Către:
Preşedinţia României
În atenţia
Excelenţei Sale Preşedintele României
domnului Traian Băsescu Stimate domnule preşedinte,
vă adresăm un memoriu cu privire la represiunea din iunie 1990 cuprinsă în “Dosarului Mineriadei iunie 1990â€, la istoricul acestui Dosar, în vederea sprijinirii eforturilor de aflare a adevărului ÅŸi pedepsire a vinovaÅ£ilor, în interesul dreptăţii, adevărului, JustiÅ£iei ÅŸi al victimelor.
MenÅ£ionăm că AsociaÅ£ia noastră este singura asociaÅ£ie legal constituită care are ca obiective statutare, încă de la înfinÅ£are (1996), indentificarea agresorilor, indentificarea victimelor, tragerea la răspundere a vinovaÅ£ilor, despăgubiri materiale ÅŸi morale pentru victimele mineriadelor. Membri ai asociaÅ£iei noastre pot fi doar persoanele care dovedesc cu documente că sunt victime (evitând astfel circul “revoluÅ£ionarilorâ€).
Acest Dosar cheie al Justiţiei româneşti a fost tergiversat, muşamalizat şi mistificat vreme de mai bine de un deceniu. Încercăm prin acest memoriu adresat la cel mai înalt nivel al statului român să ne aducem contribuţia în vederea desluşirii iţelor acestui controversat episod al Justiţiei româneşti. Privim strict juridic situaţia plângerilor penale (nu discutăm derularea evenimentelor).
Situaţia acestui Dosar, malversaţiunile, presiunile şi manevrele efectuate de reprezentanţi de vârf ai statului român, implicaţi direct, aruncă o pată ruşinoasă asupra credibilităţii României ca stat de drept.
Intenţionăm, ca reprezentanţi legali ai victimelor represiunii ordonate de Ion Iliescu şi acoliţii săi, să chemăm Statul Român în judecată în faţa forurilor europene şi internaţionale. Am făcut aceste demersuri, deoarece considerăm că 18 ani este deja prea mult pentru soluţionarea unui Dosar, mai ales că cercetările au fost încheiate. Timp de 13 ani ne-am adresat până acum tuturor responsabililor Justiţiei, la toate nivelele de autoritate.
Am pus la dispoziţia procurorilor, de-a lungul anilor, toate probele şi datele necesare procesului juridic. Am adus la cunoştinţa opiniei publice, sistematic, prin toate canalele media la care am avut acces, elementele acestui dosar, informaţii relevante cu privire la vinovaţi. Am epuizat toate formele imaginabile de protest legal (inclusiv greva foamei) faţă de instituţiile implicate în tergiversarea Dosarului.
Vă aducem la cunoştinţă, domnule preşedinte, într-o formă sintetică, istoricul acestui Dosar, fragmentările sale, datele principale şi informaţiile de substanţă juridică considerând că sunteţi ultima resursă de salvare a credibilităţii Statului Român. Ştim că deseori aţi atras atenţia public asupra importanţei acestui Dosar.
Cunoaştem implicaţiile majore ale acestui Dosar şi inferenţele politice ce privesc acest caz. S-au executat adevărate operaţiuni de intoxicare şi dezinformare a opiniei publice în care s-au întrebuinţat resurse dintre cele mai diverse, inclusiv cu concursul unor reprezentanţi de vârf ai Statului din Justiţie şi din alte instituţii.
Dosarele Mineriadelor sunt dosare diferite de dosarele Revoluţiei. Orice încercare de soluţionare comună nu este legală. Ele trebuiesc instrumentate şi judecate separat.
Vă rugăm, domnule preşedinte, să luaţi în considerare demersul nostru şi pentru a preîntâmpina şi risipi orice eventuală presupoziţie cu privire la calitatea noastră vă aducem la cunoştinţă, în modul cel mai ferm că acţiunea noastră juridică împotriva Statului Român nu urmăreşte culpabilizarea României în faţa forurilor internaţionale şi acuzarea grosso modo a reprezentanţilor statului român ci tocmai eliberarea României de această grea povară a elementelor corupte din Parchet şi sistemul politic.
Reţeaua de complicităţi a unor personaje vinovate de crime împotriva umanităţii (imprescriptibile), instigare la război civil, de grave acţiuni împotriva cetăţenilor români, poate fi scoasă la iveală şi poate fi expusă prin acţiunea noastră juridică.
Sperăm că apropierea pragului celor două decenii va goli de conţinut plasarea noastră, ca popor, în categoria infamantă definită prin sintagma “stupid people†lansată de acolitul lui Ion Iliescu, comunistul Silviu Brucan. Cu înaltă consideraţie
PreÅŸedinte A.V.M.R.
Viorel Ene
“Dosarul Represiunii din iunie 1990â€(Mineriada iunie 1990)
ÃŽn urma represiunii din iunie 1990 (Mineriada iunie 1990) a rezultat un număr de 756 de răniÅ£i, peste 1300 de bucureÅŸteni bătuÅ£i ÅŸi reÅ£inuÅ£i abuziv (între 2 ÅŸi 60 de zile), 4 morÅ£i prin împuÅŸcare, 18 răniÅ£i prin împuÅŸcare recunoscuÅ£i oficial, în realitate fiind peste 100 de persoane care au decedat, majoritatea în urma loviturilor primite în cap ÅŸi în alte părÅ£i vitale, lovituri primite de la mineri în 14-16 iunie. ÃŽn iunie 1990 au fost depuse 47 de plângeri penale individuale de către persoane fizice, instituÅ£ii, asociaÅ£ii, reviste ÅŸi ziare ale căror sedii au fost devastate de către mineri, membri F.S.N. ÅŸi cadre ale Securităţii din unitatea specială U.M.0215, la indicaÅ£iile PreÅŸedintelui Ion Iliescu, a Primului Ministru Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, etc. Liga StudenÅ£ilor a strâns primele 230 de declaraÅ£ii ale victimelor ÅŸi martorilor iar organizaÅ£ii internaÅ£ionale ca Amnesty International ÅŸi IGFM din Germania au preluat ÅŸi mediatizat Dosarul represiunii realizat de studenÅ£i. Plângerile depuse la Parchet de către persoanele fizice, Universitatea BucureÅŸti, Institutul de Arhitectură, U.M.R.L., membrii Ligii StudenÅ£ilor au fost “făcute pierduteâ€, într-o primă etapă. Ulterior, datorită presiunii publice, Parchetul s-a făcut că se ocupă de de cazul morÅ£ilor prin împuÅŸcare. Procurorul Eugen Vasiliu (în prezent avocat), ÅŸi-a exercitat atribuÅ£iile ameninţând membrii familiilor celor decedaÅ£i ,,să-ÅŸi Å£ină gura†şi a încercat prin intimidare ÅŸi ameninÅ£are să transforme victimele în ,,atacatori ai instituÅ£iilor statuluiâ€. ÃŽn perioada regimului Iliescu, toate demersurile victimelor represiunii din iunie 1990 de obÅ£inere a unei soluÅ£ii juridice au fost marcate de eÅŸec. MuÅŸamalizarea a mers până acolo încât a existat chiar ÅŸi o iniÅ£iativă de tocare ÅŸi distrugere a declaraÅ£iilor ÅŸi probelor depuse la Parchet. Formarea “Dosarului Mineriadei iunie 1990†Până la înfiinÅ£area AsociaÅ£iei Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România în anul 1996, nu a existat un dosar privind represiunea din iunie 1990. ÃŽn data de 18.02.1997, ca urmare a plângerii penale colective depuse de AsociaÅ£ia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, s-a format “Dosarul Mineriadei iunie 