VICTORIE IMENSA: Icoanele copiilor raman in Scoli!

Comunicat al “Coalitiei pentru Respectarea Sentimentului Religios”

In urma deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie de miercuri, 11 iunie 2008,, prin care a fost admisa contestatia formulata de Ministerul Educatiei si de “Coalitia pentru Respectarea Sentimentului Religios”, impotriva recomandarii Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii de eliminare din scolile publice a simbolurilor religioase,

Reprezentantii “Coalitiei pentru Respectarea Sentimentului Religios” fac urmatoarea

DECLARATIE DE PRESA

Organizatiile, personalitatile si simplii cetateni care au constituit, in noiembrie 2006, “Coalitia pentru Respectarea Sentimentului Religios” isi exprima profunda satisfactie fata de decizia de ieri a instantei supreme.

Consideram ca prin aceasta decizie este aparat dreptul constitutional al comunitatilor locale, elevilor si parintilor romani, la exercitarea libertatii religioase dobandite in decembrie 1989.

Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie restabileste starea de normalitate tulburata in urma cu doi ani de o grupare agitatorie din asa-zisa “societate civila” anticrestina. Invitam, din nou, pe toti cetatenii Romaniei sa fie constienti de ruptura intre interesele promovate de “societatea civila”, o minoritate infima unita de interese profund anti-romanesti, si interesele majoritatii zdrobitoare a poporului roman.

Apreciem pozitia echidistanta a Ministerului Educatiei si Cercetarii, care a respins de la bun inceput recomandarea CNCD si presiunile oculte pentru aplicarea acesteia, intelegand sa reflecte astfel vointa si dorinta cvasitotalitatii elevilor si parintilor.

Felicitam pentru rigurozitate si profesionalism pe cei sase avocati care au reprezentat in diverse instante “Coalitia pentru respectarea Sentimentului Religios” si, in egala masura, pe juristii Ministerului Educatiei si Cercetarii.

Multumim tuturor celor care au sprijinit demersul nostru, in orice mod.

Repetam ca nu ne-am pronuntat niciodata pentru obligativitatea prezentei vreunui simbol religios in vreo institutie de invatamant din Romania, ci am apreciat ca fiind deplin democratic sa se lase decizia privind prezenta sau absenta acestora la latitudinea comunitatilor locale, scolilor, comitetelor de parinti, elevilor si studentilor, ca actori si beneficiari principali ai procesului de invatamant.

Intrucat acest sinistru atac anti-religios si anti-romanesc ne aminteste de expulzarea fortata a tuturor simbolurilor religioase din scoli in 1948, odata cu instalarea regimului bolsevic, dedicam partea noastra de victorie memoriei tuturor celor care au suferit moarte martirica in lupta cu ateismul comunist, din august 1944 si pana in decembrie 1989.

Pe acestia si pe toti romanii ii asiguram: “Nu ne vom lasa!” Niciodata.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

12 iunie 2008

pentru “Coalitia pentru respectarea Sentimentului Religios”

Victor Alexandru Roncea, fondator Asociatia Civic Media

Bogdan Ioan Stanciu, Asociatia Provita Bucuresti

12/6/2008

VEZI mai jos: ICCJ: Prezenta simbolurilor religioase in scoli este legala

Bucuresti, 12 iunie 2008 (Altermedia) – Prezenta simbolurilor religioase in scolile publice din Romania este legala, a decis, ieri, Inalta Curte de Casatie (ICCJ). Completul de Judecata al ICCJ a admis recursul formulat de Ministerul Educatiei si Cercetarii (MEC), precum si cererea de interventie formulata in favoarea acestuia de Asociatia “Provita” Bucuresti, casand sentinta instantei inferioare (Curtea de Apel Bucuresti).

Instanta suprema da astfel castig de cauza MEC si “Coalitiei pentru Respectarea Sentimentului Religios” care au actionat in judecata, in solidar, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD). Reclamantii au cerut
anularea deciziei nr. 323/2006 a CNCD, prin care Ministerului i se “recomanda” elaborarea unui set de norme care ar fi interzis practic prezenta simbolurilor religioase in scolile publice din Romania. Decizia ICCJ este practic definitiva, neexistand decat cai de atac extraordinare la aceasta, si pune capat unei controverse care dureaza de mai bine de un an si jumatate.

In noiembrie 2006, la solicitarea profesorului buzoian Emil Moise, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii a decis ca prezenta nereglementata a icoanelor si simbolurilor religioase in scolile de stat ar constitui o discriminare fata de persoanele atee, agnostice sau de alta religie sau confesiune. Decizia a fost contestata atat de Ministerul Educatiei si Cercetarii, ca institutie de stat direct vizata de recomandarea CNCD, cat si de “Coalitia pentru Respectarea Sentimentului Religios”, organism fara personalitate juridica alcatuit din peste 150 de organizatii non-guvernamentale si mii de cetateni romani. Toate cultele din Romania, cu exceptia cultului Adventist de Ziua a Saptea, s-au declarat impotriva recomandarii formulate de CNCD.

PROFANAREA Monumentului Eroilor de la Dealul Siprii trebuie pedepsita exemplar

Academicieni, artisti, istorici, publicisti intervin pentru restabilirea demnitatii nationale in cazul Monumentului Eroilor Pompieri

Apel pentru Statuia Eroilor Pompieri

SCRISOARE DESCHISÄ‚

către Ministrul Culturii şi al Cultelor, domnul Adrian Iorgulescu Primul Ministru al României, domnul Călin Popescu Tăriceanu Preşedintele României, domnul Traian Băsescu

Profanarea Monumentului Eroilor Pompieri din Calea 13 Septembrie este una dintre cele mai grave ofense la demnitatea naţională a românilor. 166 de pompieri au ţinut piept la 13 Septembrie 1848, în faimoasa bătălie din Dealul Spirii, la peste 5000 de ostaşi turci din trupele lui Kerim Paşa, mulţi dintre ei dându-şi viaţa pentru patrie. Onoraţi de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, ei au rămas ca un simbol al curajului şi al mândriei naţionale.

Spre indignarea generală, în aceste zile am fost martorii unui sacrilegiu fără precedent, Monumentul fiind înghiţit de o gigantică valiză publicitară a unei celebre marochinării pariziene.
Aşa încât, la 5 iunie, de Ziua Eroilor, Veteranii de război, Oficiul pentru Cultul Eroilor, reprezentanţii Pompierilor şi alte autorităţi venite să depună flori la Monumentul Eroilor Pompieri din 13 Septembrie 1848 au găsit, în loc de acest Monument, o publicitate comercială.
Cerem prin urmare autorităţilor eliminarea neîntârziată a acestei batjocuri ce întinează memoria eroilor neamului şi, dat fiind gravitatea incidenţei asupra Ministerului Culturii şi al Cultelor, demiterea imediată a funcţionarului său Ştefan Damian, care a dat autorizaţia pentru acesta impietate.

Semnatari ai Apelului
pentru demontarea cosciugului Louis Vuitton in care a fost incastrata in batjocura
Statuia Eroilor Pompieri din Dealul Spirii

Initiatori:

Radu Varia, Doctor in Istoria Artei si Civilizatiei al Universitatii din Paris, Presedintele Fundatiei Internationale Constantin Brancusi

Radu Beligan, Membru de Onoare al Academiei Romane, Presedintele Institutului International de Teatru

Mariana Nicolesco, Membru de Onoare al Academiei Romane, Artist UNESCO pentru Pace

Victor Roncea, jurnalist, fondator Civic Media

Au semnat:

General-locotenent (r) Teodor Halic, presedintele Asociatiei Cavalerilor Ordinului Mihai Viteazu

Academician Gabriel Tepelea,

Academician Dinu C Giurescu,

Academician Stefan Stefanescu,

Academician Ioan Scurtu,

Academician Dan Berindei, vicepresedintele Academiei Romane,
Presedinte de Onoare al Sectiei de Stiinte Istorice si Arheologie a Academiei

Ioana Berindei, fost detinut politic

Gheorghe Jijie, fost detinut politic, Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici si Luptatori Anticomunisti

Prof Radu Ciuceanu, presedinte al Institutului National pentru Studierea Totalitarismului INST

Prof Dinu Zamfirescu, presedinte al Institutului National pentru Memoria Exilului Romanesc

Prof Corneliu Bucur, Director al Muzeului National “Astra” Sibiu

Prof Gheorghe Buzatu, istoric

Prof Vasile Buga, istoric

Prof Mihai Ungheanu, scriitor si senator

Prof Mircea Dogaru, istoric

Prof Liviu Muresan, director Fundatia EuRisc

Prof Ion Lungu, istoric

Prof George C Potra, Fundatia Europeana Titulescu


Continue reading

Locica imobiliara si Cupola SIE

Trei înalţi ofiţeri ai Serviciului de Informaţii Externe (SIE), ieşiţi în rezervă anul trecut, îşi vând expertiza unui controversat magnat imobiliar din Bucureşti.

Foşti şi actuali spioni ai României s-au regrupat într-o reţea financiară constituită în jurul unui mogul de presă şi imobiliar, apropiat de PDL şi de Gigi Becali. Au ieşit din negura Războiului Rece după ce, în numele unei ideologii criminale, au spionat NATO şi ţările din lumea liberă. Apoi, au călcat pe morţii Revoluţiei şi, din comunişti, au devenit capitalişti rapace, transformând reţele de spionaj în filiere de afaceri. Acum, domină economia naţională, aşteptând din umbră miliardele de euro din fondurile europene.

Marius Locic. Miliardarul este bun prieten, dar şi partener tradiţional de afaceri cu Gigi Becali. De altfel, finanţează regulat clubul de fotbal Steaua Bucureşti. Câştigă sute de milioane de euro din tranzacţii imobiliare: chirii şi intermedieri de terenuri în Bucureşti. Investeşte o parte din bani în presa de scandal, după ce şi-a înfiinţat propriul trust. Practic, el controlează ziarele „Atac“, „Interesul Public“ şi postul TV Senso. Acum, negociază achiziţia Fabricii de Hârtie Letea, pe care se tipăresc aproximativ 80% din ziarele româneşti, şi intenţionează să-şi deschidă un ziar de sport. Opţiunea politică: apropiat al PDL.

