile noastre reale pentru o strânsă cooperare în interesul socialismului şi al păcii.

Mihail Gorbaciov – 1989

În toiul revoluţiei române din 1989, autorităţile sovietice îşi anunţau dorinţa şi intenţia de a asigura o „asistenţă” masivă statului „vecin prieten” şi aliatului din Tratatul de la Varşovia. Moscova anunţa că Crucea Roşie sovietică trimisese la frontieră „aproximativ 60 de echipe mobile” de chirurgi şi personal medical, multe dintre acestea trecuseră deja graniţa în teritoriul românesc şi îşi coordonau eforturile cu cele ale altor membrii ai Pactului. De asemenea, liderii comunişti de la Budapesta anunţau că „un grup de lucru din cadrul pactului de la Varşovia care este în contact permanent” urma să se întâlnească la Moscova pentru a discuta situaţia din România.

Aceste declaraţii de prietenie şi preocupare binevoitoare se situau în totală contradicţie cu unul dintre cele mai bine păzite secrete ale operaţiunilor de spionaj din Europa de est, ale Tratatului de la Varşovia şi erau contrare uneia dintre cele mai surprinzătoare descoperiri din arhivele blocului sovietic din timpul Războiului Rece. În perioada Revoluţiei, România a fost ţinta operaţiunilor de dezinformare şi timp de mai bine de două decenii, ţintă a „măsurilor active”. Din 1962, Kremlinul a început să trateze România ca pe un stat ostil, atunci când Hrusciov a ordonat statelor membre „aflate în strânsă cooperare” – RDG, Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria şi Polonia – să restricţioneze cooperarea în materie de spionaj cu aceasta. În 1963, această animozitate a motivat o tentativă de asasinat împotriva conducătorului român Gheorghe Gheorghiu Dej. Ministerul Securităţii de Stat al Germaniei de Est (STASI) avea motive independente pentru ostilitatea faţă de Bucureşti, deoarece acesta refuzase să recunoască divizarea permanentă a Germaniei şi încheiase un acord, negociat în secret, cu Germania de Vest, la sfârşitul anului 1963.
Între 1962-1964, Departamentul Securităţii Statului din România (DSS sau Securitatea) a fost exclus din programul de transformări, asistate de sovietici, ale serviciilor de informaţii, prin care au fost introduse departamentele de dezinformare în RDG, Ungaria şi Cehoslovacia (precum şi în Bulgaria şi Polonia, la scurt timp după aceea) şi le-a modificat rolul din servicii satelit, în principal pasive, în operaţiuni active. În 1965, DSS a fost din nou pierdută din vedere atunci când Centrala KGB a introdus „relaţiile operaţionale regulate şi directe” dintre departamentele de dezinformare, excluzându-l din operaţiunile blocului de „măsuri active” (propagandă, dezinformare şi provocare). La mijlocul anului 1965, România a fost „brusc” eliminată cu totul din strategia de război a Pactului de la Varşovia.

Arhivele KGB confirmă că, în 1967, Moscova desfăşura „măsuri active” pentru izolarea României pe plan internaţional şi pentru divizarea conducerii interne. Condamnarea clară a intervenţiei din Cehoslovacia, condusă de sovietici, şi încercările permanente de a ajuta Praga au pus capăt până şi aparenţei de politeţe dintre serviciile de informaţii ale aliaţilor oficiali. Leonid Brejnev, Janos Kadar, Eduard Gierek, Todor Jivkov şi Gustav Husak au acuzat în mod repetat trădarea conducerii din România pe care nu l-au mai numit stat „frăţesc”. În perioada care a urmat invaziei Cehoslovaciei, la ordinul Moscovei, serviciile din statele satelit au stabilit „rezidenţe cu acoperire legală” pe teritoriul românesc, acesta fiind singurul stat membru al Tratatului de la Varşovia care se bucura de o asemenea „atenţie ostilă”.

România devenise atât de inacceptabilă încât celelalte servicii din Pactul de la Varşovia o încadraseră nu numai la categoria statelor socialiste „deviaţioniste”, precum Iugoslavia, Albania şi China, cât chiar alături de adversarii din NATO.

Centrala KGB şi serviciile est-europene subordonate culegeau informaţii referitoare la sprijinul internaţional pentru România (din partea S.U.A. şi China), la nemulţumirile interne ale muncitorilor şi ale minorităţilor, precum şi la opoziţia din cadrul partidului comunist şi au început să recruteze agresiv elite româneşti influente pentru a înlătura conducerea „naţionalistă”. Această ofensivă clandestină nu s-a limitat numai pe planul serviciilor de spionaj. În 1971, Brejnev şi alţi conducători ai Pactului au considerat că este necesar „să fie identificate acum acele persoane din România pe care ne vom putea baza în viitor” şi recrutate prin intermediul „ambasadelor de acolo şi prin alte contacte”, pentru „a exercita influenţă asupra evenimentelor din ţară”. Pentru a evita atragerea atenţiei opiniei publice asupra dizidenţei româneşti, „partenerii apropiaţi vor continua să se informeze reciproc asupra poziţiilor României în problemele de importanţă majoră” şi vor decide în secret cum este mai bine „să rezolve situaţiile”. Liderul sovietic anunţa că secretarii Secţiilor internaţionale ale Comitetelor Centrale respective se vor întâlni cu partenerii din Secţiile ideologice „pentru a coordona activitatea comună”, aşa cum făcuseră deja „spre exemplu, în legătură cu România şi China”.