1990†cu nr. 5358/P/1997. Deoarece dosarul cuprindea civili ÅŸi militari s-a mai depus o plângere Penală împotriva civililor vinovaÅ£i de represiunea din iunie 1990, în aprilie, dosar nr. 12375/P/1997, pentru urgentarea cercetărilor. IniÅ£ial dosarele au fost repartizate către SecÅ£ia Civilă a Parchetului General, însă au fost declinate către SecÅ£ia Militară din Parchetul General conform Codului de Procedura Penală în vigoare la acea dată, de către procurorul Alexandru Cinteză care se ocupa de dosarul ,,Mineriada 1991â€. S-au comasat dosarele 5358/P/1997 ÅŸi 12375/P/1997 formându-se dosarul unic cu nr. 160/P/1997. Toate dosarele individuale, atât ale persoanelor fizice cât ÅŸi ale reprezentanÅ£ilor ziarelor, asociaÅ£iilor ÅŸi instituÅ£iilor devastate de mineri ÅŸi de activiÅŸtii FSN au fost reunite în acest dosar (au fost adunate de la secÅ£iile de poliÅ£ie, PoliÅ£ia Capitalei, de la Parchetele de sector, Parchetul Municipiului BucureÅŸti, etc. unde zăceau în nelucrare de mulÅ£i ani). De acest dosar, care a ajuns la Parchetul General în septembrie 1997, s-a ocupat iniÅ£ial SecÅ£ia Militară, prin colonelul procuror militar Mihai Popov ÅŸi echipa sa. Au fost audiate peste 800 de parÅ£i vătămate ÅŸi s-au făcut cercetări în Valea Jiului, fiind audiate ÅŸi mai multe sute de mineri privind implicarea lor în represiunea din iunie 1990 (Mineriada 13-15 iunie 1990). Cercetările păreau să se desfăşoare eficient însă întreaga echipă a colonelului Popov în aprilie 1998 a primit ca sarcină de serviciu cercetarea cazului “Ţigareta IIâ€, “Dosarul Mineriadei iunie 1990†fiind abandonat. ÃŽn urma nenumăratelor solicitări ÅŸi demersuri făcute de AsociaÅ£ia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, dosarul a fost repus pe rol ÅŸi incredinÅ£at unei noi echipe condusă de către procurorul militar Dan Voinea ÅŸi procurorul militar Surdescu Gheorghe. Dan Voinea a fost ridicat la rangul de general de preÅŸedintele proaspăt ales, Emil Constantinescu, la cererea sa, deoarece acesta a susÅ£inut că regulamentul militar nu permite anchetarea unor superiori în rang. Emil Constantinescu a ajuns preÅŸedinte asumându-ÅŸi public fenomenul PieÅ£ei Universităţii ÅŸi angajându-se că vor fi soluÅ£ionate “cu celeritate†Dosarele RevoluÅ£iei ÅŸi Mineriadei. Cum s-a Å£inut de promisiune ÅŸtim cu toÅ£ii astăzi. “SoluÅ£ia†NUP-ului din 1998 dată întregului dosar 160/P/1997 Spre surprinderea ÅŸi nemulÅ£umirea noastră, în decembrie 1998, procurorul militar Surdescu Gheorghe a propus soluÅ£ia de Neîncepere a Urmăririi Penale (N.U.P.), în data de 16.09.1998, decizie supervizată ÅŸi aprobată de către procurorul militar Dan Voinea, ÅŸef al SecÅ£iei Militare din Parchetul General. ÃŽn urma solicitării de infirmare a soluÅ£iei, a numeroase proteste ÅŸi mitinguri organizate de AsociaÅ£ia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, a presiunilor mediatice ÅŸi ale opiniei publice, a nenumăratelor demonstraÅ£ii (inclusiv audienţă la PreÅŸedintele României Emil Constantinescu), soluÅ£ia de Neîncepere a Urmăririi Penale a fost infirmată ÅŸi s-a redeschis dosarul în data de 14.10.1999, după un an de tergiversări. Dosarul 160/P/1997 a fost repartizat tot procurorului militar Dan Voinea ÅŸi colonelului procuror militar Vasile Doană. Procurorul militar Dan Voinea a împărÅ£it dosarul în 4 dosare ÅŸi anume: dosarul 74/P/1998 ; 75/P/1998 ; 76/P/1998 ; 77/P/1998:
1. Dosarul Penal 74/P/1998 privind uciderile prin împuşcare ale victimelor: Lepădatu Mitriţă, Mocanu Velicu Valentin, Duncă Gheorghe, Drumea Dragoş şi a altor 18 răniţi prin împuşcare.
2. Dosarul Penal 75/P/1998 privind faptele unor persoane cu responsabilităţi de stat, ce se presupune că au dispus sau acceptat ca la soluţiunile de restabilire a ordinii publice să participe, alături de organele abilitate şi unele categorii ale populaţiei civile (în special mineri), deşi legea şi Constituţia nu permitea asemenea cooperări.
3. Dosarul Penal 76/P/1998 privind verificarea legalităţii ştatelor de plata întocmite la nivelul exploatărilor miniere din bazinul carbonifer Valea Jiului pe perioada cât minerii s-au aflat în Capitală. 4. Dosarul Penal 77/P/1998 privind sesizarea Asociaţiei Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, din care rezultă că numărul victimelor ucise este mult mai mare decat cel comunicat oficial, respectiv 100 – 160 în loc de 6.
Primul Rechizitoriu parÅ£ial trimis pe instanţă De dosarul 74/P/1998 s-a ocupat în principal procurorul militar colonel Vasile Doană. Acest dosar a fost instrumentat ÅŸi trimis în instanţă în data de 18.05.2000. Au fost puÅŸi sub acuzare pentru infracÅ£iune de instigare la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni de omor deosebit de grav, numiÅ£ii: general în rezervă, ChiÅ£ac Mihai, fost ministru de interne; general în rezervă, AndruÅ£a Gheorghe, fost adjunct al ministrului de interne; colonel în rezerva Cătălin Traian, fost ÅŸef al secÅ£iei de pază ÅŸi control acces în sediul Ministerului de Interne; colonel în rezervă, Costea Dumitru, fost comandant al Batalionului de Jandarmi PloieÅŸti; colonel în rezervă, Constantin Vasile, fost ofiÅ£er activ din cadrul Comandamentului Trupelor de ParaÅŸutiÅŸti; lt. col. Protopopescu Marian din cadrul U. M. 0209 BucureÅŸti; lt. col. Badiu Marian; mr. Pătulea Cristinel ÅŸi mr. Petcu Gabriel (toÅ£i trei din U.M. 0756 PloieÅŸti); precum ÅŸi lt. Ferentz Marian din U.M. 0223 BucureÅŸti ÅŸi plt. maj. Axinteoaiei Mircea-Romică din U.M. 0248 BucureÅŸti, care au ordonat ÅŸi executat să se tragă cu armamentul din dotare ÅŸi cu muniÅ£ie de război asupra populaÅ£iei civile neînarmate. ÃŽn perioada 2000-2003, acest dosar s-a judecat la ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie, unde judecătorii au hotărât retrimiterea dosarului la Parchetul General SecÅ£ia Militară pentru suplimentarea probelor. Procurorul Dan Voinea în mod intenÅ£ionat a trimis la instanţă un rechizitoriu prost întocmit deÅŸi existau probe decisive pentru inculparea vinovaÅ£ilor. De menÅ£ionat că procurorul militar generalul Dan Voinea nu a trecut printre învinuiÅ£i ÅŸi persoana preÅŸedintelui Ion Iliescu. S-a demonstrat astfel reaua credinţă ÅŸi implicarea în apărarea infractorilor a procurorului Dan Voinea, aceeaÅŸi persoană care în anul 1998 a dat soluÅ£ia de NUP – Neînceperea Urmăririi Penale în tot dosarul ,,Mineriadei iunie 1990â€. Dosarul a zăcut ulterior în nelucrare la Parchetul Militar deÅŸi procurorul Levanovici Mircea avea sarcina de serviciu să instrumenteze ÅŸi soluÅ£ioneze dosarele Mineriadei din iunie 1990.