Adrian Isac. General SIE. ÃŽn anii ’70 îşi începe cariera în spionaj. Conduce cinci direcÅ£ii vitale din DIE/CIE/SIE: Contraspionaj (fosta UM 0195 – anti-Occident), Cifru ÅŸi Mijloace T.O, Antiterorism, Neproliferare ÅŸi DirecÅ£ia Generală de InformaÅ£ii. Spionează sub acoperirea comerÅ£ului exterior ceauÅŸist ÅŸi sub cea de diplomat. Misiuni de referinţă: Luanda-Angola (1983- 1986), Beirut-Liban (1987-1988), Tokyo-Japonia (1990) etc. Specializări: spaÅ£iul ex-sovietic, culisele comerÅ£ului de armament, interese energetice globale. Eliberarea jurnaliÅŸtilor români răpiÅ£i în Irak este ultima operaÅ£iune de anvergură în care se implică. ÃŽn 2007, generalul Isac iese în rezervă, prin decret prezidenÅ£ial.

Ion Isar. General SIE. ÃŽn regimul ceauÅŸist activează sub acoperirea diplomaÅ£iei ÅŸi a comerÅ£ului exterior. RevoluÅ£ia îl prinde în organigrama Romconsult – unul dintre institutele Securităţii prin care se recruta forţă de muncă românească în străinătate. ÃŽn ’93, pleacă în Irak. Postul oficial: secretar II al ambasadei noastre din Bagdad. Ulterior, conduce DirecÅ£ia Antiterorism din SIE. Ultima misiune: în Japonia. 2007 este anul trecerii sale în rezervă.

Mircea Haş. Colonel SIE. În intervalul 1976-1980 spionează la Dar-Es-Salam (Tanzania). Ulterior, îndeplineşte misiuni în SUA şi Belgia. După Revoluţie e trimis în Ungaria şi Libia. Ultima sa misiune se derulează la Teheran (Iran). Acoperirea: ataşat comercial.

Teodor Dorobanţu. Colonel SIE activ. În prezent, spionează în Belgrad, sub paravanul Ministerului de Externe: este consul la Ambasada României din capitala Serbiei. În vremea lui Ceauşescu, dar şi după Revoluţie, acţionează în Ungaria, Polonia şi China. Este ofiţer încadrat în serviciul operativ al DIE/SIE pentru Europa de Est. Teodor Dorobanţu este naşul directorului ziarului „Interesul Public“, controlat de Marius Locic.

CONSILIERI ÃŽN RELAÅ¢IA CU STRÄ‚INII

Tranzacţii imobiliare şi presă de scandal

Bucureşti. Piaţa Dorobanţi colţ cu strada Paris. Imobilul „Locic Meeting Point“. De aici se conduce imperiul imobiliar al lui Marius Locic. Sediul Locic Group arată ca un pom de Crăciun, deşi este construit în perioada interbelică şi renovat după standarde retro.

Mare, cât jumătate din faţada cladirii, un panou luminos (display full color), fixat în peretele exterior, le arată bucureştenilor fizionomia rotunjoară a patronului Locic. Pur şi simplu, afaceristul se interpretează pe el însuşi, în diferite ipostaze, în clipurile publicitare ale firmelor sale. La intrare, doi bodyguarzi cu cefe pătrate păzesc limuzina miliardarului: un Maybach identic cu cel al lui Gigi Becali.

RezerviÅŸtii SIE, Adrian Isac, Ion Isar ÅŸi Mircea HaÅŸ, îşi au birourile chiar în imobilul din PiaÅ£a DorobanÅ£i – cartierul general Locic. Oficial, spionii sunt consilierii magnatului imobiliar. Primul care confirmă e Horia Tabacu – directorul general al ziarului „Atac“. „Da, sunt consilierii lui Marius Locic. Oamenii s-au pensionat. I-a angajat Locic care se extinde, îşi ia acum o tipografie… Eu îi cunosc personal“, recunoaÅŸte Tabacu fără să clipească. Tributar unor vechi reflexe, el insinuează că EVZ a primit „temă“ să scrie despre ofiÅ£erii de spionaj deveniÅ£i consultanÅ£i.

Nici latifundiarul Marius Locic nu ezită: „Într-adevăr, sunt consilierii mei personali, angajaţi la compania mea, Locic Group. Au experienţă externă şi internă care îmi este utilă pentru că eu sunt un om de afaceri tânăr. Ei mă consiliază dacă gândirea mea este corectă sau nu în anumite tranzacţii pe care le fac“.

Magnatul a simţit nevoia să se autopromoveze

De la spionaj la presă

Continue reading

ALERTA: Publicatia ZIARUL, inchisa peste noapte din motive politice, electorale si de control media

Plaja libertatii presei se micsoreaza primejdios de mult in Romania.

Conform informatiilor Civic Media, ziarul ZIARUL a fost eliminat de pe piata impreuna cu ziaristii sai, in plina campanie electorala hotaratoare pentru Primaria Capitalei, din motive ce tin de satisfacerea blatului politic. Pana mai ieri, ZIARUL a dus o campanie de jurnalism civic pentru demascare fetelor mai putin cunoscute ale unor candidati ai PSD, in frunte cu Sorin Oprescu, si a altor afaceristi politici si de media onerosi, aflati in stranse legaturi cu foste cadre sau chiar cadre active ale serviciilor secrete. La sfarsitul saptamanii trecute, patronului ziarului, omul de afaceri Viorel Sima, i s-a pus in vedere achitarea rapida a unei datorii la tipografia detinuta de fostul ospatar Marius Locic, ajuns agent imobiliar milionar si patron de presa peste noapte. Avand in calcul faptul ca patronul ziarului nu va putea plati imediat costurile, acesta a fost conditionat de la bun inceput sa cedeze pachetul majoritar de actiuni al publicatiei. Sima ar fi acceptat sa ii predea lui Locic ziarul, dar a impus la randul lui o conditie contractuala ferma: sa nu schimbe echipa jurnalistica si politica editoriala a ziarului timp de sase luni. Ambele erau orientate clar pro-Basescu. Urmarea: Locic a sistat tiparirea ziarului. Ieri, ZIARUL a aparut numai in editia sa online. Marius Locic si sectia sa de consilieri ex-SIE nu sunt la primul atentat reusit la adresa libertatii de expresie atunci cand subiectele abordate devenin prea “fierbinti” pentru anumite grupuri de interese mafiote. In acest caz insa, tinand cont ca fiecare vot poate conta in turul doi al alegerilor pentru Primaria Capitalei si ca, de fapt, avem de a face cu o batalie clara intre grupul Iliescu contra lui Basescu, se releva ori ca Marius Locic joaca dublu, si cu PSD si cu PDL – dar cu acesta din urma doar in tirajul extrem de confidential al celorlalte publicatii ale sale – ori ca, la alegerile pentru Primaria Capitalei, vom constata un blat ordinar de care nu sunt straini exact afaceristii si speculantii politici care trag sforile impreuna cu membri corupti ai serviciilor secrete.

Echipa de jurnalisti a cotidianului ZIARUL pare sa nu accepte lipsa de explicatii si punerea tuturor angajatilor pe liber intr-un mod brutal si nelegal. Ramane de vazut cate asa-zise organizatii de aparare a libertatii presei din Romania le vor sari in ajutor. Civic Media le sta, oricum, la dispozitie, pentru legaturile directe cu organizatiile occidentale cunoscute pentru profesionalismul lor in apararea cauzelor si drepturilor unei prese libere si independente, in ciuda presiunilor de partid si de stat.

Redam mai jos editorialul de protest al redactorului sef Igor Drag, din ultima aparitie a ziarului ZIARUL, si ce au inteles, la prima mana, ieri, agentiile de presa centrale:


Bonus la “Prima de Craciun”

La editorialul publicat in urma cu doua zile, intitulat “Zbor deasupra unui cuib de cocori”, am avut pe editia online a ziarului www.ziarul-ziarul.ro, un comentariu care parea rupt de subiectul pe care l-am abordat. Initial am crezut ca este vorba despre unul dintre extrem de rarii cititori care se baga in vorba si seama. Cand un coleg de redactie mi-a atras atentia asupra acestui comentariu, am inteles ca nu este vorba de un cititor oarecare, ci de unul care ne cunoaste extrem de bine, pe mine si pe colegii mei.

Ce zice cititorul? Citez integral: “Diogene criticul – Bucuresti (05-06-2008, 18:13). Tot n-ati scapat de umbra lui Locic. Va urmareste peste tot. Acum ca a venit Locic la Ziarul va veti lua banii cu o intarziere mai mica decat pe vremea lui Turcu. Dar nu cred ca vreti sa redeveniti “locicari” si sa scrieti “locicarii” la comanda… Mai bine emigrati iarasi la un nou ziar. Numai sa nu il ia si pe ala Locic… Logic, nu?”. Mi-am adus aminte, ca de un atac de cord, de un ultim editorial pe care l-am scris, in urma cu aproape doi ani, la un ziar preluat in mod discutabil de Marius Locic, patron de companie de imobiliare cu acelasi nume. Citez acest editorial integral, pentru ca integrala este si rememorarea vietii atunci cand esti victima unui atac de cord, nu?

“Prima de Craciun”

Ma adresez tuturor studentilor din Facultatile de Jurnalism din Romania. Celor care vor ignora sau vor injura apelul meu, le spun ca da, au dreptate, poate ca acest cotidian nu reprezinta cea mai potrivita tribuna de la care sa te adresezi unor invatacei in ale mass-mediei. Fratilor, nu va vindeti, priviti-ma, cititi-ma si bagati la cap, pentru ca este mult mai bine sa invatati din experienta altora decat din cea personala, si poate ca, peste 12 ani de munca, veti avea norocul sa nu ajungeti acasa, in pragul Craciunului, putind a urina.