Brejnev se referea direct la operaţiunea INTERKIT – lansată oficial în 1967 „cu ocazia deliberărilor interne din China”. INTERKIT coordona resursele de propagandă, ideologice, mass-media şi ştiinţifice ale tuturor partenerilor apropiaţi, plus Mongolia (şi mai târziu Cuba) prin Secţiile Internaţionale al C.C., pentru a submina şi discredita regimul maoist şi a menţine izolarea Beijingului. România reprezenta deja o ţintă în cadrul INTERKIT deoarece, aşa după cum formulase liderul bulgar Jivkov, „chinezii se bazau pe România şi românii sprijineau politica Chinei”. „Partenerii apropiaţi” au decis acum să lanseze o operaţiune similară având drept ţintă exclusiv România.

Scala copleşitoare a unui asemenea efort a avut implicaţii devastatoare într-o ţară care nu avea, sub nici o formă, o influenţă strategică asemănătoare Chinei. Spre exemplu, în cadrul INTERKIT, partenerii îşi coordonau „orice referire făcută” la conducerea ţintă, activităţile de spionaj internaţionale şi „activităţile în scopul diminuării influenţei”. „Activităţile de propagandă şi cercetare ştiinţifică ale partidelor frăţeşti”, începând cu „presa, radioul, televiziunea, agenţiile de presă şi editurile” şi până la academiile de ştiinţă şi institutele de cercetare erau coordonate pentru a revigora şi focaliza propaganda împotriva ţintei. Activităţile coordonate includeau de la „propagandă orală”, la articole şi emisiuni radio-TV, până la simpozioane ştiinţifice bine mediatizate şi un plan anual coordonat „pentru publicaţii şi lucrări ştiinţifice” pentru fixarea liniei propagandistice, conform adevărului stabilit academic.

Rezultatul tipărit al acestui efort era apoi tradus „în engleză, franceză, spaniolă ÅŸi arabă” ÅŸi diseminat „în ţări terÅ£e”- tot prin efortul coordonat al partenerilor – „presei, agenÅ£iilor de informaÅ£ii ÅŸi altor organe de propagandă străină”. O asemenea operaÅ£iune a copleÅŸit serviciile de spionaj occidentale ÅŸi comunităţile academice, insuficient pregătite pentru a face faţă, în primul rând, unei dezinformări coordonate ÅŸi neobiÅŸnuite cu dezinformarea la o asemenea scală. Logica sintezelor de spionaj ÅŸi a analizelor, în general vorbind, a metodologiei de cercetare ÅŸtiinÅ£ifică occidentală, au condus la concluzia că o asemenea multitudine de resurse coordonate, ajungându-se chiar la câteva sute vor conduce, inevitabil, la atenuarea vocii singulare a României.

„Falsa” independenţă şi „insignifianţa” strategică


Continue reading →

DOCUMENT Strict Secret 1989: Raportul generalului Iulian Vlad catre presedintele Nicolae Ceausescu

Posted on by
5

La Malta se va stabili “un nou echilibru pe continentul european”


Raportul generalului Iulian Vlad, seful DSS, catre Nicolae Ceausescu, cu privire la intalnirea liderilor mondiali Mihail Sergheevici Gorbaciov si George Herbert Bush, de la Malta, 2-3 decembrie, releva precizia in analiza si corectitudinea previziunilor geopolitice. De la infiintarea Uniunii Europene, asa-numita “casa comuna europena” la reunificarea Germaniei si declansarea principiului dominoului, prin reimpartirea sferelor de influenta.

1989 decembrie 1.

Raport olograf, exemplar unic, semnat si parafat de generalul colonel Iulian Vlad – seful D.S.S. -, adresat presedintelui Romaniei, Nicolae Ceausescu, privind problemele ce urmau a fi abordate, in cadrul intalnirii de la Malta, intre Mihail Gorbaciov si George Bush.

Nr. 0075/989 Strict Secret

Raportam urmatoarele informatii obtinute pe mai multe linii, cu privire la intalnirea dintre Bush si Gorbaciov:


1. In cadrul noilor convorbiri la nivel inalt dintre S.U.A. si U.R.S.S., organizate la initiativa sovieticilor, cele doua parti vor aborda cu prioritate probleme privind redefinirea sferelor de influenta si elaborarea unei noi strategii comune care sa le asigure, in continuare, un rol dominant in toate problemele internationale.

– Este de asteptat sa se ajunga la noi intelegeri de restrangere a zonelor de confruntare directa in favoarea celor de convergenta a intereselor.

– Sunt date ca U.R.S.S. Va face noi concesii in favoarea americanilor in schimbul obtinerii de ajutoare economice si financiare.

– Se urmareste stabilirea unui nou echilibru pe continentul european care sa permita atenuarea treptata a diferentelor de sistem politic si economic intre tarile socialiste si cele capitaliste si asigurarea transpunerii in practica a conceptelor privind “dezideologizarea relatiilor internationale” si crearea asa-numitei “case comune europene”.

– In acest context, se va aborda si problema existentei celor doua blocuri militare, in sensul mentinerii acestora inca o anumita perioada, cel putin pana la stabilizarea situatiei din Europa de est.

– In ceea ce priveste intensificarea preocuparilor guvernului de la Bonn pentru reunificarea Germaniei, se va conveni sa fie sprijinite, dar pentru o perioada temporizate spre a fi incadrate in “procesul de integrare europeana”.

– Ambele parti se vor pronunta pentru accelerarea negocierilor bilaterale de reducere a armamentelor si cheltuielilor militare, U.R.S.S. fiind interesata sa aloce mai multe fonduri pentru satisfacerea unor necesitati interne, iar S.U.A. sa diminueze deficitul mare al balantei de plati.