Al doilea NUP în dosarul 74/P/1998
Urmărind exemplul generalului procuror militar Dan Voinea colonelul procuror militar Levanovici Mircea a propus Neînceperea Urmăririi Penale iar generalul Samoilă Joarză, numit de Ion Iliescu în fruntea Parchetului Militar, imediat după venirea la putere a PSD a confirmat ÅŸi supervizat soluÅ£ia. La protestele AsociaÅ£iei noastre soluÅ£ia de N.U.P. a fost infirmată ÅŸi acest dosar a fost repartizat (împotriva dorinÅ£ei noastre) procurorului militar colonel Viorel Siserman la care s-a adăugat ÅŸi generalul procuror militar Dan Voinea deÅŸi acesta din urmă nu mai avea dreptul să instrumenteze acest dosar, deoarece o mai făcuse o dată. Manevra juridică efectuată de generalul Voinea a constat în principal din schimbarea încadrării inculpaÅ£ilor din instigare la infracÅ£iunea de omor deosebit de grav la participaÅ£iune improprie, faptă deja prescrisă. ÃŽn anul 2006, premergător intrării României în UE, Monica Macovei, ministru al JustiÅ£iei, în scopul armonizării Codului de Procedură Penală cu legislaÅ£ia europeană, modifică paragraful referitor la compentenÅ£a instanÅ£elor civile de a cerceta cazurile în care sunt cuprinÅŸi civili ÅŸi militari. România pierduse deja ÅŸase procese la CEDO tocmai datorită neconcordanÅ£ei Codului de Procedură Penală cu normele juridice europene. Conform viziunii europene instituÅ£ia Parchetului Militar este vetustă, de inspiraÅ£ie sovietică ÅŸi corespunde unei perioade revolute fiind condamnate general “arhaismele bolÅŸevice ale instanÅ£elor militare”. Practica europeană arată că procurorii militari anchetează dosare ale civililor, numai în condiÅ£ii de război sau în situaÅ£ii excepÅ£ionale. Clasa politică ÅŸi juriÅŸtii din parlament au avut cunoÅŸtiinţă de practica CEDO în materie, dar prin Legea 356/2006 au permis continuarea proceselor în curs cu civili de către magistraÅ£ii militari. Se putea anticipa apariÅ£ia unor excepÅ£ii de neconstituÅ£ionalitate pe aceasta temă, iar fostul ministru al JustiÅ£iei, Monica Macovei, ar fi avut obligaÅ£ia să prevină acest lucru. ÃŽn cursul anului 2007 prevederea introdusă de Monica Macovei în Codul de Procedură Penală va fi folosită în procese aflate pe rol ÅŸi care implicau cadre militare ÅŸi civili. Dosarul celebru al generalului SRI Ovidiu Soare care îl implica ÅŸi pe fostul consilier prezidenÅ£ial, contraamiralul “Cico†Dumitrescu, va fi unul dintre primele în care apărarea va ridica excepÅ£ii de neconstituÅ£ionalitate – care vor fi admise. Procurorul militar Dan Voinea a refuzat să predea dosarul SecÅ£iei Civile din Parchetul General nesocotind Decizia CurÅ£ii ConstituÅ£ionale nr. 610 din data de 20.06.2007, prin care dosarele în care erau implicaÅ£i civili ÅŸi militari, în mod obligatoriu, trebuiau să treacă la SecÅ£ia Civilă. L-a pus sub acuzare pe Ion Iliescu în momentul în care nu mai avea calitatea să facă acest lucru, a disjuns dosarul 74/P/1998, a trimis parÅ£ial Dosarul în care era implicat Ion Iliescu la secÅ£ia Civilă ÅŸi a trimis restul în instanţă la ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie, încălcând grav legile în vigoare, tergiversând cercetarea ÅŸi punerea sub acuzare a vinovaÅ£ilor. InstanÅ£a ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie, a constatat că Generalul procuror militar Dan Voinea nu avea voie să instrumenteze acest caz, deoarece mai instrumentase o dată acest Dosar. AsociaÅ£ia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România a făcut plângere penală împotriva procurorului Dan Voinea, pentru nerespectarea deciziei de a trimite Dosarul la SecÅ£ia de Urmărire Penala ÅŸi Criminalistică din cadrul Parchetului de la ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie ÅŸi pentru tergiversarea soluÅ£ionării dosarului. Dosarul cu Ion Iliescu a ajuns la SecÅ£ia Civilă, unde soluÅ£ia de punere sub învinuire a fost infirmată de către Prim Procurorul Iacob Marius ÅŸi Procurorul General Laura CodruÅ£a Kovesi, conform legilor în vigoare. La iniÅ£iativa AsociaÅ£iei noastre Procurorul General s-a sesizat în privinÅ£a gravelor deficienÅ£e ale instrumentării dosarului de către procurorul militar Dan Voinea.
“Rechizitoriul†Procurorului General la adresa procurorului militar Dan Voinea
Procurorul general al României Laura CoduÅ£a Kovesi a formulat un adevărat rechizitoriu la adresa generalului procuror militar Dan Voinea, cel care a investigat mineriada, respectiv pe Ion Iliescu, al cărui dosar are o grosime de doar zece centimetri, iar învinuitul nu a fost citat ori audiat niciodată în 17 ani. “ÃŽn momentul în care a fost declinat la procurorii civili, deÅŸi s-a susÅ£inut că au fost audiate foarte multe persoane, că s-a lucrat foarte mult la acest dosar, de fapt acesta când a venit arăta cam aÅŸa: zece centimetri. Atât este dosarul care priveÅŸte această cauză”, a mai adăugat procurorul general. Kovesi a scos la iveală faptul că deÅŸi nu era investit pentru acest dosar, procurorul militar Dan Voinea i-a prezentat învinuitului, adică lui Ion Iliescu, o altă acuzaÅ£ie decât cea pentru care a început urmărirea penală. Practic, a afirmat Procurorul General, urmărirea penală a început pentru o stare de fapt, iar învinuitului i-a fost prezentată o acuzare pentru care nu se începuse o cercetare, ceea ce echivalează cu o încălcare gravă a dreptului la apărare. “Dacă într-un dosar de asemenea anvergură se fac astfel de erori de procedură, consider că este legitim să mă întreb care este rigoarea abordărilor normelor procedurale în celelalte dosare instrumentate de SecÅ£ia Parchetelor Militare ÅŸi de structurile sale teritoriale”, a mai spus Kovesi. “Urmărirea penală a fost începută de procurorul militar Dan Voinea, după ce Curtea ConstituÅ£ională decisese că procurorii militari nu mai au competenÅ£a în cauzele cu civili, aÅŸadar acesta nu avea calitatea procesuală, nu era legal investit să efectueze urmărire penală în cauză”, a afirmat Laura CodruÅ£a Kovesi. “Discutăm despre aflarea adevărului, dar Ion Iliescu timp de peste 17 ani nu a fost audiat în acest dosar, nici în calitate de învinuit ÅŸi nici în altă calitate. Este cazul să spunem adevărul cu privire la activitatea Parchetului Militar. Kovesi a afirmat că a fost neplăcut surprinsă să constate problemele de procedură din dosarul Mineriadei din iunie 1990 privindu-l pe Ion Iliescu, având în vedere “experienÅ£a procurorului”. Laura CodruÅ£a Kovesi a arătat că procurorul militar Dan Voinea era incompatibil să soluÅ£ioneze dosarul referitor la Ion Iliescu, având în vedere că el este acelaÅŸi procuror care a sesizat instanÅ£a cu privire la Mihai ChiÅ£ac – fost ministru