Cine sunt eu? Sunt un guru al presei? Un formator de opinie? Nu si nu, tocmai din acest motiv merit putina atentie, pentru ca asa ca mine, anonimi, veti fi cei mai multi dintre voi dupa absolvire. In 1994, Ion Cristoiu mi-a facut onoarea de a ma primi in redactia Evenimentului Zilei, si tot el m-a innobilat, prin 1999, facandu-ma sef de departament al sectiei Reportaj de la Cotidianul. Tot Ion Cristoiu m-a mai innobilat o data, spunand despre mine ca sunt mai bun, ca si condei, decat Cornel Nistorescu. Chestia asta, va rog sa ma credeti, mi-a ramas intiparita in codul genetic… Din 1993 si pana in prezent, am lucrat, dupa Evenimentul Zilei, la Antena 1, ca realizator al emisiunii Picatura de Amar – cu una din editii am participat la Festivalul Filmului pentru Tineret de la Costinesti 1996, trei cotidiane centrale hotarand ca merit Marele Premiu, apoi am ajuns la Cotidianul, la Jurnalul National, la Ora, la Realitatea TV, la Azi, la Independent si la Atac, dar nu in aceasta ordine. In aceste redactii am ocupat toate functiile posibile, respectiv redactor, reporter-special, realizator tv, sef departament, redactor-sef. Tot acest efort neintrerupt vreme de 12 ani, mi-a fost ieri incununat, mi-a fost recunoscut la… justa lui valoare.

In jurul pranzului, devansand prima de Craciun, patronatul cotidianului Atac s-a pisat golaneste pe mine, pe cei 47 de ani ai mei, pe toata experienta mea din presa. Pe toti colegii mei. Pe familiile noastre. Pur si simplu a inchis redactia pentru ziaristi si a deschis-o pentru mercenarii de presa. De ce s-a ajuns in situatia asta? Nu stim, totul este atat de… ilocic in lumea presei…”.

Dupa ce am citit comentariul lui “Diogene”, am vrut sa intreb, sa aflu, sa ma lamuresc. Ciudat, nu am avut pe cine… Eram singur in redactie. Patroane, frate Sima, ce vrea sa zica ”Diogene” asta? Iar tu, frate Locic, ce faci, iar te pisi pe ziaristi?

Igor DRAG

* * *

MEDIAFAX – BUCUREÅžTI / 17:45, 8.06.2008

Publicaţia Ziarul nu va mai apărea pe piaţă începând de luni, a declarat pentru MEDIAFAX redactorul-şef al cotidianului, Igor Drag, care a menţionat că patronul nu i-a comunicat direct cauzele acestei închideri.

Igor Drag a declarat că patronul ziarului, Viorel Sima, este plecat în străinătate ÅŸi că decizia nu a fost comunicată în mod oficial, dar că, din ce ÅŸtie el, la baza acestei hotărâri ar fi stat “datorii enorme la tipografia domnului Marius Locic”.

“Tot ce pot să vă spun este că toÅ£i angajaÅ£ii ziarului sunt extrem de miraÅ£i ÅŸi îngrijoraÅ£i”, a declarat redactorul-ÅŸef al Ziarul, adăugând că e vorba de “câteva zeci” de angajaÅ£i.
“E ciudată această punere de punct, fiind vorba de unul din cotidianele din România, ÅŸi un ziar nu poate muri aÅŸa”. El a mai spus că ar fi fost “necesare momente pregătitoare atât pentru angajaÅ£ii ziarului cât ÅŸi pentru cititori”.

De asemenea, el a spus că, până acum, “probabil că fiecare ÅŸef de departament a anunÅ£at jurnaliÅŸtii” cu privire la această decizie.

“AÅŸtept în continuare lămuriri de la patronat”, a mai declarat Igor Drag, adăugând că îşi cere scuze de la cititori pentru această subită încetare a activităţii.

Contactat de MEDIAFAX, Marius Locic a declarat că nu ÅŸtie nimic de posibile datorii ale publicaÅ£iei Ziarul la tipografia sa ÅŸi că închiderea ziarului nu are “nicio legătură cu tipografia”. “Nu au închis Ziarul din cauza mea”, a spus Locic, adăugând că tipografia are un Consiliu de AdministraÅ£ie care ar putea să ÅŸtie mai multe.

Ziarul şi-a schimbat proprietarul în luna octombrie 2007, după ce Nicolae Bara a decis, la doar câteva luni după preluare, sa vândă acţiunile pe care le deţinea la acestă publicaţie. Viorel Sima, noul proprietar, a fost redactorul-şef al tabloidului Atac, iar în prezent este şi proprietar al săptămânalului Umbra.

În aprilie anul trecut, Ziarul a dispărut de pe piaţă timp de o săptămână, pentru ca, pe 16 aprilie, să reapară, anunţând că se relansează. Însă, unele surse au afirmat că dispariţia de pe piaţă nu a avut drept cauză pregătirea relansării, ci problemele cu tipografia.

NEWSIN:
ZIARUL si-a inchis portile peste noapte

Patronul cotidianului “Ziarul”, Viorel Sima, a închis brusc “Ziarul” fără nici o explicaţie faţă de cititori sau faţă de angajaţi, iar în momentul în care aceştia din urmă au aflat vestea, Viorel Sima era plecat din ţară la Campionatul European de Fotbal, în Elveţia.

Contactat telefonic, redactorul şef Igor Drag a afirmat ca publicaţia “Ziarul” nu va mai aparea pe piaţă începând de luni şi a precizat că, deocamdată, nu a primit lămuriri de la patronat despre viitorul cotidianului şi nici despre relaţia financiară dintre patronat şi angajaţi.

“Tot ce ÅŸtiu este că, de mâine (luni n.r), ziarul nu va mai apărea pe piata. Unul dintre motivele închiderii publicaÅ£iei este sfârÅŸitul contractului de colaboare cu tipografia. Domnul Viorel Sima trebuia să dea o explicaÅ£ie atât ziariÅŸtilor, cât ÅŸi cititorilor care sunt în număr de 15-20 de mii. Lucrurile trebuiau stabilite, trebuiau pregătiÅ£i ÅŸi ziariÅŸtii ÅŸi cititorii…ca la înmormântare”, a declarat pentru NewsIn, redactorul ÅŸef al publicaÅ£iei “Ziarul”.

Cotidianul “Ziarul” avea un contract de colaborare cu tipografia aflată în proprietatea lui Marius Locic. Surse din cadrul ziarului susÅ£in că alte motive ar fi cauzate de neplata salariilor ÅŸi a datoriilor la stat, în condiÅ£iile în care aceste datorii s-au acumulat pentru că salariile angajaÅ£ilor erau plătite prin firme – către una pentru fiecare angajat – patronul ziarului luându-ÅŸi responsabilitatea Å£inerii contabilităţii acestor firme ÅŸi plăţii datoriilor către stat.

Aceleaşi surse au declarat că, de multă vreme, activitatea cotidianului era comandată de către patronat, din raţiuni de partizanat politic, situaţie care a dus la blocarea financiară a ziarului de către adversari.

Patronul cotidianului “Ziarul”, Viorel Sima spune însă că ziarul pe care îl patronează nu se va închide definitiv, ci va fi lansat într-o nouă formulă.

“Presa româneasca este într-o perioadă moartă. Ziarele trebuie să plătească tribute ambiÅ£iilor unor oameni de a Å£ine preÅ£ul scăzut, tipografia ÅŸi cheltuielile fiind foarte mari. ÃŽntr-adevăr, cauza principală este susÅ£inută de cheltuielile pentru tipografie. Viitorul presei este pe internet, dar nu ÅŸtiu în ce măsură publicitatea poate asigura susÅ£inerea cheltuielilor, chiar ÅŸi online”, a declarat pentru NewsIn, Viorel Sima, patronul publicaÅ£iei, “Ziarul”.

Acesta a mai afirmat că deocamdată nu are o strategie pentru viitorul ziarului şi nici pentru angajaţii lui însă, în momentul în care va dispune de fondurile necesare, îşi va alege şi echipa cu care va lucra.

“Ziarul” ÅŸi-a schimbat proprietarul în luna octombrie 2007, după ce Nicolae Bara a decis, la doar câteva luni după preluare, sa vândă acÅ£iunile pe care le deÅ£inea la acestă publicaÅ£ie. Viorel Sima, noul proprietar, a fost redactorul-ÅŸef al tabloidului Atac, iar în prezent este ÅŸi proprietar al săptămânalului Umbra.

În aprilie anul trecut, Ziarul a dispărut de pe piaţă timp de o săptămână, pentru ca, pe 16 aprilie, să reapară, anunţând că se relansează. Surse au afirmat că dispariţia de pe piaţă nu a avut drept cauză pregătirea relansării, ci problemele cu tipografia.(end)

Nota ACM: Relansarea ziarului a constat insa intr-o prezentare acida si profesionista a realitatilor din spatele realitatii.

“NE-AU LUAT ARDEALUL valahii cu opinci”

Sub lumina reflectoarelor ce ard în roÅŸu alb verde, steagurile cu stema Ungariei Mari unduie peste sala plină. ÃŽn faÅ£a scenei, mulÅ£imea îşi agită mâinile în aer ÅŸi scandează cu patimă pe ritmurile tot mai cadenÅ£ate: “Fasz Trianon! Le Trianon! Vesszen Trianon!” (“P… Trianon! Jos Trianonul! Să piară Trianonul!”).

La inceputul lunii, la Oradea a avut loc un concert rock care a încins spiritele cu mult înainte de a începe. E vorba de spectacolul formaÅ£iei ungare Karpatia, un grup de revizioniÅŸti convinÅŸi, al căror Å£el declarat este de a reînvia spiritul naÅ£ional în regiunile “rupte” de Ungaria ÅŸi “călcate în picioare” de alte naÅ£ii…

Opriţi-i!

Scandalul în jurul spectacolului a început marţea trecută. Într-o scrisoare deschisă trimisă ministrului de Interne şi BIHOREANULUI, Alexandru Sântu, preşedintele Asociaţiei Noua Dreaptă din Cluj, a cerut anularea concertului şi sancţionarea organizatorilor pentru promovarea unor mesaje anticonstituţionale. O zi mai târziu, interpelaţi pe marginea petiţiei, reprezentanţii Inspectoratului de Poliţie Bihor s-au declarat neputincioşi şi îşi argumentau poziţia de “non-combat“ prin faptul că manifestarea şovină are loc într-un spaţiu privat. ”Dacă după concert vom fi sesizaţi despre faptul că au existat manifestări care au îndemnat la ură ori separatism teritorial, se vor întreprinde cercetări”, a declarat purtătorul de cuvânt al Poliţiei Bihor, inspectorul Alina Dinu.