Este posibil ca, in timpul intalnirii, Bush sa faca publica intentia de a reduce efectivele americane stationate in Europa, ca un raspuns la masurile similare adoptate unilateral de U.R.S.S.

– Pe planul relatiilor bilaterale, presedintele S.U.A. va manifesta disponibilitate pentru sprijinirea economica a U.R.S.S., conditionat de extinderea reformelor sovietice prin luarea in considerare in si mai mare masura a mecanismelor economiei de piata.

– Pe langa solicitarea expresa de ajutoare financiare, Gorbaciov va insista pentru obtinerea de catre U.R.S.S. a clauzei natiunii celei mai favorizate din partea S.U.A., precum si pentru reducerea restrictiilor pe linia transferului de tehnologie.

NOTA:

– Din datele de care dispunem rezulta ca la intalnirea dintre Bush si Gorbaciov ar urma sa se discute si problema exercitarii de noi presiuni coordonate asupra acelor tari socialiste care nu au trecut la aplicarea de “reforme reale”, fiind avute in vedere indeosebi R.P. Chineza, Cuba si Romania.

– Cu privire la tara noastra, Bush va releva ca statele membre ale NATO vor continua aplicarea de restrictii in relatiile lor cu Romania si va solicita ca si U.R.S.S. sa procedeze in mod similar, mai ales prin reducerea livrarilor sovietice de titei, gaz metan si minereu de fier.

*

2. In cadrul consultarilor din ultimile zile cu Administratia de la Washington, guvernele Angliei, Frantei, R.F. Germania si Italia au insistat pentru:

– evitarea adoptarii de catre S.U.A. si U.R.S.S. a unor hotarari definitive referitoare la modificarea echilibrului militar din Europa, fara consultarea prealabila si consimtamantul tarilor vest-europene;

– realizarea treptata a reducerii armamentelor si efectivelor dislocate in Europa, urmand ca problema unor diminuari semnificative sa fie analizata numai dupa ce vor exista garantii certe ca U.R.S.S. este dispusa sa renunte la forta sa militara;

– respectarea de catre S.U.A. a intelegerilor convenite anterior cu statele vest-europene ca fiecare dintre acestea sa aiba un rol sporit in influentarea situatiei din Europa de est, astfel incat sa-si asigure promovarea propriilor interese pe termen lung in aceasta zona.

Franta si Anglia au solicitat totodata ca, in perspectiva construirii unei confederatii a celor doua state germane, sa se previna deplasarea centrului de putere din Europa catre Germania unificata, precum si o polarizare politico-economica si chiar militara intre aceasta si U.R.S.S. De genul celei existente inaintea celui de al doilea razboi mondial.

General-colonel

(ss) I. Vlad

(L.s)

ROMANIA – 1989. Cronica unor evenimente anuntate

Posted on by
Reply


FOTO-DOCUMENT: Bucuresti, bulevardul Magheru, 21 Decembrie 1989

19 ani de la jertfa tineretului roman. 19 ani de minciuna a celor care au profitat de eroismul lor. 19 ani de la reocuparea Romaniei de catre agentii Moscovei si mafia masoneriilor. 19 ani de jaf si hotie. 19 ani de nemernicie si ticalosie. 19 ani de indatorare si saracie. 19 ani de batjocuri si umilinte. 19 ani de pruncucideri. 19 ani de spalare de creiere. 19 ani de aversiune concertata si accelerata impotriva fiintei nationale romanesti. 19 ani de Rezistenta organizata. Razboiul nevazut se duce zilnic.

Nu vom uita niciodata cum s-a strigat liber pe strazile Romaniei: “Exista Dumnezeu!”. “Nu ne-am luptat pentru jucarii!”. Lupta continua.

Dupa ce pe 14 decembrie 1989 esueaza la Iasi o incercare de revolta a “Frontului Popular Roman” si pe 15 decembrie, la Timisoara, deja se aduna lume in fata casei pastorului Tökes, 16 decembrie este considerata, azi, ziua oficiala a inceperii “revolutiei” ce a mascat o lovitura de stat pusa la cale in cele mai mici detalii. Ziua cea mare a insurectiei tineretului a fost insa 21 decembrie, urmata de noaptea din Piata Universitatii.

Astazi stim ca evenimentele din decembrie 1989 au fost previzionate si cunoscute, aproape in amanuntime, de serviciile secrete romanesti si chiar si anuntate sefului statului comunist, Nicolae Ceausescu.

Securitatea cunostea inclusiv varianta debarcarii sale violente si a dezmembrarii statului roman in urma unei interventii externe din Apus si Rasarit. Din motive care raman mai putin cunoscute, Ceausescu nu a luat seama la toate avertismentele Securitatii. Generalul Iulian Vlad, conducatorul Departamentului Securitatii Statului, a avut insa grija sa-si avertizeze direct ofiterii sa se pregateasca pentru aceste evenimente si chiar sa-si puna familiile la adapost.

Cu totii cunosteau ce s-a intamplat cu ofiterii de informatii cehi dupa invadarea Cehoslovaciei de catre URSS, in 1968. Tot generalul Vlad este cel care i-a raportat personal lui Ceausescu – printr-o informare olografa – ce vor urma sa discute liderii lumii bipolare din acea perioada, ai SUA si ai URSS, Bush si Gorbaciov, la intalnirea semi-secreta de la Malta.