de Interne ÅŸi a altor patru persoane, spunând că dosarul comun a fost iniÅ£ial instrumentat de un alt procuror militar, iar generalul a pus deja o rezoluÅ£ie faţă de acuzaÅ£i. Concret, spune Kovesi, Voinea s-a imixtionat în activitatea altui procuror. Procurorul general al României, Laura CondruÅ£a Kovesi, a arătat că analizând dosarul de urmărire penală au fost constatate aspecte de nelegalitate. Concret, în 10 septembrie 2006, procurorul militar Dan Voinea a infirmat rezoluÅ£ia din 14 octombrie 2005 a procurorului militar din subordinea sa considerând-o nelegală ÅŸi netemeinică. “Prin ordonanÅ£a respectivă nu a fost însă desemnat procurorul care să continue urmărirea penală în această cauză. La dosarul aflat în prezent pe rolul Inaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie nu există un alt înscris din care să rezulte că a fost desemnat procurorul pentru urmărirea penală. ÃŽn fapt, în lipsa unei rezoluÅ£ii scrise a procurorului militar Dan Voinea, după infirmarea rezoluÅ£iei din 14 octombrie 2005, urmărirea penală a fost continuată de către procurorul militar colonel Viorel Siserman, cel care a întocmit de altfel rechizitoriul lui Mihai ChiÅ£ac, dar ÅŸi ordonanÅ£a din 20 iulie 2007 prin care s-a dispus disjungerea ÅŸi declinarea competenÅ£ei de soluÅ£ionare a cauzei cu privire la Ion Iliescu”, se arată în rezoluÅ£ia de infirmare a soluÅ£iei în cazul Iliescu. Procurorul general al României a arătat că măsura începerii urmăririi penale nu putea fi dispusă de către procurorul militar Dan Voinea atâta timp cât nu era investit cu efectuarea urmăririi penale în cauză, iar procuror de caz era alt magistrat, fiind astfel încălcate prevederile art. 64 alineatul 2 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară. Mai mult, a mai adăugat Laura CodruÅ£a Kovesi, procurorul militar Dan Voinea era incompatibil să mai efectueze vreun act de urmărire penală în dosarul 74/P/1998 atâta timp cât instanÅ£a supremă restituise dosarul SPM. Potrivit art. 49, alineatul 4 din Codul de procedură penală, persoana care a efectuat urmărirea penală este incompatibilă să procedeze la refacerea acesteia când refacerea este dispusă de instanţă. Astfel generalul Voinea nu mai putea efectua completarea urmăririi penale ÅŸi cu atât mai puÅ£in nu mai putea emite vreun act de urmărire penală. Pe de altă parte, rezoluÅ£ia de începere a urmăririi penale nu îndeplineÅŸte condiÅ£iile de fond ÅŸi de formă prevăzute de procedura penală. RezoluÅ£ia nu are menÅ£ionată ora când a fost dispusă măsura ÅŸi nu a fost înregistrată în registrul special, aÅŸa cum prevedere art. 228 din Codul de procedură penală. DeÅŸi rezoluÅ£ia de începere a urmăririi penale nu a fost emisă cu respectarea dispoziÅ£iilor legale imperative ÅŸi procurorul militar Dan Voinea era incompatibil ÅŸi nu era învestit cu soluÅ£ionarea dosarului, în data de 27 iunie 2007 acesta, împreună cu procurorul militar Viorel Siserman, a procedat la prezentarea învinuirii aduse lui Ion Iliescu. Ea a subliniat că, având în vedere importanÅ£a dosarului, se aÅŸtepta la respectarea legii, cu atât mai mult cu cât procurorul militar Dan Voinea, la experienÅ£a pe care o are, ÅŸtia că instanÅ£a va decide restituirea dosarului dacă erau constatate vicii de procedură în faza anterioară judecăţii. “Mă aÅŸteptam ca într-un dosar de o asemenea importanţă să respectăm legea, să nu trimitem dosarul la instanţă cu încălcarea normelor de procedură penală, pentru că absolut tot ce se administrează într-un dosar după emiterea unui act nelegal este lovit de nulitate, ÅŸi atunci instanÅ£a de judecată cu siguranţă decide restituirea acestor dosare”, a încheiat procurorul general. Procurorul general al României Laura CodruÅ£a Kovesi a declarat că rămân valabile probele adunate ÅŸi administrate până acum de către procurorul militar Dan Voinea în dosarul represiunii din iunie 1990 ÅŸi că anchetatorii civili care vor prelua ancheta nu pleacă de la zero. Laura Codruta Kovesi a propus transferarea procurorilor care au instrumentat aceste dosare de la SecÅ£ia Parchetelor Militare la SecÅ£ia Civilă, dacă preocuparea faţă de soluÅ£ionarea dosarelor îi apasă atât de tare pe cât afirmau public, urmând ca diferenÅ£ele de salarizare să fie compensate ulterior. Dan Voinea a afirmat iniÅ£ial că se va gândi la aceasta propunere pe care a declinat-o apoi public. Procurorul general al României, Laura CodruÅ£a Kovesi, a anunÅ£at, în data de 7.12.2007 că a infirmat soluÅ£ia de punere sub urmărire penală a fostului preÅŸedinte Ion Iliescu în dosarul mineriadei din 1990. Această soluÅ£ie nu înseamnă netrimitere în judecată sau neîncepere a urmăririi penale, ori clasare, a precizat Kovesi. Deasemenea Procurorul general al României, Laura CodruÅ£a Kovesi, a cerut Consiliului Superior al Magistraturii să verifice activitatea întregii SecÅ£ii a Parchetelor Militare pe care generalul magistrat Dan Voinea a coordonat-o. Procurorul general a precizat că a depus deja o plângere la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) pentru efectuarea unei anchete în acest sens. Kovesi a mai spus că procurorii care au Å£inut dosarele atâţia ani, fără a le soluÅ£iona, făcând referire directă la Voinea, vor trebui să răspundă într-un fel sau altul, precizând însă că acest lucru numai CSM ar putea să îl decidă. Procurorul General al României, Laura CondruÅ£a Kovesi, a anunÅ£at că în cazul lui Ion Iliescu cercetările vor fi continuate de către SecÅ£ia de Urmărire Penală ÅŸi Criminalistică. Ulterior, Ion Iliescu a semnat cu mânuÅ£a sa prima declaraÅ£ie în faÅ£a procurorilor civili. Acest lucru pe care nu s-a întâmplat vreme de 18 ani, cu toate că procurorul militar Dan Voinea a susÅ£inut oficial ÅŸi în faÅ£a presei, în repetate rânduri, că i-ar fi luat acestuia declaraÅ£ii în calitate de învinuit. SituaÅ£ia fragmentării Dosarelor Dosarul 75/P/1998 Dosarul 75/P/1998 provine din Plângerea Penală depusă de AsociaÅ£ia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România în 18.02.1997, din dosarul cu nr. 5358/P/1997 ÅŸi dosarul 12375/P/1997, inclusiv din plângerile penale făcute ulterior, susÅ£inute de dovezi, lista vinovaÅ£ilor ajungând la peste 120 de persoane. IniÅ£ial dosarul a fost repartizat SecÅ£iei Civile, către procurorul Alexandru Cinteză, care în acea perioadă se ocupa de Dosarul Mineriadei din septembrie 1991. DeclaraÅ£iile minerilor anchetaÅ£i pentru faptele săvârÅŸite în septembrie 1991 au demonstrat că aceeaÅŸi oameni au participat ÅŸi la represiunea din iunie 1990. Trimis la SecÅ£ia Militară, dosarul ajunge în sarcina colonelului militar, magistrat Mihai Popov.
