de Mihai Pelin
Ajuns la ananghie, ne asteptam ca Gabriel Liiceanu sa reactioneze mai viguros. Da, de unde! Ceea ce se observa e o tacere desavarsita. Chiar ne-au ajuns la urechi informatii sigure cum ca unul din apropiatii sai l-ar fi sfatuit sa nu se dea in spectacol, daca vrea ca afacerea, treptat, sa se uite. Si Liiceanu a renuntat la proces, timorat de palmaresul in materie al ziarului “Ziuaâ€. In schimb, directorul editurii Humanitas si-a trimis infanteria la inaintare.
O întrebare insidioasă agită massmedia, o auzim la televizor, o vedem în ziare. Sunt priviÅ£i oameni drept în faţă ÅŸi li se cere să răspundă verde : „Domnule X, d-ta eÅŸti intelectual ?“ Unii îşi arată diplomele, alÅ£ii îşi declină funcÅ£iile – iar mânuitorii de condeie ori de microfoane le flutură insistent prin faţă un „Apel al intelectualilor“ punându-i în dilema : dacă da, de ce nu semnezi ? – este întrebarea următoare care freamătă pe buzele lor.
Mintea cu muÅŸchi
Cei care se numesc pe ei înÅŸiÅŸi de câtva timp „intelectualiâ€, iniÅ£iind ori semnând apeluri politice adresate, în acelaÅŸi timp, elitelor ÅŸi masselor largi, se deosebesc de noi ceilalÅ£i prin câteva trăsături caracteristice, dintre care sunt de reÅ£inut mai ales acestea :
În primul şi în primul rând dânşii urăsc.
În al doilea şi al doilea rând, dânşii urăsc.
Iar în al treilea şi al treilea rând : urăsc.
O alta “Exclusivitate” marca Cotidianul
“Parade de cifre si explicatii”
29 Martie 2007
Se implineste o luna de cind ziarul „Ziua“ il supune pe Gabriel Liiceanu unei campanii continue de denigrare. Ea a inceput cu doua pagini de ziar al caror titlu – „Liicheanu“ – a fost scos si pe prima pagina, cu poza si cu subtitluri incendiare, din care rezulta ca Liiceanu „a furat din Heidegger“, ca „si-a inventat disidenta“, ca „si-a cosmetizat opera antedecembrista“ si ca, „in general, are mari probleme de morala“. Doua saptamini mai tirziu, unghiul de atac a fost schimbat: s-a trecut de la terfelirea persoanei la terfelirea institutiei de care e legat numele sau, la Humanitas: privatizari profitabile, esalonari vinovate, datorii curente la bugetul de stat…
Domnule Liiceanu, pentru inceput, vreau sa va pun urmatoarea intrebare. A doua zi dupa dezlantuirea atacului din „Ziua“, spuneat i, in ziarul „Romania libera“, ca ati citit toate acuzele de acolo „cu amuzament“, intrucit vi se pareau enorme si, pentru orice om cu scaun la cap, total neverosimile si ilare. Continuati sa credeti acest lucru si dupa acest „foc continuu“ de aproape o luna? Nu credeti ca lumea va incepe sa gindeasca asa: „Dom’le, n-o fi totul adevarat din ce-i pun omului asta in spate, dar ceva-ceva pina la urma tot este“? Nu va temeti de acest „ceva-ceva“? Si, in fond, domnule Liiceanu, chiar nu e nimic adevarat din ce spun acuzatorii dvs. de la „Ziua“?
M-am amuzat, ce-i drept, copios citind primele pagini din „Ziua“, cele publicate sub titlul „Liicheanu“. Razbatea din ele atita rea-credinta, ura, frustrare, mirsavie, incultura etc., incit acest „prea mult“ facea ca lucrurile sa vireze spre comic si derizoriu, ticalosia raminind intacta. Si un copil de gradinita simtea ca „domnii aia erau rai“. Era, in proiectantii montajului si in executantii lui, un amestec straniu de raceala in calcularea raului si patima in realizarea lui. Nu m-am putut impiedica sa ma intreb ce anume din persoana mea si din faptele mele poate sa-i scoata din minti in asemenea masura.