Dintr-o parte în alta

Faima de şovini pe care şi-au câştigat-o cei de la Karpatia l-a speriat chiar şi pe episcopul Laszlo Tokes, care le-a interzis acestora accesul în sala festivă a Universităţii Partium, unde fusese programat iniţial concertul.

PoziÅ£ia europarlamentarului e de înÅ£eles. Universitatea pe care o patronează Episcopia reformată e în curs de acreditare, iar un concert antiromânesc ar fi fost o bulină neagră în dosarul depus la minister. AÅŸa că organizatorii – MiÅŸcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate (HVIM) ÅŸi Tinerii Maghiari din Ardeal (EMI) – au închiriat sala de spectacol a Casei de Cultură a Sindicatelor.

Răzbunare cu foc şi oţel

Show-ul a adunat peste 550 de spectatori. ”ÎnarmaÅ£i” cu drapele naÅ£ionale maghiare, dar ÅŸi cu steagul Ungariei Mari, imprimat cu stema organizaÅ£iei HVIM, cei prezenÅ£i, tineri ÅŸi bătrâni laolaltă, au fredonat împreună cu artiÅŸtii cântecele revizioniste, care cer răzbunarea celor 13 generali martiri executaÅ£i în 1849 la Arad ÅŸi alipirea Ardealului de Ungaria Mare, cea de dinaintea Tratatului de la Trianon. ”Nu lăsăm din mână steagurile roÅŸ-alb-verzi din ’48 / Pe cei 13 de la Arad îi vom răzbuna / Cu foc ÅŸi oÅ£el / Ce mai vrea poporul? Pământul natal ce le-a fost luat”…

”Vor mai fi honvezi la Oradea!”

Mesajele revizioniste au fost laitmotivul serii. ”Pe cine doare Ardealul pus în lanţuri / Şi îi ajunge la suflet durerosul său oftat / Aude clopotele ce cheamă la-ntregire / Şi nu îi lasă singuri pe fraţii din Carpaţi”, spunea un cântec. ”Unde sunteţi voi, secui? V-am dat pământul sfânt în grijă / Vi l-au luat şi a ajuns al altora / Ardealul a fost învins şi cotropit / Bastionul Carpaţilor a fost luat cu asalt şi zace îngropat sub coroane de spini/”, zicea altul.

”Poporul meu a fost luat de tătari / Cotropit de turci / L-au comandat austriecii / L-au furat românii, l-au jefuit cehii”, au acuzat artiştii, promiţând însă că: ”Vor mai fi honvezi pe jos şi pe motoare / La Oşorhei, Turda, Miercurea Ciuc, Oradea, Baia Mare / Se vor întoarce la toamnă”, căci ”Trăim pentru tine dulce ţară / Să piară Trianon!”.

Presărat între piese cu scandări de genul “ne-au luat Ardealul valahii cu opinci” şi “românii au devenit un blestem”, concertul s-a încheiat apoteotic, cu piesa ”Ardealul e liber”, ale cărei versuri sună aşa: ”Nu va fi patria altora / Ardealul va rămâne pururi Ardeal / Degeaba a fost cotropit de oştiri de cuceritori / Ardealul e liber şi va rămâne aşa”.

Fiecare cu ale lui

Scandalosul concert s-a încheiat fără incidente dar, culmea, şi fără urmări pentru organizatori. ”Nici nu înţeleg de ce s-a făcut aşa mare problemă din concertul acesta. Lumea s-a simţit bine, n-au fost incidente, nu s-a întâmplat nimic”, declară senin Csuha Norbert, unul dintre organizatori. De fapt, nici nu-şi face probleme că ar putea avea vreo consecinţă. ”Noua Dreaptă e o organizaţie mică şi nu poate face nimic”, spune Csuha.

Cu toate că întregul concert a mustit de mesaje antiromâneşti, el pretinde că formaţia pe care a promovat-o nu are nimic cu poporul român. ”Au cântat despre maghiari. Noua Dreaptă are mesaje pro-româneşti. Karpatia vorbeşte despre Ungaria, ei despre România. Care-i diferenţa?”, se întreabă Csuha.

Un singur lucru omite tânărul maghiar. Contează, totuÅŸi, pe care parte a graniÅ£ei te manifeÅŸti…

NON-GRATA in Slovacia


Continue reading

MARS REVIZIONIST impotriva Tratatului de pace de la Trianon

„Miscarea Tinerilor din cele 64 de Comitate” (HVIM) intentioneaza sa organizeze, vineri 6 iunie, o demonstratie impotriva „josnicului” Tratat de pace de la Trianon. Evenimentul va incepe la ora 16:30 (ora Ungariei), practic, ora la care a fost semnat tratatul. HVIM, impreuna cu „Miscarea de dreapta pentru Ungaria”, ii cheama „pe toti cei pe care ii doare rusinea de la Trianon” la un mars, de la crucea Regnum Marianum din Budapesta la ambasadele Frantei, Statelor Unite si a Serbiei din Ungaria. Mottoul actiunii este: „Sa piara Trianonul!” La eveniment participa, an de an, si reprezentantii organizatiilor HVIM de dinafara granitelor Ungariei. „Ungaria Mare” este conceptul politic al nostalgicilor revizionisti maghiari, care viseaza la revenirea Ungariei la frontierele avute inainte de 1918.

HVIM va organiza demonstratii impotriva Tratatului de pace de la Trianon, in data de 6 iunie, defilând in capitala Ungariei, de la Regnum Marianum pâna la ambasada Frantei, Statelor Unite dar si a Serbiei, apare pe site-ul http://kutasi.blogspot.com/2008/04/808-hatvanngy-vr
megye-ifjsgi-mozgalom.html.

Actiunii de protest i s-a alaturat si „Miscarea de dreapta pentru Ungaria”. Scopul demonstratiei este „trezirea opiniei publice, semnalizând ca maghiarimea nu uita nici o clipa si nu renunta la pamântul stramosesc!” Manifestatia „a devenit traditie de aproape de un deceniu”, fiind atacat astfel „josnicul” Tratat de pace de la Trianon de la 4 iunie 1920 si „a intrat in istorie” in anul 2006, când protestatarii iredentisti „au marsaluit” de la crucea de la Regnum Marianum din Budapesta pâna la „Castelul Trianon din Versailles, unde, din 4 iunie 1920, pentru prima data s-au manifestat maghiarii”, se arata pe site-ul HVIM. Conducerea HVIM a anuntat ca va inmâna ambasadorului Statelor Unite o petitie prin care doreste sa atraga atentia opiniei publice la „masura dubla”, prin care recurgerea la violenta a albanezilor a fost sprijinita de „puterile mari, atât pe plan politico-diplomatic, cât si cu arme, iar lupta indârjita, dar pasnica a maghiarilor pentru autodeterminare, nu.” HVIM vrea sa stie daca doar violenta este sprijinita.

Se vrea o defilare in forta

Conducerea organizatiei vrea sa marcheze „comemorarea” Tratatului de la Trianon cu un mars „ce va prezenta elemente care radiaza de putere”. Pentru a-si atinge scopul, HVIM ii invita sa li se alature pe toti maghiarii „pe care ii doare rusinea de la Trianon si doresc sa actioneze impotriva acestui tratat”. Conducerea miscarii considera ca marile puteri, conduse de SUA, au creat un precedent prin sprijinirea si recunoasterea luptei pentru independenta a Kosovo. „Acest precedent transmite mesajul ca status quo-ul, ridicat in secolul al XX-lea, nu e vesnic, granitele pot fi schimbate, motiv pentru care anul acesta, in mod neregulat, de la ambasada Frantei vom defila la Ambasada Americii”. Astfel, HVIM intentioneaza o demonstratie in fata Ambasadei SUA, dar si sa inmâneze o petitie ambasadorului, prin care „atragem atentia opiniei publice americane si internationale asupra masurii duble, cu care au sprijinit lupta armata a albanezilor, in timp ce lupta indârjita, dar pasnica, a maghiarilor, nu, fapt de unde se trage concluzia ca doar luptele armate sunt sprijinite.” Manifestatia se va incheia in fata Ambasadei Serbiei, unde protestatarii vor sa isi exprime dezacordul fata de „agresiunea impotriva maghiarilor” din regiunile sudice ale fostei Ungarii Mari.

„Sa plânga clopotele”

An de an, ziua semnarii tratatului este marcata in localitatile locuite de maghiari prin tragerea clopotelor bisericilor. Astfel, organizatia-membra HVM din „comitatul Sopron” a postat si acum, pe adresa
http://kutasi.blogspot.com/2008/05/883-hatvanngy-vrmegye-ifjsgi-mozgalom.html, o scrisoare, adresata tuturor preotilor din bazinul carpatic, „indiferent de etnie si de religie”, prin care ii roaga ca in data de 4 iunie, la ora 4:30 sa fie trase clopotele, in amintirea tragediei de la Trianon. „In anii trecuti, in multe biserici au plâns clopotele in ziua semnarii tratatului rusinos. Din pacate insa, nu in toate localitatile”, se arata in scrisoare. „Va rugam cu respect, ca in data de 4 iunie, la ora semnarii, la 15:30, sa sune clopotele si in biserica dumneavoastra”, cere semnatarul scrisorii, Spaller Erika, in numele organizatiei comitatului Sopron.