Acest dosar a avut acelaşi traseu ca şi dosarul 74/P/1998. Procurorul militar Dan Voinea a refuzat să dea curs Hotărârii nr. 610 din data de 20.06.2007 emisă de către Curtea Constituţională, prin care se prevedea trecerea dosarelor la Secţia Civilă. Asociatia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România a făcut aproape zece plângeri penale şi cerereri de recuzare împotriva procurorului militar Dan Voinea. Acesta din urma a emis o hotărâre de disjungere cu nr. 75/P/1998 din 19.12.2007 a Dosarului, prin care doar o parte din acest dosar a fost trimis la Secţia Civilă, cea mai mare parte a Dosarului rămânând tot în custodia sa. Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România a făcut plângere împotriva acestei soluţii de disjungere nr. 75/P/1998 din 19.12.2007 adresată Procurorului Şef Sectia Militară a Parchetului General, colonel magistrat Ion Vasilache. Acesta admite plângerea formulată şi pe cale de consecinţă dispune desfiinţarea rezoluţiei de disjungere a acestei soluţii, trimiţând întregul material de urmărire penală administrată în dosarul nr. 75/P/1998, la Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Procurorul militar Dan Voinea refuză în mod ilegal să dea curs hotărârii acestei Rezoluţii din 27.02.2008, semnate de Procurorul Şef Colonel Magistrat Ion Vasilache. Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România a facut din nou plângere penală împotriva procurorului militar Dan Voinea, pentru nerespectarea deciziei de a trimite dosarul la Secţia de Urmarire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru tergiversarea soluţionării dosarului şi pentru favorizarea infractorilor, precum: Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, Miron Cozma, etc. În mai 2008, Procurorul Şef al Secţiei Militare, colonel magistrat Ion Vasilache ne-a comunicat decizia scrisă prin care procurorul Dan Voinea s-a hotărât să predea întregul dosar 75/P/1997 la Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dosar 222/P/2007. Până în prezent dosarul nu a fost predat în întregime, Dan Voinea reţinând probe, casete video etc., şi predând doar copiile dosarului în loc de originale. O altă încercare de viciere a dosarului.
Dosarul 76/P/1998 Dosarul 76/P/1998 s-a format ca urmare a disjungerii din dosarul nr.160/P/1997, a avut traseul dosarelor 75/P/1998, 77/P/1998 şi a fost înregistrat în anul 2008 pe rolul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Dosarul privind verificarea legalităţii ştatelor de plată întocmite la nivelul exploatărilor miniere din bazinul carbonifer Valea Jiului pe perioada cât minerii s-au aflat în Capitală (13-19. 06.1990.) Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România a făcut plângere împotriva acestei soluţii de disjungere cu nr. 76/P/1998 din 19.12.2007 adresată Procurorului Şef Colonel Magistrat Ion Vasilache. Acesta admite plângerea formulată şi pe cale de consecinţă dispune desfiinţarea rezoluţiei de disjungere a acestei secţii, trimiţând întregul material de urmărire penală administrată în dosarul acestei secţii nr. 75/P/1998, de urmare la Secţia de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Procurorul Dan Voinea refuză în mod ilegal să dea curs hotărârii acestei rezoluţii din 27.02.2008, semnate de Procurorul Şef colonel Magistrat Ion Vasilache. Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România a făcut plângere penală împotriva procurorului militar Dan Voinea, pentru nerespectarea deciziei de a trimite dosarul la Secţia de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi pentru tergiversarea soluţionării dosarului. Mai mult Asociaţia a arătat în plângerea penală că în Rechizitoriul procurorului militar Dan Voinea sunt total compromise intenţiile aparent asumate iniţial. Astfel:
– s-a disjuns cauza cu privire la unii participanÅ£i (din care unii cu o decisivă, esenÅ£ială contribuÅ£ie la săvârÅŸirea unor infracÅ£iuni grave);
– nu s-a lămurit nici situaÅ£ia victimelor, nici participarea â€persoanelor cu funcÅ£ie de decizieâ€, â€nici activitatea represivăâ€;
– s-a adoptat o soluÅ£ie nelegală faţă de infracÅ£iunile prescrise, etc. Dosarul 77/P/1998 Dosarul 77/P/1998 privind sesizarea AsociaÅ£iei Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, din care rezultă că numărul victimelor ucise este mult mai mare decât cel comunicat oficial, respectiv 100 – 160 în loc de 6. Dosarul s-a format ca urmare a disjungerii din dosarul nr.160/P/1997. Nici până în prezent nu cunoaÅŸtem rezultatele medico-legale ale acestor exhumări. Procurorul militar Dan Voinea a dat N.U.P. ÅŸi acestui dosar. AsociaÅ£ia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România împreună cu membrii Civic Media ÅŸi Grupul Independent pentru DemocraÅ£ie, a depus plângere penală împotriva soluÅ£iei date de procurorul magistrat Dan Voinea. AcÅ£iunile în instanţă ÅŸi memoriile depuse de către AsociaÅ£ia noastră, doamnei Procuror General Laura Codruta Kovesi, au avut ca rezultat redeschiderea dosarului în data de 03.06.2008 ÅŸi trecerea lui la SecÅ£ia de urmărire penală ÅŸi criminalistică din cadrul Parchetului General, dosar nr.175/P/2008. ÃŽn prezent există două dosare în curs de cercetare la secÅ£ia de urmărire penală ÅŸi criminalistică:dosarul nr.1122/P/2007 ÅŸi dosarul 175/P/2008. Concluzie
Decizia CurÅ£ii ConstituÅ£ionale 610/20.06.2007 este legală ÅŸi ajută la deblocarea cercetării dosarelor represiunii din iunie 1990. Prin trecerea dosarelor de la Parchetul Militar la secÅ£ia Civilă procurorul militar Dan Voinea, cel care a refuzat mai bine de un an respectarea unei decizii a CurÅ£ii ConstituÅ£ionale care impunea aplicarea normelor europene, nu îi mai poate salva – prin muÅŸamalizarea dosarului – pe criminalii Ion Iliescu, Petre Roman, etc. Ion Iliescu a dat prima declaraÅ£ie olografă în legătură cu represiunea din iunie 1990 în decembrie 2007 doar după ce frântura de dosar a ajuns la secÅ£ia de urmărire penală ÅŸi criminalistică. Nu avem motive să avem o mai mare încredere în procurorii civili dar Decizia CurÅ£ii ConstituÅ£ionale a blocat o formă de tergiversare a rezolvării dosarului. După cum a arătat chiar ÅŸeful Parchetului Militar, Ion Vasilache, instrumentarea (voit) defectuoasă a Dosarului realizată de către procurorul militar Dan Voinea ar fi dus la nulitatea absolută a materialului de urmărire penală. AsociaÅ£ia noastră a înaintat plângere împotriva rezoluÅ£iei de disjungere nr. 75/P/1998 din 19.12.2007, criticând-o pe motiv de indivizibilitate a cauzei. Plângerea a fost considerată întemeiată de Parchet ÅŸi a fost admisă invocându-se prevederile art. 45 alin.1 rap. la alin. 1 ÅŸi 2 C.p.p. cât ÅŸi Decizia CurÅ£ii ConstituÅ£ionale cu privire la competenÅ£a soluÅ£ionării cauzei. Fraza cheie care încheie RezoluÅ£ia din 27.02.2008 a Åžefului Parchetului Militar este următoarea: „De altfel, conform prevederilor art. 210 alin. 1 C.p.p organul de urmărire penală este dator mai întâi să-ÅŸi verifice competenÅ£a, iar potrivit art. 197 alin. 2 C.p.p. încălcarea dispoziÅ£iilor relative la competenţă atrage nulitatea absolută.†Au trecut 18 ani ÅŸi considerăm că se întrunesc elementele de tergiversare a rezolvării dosarelor represiunii din iunie 1990 (Mineriada iunie 1990). Vă rugăm să luaÅ£i act de încercările repetate de muÅŸamalizare a Dosarului Mineriadei iunie 1990 realizate de reprezentanÅ£ii JustiÅ£iei Române în scopul protejării vinovaÅ£ilor represiunii din iunie 1990. Considerăm aceasta drept o formă gravă de corupÅ£ie a JustiÅ£iei române, direct implicată în salvarea lui Ion Iliescu ÅŸi a acoliÅ£ilor săi de răspunderea penală în cazul Mineriadei din 1990.