Vom incerca in aceste zile sa redam, pas cu pas, cronica unor evenimente anuntate: caderea regimului Ceausescu si inlocuirea lui cu regimul Iliescu, asa cum se stabilise cu mult timp inainte de decembrie 1989. In scurt timp vom veni cu un alt material de sinteza, privind structura kominternului dupa ocuparea Romaniei de catre trupele bolsevice si reteaua neo-kominternului dupa reocuparea Romaniei, in urma loviturii din decembrie 1989.

1989 – anul jocului de domino

Primele piese ale Securitatii Statului au cazut inca din ianuarie 1989, cand Liviu Turcu, seful sectorului spionaj in spatiul european de limba germana, se foloseste de ocazia unei misiuni externe pentru a se preda CIA. Dupa cum a inceput anul 1989, nimeni nu a mai crezut ca va rezista in sistem, deoarece sistemul devenise incapabil sa-si prezerve existenta, amintesc azi fosti ofiteri de contrainformatii de rang inalt in discutii private. Evenimentele ulterioare au facut sa nu se intreprinda nici macar masurile de rutina in vederea analizei de bilant a DSS pe anul 1989. Multora le era evident ca aceasta nu va mai avea loc.

Arestarea lui Raceanu

In aceeasi perioda, dupa ani de investigatii, este arestat, in flagrant de tradare, Mircea Raceanu, director in Ministerul de Externe, pentru America de Nord. Organul oficial de presa al Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, “Scanteia”, anunta arestarea si condamnarea la moarte, dupa trei luni. Probele impotriva sa erau irefutabile si zdrobitoare. Servicul VIII – contraspionaj in domeniul relatiilor externe a excelat, adjudecandu-si laurii unei victorii riguros planificate. Ofiterii sai de legatura de la Cartierul general al CIA si din contraspionajul FBI au devenit inutilizabili pe spatiul Romania. Dupa 1990, au tinut insa sa-si ia revansa. Cu toate acestea, daca tatal sau adoptiv, Grigore Raceanu, nu ar fi fost apropiat disidentului cominternist Constantin Parvulescu, deconspirarea legaturii de circa 14 ani cu agentiile de informatii si contrainformatii ale Statelor Unite ale Americii putea sa mai intarzie. Ancheta si finalizarea cazului avea sa dureze cateva luni, incheindu-se cu o comutare a pedepsei capitale, ceea ce deschidea si alte perspective favorabile.

Iliescu in planurile retelei Volodin

La scurt timp dupa arestarea omului CIA, este lovita si o importanta retea a KGB. Dupa ce in anii anteriori DSS-ul a demantelat alte cateva operatiuni ale KGB-ului, avandu-i ca protagonisti chiar si pe unii dintre vocalii reprezentanti ai actualei societati civile, cade si importanta retea a lui Vladimir Volodin, care trebuia, conform directivelor de la Moscova, sa pregateasca succesiunea lui Ion Iliescu dupa inlaturarea de la putere, pe orice cale, a lui Nicolae Ceausescu. Conform ofiterilor si istoricilor romani
si americani, planul rusesc prevedea instalarea “gorbaciovistului-perestroikist” Iliescu chiar pe orice cale, inclusiv varianta atentatului politic terorist, la care a subscris si o tara vecina, in schimbul unei criminale monstruozitati geopolitice cu denominatia “Republica Socialista Transilvaneana”. Practic reluarea si extinderea proiectului URSS “Regiunea Autonoma Maghiara”.

Operatiunea “Barajul” contra KGB

O operatiune ultrasecreta, codificata “Barajul” avea ca scop blocarea proiectului sovieto-ungar amintit. Operatiunea ii viza, preventiv, si pe unii dintre cei mai activi complotisti ai momentului, considerati ca alternativa dupa atentatul impotriva lui Ceausescu.
Documentele operatiunii au fost redactate exclusiv olograf, centrul de greutate al dispozitivului de control si dezamorsare revenind Unitatii Speciale 0110 – pentru coloana a V-a a KGB-ului, Directiei de Contrainformatii Militare – pentru generalii si marii comandanti care trebuia sa sustina militar complotistii si Unitatii Speciale de Lupta Antiterorista – pentru solutia de ultima instanta a neutralizarii si lichidarii atentatorilor care ar fi trecut la actiune. In acest sens, un echipaj de lupta antiterorista a fost inclus in dispozitivul de protectie fizica apropiata a Presedintelui Romaniei, realizat de catre Directia de Securitate si Garda. Reteaua lui Volodin avea nucleul in redactia organului de presa al Frontului Unitatii si Democratiei Socialiste – “Romania libera”. Acest nucleu a racolat cateva zeci de persoane si a editat, prin forte si resurse proprii, primul numar al unui ziar de front clandestin, in cea mai fidela replica a glasnost-ului si perestroikai. A fost una dintre conditiile de credibilitate ale miscarii pro glasnost-perestroika din Romania, puse de Volodin, pentru ca tovarasul Gorbaciov, cand va avea pe birou ziarul, sa le acorde neconditionat protectia sa. Cum pe agentul Volodin nu l-a interesat cazierul celui mai important membru al retelei, acesta avea sa clacheze intr-un lamentabil proces de specula cu autoturisme, iar ceilalti membri au facut obiectul unor masuri, mai mult sau mai putin dure, cu scopul de a-i determina sa renunte sa militeze pentru importul reformelor lui Gorbaciov in Romania.

