Adevărat, a Înviat!
Parintele Gheorghe Calciu: Patimile, moartea ÅŸi ÃŽnvierea Domnului *
Una din cântările de la slujba Vecerniei începe aÅŸa: „Hristoase, Cel ce cu patima Ta ai întunecat soarele ÅŸi cu lumina învierii Tale ai luminat toate…â€. ÃŽn numai câteva cuvinte sunt evocate cele două momente de la sfârÅŸitul vieÅ£ii pământeÅŸti a Domnului Iisus: moartea, precedată de convulsiile suferinÅ£elor, ÅŸi învierea, precedată de moarte ÅŸi îngropare. Este aici confruntarea dintre două stihii antagoniste, care adică nu pot convieÅ£ui împreună, întunericul ÅŸi lumina.
Sfântul Evanghelist Luca, în concordanţă cu ceilalÅ£i doi sinoptici, ne relatează astfel momentul ÅŸi cadrul cosmic în care s’a petrecut moartea pe cruce a Mântuitorului nostru: „Şi era acum ca la al ÅŸaselea ceas (adică în jurul amiezii), ÅŸi întuneric s’a făcut peste tot pământul până la ceasul a nouălea (adică pe la trei după amiază); ÅŸi s’a întunecat soareleâ€. […] Åži Iisus, strigând cu glas mare, a zis: Părinte, în mâinile Tale ÃŽmi pun duhul. Åži aceasta zicând, Åži-a dat duhulâ€.
Aşadar, bezna cuprinde pământul în plină zi, soarele devine neputincios, Iisus Îşi dă duhul pe cruce, în timp ce cosmosul îi devine solidar.
Când e vorba de dispariţia luminii, cuvântul cel mai frecvent este verbul a stinge: în forma tranzitivă: a stinge o lumânare, o lampă, o candelă, un bec electric, a stinge un incendiu, şi, la modul generic, a stinge lumina; iar în forma intranzitivă, a se stinge: s’a stins lumânarea, lampa candela, becul electric, s’a stins focul din vatră.
Acelaşi verb însă este folosit şi când e vorba de viaţa unui om: dacă e în agonie, se stinge încet, dacă a murit, s’a stins din viaţă.
Este exact ce se petrece pe Golgota: în timp ce Iisus se stinge pe cruce, lumina se stinge de pe faţa pământului.
Noi ştim însă că lumina pământului, în timpul zilei, vine de la soare. Dacă ar fi să tâlcuim fenomenul de pe Golgota după ştiinţa şi raţiunea noastră, ar trebui să abordăm întâi cauza şi apoi efectul şi să citim: soarele s’a stins, şi întuneric mare s’a făcut peste tot pământul. Dar ordinea din Scriptură e răsturnată: ni se oferă efectul, adică întunericul, dar nu şi cauza.
Să observăm însă, încă o dată, că soarele nu s’a stins, ci doar s’a întunecat, adică a pălit sub împresurarea întunericului. Chiar dacă am presupune că întunericul a fost cauzat de o eclipsă de soare, aceasta nu putea să dureze mai mult de trei minute, dar aici e vorba de trei ore. În cazul acesta se naşte întrebarea: de unde a venit întunericul, dacă el nu e altceva decât absenţa luminii?
Ei bine, dragii mei, gândul ne duce la momentul de dinainte de facerea lumii, când, aşa cum ne spune Sfânta Scriptură, totul era o genună, adică un haos întunecat al materiei create din nimic, dar încă informe: „şi întuneric era deasupra genunii; şi Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor. Şi a zis Dumnezeu: Să fie lumină! Şi a fost lumină. Dar de unde venea lumina, de vreme ce ne aflăm în ziua întâi, iar soarele şi luna vor fi create doar în ziua a patra? Ei bine, aceasta era lumina necreată, latentă în fiinţa lui Dumnezeu, şi pe care El a activat-o prin cuvânt. Revenind pe Golgota, avem motive să credem că Dumnezeu-Tatăl Şi-a resorbit lumina pentru trei ore, adică pe durata agoniei lui Iisus, făcându-Şi simţită prezenţa şi răspunzând astfel strigătului disperat al Fiului Său: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M’ai părăsit? Nu, Tatăl nu-Şi părăsise Fiul. Dimpotrivă, El participă, atotputernic şi deasupra oricărei suferinţe, la patima şi moartea Fiului Său, pe care Acesta şi le asumase – depăşindu-şi clipa de şovăială din grădina Ghetsimani – , şi acceptase să soarbă paharul amărăciunii până la fund.
Dreptmăritori creştini,
Iată-ne ajunÅŸi în Duminica PaÅŸtilor, când preotul iese în faÅ£a credincioÅŸilor Å£inând în mână o făclie aprinsă ÅŸi îi îndeamnă: „VeniÅ£i de primiÅ£i lumină!†Urmează cântările pascale, în care abundă cuvintele lumină, luminos, strălucire, strălucitor, precum: „Să ne curăţim simÅ£irile ÅŸi să-L vedem pe Hristos strălucind cu neapropiata lumină a învieriiâ€; sau: „Luminează-te luminează-te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit!†Dacă ne întoarcem la cântarea Vecerniei, cu care am început, vom auzi din nou: „Hristoase, Cel ce cu patima Ta ai întunecat soarele ÅŸi cu lumina învierii Tale ai luminat toateâ€.
Nedumerirea noastră însă vine din aceea că verbele a lumina, a străluci, sau derivatele lor, nu se află în nici una din relatările celor patru Sfinţi Evanghelişti asupra învierii Domnului. De la ei ştim, de pildă, că schimbarea la faţă de pe muntele Taborului L-a înfăţişat pe Domnul transfigurat, cu veşmintele strălucitoare , că îngerul care I-a vestit învierea avea înfăţişarea unui fulger , dar nici o menţiune despre propria Sa strălucire. Dimpotrivă, Maria Magdalena l-a confundat cu grădinarul, ucenicii Luca şi Cleopa l-au luat pe ca un drumeţ oarecare, tot ca unui drumeţ i s’au adresat cei şapte ucenici ai Săi (inclusiv Petru şi Ioan) pe malul Mării Tiberiadei ; aşadar, nimic care să arate strălucirea unui Înviat din morţi, nimic care să contrabalanseze, triumfător, întunericul din jurul Crucii.