Preşedinte AVMR, Semnificaţii ale evenimentelor din iunie 1990
Evenimentele din 13-15 iunie au afectat puternic prestigiul internaţional al României şi relaţiile cu marile democraţii ale lumii. Relaţiile cu organismele financiare şi politice internationale au cunoscut un moment de criză majoră. Debutul României “postcomuniste†pe scena internaţională s-a făcut cu sânge şi violenţă instituţională.
• NATO condamna violenţele.
Secretarul general al NATO, Manfred Worner, a deplâns, în numele Alianţei, „atacurile brutale, tolerate de autorităţi†asupra unor persoane nevinovate, precum şi devastarea sediilor unor partide şi organizaţii civice. Peste şapte ani, din varii motive, România avea să rateze admiterea în primul val de extindere a NATO, al alături de Cehia, Polonia şi Ungaria.
• SUA, reacţie dură.
„AcÅ£iunile autorizate de preÅŸedintele Ion Iliescu ÅŸi guvernul său, din ultimele câteva zile, au lovit în inima democraÅ£iei româneâ€. AÅŸa începea declaraÅ£ia Departamentului de Stat al SUA, în care se afirma că „muncitorii chemaÅ£i personal de preÅŸedintele Iliescu ameninţă să readucă regimul autoritar în Româniaâ€. Ambasadorul american la BucureÅŸti, Allan Green, a refuzat să participe la festivitatea de investire a preÅŸedintelui nou ales, Ion Iliescu.
• Ajutoare suspendate.
SUA au suspendat ajutorul alimentar în valoare de 80 de milioane de dolari, acordat în februarie 1990, precum şi ajutorul medical de urgenţă, în valoare de un milion de dolari. Statele Unite au hotărât că, pentru moment, să nu acţioneze în direcţia reacordării Clauzei naţiunii celei mai favorizate. Clauza a fost redobândită de-abia în 1993.
• Îngrijorare în Europa.
Miniştrii de externe din Comunitatea Economică Europeana au decis, la Luxemburg, suspendarea aplicării acordului comercial cu România. Ministrul francez de externe, Roland Dumas, a afirmat că ţara sa va aplica principiile înscrise în statutul BERD potrivit
• Mesaj rece de la Praga.
PreÅŸedintele Cehoslovaciei, Vaclav Havel, i-a adresat o scrisoare preÅŸedintelui Iliescu în care ÅŸi-a exprimat consternarea faţă de valul de violenÅ£e de la BucureÅŸti. „Dacă vrem să facem parte din comunitatea unor ţări libere, care colaborează între ele, într-o Europă nouă, atunci este necesar ca toate problemele să fie rezolvate cu răbdare ÅŸi cu mijloace paÅŸnice, respectîndu-se pe deplin drepturile omuluiâ€, scria Vaclav Havel.
La sfârÅŸitul lui 1990, Ungaria, Polonia ÅŸi Cehoslovacia se reuneau în „grupul de la ViÅŸegradâ€, angajîndu-se să respecte valorile democraÅ£iei ÅŸi să întreprindă reforme economice radicale. România nu a fost admisă în acest grup. Ulterior, Cehia, Ungaria ÅŸi Polonia au fost admise în primul val atât în NATO, cât ÅŸi în UE. INFO catre presedinte, presa si opinia publica
Manipularea ÅŸi dezinformarea din jurul cazului Dan Voinea
Presa a dezvăluit că între Ion Iliescu ÅŸi generalul Dan Voinea a existat o conexiune ascunsă iar generalul a încălcat cu buna ÅŸtiinţă legea, Å£inând secret faptul că, încă din anul 1984, este un apropiat al lui Ion Iliescu. Participarea sa la celebrul “proces†al lui CeauÅŸescu pe procuror al cuplului nu poate fi întâmplătoare. Desemnarea sa a aparÅ£inut lui Ion Iliescu ceea ce arată că maiorul Voinea, la acea dată, era un perosnaj de mare încredere al grupului conspiratorilor. Scenariul din care a făcut parte Voinea, de la început, explică poziÅ£ia sa actuală. SoÅ£ia lui Dan Voinea, Liliana, este într-o strânsă relaÅ£ie cu Daniela Stana, fata celui mai vechi ÅŸi bun prieten al lui Iliescu, Traian CreÅ£u. Dana Stana este sora fostului consilier prezidenÅ£ial, Corina CreÅ£u, una dintre cele mai apropiate persoane din preajma lui Ion Iliescu. Prin statut, procurorii nu pot ancheta persoane care, fiind învinuite de o anumită infracÅ£iune, fac parte din familia magistratului ori din cercul de prieteni al acestuia. Tatăl Danei Stana ÅŸi al Corinei CreÅ£u a fost un apropiat atât al soÅ£iei generalului Dan Voinea, cât ÅŸi al lui Ion Iliescu, prietenia dintre cei trei cimentându-se încă din anul 1984 (anul în care Iliescu fusese numit director al Editurii Tehnice, editura la care Traian CreÅ£u ÅŸi-a publicat, până în aprilie 1989, toate Tratatele de Fizică). ÃŽn anul 2004, Corina CreÅ£u a inaugurat în judetul Sălaj, la Năpradea, o ÅŸcoală generală, care poartă numele tatălui său, iar la dezvelirea bustului lui Traian CreÅ£u au fost prezenÅ£i Ion ÅŸi Nina Iliescu ÅŸi, nu în ultimul rând, Liliana ÅŸi Dan Voinea. Dan Voinea ÅŸi-a creat în decursul anilor o reÅ£ea de suporteri în presă ÅŸi în rândul unor organizaÅ£ii mai mult sau mai puÅ£in civile. A alimentat câţiva ziariÅŸti aleÅŸi pe sprânceană cu documente din dosarele de urmărire penală, oferindu-le acestora un avantaj faţă de restul jurnaliÅŸtilor (cu încălcarea flagrantă a legii). Deasemenea utilizând aÅŸa ziÅŸi “revoluÅ£ionari†în fapt mici grupuri gălăgioase de manevră, a obÅ£inut imaginea unui general asistat ÅŸi susÅ£inut prin presiune publică de “revoluÅ£ionari†şi “societatea civilăâ€. Generalul Dan Voinea ÅŸi-a format, chiar în interiorul asociaÅ£iilor revoluÅ£ionarilor, adevărate grupuri de diversiune – un exemplu semnificativ fiind cazul Doru MarieÅŸ, cocoÅ£at la ÅŸefia unei asociaÅ£ii cu sprijinul deschis al generalului Voinea. Teodor MărieÅŸ a fost liderul unei fantomatice organizaÅ£ii – AlianÅ£a Poporului -, în timpul desfăşurării manifestaÅ£iei din PiaÅ£a Universităţii, din 1990, care promova constant un mesaj al confruntării violente. Considerat un provocator aflat în slujba PoliÅ£iei ÅŸi al organelor FSN, Teodor MărieÅŸ a fost izolat de către organizaÅ£iile PieÅ£ei Universităţii. Organizatorii PieÅ£ei Universităţii l-au suspectat de la bun început pe MărieÅŸ ÅŸi gruparea sa că are misiuni diversioniste. OrganizaÅ£ia pe care o coordona a fost controlată de fostul ÅŸef al UM 0215, colonelul Florin