«Ardealul e pamânt unguresc»

Organizatia „Miscarea Tinerilor din cele 64 de Comitate” a fost infiintata in 21 aprilie 2001, iar in 10 noiembrie 2001 a demonstrat pentru prima data, in fata Ambasadei României din Ungaria, impotriva „atrocitatilor” aduse maghiarilor din Transilvania („case maghiare demolate la Rosia Montana; goana politiei impotriva manualelor aduse din Ungaria si cauza nevinovatilor de la Târgu Secuiesc intemnitati (n.r. – ucigasii maiorului Agache)”. HVIM a demonstrat pentru prima data impotriva Tratatului de la Trianon in anul 2002. Atunci, potrivit datelor de pe site-ul organizatiei, http://www.hvim.hu/mozgalom2.htm, aproximativ 2000 de tineri au pornit de la Regnum Marianum spre Ambasada Frantei, scandând „Sa piara Trianonul”, „Ria, ria, Hungaria” si „Nu, nu, niciodata”, apoi, ajungând, cu fluieraturi, in fata Ambasadei României, au transmis diplomatilor români ca „Ardealul e pamânt unguresc”. Potrivit organizatorilor (HVIM si organizatia Karpatia), in anul 2006 peste 800 de tineri au participat la demonstratie pe strazile din Versailles, scandând „Sa piara Trianon” si „Justice for Hungary”.
Continue reading

ATAC MAGHIAR anti-romanesc in Parlamentul European. Autoritatile de la Bucuresti par handicicapate

Parlamentul European găzduieÅŸte, începând cu 26 mai, pe unul din coridoarele sale, o expoziÅ£ie patronată de eurodeputatul maghiar Zsolt Becsey, afiliat PPE. ExpoziÅ£ia se numeÅŸte: “Laboratorul diversităţii: secole de multiculturalism în regiunile Bacska ÅŸi Banat”. Expozitia reprezinta practic un afront la adresa Romaniei si a istoriei reale prezentand deformat “drama Ungariei de la Trianon”. Desi nu este prima manifestare anti-romaneasca organizata de ungurii din PPE la Parlamentul European, nici “colegii” romani din gruparea populara , nici Ministerul Afacerilor Externe de la Bucuresti nu au schita vreun gest de dezaprobare si sanctionare publica a acestor dezinformari care se inscriu in planurile bine puse la punct ale unui razboi informational impotriva Romaniei. Europarlamentarul PSD Adrian Severin si fostul sau coleg de la ZIUA, Cristian Unteanu, au fost singurii care au protestat la Bruxelles si Bucuresti. Dupa cum informa corespondentul ZIUA, Cristian Unteanu, ungurii din grupul PPE au sarbatori 15 martie la Bruxelles printr-o alta expozitie, cu fotografii macabre din Romania anilor ’89-’90. Realizata in cea mai circulata zona a Parlamentului European, expozitia prezinta in mod fals realitatea din orfelinatele din Romania folosindu-se de imagini de la inceputul anilor ’90. Europarlamentarii romani si Ministerul Afacerilor Exerne nu au schitat nici un gest pentru a contracara si sanctiona operatiunea anti-Romania. Expozitia respectiva a fost inaugurata sub sigla PPE, la manifestare participand europarlamentari maghiari si sloveni, poate fiindca, asa cum ni s-a explicat, celelalte fotografii – la fel de teribile – reprezinta realitati din Ungaria si Slovenia.

Miercuri, 28 mai, seful Delegaţiei PSD în Parlamentul European, Adrian Severin, i-a trimis o scrisoare secretarului general al PE, Harald Rømer, în care îi atrage atenţia acestuia asupra contradicţiei dintre valorile promovate de Parlamentul European şi conţinutul unei expoziţii de natură istorică patronate de un europarlamentar ungur. (vezi originalul in engleza mai jos).

“Prin această expoziÅ£ie cu un nume respectabil, dar care deplânge în acelaÅŸi timp ‘nedreptatea’ făcută Ungariei prin pacea de la Trianon, colegul maghiar care a organizat evenimentul, ca de altfel ÅŸi Otto von Habsburg (care a trimis câteva remarci pentru lectură în deschiderea expoziÅ£iei), pretind că independenÅ£a Ungariei obÅ£inută la Trianon a fost umbrită de recunoaÅŸterea noului stat maghiar în graniÅ£e prea strâmte”, se arată în scrisoarea lui Severin.

“Nu ne opunem exprimării opiniilor în materie istorică, dar nu vedem de ce asemenea activităţi specifice trebuie să fie tolerate la Parlamentul European. Ce s-ar întâmpla dacă toată lumea ar aduce în discuÅ£ie propriile frustrări istorice?”, se arată în continuarea scrisorii.

Potrivit lui Severin, “prin cele mai recente valuri de aderare, Europa a abandonat epoca de la Versailles. EurodeputaÅ£ii maghiari din România ÅŸi Slovacia vorbesc ungureÅŸte când se adresează Parlamentului European. Cetăţenii maghiari sunt liberi să facă investiÅ£ii sau să cumpere imobile în ţările membre UE, inclusiv în România ÅŸi Slovacia. Comunităţile maghiare din ţările învecinate Ungariei pot învăţa în limba maternă la ÅŸcoală ÅŸi o pot folosi în administraÅ£ie”.

“Este Trianon încă relevant în asemenea condiÅ£ii ÅŸi de ce ar trebui să fie menÅ£ionat într-o notă de auto-victimizare? Auto-victimizarea influenÅ£ează în mod negativ spiritul maghiar ÅŸi creează temeri ÅŸi reacÅ£ii anti-maghiare nejustificate la popoarele vecine. Să nu uităm că aderarea la Uniunea Europeană se presupune că trebuie să ducă la depăşirea conflictelor naÅ£ionale în cadrul unei democraÅ£ii trans-naÅ£ionale”, a subliniat eurodeputatul social-democrat.

“Vă rog să reflectaÅ£i, domnule secretar general, dacă, prin găzduirea unui asemenea eveniment, Parlamentul European chiar promovează valorile europene”, a conchis preÅŸedintele grupului social-democrat român în PE.

Atacul din martie

Euro-manipulare contra Romaniei

O expozitie de fotografie din cea mai circulata zona a Parlamentului European prezinta in mod fals realitatea din orfelinatele din Romania folosindu-se de imagini de la inceputul anilor ’90. Europarlamentarii romani si Ministerul Afacerilor Exerne nu au schitat nici un gest pentru a contracara si sanctiona operatiunea anti-Romania. Expozitia respectiva a fost inaugurata sub sigla PPE, la manifestare participand europarlamentari maghiari si sloveni, poate fiindca, asa cum ni s-a explicat, celelalte fotografii – la fel de teribile – reprezinta realitati din Ungaria si Slovenia.

Problema este ca – si aici incepe impresia mea de manipulare – nici una dintre fotografii nu poarta vreo indicatie, nici macar cele minime elementare intr-o manifestare de amatori, adica locatia si anul de realizare. Sunt pur si simplu imagini care trebuie coroborate cu ceva. Asta cu toate ca in invitatia la eveniment era precizat foarte limpede ca e vorba despre fotografii realizate in perioada 1989 -1990.

Brosura inselatoare

Ca sa te lamuresti, ai la dispozitie brosura de prezentare a organizatiei producatoare a expozitiei, “International Children’s safety service” cu sediul la Budapesta si prezidata de dl Peter Edvi, cel care a inaugurat si manifestarea de la Bruxelles. Si ce afla vizitatorul? Inceputurile au fost facute in momentul in care Edvi si prietenii sai, imediat dupa caderea comunismului, “au primit informatii care-ti faceau parul maciuca despre conditiile din orfelinatele romanesti… in zilele de Craciun ale lui 1989 putand sa se convinga personal de adevarul intristator de la fata locului, sa obtina date la prima mana si sa verifice rapoartele cu prietenii lor transilvaneni”. Drept care fac fotografiile necesare (reluate acum in expozitia de acum, din 2008) si organizeaza, avand ca punct de plecare presa germana, o campanie de informare a opiniei publice mondiale despre dezastrul criminal din Romania…

La Budapesta se formeaza un prim comitet de ajutorare a copiilor, printre membrii sai marcanti regasindu-l, fara nici un fel de surpriza, pe dl Vicktor Orban. In comitetul de patronaj regasim nume de prestigiu cum ar fi dr. Heinz Fischer, presedintele Austriei, Horst Koehler, presedintele Germaniei, dr. Laszlo Solyom, presedintele Ungariei, Dr. Arpad Goncz si dr. Ferenc Madl, fosti presedinti ai Ungariei si dr. Roman Herzog, fost presedinte al Germaniei.

Lipsa de reactie

De ce nici un europarlamentar roman nu a venit sa asiste si sa ceara chiar sa vorbeasca in deschidere pentru a explica ce s-a facut intr-o Romanie despre care baroana Nicholson of Winterbourne spunea ca este acum un exemplu european in domeniul protectiei copilului? Nepasatori au trecut prin fata expozitiei cativa europarlamentari de la PSD, grup in care am recunoscut pe secretarul general al partidului, domnul Titus Corlatean, alaturi de colegul sau Victor Bostinaru.

Tot asa trecea si domnul Marian-Jean Marinescu, nimeni altcineva decat vice-presedintele Grupului PPE din Parlamentul European, grupul sub culorile caruia s-a organizat evenimentul. Domnia-sa nu stia nimic si a ridicat din umeri spunand ca, asta e, dar are o treaba si trebuie sa plece. Cum adica, nu stia? Dar cine sa stie? Invitatiile fusesera adresate tuturor europarlamentarilor, afisele expozitiei umplu acum toate holurile Parlamentului European. De ce atata dezinteres? Cine ar trebui sa apere interesele si imaginea Romaniei daca nu domniile-lor, altfel, stati asa ca se apropie campania, plini de patriotism si respect pentru marile valori ale poporului roman? De ce nu le-a trecut prin cap, din banii enormi pe care-i au la dispozitie, sa organizeze si ei o expozitie, de data asta cu imagini de azi din orfelinatele romanesti? Raspunsul e simplu: pur si simplu, nu le pasa…Ei nu sufera. Sufera Romania. Si ce-i cu asta?

Cristian Unteanu, Bruxelles

Dear Mr. Secretary General,

The European Parliament hosts, starting the 26th of May, in the corridor space next to the members’ restaurant, an exhibition under the patronage of MEP Zsolt Becsey. The exhibition is called: “Laboratory of diversity: centuries of multiculturalism in Bacska and Banat area”.