Şi totuşi, dragii mei, învierea Domnului nu a fost lipsită de strălucire, dar nu exterioară, în văzul lumii, asemenea unui spectacol de senzaţie – aşa cum ni-L înfăţişează neinspirata iconografie occidentală –, ci în intimitatea mormântului, când pereţii de piatră s’au pomenit inundaţi de lumina trupului care se subtiliza prin îndumnezeire, îşi părăsea giulgiurile păstrându-le forma şi ieşea prin toţi porii materiei stâncoase. În aura acestei lumini‚ a pogorât Hristos mai întâi în iad, de unde i-a tras afară pe morţii care-L aşteptau în întuneric, începând cu Adam şi Eva, aşa cum ni-L înfăţişează tradiţia răsăriteană în singura reprezentare iconografică a învierii.
Revenit printre ai săi, El se reconstituie într’un Iisus pe Care propriii Lui ucenici, stând la masă cu Cel pe care-L crezuseră un străin, nu îndrăzneau să-L întrebe: Cine eşti Tu?, ştiind că este Domnul. Lumina învierii nu a avut martori, dar o cunoaştem prin credinţă.
Pe toate acestea le făcea în pregătirea apostolilor pentru următorul mare eveniment din viaţa Sa pământească, înălţarea la cer.
IubiÅ£ii mei, aÅŸ vrea să ÅŸtiÅ£i că ÃŽnălÅ£area Domnului este o sărbătoare tot atât de importantă ca ÅŸi ÃŽnvierea ÅŸi că ele, deÅŸi prăznuite la date calendaristice diferite, nu pot fi gândite decât împreună. AÅŸa cum, în iconomia divină, Vinerea Patimilor a fost necesară pentru Duminica PaÅŸtilor, tot astfel Duminica PaÅŸtilor a fost necesară pentru Joia ÃŽnălţării, iar Joia ÃŽnălţării a fost necesară pentru cea de A doua Venire, Judecata de Apoi ÅŸi constituirea ÃŽmpărăţiei Cerurilor. ÃŽnălÅ£area era menită să încheie ciclul pământesc al Domnului ÅŸi fusese anunÅ£ată de El cu mult înainte. I-a spus-o ÅŸi Mariei Magdalena, îndată după înviere: „Nu te atinge de Mine, că încă nu M’am suit la Tatăl Meu; ci mergi la fraÅ£ii Mei ÅŸi spune-le: Mă voi sui la Tatăl Meu ÅŸi Tatăl vostru ÅŸi la Dumnezeul Meu ÅŸi Dumnezeul vostruâ€.
Pe de o parte, era normal ca Iisus să Se Întoarcă în cer, de unde venise, şi, pe de alta, era normal ca El, odată întors, să pregătească locuri pentru noii veniţi de pe pământ. Înălţarea înseamnă imponderabilitate. Iisus îşi arătase această însuşire dumnezeiască în două momente, umblând pe apa mării şi transfigurându-Se pe Tabor, dar acestea erau circumstanţiale, nu permanente şi definitive; înălţarea propriu-zisă va fi permanentă şi definitivă. El şi-a chemat ucenicii într’un loc anume, spre Betania, le-a poruncit să răspândească Evanghelia în toată lumea, Şi-a ridicat mâinile asupră-le şi i-a binecuvântat, după care S’a înălţat la cer.
ÃŽnvierea nu a avut martori, dar înălÅ£area a avut. ÃŽnvierea a fost receptată cu îndoieli ÅŸi necredinţă. Iată de ce noi sărbătorim PaÅŸtile cu aserÅ£iunea Hristos a înviat!, la care ni se răspunde cu confirmarea Adevărat, a înviat! nălÅ£area însă a fost o despărÅ£ire izvorâtoare de lumină, de vreme ce ucenicii s’au întors în Ierusalim „cu bucurie mareâ€. Iată de ce în cărÅ£ile noastre de slujbă nu există o salutare similară cu aceea de la PaÅŸti. Nu se spune [Hristos S’a înălÅ£at!, Adevărat, S’a înălÅ£at!], pentru că asupra înălţării nu au existat îndoieli sau necredinţă. Faptul că unii creÅŸtini folosesc această salutare, din neÅŸtiinţă sau exces de evlavie, nu este atestat de Biserică.
Să mai reţinem o rânduială a iconomiei dumnezeieşti. La patruzeci de zile de la naştere, Pruncul Iisus era întâmpinat în templu de către Dreptul Simion, care, luându-L în braţe, L-a mărturisit ca Mântuitor trimis de Dumnezeu-Tatăl. La patruzeci de zile după înviere, Iisus era întâmpinat de către Însuşi Dumnezeu-Tatăl, care Şi L-a aşezat, întru slavă, de-a dreapta Sa. Iată o emoţionantă simetrie divină!
Iubiţii mei fii sufleteşti,
Am început cu nedumerirea că bucuria, veselia, lumina, strălucirea, jubilaÅ£ia pe care le avem noi în sărbătorirea PaÅŸtilor nu se regăsesc ÅŸi în paginile SfinÅ£ilor EvangheliÅŸti. Åži totuÅŸi, ele există, într’un text al Sfântului Luca. La una din întâlnirile pe care Domnul le-a avut cu ucenicii Săi între înviere ÅŸi înălÅ£are, le-a spus: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am grăit pe când încă eram împreună cu voi, că toate cele scrise despre Mine în legea lui Moise, în profeÅ£i ÅŸi în psalmi trebuie să se plinească. Atunci le-a deschis mintea ca să înÅ£eleagă Scripturileâ€. Or, a-i deschide cuiva mintea înseamnă, de fapt, a i-o lumina. Există ÅŸi expresia curentă a insului care, în sfârÅŸit, a înÅ£eles ceea ce nu înÅ£elesese până atunci: – Acum, da, m’am luminat!