Calapod. Misiunea colonelului Calapod ÅŸi a brigăzii de foÅŸti securiÅŸti a fost compromiterea mesajului PieÅ£ei Universităţii – nonviolent ÅŸi paÅŸnic, prin instaurarea unui spirit autarhic ÅŸi anarhic ÅŸi prin iniÅ£ierea unor acÅ£iuni provocatoare. MărieÅŸ a fost instrumentul principal al acestui proiect malefic, care avea ca scop justificarea intervenÅ£iei în forţă împotriva manifestanÅ£ilor PieÅ£ei Universităţii. Cu trei ore înainte de reprimarea cu mână armată a studenÅ£ilor de la Universitate ÅŸi Arhitectură, în noaptea de 12 spre 13 iunie 1990, organizaÅ£ia lui Teodor MărieÅŸ ÅŸi-a strâns pe ÅŸest catrafusele ÅŸi s-a pus la adăpost. Acesta a mai reapărut în zona Televiziunii Române în jurul orelor 18, intrând în sediul instituÅ£iei cu un grup violent. După consumarea evenimentelor a fost învinuit ÅŸi găsit vinovat dar a scăpat prin schimbarea încadrării ÅŸi a fost judecat în libertate. Răzvan Teodorescu, unul dintre cei mai apropiaÅ£i acoliÅ£i ai lui Ion Iliescu, ÅŸi-a retras plângerea împotriva lui MărieÅŸ. Acesta a dispărut apoi o lungă perioadă de timp din atenÅ£ia publică. Ulterior MărieÅŸ a reapărut, surprinzător, peste 17 ani, în fruntea unei organizaÅ£ii – 21 Decembrie 1989 – cu care nu a avut nimic de-a face vreme de 12 ani. SusÅ£inerea sa din partea lui Dan Voinea este o certitudine, iar grupusculul lui Teodor MărieÅŸ a fost folosit ca mijloc de presiune ori de câte ori a avut nevoie Voinea. Că este aÅŸa, o demonstrează ÅŸi faptul ca în timp ce membrii AVMR se aflau în instanţă, în procesul intentat lui Dan Voinea, se zvonise în Parchet ca MărieÅŸ conduce un grup de revoluÅ£ionari, care protestează de zor în faÅ£a Parchetului, pentru a-l susÅ£ine pe Dan Voinea! Tot presa a dezvăluit că acelaÅŸi Teodor Maries îşi umfla lunar conturile cu 6.000 de euro tot pe la marginea legii, “închiriind†locaÅ£ia AsociaÅ£iei 21 Decembrie, ilegal, Baroului BucureÅŸti (neavând contract de închiriere cu R.A. A.P.P.S.). ÃŽnsuÅŸi ÅŸeful Baroului, Iordănescu Cristian, totodată ÅŸeful grupului de avocaÅ£i care l-a reprezentat pe Dinu Patriciu în Dosarul Rompetrol, îl reprezenta ÅŸi pe Teodor MarieÅŸ în diferite cauze juridice. Generalul procuror militar Dan Voinea a fost prezentat de o parte a presei drept victimă întrucât Curtea ConstituÅ£ionala a decis să treacă dosarele revoluÅ£iei ÅŸi mineriadei de la Parchetul militar la cel civil. Ce se face lumea că uita e că d-l general a fost cel care a amânat soluÅ£ionarea amintitelor dosare mai bine de un deceniu. Cei care sunt – la vedere, în vârful “frontului†de sprijin al generalului Voinea sunt Teodor MărieÅŸ, preÅŸedintele AsociaÅ£iei 21 Decembrie 1989, ÅŸi George Costin, lider de sindicat la IMGB, cel care s-a aflat, culmea, în fruntea bătăuÅŸilor care au agresat în 13 iunie 1990 studenÅ£ii de la Arhitectură. O alta organizaÅ£ie fantomatică, fara personalitate juridica – “Noii Golani” – dezvăluită de presă a avea legături cu propagandă ucraineană împotriva României, a chemat chiar la acÅ£iuni de proteste de stradă împotriva “deciziei CurÅ£ii ConstituÅ£ionale, care, practic, îi dă verdictul de nevinovat lui Ion Iliescu ÅŸi celor din jurul săuâ€. După ce au anunÅ£at o serie lungă de proteste ale societaÅ£ii civile libere, “noiigolani†au dispărut în ceaţă. OrganizaÅ£ia amintită s-a creat tot în preajma lui MărieÅŸ, odată cu subita sa reîntoarcere în BucureÅŸti, dintr-un judeÅ£ aflat la graniÅ£a cu Ucraina. S-au exercitat presiuni la nivelul opiniei publice cât ÅŸi instituÅ£ional – la adresa PreÅŸedinÅ£iei în principal, printr-o grupare formată din doi foÅŸti consilieri ai lui Emil Constantinescu – Mugurel Stan ÅŸi Antonie Popescu – disimulaÅ£i sub titulatura de membri ai Ligii StudenÅ£ilor – deÅŸi nu aveau căderea de a se intitula reprezentanÅ£i ai fostei organizaÅ£ii studenÅ£eÅŸti – ÅŸi prin câteva persoane aflate în zona GDS ÅŸi AlianÅ£a Civică – instituÅ£ii care s-au manifestat deseori ca suporteri entuziaÅŸti al generalului Voinea, găzduindu-l deseori ÅŸi oferindu-i suport mediatic. Grupul menÅ£ionat s-a constituit într-un instrument de presiune care a somat să fie luată o decizie în sensul dorit de ei – respectiv susÅ£inerea lui Dan Voinea, într-o scrisoare înaintată preÅŸedintelui României, preÅŸedintelui Comisiei Europene, preÅŸedintelui Parlamentului European, vicepreÅŸedintelui Comisiei Europene, comisar pentru justiÅ£ie, precum ÅŸi CurÅ£ii ConstituÅ£ionale. Autorii somaÅ£iei solicitau CurÅ£ii ca, prin soluÅ£ia sa, dosarele aflate la parchetele militare să rămână în competenÅ£a acestora – respectiv pe mâna lui Dan Voinea, până la definitivarea cercetărilor. Unul dintre motivele pentru care a fost susÅ£inut permanent generalul Voinea este legat de faptul că avansarea sa a avut loc prin intermediul fostului preÅŸedinte Emil Constantinescu, foÅŸtii consilieri ÅŸi angajaÅ£i ai preÅŸedinÅ£iei din acea perioadă susÅ£inând ÅŸi azi că decizia lui Emil Constantinescu era justă. Am selectat dintre alegaÅ£iile unor dintre ziariÅŸtii care au făcut parte din frontul de sprijin al generalului Voinea, datori acestuia din diferite motive. Bulgărele dezinformării ÅŸi intoxicării a crescut ÅŸi a fost mutat inclusiv în spaÅ£iul instituÅ£ional ÅŸi deoarece, până în acest moment, nimeni nu a pus cap la cap faptele, în desfăşurarea lor cronologică. Acest Raport urmăreÅŸte tocmai acest obiectiv. S-a susÅ£inut ca magistraÅ£ii CurÅ£ii ConstituÅ£ionale ar fi schimbat practica judiciară pentru a-l proteja pe Ion Iliescu, iar dacă Dan Voinea ar fi fost lăsat cu Dosarul mineriadei pe mână, fostul preÅŸedinte Ion Iliescu ar fi fost învinuit, ÅŸi trimis în judecată în această vară. – Deasemenea “pe surse†judiciare s-a facut afirmaÅ£ia mincinoasă ca “Dosarele RevoluÅ£iei din decembrie ÅŸi mineriadei din iunie 1990, aflate în faza de finalizare la generalul-magistrat Dan Voinea, vor fi mărunÅ£ite ÅŸi împrăştiate la secÅ£ii de poliÅ£ie, parchetele de pe lângă judecătoriile de sector, Curtea de Apel BucureÅŸti.