“Scrisoarea celor sase”

In martie 1989, mai cad cateva piese. Un agent al Securitatii dintr-o ambasada occidentala aduce la cunostinta ca un grup de sase fosti inalti demnitari ai regimului incearca sa se foloseasca de oficiile ambasadei pentru a transmite in exterior o scrisoare de protest impotriva politicii promovate de Nicolae Ceausescu.
Celebra “Scrisoare a celor sase”: Alexandru Barladeanu, Corneliu Manescu, Constantin Parvulescu, Grigore Raceanu, Silviu Brucan (foto) si Gheorghe Apostol. Scrisoarea este interceptata si se concluzioneaza ca aceasta se afla deja in posesia agentiilor de presa internationale, iar gestul de a recurge la “bunele oficii diplomatice” are motivatii multiple: acoperirea originii, obtinerea protectiei, derutarea Securitatii. Motiv pentru care scrisoarea este lasata sa plece la destinatie. Continutul ei a fost facut public inainte de a fi ajuns, ceea ce intarea supozitiile analitice.

Basarabia, invocata la Plenara din aprilie

In aprilie 1989 urmeaza
o Plenara a CC al PCR,
care putea sa ramana memorabila, dar esueaza
din cauza ambitiilor autarhice ale lui Nicolae Ceausescu de a nu ceda.

Izolarea in care a fost aruncat de “prietenii” ce odinioara l-au ridicat pe piedestalul recunosterii internationale l-a impins pana la urma la decizii necugetate. Anunta triumfalist rambursarea intregii datorii externe, un efort formidabil, care este dublat de un considerabil excedent al rezervelor valutare, precum si de importante debite ale unor state exportatoare de titei, dar nu da de inteles ca va diminua rata acumularii in favoarea consumului. Dimpotriva, ataca organismele bancare internationale cu un proiect de infiintare a unei banci de investitii si dezvoltare a lumii a treia, scontand sa ia locul detinut candva de Tito in fruntea “tarilor nealiniate”. Ambitiile sale aveau sa-l coste, pana la urma, viata. La aceeasi plenara, exploatand vulnerabilitatile tot mai accentuate ale Uniunii Sovietice si speculand agitatiile din Basarabia, solicita un denunt al Pactului sovieto-german “Molotov-Ribbentrop”. Reactia sovietica vine la scurt timp, prin Declaratia de la Budapesta, din iunie 1989, cand Romaniei i se arata din nou spectrul “autonomiei” maghiarilor din Transilvania. Scontand ca se va face temut unor inamici tot mai agresivi, Ceausescu merge pana intr-acolo incat agita voalat amenintarea nucleara, sugerand public ca Romania dispune de capacitatile necesare producerii armei atomice. Ceausescu nu mai avea nevoie de nimeni si de nimic! Dar despre acestea in episoadele urmatoare.

Securitatea depistase inca din iulie 1989 tabere de instruire pentru lupte de gherila urbana in “tarile fratesti” ale Pactului de la Varsovia, in special in Ungaria, care avea deja un plan pentru “Autonomia Transilvaniei”


Continue reading →

Locica imobiliara si Cupola SIE

Posted on by
Reply

Trei înalţi ofiţeri ai Serviciului de Informaţii Externe (SIE), ieşiţi în rezervă anul trecut, îşi vând expertiza unui controversat magnat imobiliar din Bucureşti.

Foşti şi actuali spioni ai României s-au regrupat într-o reţea financiară constituită în jurul unui mogul de presă şi imobiliar, apropiat de PDL şi de Gigi Becali. Au ieşit din negura Războiului Rece după ce, în numele unei ideologii criminale, au spionat NATO şi ţările din lumea liberă. Apoi, au călcat pe morţii Revoluţiei şi, din comunişti, au devenit capitalişti rapace, transformând reţele de spionaj în filiere de afaceri. Acum, domină economia naţională, aşteptând din umbră miliardele de euro din fondurile europene.

Marius Locic. Miliardarul este bun prieten, dar şi partener tradiţional de afaceri cu Gigi Becali. De altfel, finanţează regulat clubul de fotbal Steaua Bucureşti. Câştigă sute de milioane de euro din tranzacţii imobiliare: chirii şi intermedieri de terenuri în Bucureşti. Investeşte o parte din bani în presa de scandal, după ce şi-a înfiinţat propriul trust. Practic, el controlează ziarele „Atac“, „Interesul Public“ şi postul TV Senso. Acum, negociază achiziţia Fabricii de Hârtie Letea, pe care se tipăresc aproximativ 80% din ziarele româneşti, şi intenţionează să-şi deschidă un ziar de sport. Opţiunea politică: apropiat al PDL.

Adrian Isac. General SIE. ÃŽn anii ’70 îşi începe cariera în spionaj. Conduce cinci direcÅ£ii vitale din DIE/CIE/SIE: Contraspionaj (fosta UM 0195 – anti-Occident), Cifru ÅŸi Mijloace T.O, Antiterorism, Neproliferare ÅŸi DirecÅ£ia Generală de InformaÅ£ii. Spionează sub acoperirea comerÅ£ului exterior ceauÅŸist ÅŸi sub cea de diplomat. Misiuni de referinţă: Luanda-Angola (1983- 1986), Beirut-Liban (1987-1988), Tokyo-Japonia (1990) etc. Specializări: spaÅ£iul ex-sovietic, culisele comerÅ£ului de armament, interese energetice globale. Eliberarea jurnaliÅŸtilor români răpiÅ£i în Irak este ultima operaÅ£iune de anvergură în care se implică. ÃŽn 2007, generalul Isac iese în rezervă, prin decret prezidenÅ£ial.