Înţelegerea este în primul rând o virtute a minţii, a intelectului. Noi, cei de astăzi, nu mai plutim în întunericul ignoranţei celor de demult, ci cunoaştem, chiar dacă doar elementar, ce înseamnă patimile, moartea şi învierea Domnului Iisus.
Dar, pe lângă înÅ£elegere, mai e ceva, trăirea. Nu e destul să prăznuieÅŸti PaÅŸtile, ca o petrecere oarecare; important e să simÅ£i sărbătoarea vie în interiorul tău sufletesc, că ea face parte din fiinÅ£a ta lăuntrică. . Pentru aceasta însă e nevoie de pregătire, de post, de rugăciune, de spovedanie, de milostenie. Numai astfel putem intra în duhul unei cântări pascale pe care v-o repet: „Să ne curăţim simÅ£irile ÅŸi să-L vedem pe Hristos strălucind cu neapropiata lumină a învieriiâ€. AÅŸadar, curăţirea simÅ£irilor, aceasta e condiÅ£ia esenÅ£ială pentru accesul fiecăruia din noi la inaccesibila lumină a învierii; doar aÅŸa imposibilul devine posibil, minunea învierii se petrece în chiar sufletul tău.
Fie ca şi în anul acesta să simţim în Sărbătoare nu numai lumina soarelui, dar şi strălucirea Celui a făcut soarele, şi să cântăm laolalaltă:
„Ziua Învierii, şi să ne luminăm cu prăznuirea şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm; să zicem:
FraÅ£ilor, ÅŸi celor ce ne urăsc pe noi, să iertăm toate pentru ÃŽnviere, ÅŸi aÅŸa să strigăm: Hristos a înviat din morÅ£i, cu moartea pe moarte călcând, ÅŸi celor din morminte viaţă dăruindu-leâ€.
* * *
Pastorala de PaÅŸti a IPS Arhiepiscop ÅŸi Mitropolit Bartolomeu
†B A R T O L O M E U
Eminescu ÅŸi ÃŽnvierea
Întunericul primordial precedase lumina creaţiei; lumina învierii este precedată acum de un doliu la scară cosmică.
Toate arătările Domnului de după înviere au avut un singur scop, anume să-i convingă pe oameni, începând cu ucenicii Săi, că El, Cel capabil acum să intre într’o casă cu toate uşile încuiate, dar totodată să-i ofere lui Toma proba simţului tactil, este una şi aceeaşi Persoană cu Cel care murise pe cruce: acelaşi Iisus, acelaşi Hristos, acelaşi Fiu al lui Dumnezeu, acelaşi fiu al Mariei, acelaşi Mântuitor.
din mila lui Dumnezeu,
Arhiepiscop al Vadului, Feleacului ÅŸi Clujului,
Mitropolit al Clujului, Albei, CriÅŸanei ÅŸi MaramureÅŸului,
iubitului meu cler şi popor, har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru,
iar din parte-mi, arhiereşti binecuvântări.
Author Archives: anteu
INEDIT – PARINTELE STANILOAE: Trebuie să avem un stat cât mai creÅŸtin
ÃŽn primăvara anului 1993, cu numai câteva luni înainte de trecerea în lumea celor drepÅ£i, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae a primit cu smerenie să ne împărtăşească nouă, fondatorilor de azi ai revistei „Vegheaâ€, studenÅ£i pe atunci, un strop din înÅ£elepciunea sa. Venisem din BraÅŸov, aproape de locul naÅŸterii Părintelui, iar acest fapt i-a produs o mare bucurie. Cu duioasă blândeÅ£e, Părintele ne-a vorbit despre ortodoxie, protolatinitate, românism, folclor, literatură, istorie. Åži în permanenţă despre Dumnezeu.
Smerenie, înÅ£elepciune, blândeÅ£e, dar ÅŸi îndârjire, spirit luptător degaja personalitatea de statură filocalică a Părintelui Stăniloae. I-am promis, la finalul întâlnirii, că ne vom întoarce. Ne-o fi aÅŸteptat Părintele… încă ÅŸase luni. Dar noi, luându-ne la trântă cu tinereÅ£ile, n-am simÅ£it cum trece timpul. Ne-am întors la Părinte, dar am aÅŸteptat în zadar să ne deschidă uÅŸa. Era tocmai ziua în care alte porÅ£i avea să deschidă Părintele Profesor Dumitru Stăniloae: cele ale Raiului. Nouă nu ne-a rămas decât să-i fim alături pe drumul spre locul său de veci de la Mănăstirea Cernica.
De atunci am rămas cu o datorie de onoare: să ne întoarcem, mereu, către Părintele Stăniloae. Am aflat care au fost ultimele cuvinte ale Părintelui, înainte de a părăsi trupeÅŸte lumea aceasta: cu un glas disperat, a strigat măicuÅ£ei care îi stătea alături: â€Filotee, ne piere neamul!â€. De dincolo de mormânt, strigătul Părintelui ne zguduie. ÃŽn ultima sa clipă, gândul său nu era către sine, căci nu pentru sine a trăit. Ci către noi, cei pe care îi lăsa în urmă. Strigătul său este asemeni unui testament lăsat cu limbă de moarte. Promisiunea făcută în urmă cu 15 ani Părintelui Stăniloae, precum ÅŸi ultimele sale cuvinte, ne obligă să reflectăm asupra învăţăturilor pe care ni le-a oferit cu generozitate atunci ÅŸi pe care vi le împărtăşim astăzi. Åži să reacÅ£ionăm. (Florian Palas) „Omul este o mare tainăâ€
Omul este o mare taină. Eu sunt o mare taină faţă de celălalt, deşi mă deosebesc de alţii şi fiecare se deosebeşte de alţii; fiecare este o taină de necuprins, de nedefinit. Fiecare este o taină, fiecare este mereu nou, fiecare este altfel decât altul, aşa că nu poţi să reduci viaţa persoanei la o ştiinţă precisă, aşa cum pretinde ştiinţa. Fiecare persoană e o mare taină, o taină care mă înalţă, îmi dă o bucurie… De-aş avea toată lumea, dacă n-ar fi o persoană atentă faţă de mine aş fi cel mai nenorocit om. Numai dacă am o persoană care-i atentă faţă de mine, numai atunci mă simt fericit. Deci ce mare lucru este persoana, cine-o poate defini? Ştiinţa nu cred că mai pretinde astăzi că poate defini persoana. De fapt unde a ajuns lumea? Nu mai are nici o înţelegere a tainei; cei mai dinainte de noi aveau altă înţelegere. Omul este o mare taină * Naţionalismul adevărat, ideea de naţiune, de neam, nu poate fi decât o idee morală * Liiceanu cred că-i tare străin de credinţă * Intelectualitatea română de astăzi s-a îndepărtat de ortodoxie * Hristos e mereu nou * Trebuie să avem un stat cât mai creştin * Noi unim luciditatea latină cu sentimentul de taină răsăritean
Continue reading
STAREA DE VEGHE – PiteÅŸtiul după PiteÅŸti: de la hard la soft.
