Unul dintre eroii uitaÅ£i ai RomÃ¥niei, Alexandru LeÅŸco, închis de ruÅŸi timp de 12 ani, la Tiraspol, pentru idealurile sale naÅ£ionale, s-a aflat cÃ¥teva zile la BucureÅŸti, silit să-ÅŸi efectueze mai multe consultaÅ£ii medicale aprofundate. Cei 12 ani de temniţă rusească se resimt ÅŸi azi, la peste cinci ani de la eliberare. Din păcate, nici măcar acum eroul din Transnistria, arestat ÅŸi judecat barbar pentru a se da un exemplu RomÃ¥niei, nu poate locui în Å£ara-mamă, pentru care a suferit umilinÅ£e ÅŸi o închisoare nedreaptă ÅŸi nelegală, după cum a stabilit ÅŸi o sentinţă CEDO fără precedent, de condamnare a Rusiei pentru acest fapt. DeÅŸi a fost decorat de către Traian Băsescu – preÅŸedintele reales acum cu peste 90 de procente în Basarabia – chiar cu Ordinul NaÅ£ional „Steaua RomÃ¥niei“, iar primăria l-a desemnat Cetăţean de Onoare al Capitalei, alături de camarazii săi Tudor Popa ÅŸi Andrei IvanÅ£oc, niciunul dintre eroi nu ÅŸi-a primit apartamentele promise deja de fostul prim-ministru, Călin Popescu Tăriceanu, iar în Parlament o lege a recunoÅŸtinÅ£ei pentru cei trei este boicotată în permanenţă. Singurul oficial al statului care îl ajută este Eugen Tomac, de la Departamentul pentru RomÃ¥nii de Pretutindeni, care s-a ocupat ÅŸi de internarea fostului deÅ£inut politic romÃ¥n de la Tiraspol. Am stat de vorbă cu patriotul romÃ¥n despre evoluÅ£ia situaÅ£iei politice din Basarabia ÅŸi aÅŸteptările faţă de RomÃ¥nia după schimbarea regimului comunist de peste Prut, în exclusivitate pentru „Curentul“.
„Lucrurile s-au schimbat spre bine la Chişinău. Este o cu totul altă atmosferă, care se simte în stradă şi oriunde. Lumea răsuflă mai uşurată acum“, ne spune Alexandru Leşco, la externarea sa din spital, într-un material video disponibil pe www.curentul.ro. „Aşteptările au fost prea mari, şi atunci şi cerinţele sunt mai mari din partea oamenilor“, adaugă Leşco. În privinţa primei vizite de stat a preşedintelui reales al României, Traian Băsescu, aleasă simbolic tot la Chişinău, ca şi în urmă cu cinci ani, Alexandru Leşco apreciază că relaţiile cu Bucureştiul s-au îmbunătăţit semnificativ, mai ales după căderea gardului de sârmă ghimpată de la Prut şi semnarea acordului de mic trafic de frontieră. În ce priveşte alte aşteptări ale fraţilor de peste Prut, Alexandru Leşco ne spune: „Îl ştiu pe domnul preşedinte ca foarte sensibil la chestiunea Basarabiei şi problemele basarabenilor şi cred că va face tot posibilul ca să se urgenteze redobândirea cetăţeniei române de cât mai mulţi români“. Planurile de viitor ale lui Alexandru Leşco, membru de onoare al Fundaţiei Pentru România, sunt legate tot de răspândirea românismului. El şi-a propus să înfiinţeze o asociaţie de carte la Chişinău: „Este nevoie de carte adevărată în Basarabia“, afirmă patriotul, după ce ne-a mărturisit gândul său cel mai fierbinte: „Eu tare aş vrea să apuc timpurile când Prutul o să redevină un râu intern şi nu de frontieră“.