Ion Isar. General SIE. ÃŽn regimul ceauÅŸist activează sub acoperirea diplomaÅ£iei ÅŸi a comerÅ£ului exterior. RevoluÅ£ia îl prinde în organigrama Romconsult – unul dintre institutele Securităţii prin care se recruta forţă de muncă românească în străinătate. ÃŽn ’93, pleacă în Irak. Postul oficial: secretar II al ambasadei noastre din Bagdad. Ulterior, conduce DirecÅ£ia Antiterorism din SIE. Ultima misiune: în Japonia. 2007 este anul trecerii sale în rezervă.

Mircea Haş. Colonel SIE. În intervalul 1976-1980 spionează la Dar-Es-Salam (Tanzania). Ulterior, îndeplineşte misiuni în SUA şi Belgia. După Revoluţie e trimis în Ungaria şi Libia. Ultima sa misiune se derulează la Teheran (Iran). Acoperirea: ataşat comercial.

Teodor Dorobanţu. Colonel SIE activ. În prezent, spionează în Belgrad, sub paravanul Ministerului de Externe: este consul la Ambasada României din capitala Serbiei. În vremea lui Ceauşescu, dar şi după Revoluţie, acţionează în Ungaria, Polonia şi China. Este ofiţer încadrat în serviciul operativ al DIE/SIE pentru Europa de Est. Teodor Dorobanţu este naşul directorului ziarului „Interesul Public“, controlat de Marius Locic.

CONSILIERI ÃŽN RELAÅ¢IA CU STRÄ‚INII

Tranzacţii imobiliare şi presă de scandal

Bucureşti. Piaţa Dorobanţi colţ cu strada Paris. Imobilul „Locic Meeting Point“. De aici se conduce imperiul imobiliar al lui Marius Locic. Sediul Locic Group arată ca un pom de Crăciun, deşi este construit în perioada interbelică şi renovat după standarde retro.

Mare, cât jumătate din faţada cladirii, un panou luminos (display full color), fixat în peretele exterior, le arată bucureştenilor fizionomia rotunjoară a patronului Locic. Pur şi simplu, afaceristul se interpretează pe el însuşi, în diferite ipostaze, în clipurile publicitare ale firmelor sale. La intrare, doi bodyguarzi cu cefe pătrate păzesc limuzina miliardarului: un Maybach identic cu cel al lui Gigi Becali.

RezerviÅŸtii SIE, Adrian Isac, Ion Isar ÅŸi Mircea HaÅŸ, îşi au birourile chiar în imobilul din PiaÅ£a DorobanÅ£i – cartierul general Locic. Oficial, spionii sunt consilierii magnatului imobiliar. Primul care confirmă e Horia Tabacu – directorul general al ziarului „Atac“. „Da, sunt consilierii lui Marius Locic. Oamenii s-au pensionat. I-a angajat Locic care se extinde, îşi ia acum o tipografie… Eu îi cunosc personal“, recunoaÅŸte Tabacu fără să clipească. Tributar unor vechi reflexe, el insinuează că EVZ a primit „temă“ să scrie despre ofiÅ£erii de spionaj deveniÅ£i consultanÅ£i.

Nici latifundiarul Marius Locic nu ezită: „Într-adevăr, sunt consilierii mei personali, angajaţi la compania mea, Locic Group. Au experienţă externă şi internă care îmi este utilă pentru că eu sunt un om de afaceri tânăr. Ei mă consiliază dacă gândirea mea este corectă sau nu în anumite tranzacţii pe care le fac“.

Magnatul a simţit nevoia să se autopromoveze

De la spionaj la presă

Continue reading →

TARICEANU vrea sa puna mana pe Serviciile Secrete

Posted on by
Reply


Un grup format din fosti si actuali agenti, unii dintre ei tradatori din Serviciile Secrete si Armata, incearca sa infiltreze si ia sub control, prin santaj si trafic de informatii secrete, ramuri ale principalelor servicii de informatii din Romania. Artizanii – sau cel putin interfata vizibila a operatiunii – sunt Daniela Bodisz Toba si Francisc Toba, interpusii lui Calin Popescu Tariceanu. Primul-ministru liberal este asociat cu cei doi alaturi de Marius Oprea, consilierul sau pe probleme de securitate, caruia i-a fost refuzat certificatul ORNISS.


In culise, primul-ministru liberal, cu complicitatea unei vaste echipe de cadre tradatoare, incearca acapararea si/sau infiltrarea celor mai importante Servicii Secrete din tara. Inca din anul 2004, Toba, Bodisz si Oprea lucrau la un proiect, prezentat Parlamentului, dar refuzat de senatori, intitulat “Autoritatea Nationala a Resurselor de Securitate”, prin care Oprea si Toba incercau sa “renuveleze” SRI-ul. Aceleasi personaje sunt asociate si altui proiect, continuator al primului, dar in care cereau, in plus, “trecerea STS in subordinea directa a primului-ministru”.

Cuplu penal infiltrat in servicii

Daniela Bodisz si sotul ei Francisc Toba (foto) reprezinta un cuplu ciudat, constituit pe baza unor

interese ce depasesc cu mult sfera intereselor de partid. Ambii sunt cadre, ea maior activ, el colonel in rezerva, si au infiintat un sereleu de spionaj in Romania, fiind implicati in afaceri de santaj si furt de informatii secrete de stat. Daniela Bodisz este banuita de mult ca ar fi de fapt agenta a serviciilor de spionaj. E unguroaica, infiltrata in prezent in Serviciul de Telecomunicatii Speciale dupa ce si-a facut stagiul si s-a preumblat si prin alte institutii militare. Surprinzator este faptul ca, desi Serviciul de Informatii Externe a facut rapoarte despre activitatea de spionaj a lui Bodisz, femeia fiind in atentia lor inca din anul 2000, ea a fost infiltrata, cu ajutorul unor generali de armata, fosti sefi de stat major si apropiati ai PNL-ului, in structuri secrete importante precum MApN, SPP si STS, de unde a sustras documente secrete, dintre care unele au fost livrate, la vedere, pe internet. Sotul unguroaicei, cercetat pentru crima in Dosarul Revolutiei, Francisc Toba, este co-initiator, alaturi de liberalul Marius Oprea, intr-un asa-zis proiect de Securitate Nationala in care cei trei cer nici mai mult, nici mai putin decat “desfiintarea Serviciului Roman de Informatii” si ãtrecerea STS in subordinea directa a primului-ministru Tariceanu”, pe de o parte, iar pe de alta parte, “scoaterea, din Legea Sigurantei Nationale, a articolului referitor la spionajul economic si industrial”.