Åži pentru că răul nu este impersonal, o să încercăm să facem niÅŸte referiri concrete. Trăim într-o societate din ce în ce mai secularizată, într-o societate din care, dacă ar fi să ne luăm după reprezentanÅ£ii “religiei†drepturilor omului, ar trebui să dispară orice însemne sau manifestare creÅŸtină din spaÅ£iul public. Ni se par relevante, în acest sens, tentativele de scoatere a icoanelor sau de eliminare a religiei din ÅŸcoli. Toate aceste campanii sunt întreÅ£inute de o reÅ£ea mică, dar activă ÅŸi gălăgioasă, puternic susÅ£inută de vechi structuri ateiste. Este aceeaÅŸi reÅ£ea care a fost împotriva ridicării unei biserici în incinta Universităţii din BucureÅŸti, care s-a împotrivit ridicării Catedralei Mântuirii Neamului sau care a cerut să se scoată rugăciunea “Tatăl nostru†din programele de radio. O reÅ£ea care, în partea ei vizibilă, îi are ca reprezentanÅ£i pe “toleranta†Smaranda Enache, Gabriel Andreescu, Renate Weber, Marius Cernea, Mircea Toma sau Alina Mungiu Pippidi (autoarea lucrării blasfemiatoare “EvangheliÅŸtiiâ€). Fiecare dintre aceÅŸtia reprezintă organizaÅ£ii cu nume pompoase, pretinzând că reprezintă societatea civilă. ToÅ£i aceÅŸtia încearcă să ne servească un PiteÅŸti “softâ€. Dar având aceeaÅŸi finalitate ca ÅŸi PiteÅŸtiul “hardâ€: reeducarea prin spălarea creierelor, depersonalizarea, ruperea nodurilor etnice, batjocorirea Bisericii ÅŸi a Mântuitorului Iisus Hristos. Este PiteÅŸtiul după PiteÅŸti.
ÃŽntr-un articol din acest număr al revistei publicăm o mărturie de excepÅ£ie a unui om care a trecut prin iadul închisorii de la PiteÅŸti, blândul Nicolae Purcărea. Acesta descrie supliciile îndurate de dânsul ÅŸi de către studenÅ£ii generaÅ£iei sale în perioada Săptămânii Patimilor. Sunt experienÅ£e halucinante, de înfruntare faţă către faţă a satanei. Åži cu toate torturile extreme la care a fost supus dânsul, ÅŸi alÅ£ii ca dânsul, la întrebarea ÅŸefului echipei de reeducatori, Å¢urcanu, dacă mai există cineva care crede în Dumnezeu, ridică mâna. Sub spectrul reînceperii torturilor. Dar, iată că Dumnezeu a îngăduit breÅŸe în acest mecanism satanic, pentru ca mărturisirea lui să fie o dovadă a Atotputerniciei lui Dumnezeu. Citind acest material despre PiteÅŸtiul “hardâ€, veÅ£i observa sursa inspiraÅ£iei Alinei Mungiu Pippidi, această nouă preoteasă a societăţii civile. Atât de asemănătoare cu vechea preoteasă a regimului ateu bolÅŸevic, Ana Pauker.
În faţa atâtor atacuri împotriva fundamentelor noastre sufleteşti, ne-am hotărât să ne îndeplinim datoria noastră de creştini, de a-l mărturisi pe Hristos şi de a reacţiona împotriva atacurilor nedrepte îndreptate împotriva Bisericii Ortodoxe Române.
Noua noastră publicaÅ£ie se numeÅŸte “Vegheaâ€. Un titlu care îi plăcea grozav magistrului nostru, Petre Å¢uÅ£ea. Ne place ÅŸi nouă. Debutăm în Sfântul Post al ÃŽnvierii Domnului, tocmai perioada care descoperă semnificaÅ£ia postului, a santinelei care se găseÅŸte la datorie, a celui care ÅŸtie că are de dus o luptă ÅŸi că această luptă, dincolo de socotelile noastre, ne angajează în toate ipostazele, inclusiv în ipostaza istorică. Pentru că nu suntem chemaÅ£i să fim doar creatori de istorie, ci să fim răspunzători chiar atunci când nu o creăm sau atunci când ni se pare că mai putem rămâne departe de ea.
IVANESCU: Dinescu a fost complice la moartea lui Preda
IVANESCU: DINESCU A FOST COMPLICE LA MOARTEA LUI PREDA
Directorul Editurii Junimea pune decizia de colaborare pe care a primit-o de la CNSAS pe seama razbunarii lui Mircea Dinescu.
Cezar Ivanescu sustine ca nu a colaborat cu Securitatea
„Motivul pentru care s-a dat aceasta decizie este ca l-am acuzat pe Mircea Dinescu ca a fost complice la moartea lui Marin Preda.“ Cu aceasta acuzatie, pe care a lansat-o de altfel inca din 1980, la moartea marelui prozator, se apara poetul Cezar Ivanescu de decizia CNSAS privind colaborarea cu Securitatea, data marti. Desi Mircea Dinescu, membru al Colegiului, fiind plecat in Franta, nu a participat la sedinta de marti a CNSAS, in care s-a votat verdictul pentru Ivanescu, acesta din urma este convins ca la mijloc este vorba de o razbunare, cu atit mai mult cu cit, spune el, nu a fost chemat la audieri. Surse din cadrul Colegiului sustin insa ca acesta a declinat invitatia de a se prezenta la sediul CNSAS.