Academia Romana, Presedintele si Parlamentul Romaniei vor primi spre studiu si dezbatere un Raport real asupra perioadei ocupatiei comuniste a Romaniei, dupa ce o parte a societatii civile si academice a constatat ca Raportul Tismaneanu nu este un document stiintific ci un text falsificator indreptat impotriva intereselor si valorilor nationale. Costurile noului Raport vor fi suportate de forurile civice si academice implicate si nu se vor ridica la suma de circa 100.000 de euro cat a costat statul roman Raportul Tismaneanu. Aceasta a fost concluzia simpozionului “Al cui este Raportul Tismaneanu? – Document politic sau lucrare stiintifica, izvor de drept sau rafuiala trotzkista?” organizat joi, 29.03.2007, de Asociatia Civic Media, Centrul de Geopolitica al Universitatii din Bucuresti si Societatea academica pentru adevarul istoric.
In timpul conferintei, participantii, supravietuitori ai temnitelor comuniste, militanti anticomunisti, academicieni, istorici, sociologi, teologi, cercetatori, jurnalisti, au sustinut puncte de vedere privind intreaga perioada a ocupatiei Romaniei, incepand cu primele crime in masa comise de bolsevici la adresa romanilor din Basarabia, in 1940.
Majoritatea vorbitorilor au evidentiat caracterul nestiintific al Raportului Tismaneanu, ca si carentele grave ale Comisiei cu acelasi nume, subliinind optica politica partizana si metodele perverse de lucru folosite.
Vorbitorii au evidentiat faptul ca Presedintele Romaniei, Traian Basescu, a fost intoxicat si manipulat de un grup de interese antiromanesti care incearca ocuparea unor pozitii de forta in stat, cu efecte periculoase asupra sigurantei nationale. Daca presedintele ar fi fost consiliat responsabil s-ar fi descoperit la timp ca acest document de circa 666 de pagini are ca menire, printre altele, consolidarea unei grupari agresive care poarta coordonatele descrise de Samuel Huntington pentru definirea retelelor internationaliste neo-kominterniste.
NOU! – La sfarsitul acestui articol puteti descarca inregistrarea audio a conferintei!
de Mihai Pelin
Ciudata fiinta mai e si Horia Roman Patapievici asta! A inceput ca sluga a lui Andrei Plesu si a ajuns, tot prin usi deschise de acesta, la directoratul Institului Culural Roman, dupa ce l-au lucrat amandoi, ca la carte, pe Augustin Buzura. Sunt semne ca nazuiau mai demult la aceasta rocada si au pandit un moment propice, pana cand parul a ajuns sa le treaca prin basca. Intre timp, ca si alti membri marcanti ai asa-zisei societati civile, si Horia Roman Patapievici s-a chitit pe indeletnicirea de a face bani.
Disidentul Victor Frunza a incetat din viata criticand impostura propagandistilor neotrotkisti si expunand ororile sistemului antiuman comunist. Regretatul scriitor expune in ultima sa carte rolul nefast al disidentilor KGB din Romania de dinainte si de dupa 1990. In editia a IV-a ilustrata a “Istoriei comunismului in Romania”, scriitorul Victor Frunza denunta falsul anticomunism al “neokominternistilor care imbraca, pentru a-si atinge scopurile, orice haina”.
GDS, un PCR in ilegalitate
In interesul puterii sale, PCR putea si poate sa imbrace orice haina, sa-si ia drept travesti orice chip, chiar si acela al advesarilor sai.