Daniela Bodisz Toba, Cicciolina din STS


Continue reading →

PREDOIU, Ministrul Justiţiei, implicat adânc în reţeaua afacerii ROMPETROL

Posted on by
1


Cătălin Predoiu, actualul ministru al justiţiei, nu a fost doar avocatul afacerii Rompetrol, ci unul din cei care au sprijinit activ formarea grupului Rompetrol, fiind administrator, cenzor si asociat în companiile prin care Dinu Patriciu şi Sorin Marin au construit grupul Rompetrol

Avocatul Predoiu a figurat ca administrator şi acţionar inclusiv în compania SG International, vehiculul prin care Dinu Patriciu şi Sorin Marin au preluat compania Rompetrol şi, apoi, banii din creanţa libiană

Parchetul General susţine că Dinu Patriciu şi-a însuşit banii din creanţă doar pe baza opiniei juridice formulată de casa de avocatură “Racoţi şi Predoiu”, condusă de Cătălin Predoiu

Instituţiile statului, de la Preşedinţie la Guvern, dar şi compania Rompetrol, ne-au prezentat o situaţie trunchiată despre relaţia Cătălin Predoiu- Dinu Patriciu, prezentându-l pe actualul ministru al justţiei doar ca avocatul omului de afaceri.

Relaţiile dintre grupul acţionarilor Rompetrol şi actualul ministru al Justiţiei, Cătălin Predoiu, sunt mult mai strânse şi mai adânci decât ne-au fost prezentate oficial, inclusiv de preşedintele Traian Băsescu.

Ascunderea complexelor relaţii dintre Cătălin Predoiu şi reţeaua companiilor afiliate “Rompetrol”, pune într-o altă perspectivă problema controversatei creanţe libiene, însuşită de Rompetrol chiar pe baza soluţiei juridice formulate de actualul ministru al Justiţiei.

Creanţa provenea din raporturile pe care compania de stat Rompetrol le-a derulat înainte de 1989, în numele statului român, în cadrul unui acord de explorare a unui perimetru petrolier din Libia. Valoarea creanţei a fost cuantificată, în 1993, la aproximativ 85 de milioane de dolari, din care Rompetrol şi-ar fi însuşit 55 de milioane de dolari, bani care ar fi intrat în conturile The Rompetrol Group Olanda (companie controlată de Dinu Patriciu, Sorin Marin şi Phil Stephenson), iar nu în cele ale statului, cum prevedeau două hotărâri ale Guvernului Văcăroiu din 1993.

Dreptul de proprietate asupra creanţei a devenit o problemă extrem de disputată în ultimii ani, pentru că procurorii au susţinut că Dinu Patriciu şi-a însuşit, fără drept, banii, pe care ulterior i-ar fi plimbat prin diverse paradisuri fiscale pentru ca, în final, să-i verse drept investiţii la “Petromidia” ca să-şi îndeplinească obligaţiile asumate la privatizarea rafinăriei.

Dinu Patriciu a susţinut că dosarul său de la Parchet este unul politic, lăsând să se înţeleagă că este o tentativă a preşedintelui Băsescu de a-l compromite.
Informaţiile descoperite de ziarul Bursa îl pun acum atât pe preşedintele Băsescu, cât şi pe şeful Rompetrol într-o poziţie jenantă, căci au livrat publicului informaţii trunchiate despre relaţia dintre actualul ministru al justiţiei şi grupul Rompetrol.
Cătălin Predoiu nu a fost doar avocatul acţionarilor Rompetrol, Sorin Marin şi Dinu Patriciu, aşa cum au susţinut, la unison, atât şeful statului, cât şi compania Rompetrol.

Avocatul Predoiu a fost direct asociat cu cei doi acţionari principali ai grupului Rompetrol, ba, mai mult, a fost administrator şi cenzor în firmele lor.
Cătălin Predoiu a fost administrator şi acţionar inclusiv în firma SG International SA, vehiculul prin care Dinu Patriciu şi Sorin Marin au reuşit să preia Rompetrol şi, apoi, creanţa libiană.

Relaţiile de afaceri dintre Cătălin Predoiu şi acţionarii Rompetrol s-au întins în şase companii, ceea ce arată o posibilă acţiune concertată a lor în perioada respectivă (1996-2002). În acei ani, Dinu Patriciu a preluat, pe rând, Rompetrol SA, Rafinăria Vega şi, în final, Rafinăria Petromidia, afaceri care l-au propulsat, ulterior, între cei mai importanţi oameni de afaceri din ţară.

Procurorii care au anchetat “dosarul Rompetrol” susţin că decizia însuşirii creanţei a aparţinut lui Dinu Patriciu, care ar fi prezentat Consiliului de Administraţie al Rompetrol un dosar incomplet, bazat exclusiv pe opinia singulară formulată de casa de avocatură condusă de Cătălin Predoiu.