„Eram considerat un individ periculos. Am facut de mai multe ori greva foamei si am atacat deschis PCR si Securitatea. Dupa debutul din 1968 am fost sapte ani interzis de cenzura si doar dupa interventia maestrului Preda la Burtica am putut publica din nou“, justifica Cezar Ivanescu de ce este „falsa“ decizia CNSAS. Poetul iesean sustine ca Securitatea a incercat sa-l racoleze insa pe cind era student la Facultatea de Filologie din Iasi, in anii ’60, dar a refuzat si a fost lasat in pace. „Am fost chemat la sediul lor de pe Sararie. Voiau sa-mi dea o misiune clara: sa le obtin cursul de estetica al profesorului Alexandru Husar. Am refuzat, iar a doua oara cind m-au mai cautat le-am zis ca am de invatat si nu am vreme de asa ceva. M-au lasat in pace“, sustine Cezar Ivanescu. Surse din CNSAS spun insa ca tocmai din perioada studentiei dateaza angajamentul si notele pe baza carora s-a luat decizia de colaborare.
Poetul sustine ca nu a scris niciodata nimic pentru Securitate si, ca urmare, decizia CNSAS nu poate avea la baza decit influenta lui Dinescu. „L-am acuzat ca, dupa ce Preda bause o zi intreaga la Cartea Romaneasca (n.r. – editura la care era director), l-a luat citeva ore si a venit cu el mai beat. Iar Dinescu niciodata nu mi-a raspuns unde a fost in acele ore cu Preda si ce a facut“, ataca Cezar Ivanescu. Dinescu a fost in viziunea acestuia complicele altor scriitori, care, in aceeasi zi de 15 mai 1980, i-ar fi dat lui Marin Preda sa mai bea citeva bauturi, in cadrul unei aniversari la celebra Casa de Creatie de la Mogosoaia. Marin Preda a murit apoi noaptea, oficial din cauza unei asfixii mecanice, speculindu-se insa ca a fost ucis de Securitate. „Le-am zis atunci: «Daca l-a omorit Securitatea, voi ati fost securistii»“, spune Ivanescu.
Mircea Dinescu considera puerile acuzatiile lui Ivanescu. „Sint lucruri care se pot verifica. Am fost la Marin Preda la editura in acea zi, dar nu am baut cu el“, spune poetul. Istoria conflictului intre cei doi a mai avut doua episoade efervescente. Unul inainte de 1989, cind Cezar Ivanescu a intervenit intr-o altercatie fizica intre scriitorul Iulian Neacsu, pe de o parte, si Mircea Dinescu cu Dorin Tudoran, de cealalta parte. „Ivanescu a fost martorul acuzarii in acel proces si a spus in instanta ca eu l-am injurat pe Ceausescu. Am primit o amenda de 3.000 de lei si o pedeapsa cu suspendare“, povesteste Dinescu. Celalalt episod s-a produs in 1990, cind Ivanescu si Neacsu au fost concediati de la Uniunea Scriitorilor, la conducerea careia tocmai ajunsese Dinescu.
Soc in scriitorime
Decizia CNSAS i-a surprins pe scriitori, dat fiind profilul lui Cezar Ivanescu, insa parerile sint impartite. „El are un stil justitiar, spune inechivoc lucrurile si nici nu cred ca este o fire santajabila. Nu pot sa cred ca a colaborat“, spune criticul iesean Valentin Ciuca, directorul Societatii Junimea. „Ma surprinde decizia CNSAS si cred ca ea poate afecta imaginea Uniunii, insa nu cred ca CNSAS ar putea fabrica probe“, spune scriitorul Nichita Danilov, unul dintre scriitorii cu care Ivanescu a fost in conflict. (Mirela CORLATAN – Cotidianul
– Aparut in editia din 31 Ianuarie 2008)
Cititi mai jos un interviu cu fratele lui Marin Preda si
NOTA INFORMATIVA a lui Ion Caraion data la SECURITATE privind interogarea lui Marin Preda de catre un consilier sovietic dupa aparitia romanului DELIRUL
“Cele ce urmeaza mi-au fost povestite în seara zilei de 7 iunie crt., la el acasa, de Ov. S. Crohmalniceanu. La rîndul sau, el cunostea cele povestite de la Titus Popovici. ÃŽntruna din saptamînile de pe la sfîrsitul lui aprilie sau începutul lunii mai, Marin Preda se afla pe strada, catre ora prînzului, împreuna cu Titus Popovici. Discutau. Cînd, deodata, Preda, facînduse ca deabia în clipa aceea îsi aduce aminte de un lucru pe care tocmai era sal dea uitarii, îi spune însotitorului sau ca peste vreo ora, în chiar aceeasi zi, urmeaza ca în biroul directorial al Editurii Cartea Româneasca sal aiba musafir pe consilierul cultural sovietic în România. Acesta îi solicitase în mod expres o audienta si ziua fixata primirii consilierului se întîmpla sa fie chiar ziua aceea.