Intre operatiile publice efectuate de Silviu Brucan in zilele Revolutiei din decembrie 1989 a fost infiintarea unei organizatii de intelectuali, simpatizanti ai miscarilor disidente din estul Europei, cu caracter antitotalitar (chiar si anticomunist), careia i s-a aflat si o denumire cat se poate de potrivita: Grupul de Dialog Social (GDS).
Grupul, ai carui membri, persoane extrem de onorabile, capata prin mediile din presa si de televiziune un binemeritat prestigiu, se pare ca este conditionat de existenta unui cerc inchis de membri, dar mai ales de menirea de a influenta opinia publica intotdeauna intr-o directie pozitiva. Dupa ce, o scurta perioada, Silviu Brucan s-a convins personal de binefacerile pe care organizatia infiintata de el le aduce la progresul societatii romanesti, si de faptul ca ea isi face treaba asa cum a fost gandita, s-a retras discret. Dar a lasat in locul sau, pentru a monitoriza justetea liniei, un alt fost ilegalist PCR, un distins intelectual, pe nume Pavel Campeanu, de a carui si mai discreta prezenta si activitate in GDS, revista “22” (cu care Brucan a dotat organizatia) nu a fost prea darnica in informatii. Dezbaterile initiate de grup, ca si continutul de un bun nivel publicistic al revistei, sunt orientate spre a influenta publicul neconformist intelectual, mai ales segmentul anticomunist al societatii actuale, in directia dorita.
Cand GDS-ul lui Brucan il sprijinea pe Iliescu
Din cand in cand, “Grupul” – sau separat numai revista “22” – dadea si cate un test de eficienta. De pilda, se remarca momentul impresionant si caldura cu care s-a recomandat electoratului Romaniei sa fie votat Ion Iliescu pentru functia de presedinte, intr-un Apel pe care l-au semnat numerosi intelectuali de marca, admiratori ai GDS-ului.(…)
Ascultati expunerea lui Victor Frunza la Conferinta Civic Media “Al cui este Raportul Tismaneanu? – Document politic sau lucrare stiintifica, izvor de drept sau rafuiala trotzkista?” accesand mai jos
Un nou Raport asupra ocupatiei comuniste a Romaniei
Cititi mai jos rechizitoriul disidentului Victor Frunza la adresa Raportului si Comisiei Tismaneanu si un articol de exemplara devoalare a neokominternistilor lui Tismaneanu
Continue reading
de Mihai Pelin
Prin toata retorica ei, asa-zisa societate civila din Romania e monarhista prin excelenta. Pentru ansamblul ei, nu prea se stie ce beneficiu rezulta din aceasta afacere. Poate doar satisfactia de a se comporta in stilul de Gica contra in raport cu opiniile dominante in tara, cu preferintele tarii si politicienilor pentru republica. Semn ca ei se considera un soi special de aristocratie, adica mai mult decat simpli snobi. Insa, fiind absolut sigur ca anumiti societari nu pleaca cu buzunarele goale de la Palatul Elisabeta.
Dezbateri ale Institutului Revolutiei Romane din Decembrie 1989
Institutul Revolutiei Romane din Decembrie 1989 a organizat pe 27 martie, la Parlament, prima dezbatere din lungul sir pe care institutia intentioneaza sa le sustina in toata tara. La masa rotunda au fost invitati revolutionari, istorici, oameni politici pentru a dezbate revolutia si raportul privind incriminarea comunismului – Raportul Tismaneanu -, prezentat in fata Parlamentului in decembrie 2006. Totodata, Mihai Pelin ii gaseste si boala lui Tismaneanu: onanism ideologic.
de Mihai Pelin
Se pare ca respingerea candidaturii lui Adrian Cioroianu la sefia Ministerului de Externe nu are numai cauze politice, ci si de alta natura. Intr-o discutie intamplatoare, neprovocata de cineva, un deputat ni s-a spovedit, privind grijuluiu in dreapta si-n stanga, ca sa nu fie auzit si de altii: „Domnilor, n-am sa-l votez, pentru ca fudulia lui imi provoaca greata.â€