Anchetatorii cazului mai susţin că John Works, director executiv al Rompetrol, ar fi insistat ca opinia juridică privind proprietarul creanţei să fie formulată de o casă de avocatură internaţională, de renume, pentru a lămuri spinoasa problemă a dreptului de proprietate asupra creanţei.

Însă, din rechizitoriul Parchetului rezultă că Dinu Patriciu a ales casa avocatului Predoiu.

Avocatul Predoiu era implicat atunci în mai multe afaceri cu şefii Rompetrol, Dinu Patriciu şi Sorin Marin, ceea ce ridică suspiciuni privind opinia sa juridică. De ce l-a ales totuşi Dinu Patriciu tocmai pe avocatul Cătălin Predoiu, să-i livreze opinia legală obiectivă, dacă aşa cum susţine acum omul de afaceri acea creanţă aparţinea, fără dubiu, companiei Rompetrol, iar nu statului? Chiar şi opinia casei de avocatură lăsa unele dubii privind proprietarul de drept al creanţei, explicând că nimeni nu-şi mai aminteşte dacă ea a fost inclusă în patrimoniul societăţii Rompetrol, în 1991, la momentul reorganizării companiei.

Procurorii susţin că au încercat să obţină de la avocatul Predoiu opinia legală furnizată în 1999 firmei Rompetrol, însă aceasta nu le-a putut furniza documentul, deoarece conducerea Rompetrol a întârziat să-şi dea acordul. Procurorii mai susţin că, până la finalizarea rechizitoriului, compania Rompetrol nu-şi dăduse încă acordul pentru obţinerea de către Parchetul General a opiniei avocatului Predoiu.

Deşi procurorii s-au ocupat ani buni de acest caz, în mod curios nici ei nu au descoperit altă legătură între avocatul Predoiu şi grupul acţionarilor Rompetrol.
Procurorii prezintă chiar şi situaţia acţionariatului companiei SG International SA, de la nivelul anului 1998 (anul când această firmă a preluat controlul asupra Rompetrol), fără însă să menţioneze că avocatul Predoiu a deţinut 1% din firmă până în februarie al aceluiaşi an 1998, când i le-ar fi cedat chiar lui Dinu Patriciu. Nici că avocatul Predoiu a fost administrator în compania respectivă.

Majoritatea firmelor în care interesele lui Cătălin Predoiu s-au intersectat cu cele ale lui Dinu Patriciu şi Sorin Marin au fost radiate între timp.
Ultima companie radiată a fost chiar SG Internaţional SA, în urmă cu doi ani.

Ministrul Predoiu: Legea îmi permitea să fiu asociat şi administrator

În răspunsul formulat ziarului “Bursa”, ministrul Justiţiei susţine că, potrivit reglementărilor care guvernează profesia de avocat, este permis avocatului să fie membru într-un consiliu de administraţie al unei societăţi pe acţiuni şi să deţină acţiuni la societăţile pe acţiuni.

Ministrul Justiţiei nu ne-a răspuns însă care au fost motivele pentru care nu a făcut publică calitatea sa de asociat şi de membru în CA în companiile controlate de Sorin Marin şi Dinu Patriciu.

“Avocatul este legat de secret profesional şi orice aspect în legătură cu actele sale profesionale nu poate fi revelat fără acordul prealabil al clientului. În acordarea asistenţei, reprezentării şi consultanţei, avocatul este supus exclusiv legii şi conştiinţei sale profesionale”, mai susţine ministrul Justiţiei în răspunsul furnizat ziarului “Bursa”.

Istoria relaţiilor ministrului justiţie cu afacerile lui Dinu Patriciu

În mai 1996, Cătălin Predoiu devine administrator al companiei SG International SA, împreună cu Sorin Marin, partenerul lui Dinu Patriciu în constituirea grupului Rompetrol. Cătălin Predoiu preia şi 1% din companie, pachet pe care în luna februarie în cedează lui Dinu Patriciu. Compania SG International preia în anul 1998 controlul asupra societăţii Rompetrol SA, cumpărând acţiuni de la salariaţi şi de la firma Gelsor, controlată de Sorin Ovidiu Vântu. SG International a fost radiată în 2006.

Cătălin Predoiu mai figurează în istoria recentă a companiei Print Invest SA, controlată, începând cu 1997, de Sorin Marin, partenerul lui Dinu Patriciu şi de firma SASU Service Liechtenstein, firma care controla aproape 50% din SG Internaţional SA. Print Invest SA a fost radiată în 2005

Cătălin Predoiu a fost asociat şi cenzor în compania “Cine Video Orient Unu” SA, controlată, în mare parte, de acelaşi Sorin Marin şi alte persoane care au fondat SG International.

În 1998, Cătălin Predoiu şi Sorin Marin intră împreună în aceeaşi zi ca asociaţi noi în compania DAL Beton SA Bucureşti, alături de Fox Finance Ltd, altă firmă care se intersectează cu afacerile lui Sorin Marin şi Dinu Patriciu. Dal Beton SA a fost radiată, din oficiu, în 2002.

În iulie 1999, Cătălin Predoiu apare ca asociat cu Sorin Marin şi alte persoane din SG Internaţional în firma DAL Beton Vaslui. Avocatul iese din această afacere în aprilie 2001

În anul 2000, avocatul Predoiu figurează ca reprezentantul companiei irlandeze Culsyth Investment în firma AGRO REB SA Bucureşti, în care figurau şi Sorin Marin şi un timp Fox Finance Ltd.

“Reţeaua Patriciu”

Continue reading →