Pe scurt, Preda îl invita pe Titus Popovici, daca vroia, sa fie de fata, sa fie martor la discutia care urma sa aiba loc. Invitatie facuta din simpla întîmplare poate sau dintrun foarte abil calcul (cine stie!…), data fiind calitatea lui Titus Popovici, de membru al Comitetului Central al PCR. ÃŽn orice caz, la întîlnirea cu consilierul cultural sovietic, întîlnire întîmplata cu oarecare timp înaintea aparitiei în “Literaturnaia Gazeta” a articolului semnat K. Savel, parese si îndreptat împotriva autorului “Delirului”, sa aflat si Titus Popovici. El povesteste ca, exact la ora anuntata, consilierul cultural sovietic a sosit si ca, dupa o introducere vag amabila privind romanul “Delirul” si personalitatea literara a autorului, deci dupa cîteva formale cuvinte de politete, ia spus lui Marin Preda ca în URSS cartea lui a stîrnit un justificat interes, deoarece în ea este vorba de Antonescu si de razboiul purtat împotriva Uniunii Sovietice, asa încît ar vrea sai puna, cu îngaduinta lui, unele întrebari legate de acest aspect al romanului. ÃŽntrebarile, ierarhic notate pe o hîrtie scoasa din buzunar de catre consilierul cultural sovietic, erau vreo 4045 la numar si chiar daca ele nu sau putut imprima exact în memoria lui Titus Popovici, totusi acesta ia relatat lui Crohmalniceanu ca întreg “rechizitoriul” era astfel gîndit, încît sa se poata stabili pe de o parte în ce masura “Delirul”, în amanuntele structurii sale, a fost o comanda sociala, adica un roman scris la recomandarea si cu sugestiile ideologice ale conducerii românesti de partid, iar pe de alta parte cum are de gînd sal continue autorul, cam ce vor deveni în volumul al doilea eroii primului volum, ce se va întîmpla cu ei, cu fiecare, în rezumat continutul epic si ideologic al finalului cartii. Titus Popovici pretinde ca Preda, în fata avalansei de întrebari, “facuse pe el”. Ferinduse ca sa relateze continutul întrevederii cu consilierul cultural sovietic, dar spunînd ca ea a avut loc întradevar, la rîndul sau Marin Preda ia spus lui Crohmalniceanu ca “dobitocul ala de Titus, care asista cu gura cascata, facuse pe el”.
Continue reading
MOARTEA UNUI MARE POET: CEZAR IVANESCU
Joi 23 aprilie a.c. a murit la Spitalul de Urgenţă din Bucureşti Cezar Ivănescu, unul din cei mai importanţi poeţi ai generaţiilor postbelice, poetul cel mai pur în specie estetică absolută, poetul cel mai muzical în gamă îngerească, la rotirea de de osii inefabile a sferelor celeste; marele poet, în fine, cel mai mare poet român ivit pe testamentul limbii literare eminesciene, dincolo de clasamentele curente, de coterii, şi de canoanele trecerii dintr-o barcă într-alta….
MIRCEA DINESCU urma sa fie deferit Justitiei de Cezar Ivanescu
Lucratura Dinescu-CNSAS anti-Ivanescu
IVANESCU: Dinescu a fost complice la moartea lui Preda
Cezar Ivănescu s-a născut la 6 august 1941 la Bârlad, al doilea fiu al Xantipei ÅŸi al lui Dumitru Ivănescu, dintr-o familie care a mai dat culturii româneÅŸti ÅŸi alte nume strălucite: eminentul lingvist ieÅŸean Gh. Ivănescu, autorul Istoriei Limbii Române, poetul ÅŸi germanistul Aurel Ivănescu, mort în condiÅ£ii necunoscute pe frontul estic al celui de al doilea război mondial, pictoriÅ£a Cici Constantinescu, istoricul D. Ivănescu. După studii liceale la Bârlad, la prestigiosul liceu „Gh. RoÅŸca Codreanu, prin care au mai trecut ÅŸi Al. Vlahuţă, Vasile Pârvan, Garabet Ibrăileanu, Raicu Rion etc., va absolvi Facultatea de Filologie din IaÅŸi, licenÅ£a 1968. Debutează cu versuri în „Flacăra IaÅŸuluiâ€, 1959, într-o rubriucă de „CenacliÅŸti bârlădeniâ€, împreună cu Ion Murgeanu ÅŸi Ion Iancu Lefter. Debutul editorial cu volumul „Rod†1968, despre care criticul Nicolae Manolescu avea să scrie: „Când în proză se va debuta cu cărÅ£i de valoarea Rodului lui Cezar Ivănescu, vom putea vorbi nu de o evoluÅ£ie, ci de o adevărată revoluÅ£ieâ€. Debut în teatru, 1969, cu piesa „Mică dramăâ€, jucată la PiteÅŸti la Teatrul „Al. Davilaâ€, într-un spectacol coupe, cu Vin soldaÅ£ii de Gh. AstaloÅŸ. Poetul este preocupat de originile muzicale ale poeziei, creindu-ÅŸi de timpuriu o mică orchestră numită „la Baaadâ€, titlu ce va anticipa capodopera de dimensiuni monumentale ( 500 de pagini selectate dintr-un manuscrisde 2500 pagini) reamintind prin forÅ£a lui vizionară de maeÅŸtri de altă dată, Eminescu, Arghezi, Aron CotruÅŸ. ÃŽmpreună cu soÅ£ia sa Maria Ivănescu, va traduce lucrarea lui Mircea Eliade, De la Zamolxis la Genghis-han, 1980, Editura ÅžtiinÅ£ifică ÅŸi Enciclopedică, dar ÅŸi celebrul roman al lui Ceiline, „Călătorie a capătul noÅ£iiâ€, Cartea Românească, 1978, pe care îl ÅŸi prefaÅ£ează în versiunea lui românească. Redactor la „Luceafărulâ€, îndrumă în anii ’80 cenaclul „Numele Poetuluiâ€, frecventat