†– “Dosarele care vor ajunge la secÅ£iile de poliÅ£ie sunt compromise din start ÅŸi se vor închide deoarece, odată cu împrăştierea probelor, vinovaÅ£iile se diseminează până la dispariÅ£ie. ÃŽn acest fel, dosarele mineriadei ÅŸi revoluÅ£iei ar putea fi reluate de la zero sau blocate definitivâ€. – “Ion Iliescu poate scăpa basma curată. Efectele hotărârii CurÅ£ii ConstituÅ£ionale îi sunt favorabile în primul rând lui Ion Iliescu, care în felul acesta ar putea scăpa definitiv de acuzele care i se aduc ÅŸi de condamnarea care îl aÅŸteaptă. Procurorii Parchetului General nu au experienÅ£a în astfel de dosare, iar în plus nu le cunosc conÅ£inutul. Potrivit spuselor generalului Voinea, dosarele au mii de pagini, iar anchetaÅ£ii ÅŸi audiaÅ£ii se numără cu miile. Doar declaraÅ£iile celor peste 10.000 de persoane audiate în dosarul mineriadei cumulează peste 100.000 de pagini. ÃŽn afară de acestea, mai există expertize criminalistice, reconstituiri. Cu alte cuvinte, doar lecturarea acestor documente ar putea dura un an, iar mulÅ£i alÅ£i ani ar dura refacerea actelor procedurale. Dacă procesele vor fi luate de la zero, se poate considera că mineriada ÅŸi revoluÅ£ia sunt îngropateâ€. – “Decizia instanÅ£ei constituÅ£ionale contravine flagrant interesului naÅ£ional de aflare cât mai grabnică a adevărului despre crimele de la revoluÅ£ie ÅŸi mineriade, infracÅ£iuni care riscă să se prescrie în circa doi aniâ€. – “Dosarele crimelor vor mai zăcea cel puÅ£in un an-doi, va interveni aproape sigur prescripÅ£ia răspunderii penale, care în cazurile de omor se împlineÅŸte la 20 de ani de la data comiterii faptelor. Iar din 1989 – 1990 ÅŸi până la termenul limită de 20 de ani mai sunt circa doi ani, timp aproape insuficient pentru condamnarea cuivaâ€. – “Criminalii, Ion Iliescu ÅŸi generalii săi care sunt principalii invinuiÅ£i în dosarele revoluÅ£iei ÅŸi mineriadele devin astfel principalii beneficiari ai deciziei CurÅ£ii ConstituÅ£ionaleâ€. – “Tovarăşii lui Iliescu de la Curtea ConstituÅ£ională au distrus anchetele RevoluÅ£iei ÅŸi Mineriadelor. Dosarele vor trebui refăcute. Crimele se prescriu in 2008-2009.†Absolut toate aceste afirmaÅ£ii au fost contrazise de realitate iar “sursele” nu se întemeiau pe nici cea mai mică fărâmă de adevăr. De altfel majoritatea celor care au promovat textele de mai sus – Ondine GherghuÅ£, Romulus Cristea, Andrei Bădin, Andreea Pora, provin din “rezervorul†de la România Liberă. Astfel de materiale scrise la comanda generalui Dan Voinea de către cei trei, patru ziariÅŸti aflaÅ£i pe “ÅŸtatul” său, care au trăit mulÅ£i ani de pe urma materialelor sifonate de către acesta, sunt probatorii pentru reaua credinţă ÅŸi voinÅ£a manipulativă a grupului de suporteri ai generalului Dan Voinea.
Chiar dvs, preşedintele tarii, probabil incomplet informat de Cabinetul său juridic a reiterat o parte din aceste elemente dezinformative, marşând fără voie pe culoarul unei intoxicări clasice, de manual.
Astfel, dintr-un interviu acordat BBC în data de 13.06.2008,PreÅŸedintele Traian Băsescu e citat astfel: “Este clar că procesul de aflare a adevărului a fost întârziat ÅŸi de decizia CurÅ£ii ConstituÅ£ionale de a muta dosarele de la parchetele militare la procurori civili, ceea ce a blocat un timp lucrul la aceste dosareâ€.
ÃŽn restul interviului acordat BBC se găsesc afirmaÅ£ii de bun simÅ£ ÅŸi consideraÅ£ii cu totul corecte, pe deplin asumate ÅŸi de membrii organizaÅ£iilor care au protestat neîncetat faţă de situaÅ£ia Dosarului Mineriadei. PreÅŸedintele a subliniat că “că forÅ£a celor implicaÅ£i în mineriada din iunie 1990 de a controla JustiÅ£ia explică lipsa de condamnări în acest caz. Voi susÅ£ine public întotdeauna nevoia de aflare a adevărului pentru mineriada din 13-15 iunie, precum ÅŸi pentru revoluÅ£ie”, a adăugat Traian Băsescu.
El a mai fost întrebat de reporterii BBC cum comentează faptul că fostul preÅŸedinte Ion Iliescu – care figura la Parchetul militar condus de Dan Voinea ca urmărit penal – a devenit martor, iar singura audiere la care a participat a avut loc la 12 decembrie 2007. “Eu sunt ÅŸef al statului. Pe probleme punctuale ale justiÅ£iei nu am dreptul să mă pronunÅ£, dar dumneavoastră, ca ziariÅŸti, o puteÅ£i face”, a răspuns preÅŸedintele Băsescu.
În această ultimă întrebarea a BBC este concentrată întreaga luptă a organizaţiei nostre cu generalul Dan Voinea, cel care este direct şi personal responsabil de neînceperea urmării penale a lui Ion Iliescu, principalul responsabil al represiunii sângeroase din iunie 1990.
ÃŽn numele victimelor,
preÅŸedinte AVMR Ene Viorel
Iulie 2008 Despre crima, manipulare, dezinformare, favorizarea infractorilor, complicitate intre structuri ale statului si vinovati, asociatii-fantoma varfuri de lance anti-Romania si despre adevarul ascuns. Fara aceasta clarificare nu vom aduce niciodata Romania la liman.
Procurorul de caz, Surdescu Gheorghe la insistenţele noastre a făcut exhumări dar în lipsa noastră. În probatoriu noi veneam cu martori, inclusiv gropari, dar am fost convocaţi în data de 10.12.1999, el a schimbat data fără să ne anunţe şi a făcut ,,reconstituirea†cu doi jurnalişti: Ondin Gherguţ şi Cristian Levant.
Viorel Ene
cărora orice ţară care violează regulile statului de drept şi ale democraţiei nu este eligibilă
pentru sprijinul acestei bănci.
MărieÅŸ a fost acuzat cu probe de revoluÅ£ionari din oraÅŸele-martir ale României “de impostură dar ÅŸi de luare de mită, falsuri ÅŸi nepotismeâ€, ei învinuindu-l pe Teodor MarieÅŸ – omul impus de procurorul Dan Voinea la cârma asociaÅ£iei revoluÅ£ionarilor – că “cerea, ca să dea drumul dosarelor de revolutionar, 5.000 de euro din suma de 7.000, cât trebuie să primească de la stat fiecare revoluÅ£ionar autenticâ€.