Alexandru LeÅŸco nu este demoralizat de faptul că un al doilea proiect de lege pentru ajutorarea celor trei eroi ÅŸi repunerea lor în drepturi cetăţeneÅŸti fireÅŸti primeÅŸte piedici în Parlament. „La câte am pătimit în temniÅ£ele ruseÅŸti, aproape nimic nu mă mai impresionează. Este normal să existe forÅ£e potrivnice nouă ÅŸi în Parlamentul de aici. AÅŸa lucrează ruÅŸii. Eu rămân oricum un simplu cetăţean credincios prin viaţă ÅŸi prin moarte neamului meu. Iubesc România indiferent de aceste piedici“. La data de 21 mai 2009, senatorul Iulian Urban a depus la Senat, împreună cu senatorul de diaspora Viorel Badea, o Propunere legislativă privind declararea lui Alexandru LeÅŸco, Andrei IvanÅ£oc ÅŸi Tudor Popa drept „eroi-martiri, luptători pentru democraÅ£ie, drepturile omului ÅŸi apărători ai valorilor spirituale ÅŸi culturale româneÅŸti“. La data de 2 noiembrie 2009, chiar Comisia pentru Drepturile Omului, Culte ÅŸi Minorităţi din Senat, prin semnătura UDMR-istului Gyorgy Frundo, preÅŸedintele acesteia, a dat raport de respingere a Proiectului de lege, la fel ca ÅŸi PSD-istul Toni Greblă, de la Comisia Juridică. Ajunsă în plenul Senatului, legea recunoÅŸtinÅ£ei a căzut la vot, acelaÅŸi Greblă afirmând că nu este normal ca aceÅŸti eroi să beneficieze de „avantaje financiare“, respectiv o minimă pensie sugerată de Iulian Urban. Mai mult, PNL-istul Mircea Diaconu a trâmbiÅ£at că cei trei nu pot fi numiÅ£i martiri atâta timp cât se află în viaţă, sugerând că ar trebui să aÅŸteptăm moartea lor. Desigur, finuÅ£ul actoraÅŸ ar mai trebui să ÅŸtie ÅŸi puÅ£ină limbă română înainte de a vorbi în asentimentul rusoilor. Martir, conform DEX, este o „persoană care a avut de îndurat suferinÅ£e, chinuri îngrozitoare sau moartea pentru ideile, convingerile sale. Persoană care îndură persecuÅ£ii, un tratament inuman, bătăi etc. – din fr. Martyr“. Legea se află în prezent la Camera DeputaÅ£ilor, forul decizional, în aÅŸteptarea unui vot decisiv.
Eugen Tomac, prietenul lui Alexandru Leşco, a făcut „contrabandă“ cu tricolorul
ÃŽn privinÅ£a lui Eugen Tomac, singurul care îl mai ajută cu problemele sale de simplu cetăţean român nerecunoscut, este legat de amintirile eliberării ÅŸi venirii sale, pentru prima oară, în România, Å£ara-mamă pentru care s-a luptat ÅŸi a pătimit, după cum ne-a mai mărturisit: „De cunoscut, personal, l-am cunoscut la Televiziunea Română, alături de Marian Voicu. Amândoi mă aÅŸteptau pentru a realiza o emisiune dedicată Basarabiei ÅŸi luptei noastre pentru românism. Ne-am îmbrăţiÅŸat ca ÅŸi cum ne-am fi cunoscut de-o viaţă ÅŸi l-am simÅ£it din primul moment ca pe-un fiu. Dar, practic, chiar îl ÅŸtiam cu mult dinainte. ÃŽncă din închisoare. El, cu alÅ£i tineri inimoÅŸi, a încercat să ajungă la mine pe când eram în Penitenciarul Nr. 2 din Tiraspol. Nu a fost lăsat. Se afla într-o adevărată campanie pentru eliberarea noastră, dusă în România ÅŸi în străinătate, la Consiliul Europei, în America. Am aflat după aceea, de la soÅ£ie, că, la plecarea din Transnistria, cei trei au fost reÅ£inuÅ£i de trupele «pacificatoare» ruseÅŸti, cu maÅŸina rechiziÅ£ionată ÅŸi apoi percheziÅ£ionaÅ£i ÅŸi lăsaÅ£i în miez de noapte pe ÅŸosea, înconjuraÅ£i de kalaÅŸnikovurile militarilor ruÅŸi. Asta pÃ¥nă când, la insistenÅ£ele unuia dintre ei că vrea să atenÅ£ioneze Ambasada SUA ÅŸi Ambasada României de la ChiÅŸinău, au fost lăsaÅ£i să plece. AjunÅŸi aici au mers la soÅ£ia mea, a lui IvanÅ£oc ÅŸi la copiii lui Tudor Popa ÅŸi le-au înmânat ajutoarele strânse în campanie, inclusiv prin intermediul presei de la BucureÅŸti. SoÅ£ia a venit apoi ÅŸi mi-a povestit totul ÅŸi a reuÅŸit să-mi introducă ÅŸi o EdiÅ£ie Specială, în engleză ÅŸi română, făcută de Eugen cu prietenii săi ziariÅŸti pentru campania internaÅ£ională. SoÅ£iei nu-i venea să creadă că există astfel de tineri! Åži aici trebuie să subliniez că tot ce a făcut acest tânăr, la anii la care alÅ£ii se bucură de grija mamei ÅŸi a tatei, l-a maturizat brusc ÅŸi profund. A fost un „copil de trupă“ pe frontul românesc, cu o memorie