de tineri scriitori , mulÅ£i dintre ei deveniÅ£i notorii. Moartea, neaÅŸteptată, l-a surprins la conducerea Editura Junimea din IaÅŸi. A concurat pentru preÅŸedenÅ£ia Uniunii Scriitorilor din România, pierzând suspectabil , în faÅ£a criticului Nicolae Manolescu. Rod, EPL, 1968 ;Rod III, Ed. Cartea Românească, 1975 ; Rod IV, Ed. Cartea Românească, 1977 ; Muzeon, Ed. Eminescu, 1979 ; La Baaad, Ed. Cartea Românească, 1979, Ed. Eminescu, 1996 ; Doina, Ed. Cartea Românească, 1983, 1987 ;Rod, Ed. Albatros, 1985 (Col. „Cele mai frumoase poeziiâ€); La Baaad, PoeÅ£i Români Contemporani, Editura Eminescu, 1996; Ivănescu, Opera poetică, 2 volume, Editura Cartier, 2000. Premiul de debut „Mihai Eminescuâ€, 1968; Premiul Academiei; Premiul NaÅ£ional de Poezie „Mihai Eminescu†(1999); propus la Premiul Nobel pentru literatură. Ca director al Editurii Junimea din IaÅŸi, preia în 2005 proiectul „Români din Paris†al Editurii Oxus din Paris, transpus în româneÅŸte cu acordul lui lui Basarab Nicolescu, marele fizician român „cuantic†totodată autorul unui mirobolant Manifest al Transdisciplinarităţii. Cezar Ivănescu, va fi „recitit cu mirare ÅŸi dragoste†de Constantin Noica: „Am vibrat deosebit la glasurile unor poeme… am rămas rece la atingerea altora, dar peste tot am simÅ£it că este vorba de ceva „sacru†în scrisul d-tale.†Cezar Ivănescu cel dintr-o recomandare nu mai puÅ£in mirabilă a unui alt savant ÅŸi poet Petru CreÅ£ia: „ De aceea vom zice, astăzi ÅŸi mereu, că ne aflăm în timpul bun ÅŸi sfânt ÅŸi vechi cât noi al poeziei româneÅŸti. Åži că ne mai aflăm, spre bucuria ÅŸi cinstea noastră, alături de unul dintre cei mai puri ÅŸi mai sfâşietori reprezentanţă ai poeziei româneÅŸti, poeta magnus.†Dar ÅŸi Cezar Ivănescu din aprecierea „prietenului de o viaţă†Ion Murgeanu, 1993, la propunerea poetului pentru Premiul Nobel: „Descoperim astăzi în Alte fragmente din Muzeon ceea ce mulÅ£i bănuiam mai demult: pe cel mai mare poet român, poate, de la Eminescu încoace, în linie pur moldavă ÅŸi „boiereascㆄ. Opera poetică a lui Cezar Ivănescu a impresionat prin forÅ£a ÅŸi ineditul ei, fiind apreciată ÅŸi de alÅ£i confraÅ£i ÅŸi de critici, de numeroÅŸi admiratori. A fost distins cu Ordinul Serviciu Credincios.
ViaÅ£a, luptele poetului, au fost în schimb grele ÅŸi, ca de obicei, în cazurile manifeste de genialitate, rău înÅ£elese ÅŸi rău apreciate. Poetul, un anticomunist vehement ÅŸi motivat, încă din adolescenţă, va fi victima unei incalificabilei defăimări din partea unor „colegiâ€, deveniÅ£i de profesie dizidenÅ£i, ÅŸi mai recent inchizitori. Conflictul ivit după eÅŸecul campaniei sale electorale, la preÅŸedinÅ£ia Uniunii Scriitorilor, cu un scor de febleÅ£e, totuÅŸi, pentru poet, se perpetuează, ne fiind fără o legătură subterană, cu aÅŸa zisul „dosarul de la securitateâ€â€¦Care dosar?! Poetul Cezar Ivănescu, învinuit a fi fost informator al securităţii „după urecheâ€, de anticul ÅŸi străvechiul său duÅŸman literar Mircea Dinescu, care într-o emisiune pe Realitatea TV, cu nelipsitul său subaltern Stelian Tănase, afirmă ca „dintr-o furieâ€, aÅŸa, la plesneală: „A fost informator, domne, ÅŸtim noiâ€. Poetul declarase greva foamei la Sala Oglinzilor de la Casa Scriitorilor. N. Manolescu, preÅŸedintele în funcÅ£ie al US, a trebuit, de ochii lumii, să dea un comunicat presei, prin care să pună lucrurile la punct cel puÅ£in formal: „Nu există nici un dosar de informator ÅŸi nici un verdict pe numele poetului Cezar Ivănescuâ€. Åži cu toate acestea, chiar ÅŸi în ferparele ce apar acum, la moartea poetului, se vorbeÅŸte despre o „decizie a CNSAS†în legătură cu colaborarea lui, care de fapt nu există. Greva foamei a încetat dar urmele traumei nu; în succesivele „greve ale foameiâ€, prin care a atras de-a lungul vremii atenÅ£ia asupra stării dificile, precare, cel mai adesea de ne/imaginat, în care a trăit ÅŸi a scris; asupra desfiinţării abuzive a cenaclului Numele Poetului, de la revista „Luceafărulâ€; asupra tratamentului barbar din timpul ultimei mineriade, de la care a scăpat, aflându-se într-o redacÅ£ie vandalizată, mai mult mort decât viu, temperamentul de luptător al poetului, orgoliul său de „hoplit literar†s-au vulnerabilizat ÅŸi mai mult încă; singurătatea „geniului neînÅ£eles†l-au condus, în mod cert, la tristul deznodământ de azi.
Poetul Cezar Ivănescu a murit, nu atât „grav bolnav†, cât mai ales ÅŸi de fapt, în urma atacurilor nedemne venite „din toate părÅ£ileâ€, pentru a-l elimina din viaÅ£a publică, ca ÅŸi pe Eminescu, ca ÅŸi pe LabiÅŸ, la timpul lor. Astfel, se încununează cu spini, în loc de binemeritaÅ£ii lauri, triada tragică, a poeÅ£ilor de geniu veniÅ£i din Moldova ( „Sfânta ceeea-n violetâ€/ vers de Cezar Ivănescu) ca să moară la BucureÅŸti.