By this exhibition with a respectable name, which at the same time deplores the “injustice” done to Hungary by the Trianon peace (by ‘injustice’ meaning giving the territory of Vojvodina to the Serbian State), the Hungarian colleague organising the event, as well as Otto von Habsburg (who sent some opening remarks), contend that the Hungarian independence obtained at Trianon was overshadowed by the recognition of the new State in too tight borders.

This reasoning is similar to the one that is heard these days in some Serbian circles, according to which the recognition of Kosovo’s independence was done by considering too large borders and that independence could eventually be accepted if the kosovar territory should diminish.

In the end, on substance, we are dealing with the same type of reasoning that provides for no argument in favour of promoting such an exhibition under EP auspices. We are not opposed to expressing one’s opinion on historical issues, but we do not see why these kinds of specific activities should be tolerated at the European Parliament. What happens if everyone brings its own history-related frustrations into discussion?

By the latest EU accession waves, Europe has abandoned the Versailles era. Hungarian MEPs coming from Romania or Slovakia speak Hungarian when addressing the EP. Magyar citizens are free to make investments or to purchase land in EU countries, including Romania and Slovakia. The Hungarian communities from neighbouring countries to Hungary can learn they native language in school and can use it in the administration.

Is Trianon still relevant in such conditions and why should it be mentioned with a self-victimising note? This self-victimising influences negatively the Hungarian spirit and creates unjustified anti-Magyar fears and reactions at neighbouring peoples. Let us not forget that EU accession is supposed to lead to encompassing national conflicts within a trans-national democracy.

Please reflect, Mr Secretary General, if, by hosting such events, the European Parliament really promotes European values.

Kind regards,

Adrian Severin MEP

Head of the Romanian Social-Democrat

Delegation in the European Parliament

TO: Mr Harald Rømer, Secretary General of the European Parliament

PARADA homosexualilor, contestata in instanta

INFO: [Bucuresti, 22 mai 2008] O organizatie nonguvernamentala pentru protectia copiilor a cerut instantei anularea autorizatiei emise de Primaria Capitalei pentru organizarea marsului homosexualilor, planificat sa aiba loc sambata. Cauza se va judeca in regim de urgenta vineri, 23 mai, orele 13:00, la sectia a IX-a, Contencios Administrativ, a Tribunalului Municipiului Bucuresti.
Motivandu-si actiunea prin “necesitatea protejarii minorilor de efectele propagandei homosexuale”, Asociatia “Provita pentru nascuti si nenascuti” – filiala Bucuresti reclama anularea actului administrativ prin care Primaria Bucuresti a aprobat desfasurarea marsului public al homosexualilor.
Parada homosexualilor, organizata de Asociatia “Accept”, este planificata sa aiba loc sambata, 24 mai, in incheierea manifestarilor “Gayfest 2008”.

Reprezentantii organizatiei au emis urmatoarea expunere de motive:

DECLARATIE DE PRESA

Din experienta anilor trecuti, organizatia noastra considera ca parada homosexualilor are caracter obscen si provocator si ca scopul acesteia nu este cel declarat, “promovarea tolerantei si diversitatii”, ci propaganda in favoarea relatiilor sexuale intre persoane de acelasi sex. Apreciem ca, in mod deliberat, organizatorii acestei parade dezinformeaza Primaria Capitalei, pentru a obtine autorizarea unei adunari publice ce incalca normele etice si morale si atenteaza la dezvoltarea fireasca a minorilor, care sunt lipsiti de discernamantul necesar pentru judecarea critica a unor astfel de manifestari.

Constitutia Romaniei confera deplina legitimitate cererii noastre. Articolul 26 al. (1) al Constitutiei prevede faptul ca “Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata”. Noi nu putem admite ca integritatea spirituala, morala si psihica a copiilor nostri si institutia familiei sa fie puse in pericol de astfel de manifestari care promoveaza comportamente deviante.
Continue reading

Pericolele homosexualitatii – Avertizare prin conferinta publica

Asociatia Ziaristilor si Editorilor Crestini a sustinut, vineri, 23 mai, conferinta-avertizare publica “Pericolele homosexualitatii – agresiunea asupra familiei, moralei si ordinii publice”.

Conferinta s-a desfasurat la sediului revistei “Actualitatea romaneasca”, din str Justitiei nr 54, etj 3, cladirea Ascensorul, langa Sfanta Manastire Antim, si a fost organizata impreuna cu Asociatia Provita, Asociatia Christiana, Alianta Familiilor din Romania si Grupul de Reflexie pentru Protectia Familiei, cu binecuvantarea Bisericii.

Prof Dr Pavel Chirila din partea Asociatiei Christiana si a Grupului de Reflexie pentru Protectia Familiei a prezentat lucrarea “Bolile homosexualilor” – Aspecte medicale si teologice.

Asociatia Provita a prezentat stadiul contestatiei depuse in instanta in vederea suspendarii Marsului homosexualilor, programat pentru sambata aceasta si prin care este sfidata ordinea publica si morala romaneasca.

Reprezentanti ai Asociatiei Ziaristilor si Editorilor Crestini (AZEC) au prezentat formele de manipulare media si agresiunile publice de tip homosexual in special la adresa copiilor.

Alianta Familiilor a prezentat un punct de vedere despre necesitatea intaririi Codului Familiei.

Reprezentanti ai celor trei mari religii monoteiste si-au prezentat punctele de vedere.

A fost emis un avertisment public la adresa autoritatilor locale si ale statului.

www.homosexualitate.ro/

www.editurachristiana.ro/

www.paliativecare.ro/

www.provitabucuresti.ro/

www.protejarea-familiei.com/

www.rostonline.org/blog/claudiu/2008/03/azec-i-ales-noua-conducere.html

PROBLEMA HOMOSEXUALITÄ‚Å¢II

ASPECTE MEDICALE ÅžI TEOLOGICE

I

Volumul Bolile homosexualilor. Un documentar medical la zi (2005), deÅŸi se prezintă ca un excurs riguros ÅŸtiinÅ£ific, poate fi considerat un pandant al seriei intitulate „Teologia sexualităţii”*, prin care Editura Christiana din BucureÅŸti ÅŸi-a propus să răspundă, din punct de vedere creÅŸtin, tot mai numeroaselor provocări insidioase ale unei contemporaneităţi „ieÅŸite din fire” ÅŸi fascinate luciferic de propria-i perversitate. Sexualitatea joacă un rol aparte în criza generală a umanului, tinzând să devină marea obsesie a mentalităţii post-moderne, atât ca exces hedonic pe linia unui „firesc” rău valorizat, cât ÅŸi ca aventură deviantă sau tentaÅ£ie a „nefirescului”, legitimată formal prin sofismele unei libertăţi confundate ideologic cu „descreierisirea”… sans frontières.

Triplului „S.O.S. teologic” din ultimii ani, însumând perspectiva unui credincios laic (subsemnatul), cea a unui preot de mir (Părintele Marc-Antoine) şi cea a unui monah ortodox (Fratele Daniel de la Tarcău), i se adaugă acum un „S.O.S. medical”, închegat prin strădania D-nei Dr. Genoveva Tudor şi axat pe cea mai ofensivă formă de deviaţie sexuală a momentului, în jurul căreia s-au purtat dezbateri aprinse în ultimii ani, de la cele legate de legiferarea dezincriminatorie şi până la cele suscitate de un recent marş al respectivei „minorităţi” pe străzile Bucureştiului (premieră absolută la meridian românesc, de un disperat exibiţionism compensatoriu). Dacă din punct de vedere juridic s-a ajuns, mai ales sub presiunea unor factori externi, la o formă de compromis tolerant, ba chiar la o senină indiferenţă, punctul de vedere teologic şi cel medical converg – cum se vede şi din această carte – într-un avertisment plin de îngrijorare cu privire la multiplele şi gravele consecinţe de ordin psiho-moral şi bio-social ale practicilor homosexuale.

După ce s-au străduit îndelung să obÅ£ină toleranÅ£a noastră, a heterosexualilor „retrograzi”, homosexualii din România, îndeosebi prin liderii lor, par să ne pretindă acum ÅŸi complicitatea efectivă. Ei nu par deloc mulÅ£umiÅ£i doar cu drepturile protectoare, ci ambiÅ£ionează ca perversiunea lor să fie asimilată normalităţii – ÅŸi nu numai de către „societatea civilă”, ci chiar ÅŸi de către comunitatea… eclezială!** Or, această pretenÅ£ie reprezintă un fel de „perversiune a perversiunii”, în faÅ£a căreia, dincolo de morala curentă, nici teologia ÅŸi nici medicina nu pot răspunde decât cu (re)afirmarea pură ÅŸi simplă a propriilor lor temeiuri: lupta împotriva păcatului ÅŸi lupta împotriva bolii.

Documentarul medical „la zi”, cuprins selectiv în acest mic volum, arată cu prisosinţă, obiectiv şi statistic, că homosexualitatea nu este doar o boală în sine, de natură psiho-socio-educaţională***, ci atrage în mod fatal după ea numeroase alte boli şi perversiuni, ce primejduiesc pe termen lung nu doar sănătatea unor indivizi izolaţi, ci şi pe aceea a întregului corp social. Aşa cum sunt mai permeabili la anumite boli şi se fac transmiţători predilecţi ai acestora, tot aşa devin mai receptivi şi la alte forme de perversiune, pe care le asociază homosexualităţii şi le propagă pe fondul ei. O dată abolită norma, orice anormalitate devine posibilă şi pasabilă, aşa că nu este nicidecum de mirare că din rândul homosexualilor (fie bărbaţi – gay, fie femei – lesbi) se ivesc, proporţional, cele mai multe cazuri de pedofilie sau incest, aşa cum rezultă din anchetele citate. Iar dincolo şi mai presus de toate acestea, homosexualitatea minează de la sine bazele vieţii de familie, zăgăzuieşte natalitatea, relativizează ansamblul principiilor morale şi neagă, în ultimă consecinţă, însăşi ordinea firească a lumii create, vădindu-se astfel nu doar ca o formă vicioasă de disoluţie a umanului, ci şi ca o formă indirectă de „luptă împotriva lui Dumnezeu”.