încărcată cu lupte grele. Astăzi, este un adult cu înÅ£elepciunea unui bătrân al satului, mândru că este român ÅŸi munceÅŸte, în fiecare clipă, pentru România. Sunt convins că omul politic care va fi chiar de mâine va aduce Basarabiei, basarabenilor ÅŸi, de fapt, românilor din jurul ţării sau răspândiÅ£i aiurea, în această robie modernă, ÅŸansa de a fi acasă, în demnitate ÅŸi prosperitate. El a simÅ£it pe propria-i piele toate nedreptăţile făcute neamului nostru“, afirma Alexandru LeÅŸco. Åži adăuga ÅŸi o confesiune: „Vă zic o singură poveste, spusă chiar de către preÅŸedintele României, Traian Băsescu. Ne aflam la decorarea de la Palatul Cotroceni, când ni s-a oferit Ordinul NaÅ£ional «Steaua României» în grad de Cavaler pentru sacrificiul nostru, după cum scrie chiar în Decretul PrezidenÅ£ial. După ceremonie, ne-am retras puÅ£in. Băsescu îl Å£inea pe după umeri pe Tomac ÅŸi mi-l lăuda pentru cât a făcut pentru grupul nostru, al deÅ£inuÅ£ilor politici din Transnistria. Eu i-am zis că nu-i nevoie, că ÅŸtiu de la soÅ£ie. Dar el mi-a zis: «Dar cred că nu ÅŸtii, domnule LeÅŸco, că erai închis, cum tânărul ăsta a ajuns să ducă steagul României în Basarabia, la manifestaÅ£iile studenÅ£ilor ÅŸi elevilor pentru istoria ÅŸi limba română. Pe ascuns! Iar steagurile erau din Primăria Capitalei, că eu eram primar! Unii fac contrabandă cu produse peste Prut, el a trecut aceleaÅŸi riscuri pentru drapelul tricolor!», mi-a mai zis Băsescu. Uite, acesta-i doar un exemplu…“, evocă acum Alexandru LeÅŸco.
„Trei nume care înseamnă dragoste de ţară şi eroism“
Fostul deţinut politic de la Tiraspol Alexandru Leşco, membru al Grupului Ilaşcu, judecat şi condamnat în 1992 de către un tribunal sovietic transnistrean la 12 ani de temniţă grea pentru „crima“ de a fi încercat păstrarea identităţii romåneşti în Basarabia, este un romån pur sånge. Alexandru Leşco şi-a ispăşit în întregime pedeapsa unui tribunal ilegal, fiind eliberat la 2 iunie 2004. După ce s-a refăcut fizic şi psihic, patriotul romån a ţinut să fie prezent în Romånia pentru a readuce în atenţia opiniei publice romåneşti faptul că doi dintre camarazii săi, Andrei Ivanţoc şi Tudor Petrov Popa, sunt încă închişi în temniţele transnistrene, fiind ultimii deţinuţi politici din Europa secolului al XXI-lea. Totodată, el a atras atenţia asupra situaţiei copiilor basarabeni din Transnistria, care nu pot învăţa în limba lor maternă, regimul separatist de la Tiraspol făcånd tot posibilul pentru desfiinţarea şcolilor romåneşti din stånga Nistrului. După alţi trei ani, cånd au fost eliberaţi şi camarazii săi, cei trei au primit din partea preşedintelui Traian Băsescu Ordinul Naţional „Steaua Romåniei“.
La decorarea lor, presedintele Traian Basescu afirma, vizibil emotionat: „Trei nume care înseamnă dragoste de Å£ară, eroism, dorinÅ£a de a te sacrifica pentru poporul tău. Ei sunt oameni care, dincolo de dragostea pentru filonul românesc al ţării lor, au săpat în zile de pace, în patria-mamă, file de istorie, într-o Å£ară care, cândva, a fost parte a României. Poate cel mai important lucru pe care aceÅŸti oameni îl semnifică este faptul că, deÅŸi între România ÅŸi Moldova există o frontieră de stat, sunt lucruri pe care frontierele nu le pot opri: filonul cultural comun, dragostea comună pentru pământul patrieiâ€. „Eliberarea tuturor detinuÅ£ilor politici din Transnistria deschide, în sfÃ¥rÅŸit, calea restituirii adevărului istoric asupra acestui episod eroic din cronica zbuciumată a primelor decenii din viaÅ£a statului independent, proclamat pe ruinele «Republicii Ribbentropp-Molotov», ÅŸi ea plăsmuită din trupul sfåşiat al Basarabiei istorice“, consemna atunci analistul Corneliu Vlad. Din păcate, nici după alÅ£i trei ani, acest lucru nu este dorit de forÅ£ele ruseÅŸti care fac parte din politica „romÃ¥nească“ de la BucureÅŸti. După eliberarea de la Tiraspol, întrebat de studenÅ£ii de la BucureÅŸti ce ar face dacă ar fi să dea timpul înapoi cu 12 ani, Alexandru LeÅŸco a răspuns imediat: „AÅŸ face exact acelaÅŸi lucru“.
Victor Roncea