Asupra cadrelor medicale ale problemei, pe lângă documentarul propriu-zis, se pronunţă în Introducerea cărţii D-na Dr. Genoveva Tudor, cu economia „rece” a limbajului ştiinţific (îndărătul căruia se simte însă căldura unei inimi compătimitoare şi răspunderea vie a cuiva căruia „îi pasă”). Eu voi încerca să răspund pe scurt, în cele ce urmează, necesităţii de a contura şi cadrul teologic al problemei. Nu mă voi referi la binecunoscutele locuri scripturistice invocate îndeobşte când vine vorba despre homosexualitate (distrugerea Sodomei şi Gomorei, ca pedeapsă dumnezeiască pentru păcatul sodomiei şi al desfrânării în genere – cf. Facerea, cap. 19; osândirea radicală a homosexualităţii în Legea veche, cu porunca „stârpirii din poporul său” – cf. Leviticul, cap. 18; celebra diatribă a Sf. Apostol Pavel împotriva homosexualităţii, în contextul mai larg al osândirii perversiunilor idolatre – cf. Romani, cap. 1), ci voi mă voi rezuma la fundamentarea teologică a heterosexualităţii, pe care stă întreaga antropologie creştină, cu toate implicaţiile ei mistice şi morale. Firea creată exclude de la sine ne-firescul, care e „partea diavolului” (Denis de Rougemont).

II

Din perspectivă biblică ÅŸi creÅŸtină, heterosexualitatea („Şi a făcut Dumnezeu pe om… bărbat ÅŸi femeie” – Facerea 1, 27) nu numai că face parte din rânduiala creaÅ£iei divine, din acele realităţi originare pe care ÃŽnÅ£elepciunea (Sophía) dumnezeiască le-a consfinÅ£it ca „bune” ÅŸi „frumoase” (cf. Facerea, cap. 1, passim), dar ea Å£ine de însăşi esenÅ£a ontologică a omului creat „după chipul ÅŸi asemănarea” lui Dumnezeu (Facerea 1, 26).

Sfinţii Părinţi sunt de acord că noţiu­nea de “chip” (eikón) trimite la o realitate obiectivă, dată ca atare prin creaţie, iar noţiunea de “asemănare” (homo­íosis) trimite la o realitate subiectivă, de do­bândit prin exerciţiul iubirii. Finalitate ulti­mă a “chi­pu­lui”, “asemănarea” este ceva de ordin potenţial, în care este implicată direct libertatea fiinţei omeneşti: având “chi­pul”, depinde de noi a ne învrednici să devenim întru “asemănare”.

Dumnezeu fiind nematerial, orice conotaţie corporal-antropomor­fică este din capul locului exclusă: “chipul” constituie o realitate tainică de na­tură spi­ri­tuală, în virtutea căreia omul este, ca şi Cre­atorul său, fiinţă ra­ţională, liberă, personală, capabilă de co­municare (cu­mi­­necare dialo­gală), iubire şi creati­vi­tate, ceea ce-l şi deo­­sebeşte esenţial de toate celelalte făpturi trupeşti. Condiţia sa originară îl apropie mai degrabă de firea îngerească, dar cu o com­plexitate exis­­tenţială specifică, pe care i-o conferă unitatea lui noo-psiho-­somatică, singulară în re­gistrul creaţiei divine. În om Dumnezeu nu-Şi creează o jucă­rie, nici un sclav, nici o alteritate concurenţială, ci – dincolo de orice necesitate, din preaplinul iubirii Sale – un prieten liber, un partener de dialog spiritual, che­mat la contemplaţie şi comuniune mis­tică, la înfi­ere harică şi îndumnezeire (théosis). Omul este în acelaşi timp la fel şi în alt fel decât Dumnezeu, zice Sf. Grigorie de Nyssa, nefiind nici străin de dum­ne­ze­ire, dar nici copie infe­rioară a ei.

Ceea ce se poate afirma cu toată certitudinea este că fără această legătură a sa cu Dumnezeu omul nu poate fi gândit ca atare, că raportarea la absolut este conţinută în esenţa fiinţei lui. “Omul este înfipt şi fixat fiinţial în absolut” (B. Vîşeslavţev). Dar – precizează Părintele Stăniloae – “omul tinde spre Dum­­nezeu întrucât Dumnezeu e absolut şi tinde spre absolut întrucât absolutul e Dum­nezeu personal. Un absolut impersonal [ca în concepţia indiană] nici nu e absolut cu adevărat. Iar un Dumnezeu personal care n-ar fi absolut, n-ar putea fi sursa deplin şi etern satisfăcătoare a omului, n-ar asigura existenţa lui eter­nă şi plenară într-o comuniune desăvârşită” (Teologia dogmatică ortodoxă, vol. 1, Editura Institutului Biblic…, Bucureşti, 1978, p. 394).

Caracterul personal al divinităţii, care conferă prin “chip” şi caracterul personal al omenităţii, ne ajută să înţelegem adecvat fundamentalul verset 27 din primul capitol al Facerii****. Nu este vorba că Dumnezeu ar fi o pluralitate divină în sens politeist, nici că el ar fi androgin sau în orice alt fel deter­mi­nabil sexual, ci că este o fiinţă personală care dă “chi­pul” ei altei fiinţe personale. Mulţi teologi (inclusiv Dumitru Stăniloae) se încumetă să vorbească despre o “de-o-fiinţime a uma­nu­lui” în care se răsfrânge, mutatis mutandis, ceva din de-o-fiinţimea divinului. Aşa cum Dumnezeu nu este uni­personal, ci în-treit, nici omul creat “după chipul” Său nu este unipersonal, ci în-doit: “după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; băr­­­bat şi femeie i-a făcut”. Nu diferenţierea sexuală se vrea subliniată aici, ci diferenţierea personală, care con­­­­ţine in nuce (primul eu şi primul tu în unitatea fiinţială a lui noi), încă din zorii creaţiei, diversitatea indefinită a persoanelor în cadrul omenităţii.

Comentând chiar versetul care ne pre­­­ocupă aici, Vladimir Lossky scrie: “Astfel, misterul singu­larului şi pluralului în om reflectă misterul singu­la­rului şi pluralului în Dumnezeu; aşa cum principiul personal în Dumnezeu cere ca natura cea una să se exprime în diversitatea persoanelor, la fel în omul creat după chipul lui Dumnezeu. Natura umană nu poate exista în posesiunea unei monade; ea cere nu singurătatea, ci comuniunea, sau diversitatea cea bu­nă a iubirii” (apud D. Stăniloae, op. cit., vol. 1, p. 403).

Aşa­­dar, acest “mister al singularului şi al pluralului” dă cheia de înţelegere a locului de la care am pornit: Sfatul Treimic i-a hotărât şi i-a făcut pe ei bărbat şi femeie ca pluralitate a uma­nului – după mode­lul arhetipal al plu­ralităţii personale sau ipostatice a lui Dumnezeu Însuşi.

Cineva ar putea obiecta, însă, că pluralitatea ar fi putut primi o altă expresie decât cea sexuală. Aici, pe lângă observaţia că teologia n-are ca obiect de stu­diu eventualităţile ipotetice, ci datele consemnate prin Revelaţie, intervine, cu suficientă plauzibilitate, expli­caţia celebră a Sf. Grigorie de Nyssa (împărtăşită şi de mulţi alţi Sf. Părinţi: Maxim Mărturisitorul, Ioan Damaschin, Simeon Noul Teolog etc.): în preştiinţa Lui, pre­vă­zând căderea adusă de păcat, Dumnezeu a creat sexele, ca antidot relativ împotriva morţii, asigurând perpe­tuarea pe această cale a neamului omenesc după păcat, la rând cu celelalte organisme biologice sau animale. Di­fe­­renţierea sexuală (fără legătură cu arhetipul divin şi ţinând de ordinea creaţiei văzute) apare astfel ca fiind supra­pusă prevenitor peste pluralitatea de tip personal (“chip” al arhetipului şi temei al ordinii spirituale) – şi deci secundară în plan ontologic faţă de aceasta.

Bărbatul (Adam) a fost făcut întâi, ca rădă­cină a întregii umanităţi viitoare. Orice dife­renţiere ul­te­­rioară – sexuală, personală, etnică – se afla po­ten­ţial în el, ca pădurea într-o sămânţă, urmând să se desfăşoare la vremea potrivită, în liniile de forţă ale “planului divin” (sophía necreată), dar şi cu aportul liber­­tăţii per­sonale (“li­berul arbitru”). În virtutea ana­logiei cu “chipul” fiinţial al Creatorului, ca şi în vir­tutea acestei indefinite poten­ţia­lităţi multiplicator-diversificatoare, fiinţa umană a fost complinită din sine însăşi (Eva “dedusă” din “coasta” lui Adam), căci “nu este bine să fie omul singur”, adică lipsit de o alteritate “pe potriva lui” (Facerea 2, 18), iar lao­laltă bărbatul şi femeia (ipostasul patern şi ipostasul matern al uneia şi aceleiaşi umanităţi), încă dintru în­ceput, au primit de la Dumnezeu binecuvântarea (nu “porunca”, cum greşit se învaţă îndeobşte, sub suges­tia imperativului gramatical!) de a creşte şi de a se înmulţi, înstăpâ­nindu-se cali­tativ asupra pământului (ceea ce va să zică: nu la concurenţă în sens numeric cu “dobi­toacele”, deşi primiseră şi aces­tea, mai înainte, aparent aceeaşi binecuvântare, şi nici în felul celor necugetătoare, ci prin asu­marea responsabilă a unei demnităţi existenţiale de tip regal, în mod expres şi mai dinainte conferite în Sfatul de Tai­nă al Sfintei Treimi – cf. Facerea 1, 26).

Cred că ar trebui evitată o confuzie care se fa­ce în mod curent, prin deducţie automată: cea între sex şi sexualitate. Sexul ţine de structura ontologică a o­mu­­lui (“bărbat şi femeie i-a făcut pe ei”), având de­sigur nu numai implicaţii materiale, ci şi profund spirituale, în vreme ce sexualitatea, în înţelesul biologic care i se dă după cădere şi după îmbrăcarea “hainelor de piele” (cf. Facerea 3, 21), este doar o întrebuinţare derivată şi con­jucturală a sexului, necesară în prezenţa păcatului, dar ne-necesară în absenţa lui.

Sexul există înaintea sexu­alităţii şi subzistă abo­lirii ei, marcând umanul în toată devenirea lui. Istoria sexualităţii nu este decât intervalul indefinit din­tre sexul fără sexualitate al condiţiei originare (caracterizate prin castitatea “în­ge­­rească”, prin goliciunea cea fără de ruşine) şi sexul fără sexualitate al Împărăţiei finale (“Că la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer” – Matei 22, 30). Rezultă limpede că moartea şi se­xu­a­litatea reprezintă “to­varăşii de drum” ai păcatului. Unde nu mai este păcat, nu mai este nici moarte (“Moarte, unde-ţi este bol­dul?” – I Corinteni 15, 55), nu mai este nici sexuali­tate (“…nici nu se însoară, nici nu se mărită…”). Moartea ne este vrăjmaşul cel mare, ce va fi ultimul nimicit (cf. I Co­rinteni 15, 26), temeiul acestei nimiciri fiind pus de Hristos, Cel ce „cu moartea pre moarte a călcat”. Se­xualitatea este un vrăjmaş mai puţin redutabil, ce poate fi în­frânt “din mers”. Castitatea desăvârşită a vieţii lui Iisus (“Noul Adam”) şi a Mariei (“Noua Evă”) stă pildă şi chezăşie pentru această putinţă, experimentată din plin în asceza de tip monahal şi în realitatea lumesc-nelumească a sfinţeniei. Se aboleşte însă sexualitatea ca funcţie biologică, nu condiţia sexuată în sine. Nici înălţat la cer, Iisus, în omenitatea Lui, nu în­cetează de a fi băr­bat, după cum, nici luată la cer, Maica Fecioa­ră nu încetează să fie femeie – şi ca atare vor rămâne în veci. În starea monahală, fiecare persoană trăieşte castitatea în condiţia internă a sexului său. Iar la înviere, când tot sufletul îşi va recă­păta trupul aferent, fără de care omenitatea nu este deplină, trupurile acelea transfi­gurate nu vor înceta să fie structural ceea ce au fost, chiar dacă modificărilor calitative (cf. I Corinteni 15, 42-52) li s-ar putea adă­uga, cum cred mulţi dintre Părinţi, şi anumite modificări mor­fo­logice (cf. D. Stăniloae, Teologia dogmatică ortodoxă, ed. cit., vol. 3, p. 403 şi urm.). De la Adam şi Eva până la sfârşitul vea­curilor, ba şi în vecii vecilor, tră­im, ne mântuim şi veşnicim fiecare ca bărbat sau ca femeie. Cuvântul apostolic de la Galateni 3, 28, că în Hristos “nu mai este parte bărbătească şi parte fe­meiască”, nu trebuie înţeles ca anulare sau desfiinţare a împărţirii în sexe (aceasta nu rezultă ca atare din nici o spusă a lui Hristos şi din nici un alt loc biblic), ci ca trans­cendere a acestei împăr­ţiri, adică – urmând celor spuse de Dom­nul la Matei 22, 30 – ca abolire a regimului sexual impli­cat de cădere (“însuratul”, “măritişul”, “cunoaşterea” trupească şi procreaţia biologică, “războiul sexelor”), redobândindu-se prin har “viaţa îngerească” şi unitatea ipo­statică a firii noastre dintâi. Omul este chemat “să învingă” divizi­unile creaţiei (Sf. Maxim Mărturisitorul), în sensul tota­lizării lor mistice, a acelei unificări în principiul suprem a tot ce există şi care este Logos-ul creator, “că­ci în El [în Hristos] a binevoit [Dumnezeu] să sălăşluiască toată plinătatea, şi prin El pe toate întru El să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri…” (Coloseni 1, 19-20; cf. şi Efeseni 1, 10).

Aşadar, din perspectivă eschatologică, sexualitatea trece, sexele rămân. Masculinul şi femininul sunt mărci eterne ale umanului, într-o complementaritate care depăşeşte conjuncturalul, „intervalul” condiţiei actuale, regăsindu-se pure în absolut, în comuniunea harică a veşnicei Împărăţii, anticipată ritual în Sfânta Taină a Cununiei, prin în-cununarea Mirelui şi Miresei – paradigmă solemnă a omenităţii îndumnezeite. În strălumina acestei paradigme, statornicite şi binecuvântate de Dumnezeu, homosexualul, în animalitatea lui netranscendentă şi goală de sens, refuzînd plinătatea ontologică şi mistică a Nunţii eikonice, îşi asumă condiţia unui avorton al firii omeneşti, aşa cum diavolul şi-a asumat, prin patosul discordanţei, condiţia de avorton al firii îngereşti.

Spre deosebire însă de îngerul căzut, omul, oricât de păcătoşit, mai păstrează – din mila lui Dumnezeu – o şansă de mântuire. Creştineşte vorbind, homosexualul este „fratele nostru bolnav”. Şi noi, ceilalţi, bolim cu toţii de păcate mai mari sau mai mici, ca nişte biete fiinţe muritoare ce suntem, căci numai Fiul Omului „cel fără de moarte” a fost şi „singurul fără de păcat”. Oare păcătoşi fiind, nu vom înţelege păcătosului? Sau nu vom ierta celui greşit, ca şi noi să năzuim iertarea Tatălui ceresc? Păcatul se cade să-l urâm, dar pe păcătos să-l iubim cu frăţească milă şi compasiune, desigur în nădejdea izbăvirii lui. Iar dacă nu răzbim cu sfatul, nici cu fapta binevoitoare, atunci să stăruim a ne ruga pentru „fratele nostru bolnav”, căci ce nu e cu putinţă oamenilor, e cu putinţă lui Dumnezeu, Cel ce „nu vrea moartea păcătosului, ci îndreptarea lui”.

V-aţi rugat vreodată pentru un homosexual?

Răzvan CODRESCU

* Serie în care au apărut până acum: Răzvan Codrescu, Teologia sexelor şi Taina Nunţii. O introducere ortodoxă în antropologia conjugală (2002), Pr. Marc-Antoine Costa de Beauregard, Teologia sexualităţii. Heterosexualitatea şi homosexualitatea din perspectivă creştină (2004) şi Daniel Cornea, Sexualitatea. O privire din tinda Bisericii (2004).

** D-l Florin Buhuceanu bunăoară, liderul „Accept”-ului, intelectual altminteri nu lipsit de calităţi, a fost student teolog ÅŸi Å£ine, în frondă deschisă cu Biserica, să convingă la orice ocazie, prin mass-media sau prin conferinÅ£e publice, că homosexualitatea este nu doar îngăduită, ci chiar plăcută lui Dumnezeu! ÃŽn faÅ£a unei astfel de atitudini, impasibile de ani întregi la toate evidenÅ£ele credinÅ£ei, îţi vine până la urmă să-i răspunzi – neelegant – cu acel proverb românesc care spune că nu poÅ£i fi ÅŸi cu ceva undeva, ÅŸi cu sufletul în rai…

*** Homosexualilor le place – contravenind şi în această privinţă concepţiei creştine despre om ca făptură liberă şi responsabilă – să invoce o pretinsă „fatalitate genetică”. Dar o „genă a homosexualităţii” nu s-a descoperit încă, iar argumentul fatalist cade, dincolo de orice alte considerente, în faţa numeroaselor cazuri de homosexuali vindecaţi. Ca să nu mai spunem că, invocând astfel determinarea genetică, în chip de scuză universală, orice aberaţie comportamentală (inclusiv pornirile criminale) ar putea să pretindă legitimitate „naturală”!

**** “Şi l-a făcut Dumnezeu pe om după chi­pul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; băr­bat şi femeie i-a făcut”.

CINE PE CINE DISCRIMINEAZÄ‚?

Către Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării

Stimate Domnule PreÅŸedinte Asztalos Csaba,


Continue reading

HOMOSEXUALII fuck cultura romana pe din dosul ICR-ului pentru ca asa-i place lui Patapievici


*

“Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără ÅŸira spinării.” (din „Politice“ de H.R. Patapievici – alte citate ale presedintelui ICR, mai jos)

Reporterii ZIARUL au intrat in posesia unei replici stupefiante adresata de Horia Roman Patapievici unui deputat, Dragos Dumitriu, care a adresat o interpelare parlamentara cu privire la finantarea de catre Institutului Cultural Roman a unei delegatii de homosexuali care a participat la un zaiafet de pidosnici in Suedia. Patapievici justifica finantarea homosexualilor prin atribuirea de valoare culturala tolerantei in ideea prezentarii diversitatii culturii Romaniei peste hotare. Ce-are de-a face cultura nationala cu “dusurile aurii” (practica comuna a homosexualilor care consta in umectarea reciproca cu urina) si cu ventilatul fecalei stie doar ministrul secretar de stat Horia Roman Patapievici.

Costurile deplasarii participantilor romani la Festivalul homosexualilor de la Stockholm, din 2007, au fost de 8.715 RON, reprezentand cheltuieli de masa si onorarii (?!). Doi reprezentanti ai homosexualilor din Romania au fost ambasadorii sexului pervers autohton. Pentru “strangerea legaturilor” dintre “ambasadorii” nostri si poponautii suedezi, ICR Stockholm a primit si un premiu de la o organizatie “culturala” LGBT (Lesbian, Gay, Bisexual and Transgender). Am inteles astfel ca schimbarea de fluide si pupicuri anale a dus la succese culturale recompensate. Incurajati, reporterii ZIARUL au contactat o functionara a ICR, Laura Dobrescu, pentru a afla exact cum putem beneficia si noi, heterosexualii, de excursii in grup in strainatate pe banii ICR. Angajata ICR ne-a raspuns ca pentru a fi eligibili trebuie sa prezentam o activitate destul de ampla, dar nu am inteles daca chiar in fata lui Patapievici trebuie sa prestam sau in fata unei comisii mai vaste de specialisti in toleranta si sexologie culturala.

Obiectiv strategic “dosnic”


Continue reading