Au fost câteva emisiuni, dar mai ales cea de pe B1 TV la „NaÅŸulâ€, unde poetul a răspuns cu calm ÅŸi adevăr infamei provocări, lipsită de argumente, cu gura cusută de invectiva minciunii; acest lucru avea loc după ce ÅŸi Mircea Dinescu primise la BotoÅŸani Premiul NaÅ£ional de Poezie „Mihai Eminescuâ€, câţiva ani după Cezar Ivănescu, la aniversarea din acest an a naÅŸterii lui Eminescu…când s-au dat publicităţii documente privind asasinarea, de fapt a Poetului NaÅ£ional, înlăturarea unui incomod, de la care nu au lipsit nici apropiaÅ£ii săi. ÃŽntre Dinescu ÅŸi Eminescu fiind aceeaÅŸi distanţă cosmică, valoric vorbind, ca de altfel ÅŸi între Dinescu ÅŸi Cezar Ivănescu…Talentul lui Dinescu, „care esteâ€, vorba unui politician bucureÅŸtrean, se fluieră din deÅŸte, cum ar fi spus Arghezi, în timp ce dincoace, opera lui Cezar Ivănescu este o elaborare cultă, nu în ultimul rând pentru iniÅ£iaÅ£i ÅŸi degustătorii de muzici poetice secrete. Trista „vocaÅ£ie†a poporului român din istorie, ajutat mereu de observatori prea puÅ£in amicali, din afară, de a-ÅŸi elimina marii conducători, să observăm cu adâncă mâhnire că nici la capitolul „poeÅ£i†nu se dezminte. Ne despărÅ£im de Cezar Ivănescu la ceasul unor mari zguduiri sufleteÅŸti Omul acesta a suferit de toate nedreptăţile, într-o lume prea confuză ca să să-l înÅ£eleagă ÅŸi pe veci nepregătită pentru a trăi graÅ£ia de a fi contemporană marilor ei poeÅ£i ÅŸi libertăţii lor…
Apele adânci ale operei sale se vor limpezi ca de obicei postum, cu mari regrete, cu mari buchete şi, de ce nu, cu mari banchete. Suntem solidari cu Poetul; cu fratele nostru risipitor care s-a întors de la noi cu faţa lovită; nu merita, nu a meritat acest tratament abject din partea contemporanilor săi. Şi acum, pioşi şi prefăcuţi, vom rosti cele de cuviinţă, să-i fie somnul lin şi, cel puţin mormântul lui Eminescu aproape?!!
… Sărmane Dionis!..
Ion Murgeanu
CEZAR IVĂNESCU
JEU D/AMOUR
(Clară lumină)
! cei ce-L ucid azi pe Domnul, tot ei ÅŸi ieri l-au ucisu-L
L-or duce în dimineaţă, L-or duce să-l răstignea -,
cei care azi ne-nchid, tot ei şi ieri ne-au închisu-L
Sufletul Nemuritor, tot în tremniţă grea,
cei care azi ne închid, tot ei şi ieri, ne-au închisu-L
Sufletul Nemuritor, tot în temniţă grea!
*
!ei ne-au scuipat toată viaţa, ne-au scuipat faţa şi scrisul,
casă a vieţii doar visul, visul în el ne primea,
ne întoarcem doar în vis şi preamăream numai visul,
visul în inimă scria doar cu inima mea,
ne întoarcem doar în vis şi preamăream numai visul,
visul în inimă scris de inima mea!
*
! cei ce ucid mă aşteaptă, eu pentru ei sunt ucisul,
vine acea dimineaţă care mă va libera,
tu întoarce în vis şi preamăreşte doar visul,
în inimă şi l-am scris doar cu inima mea,
tu întoarce în vis şi preamăreşte doar visul,
în inimă ţi l-am scris doar cu inima mea!
*
! eu numai versul l-am scrisu-l, eu numai versul l-am scrisu-l,
muzica e doar visare, muzica e doar visa-,
tu te întoarce în vis şi preamăreşte doar visul,
în inimă ţi l-am scris doar cu inima mea,
tu te întoarce în vis şi preamăreşte doar visul,
în inimă ţi l-am scris doar cu inima mea!
*
! inimii Clară Lumină i-ai fost mie, Proscrisul,
balsam şi Ţară a Verii cu Tinereţea în ea,
dacă mă-ntunecă azi de suferinţă abisul,
Clară Lumină din inimi, nu te-ntuneca,
Dacă mă-ntunecă azi de suferinţă abisul,
Clară Lumină din inimi, nu te-ntuneca!
………………………………………………… …
…………………………………………………. â€
“ADEVARUL va va face liberi” – Patriarhul nu va tine slujba de Inviere
“Ca un leu, Tu, Doamne, in mormant apunand, ca un pui de leu Te scoli, inviind din morti.” (Prohodul Domnului nostru Iisus Hristos)
“Postul cel adevarat este instrainarea de rautati, infranarea limbii, lepadarea maniei, departarea de pofte, de clevetire, de minciuna si de juramantul mincinosâ€. (Triod)
“Din toate timpurile diavolul a facut tot ce i-a stat in putinta ca sa puna minciuna in locul adevarului”.
“Nimic nu e mai stralucit, nimic mai de neclintit si mai puternic decat adevarul, dupa cum de asemenea, nimic nu e mai josnic, nimic nu e mai slab decat minciuna: oricat s-ar ascunde si oricat s-ar masca ea poate fi usor demascata si usor risipita. Adevarul, dimpotriva ni se arata gol, asa cum este si fara podoabe, inaintea tuturor care vor sa-i admire frumusetea; el nu cauta sa se ascunda, nu se teme de primejdii sau de curse”.
“Pe cat de puternic este adevarul, pe atat de slaba si de neputincioasa este minciuna. Din omul cel mai neinsemnat, din stratul cel mai de jos al societatii, adevarul face o personalitate ilustra; minciuna insa dimpotriva, il injoseste pe om si dintr-un om mare, face un om de nimic”. (Sfantul Ioan Gura de Aur)
“Asa cum lumina se opune intunericului, evlavia, necredintei, dreptatea, nedreptatii, sanatatea, bolii, fapta buna, pacatului, viata, mortii, asa si adevarul se opune minciunii. Cu cat iubim mai mult adevarul, cu atat mai mult suntem datori sa uram minciuna”. (Sfantul Augustin)
“Cel care este de la Dumnezeu asculta cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultati pentru ca nu sunteti de la Dumnezeu†(Ioan 8, 38-47).
SFANTUL Mare Mucenic Gheorghe – model al darzeniei crestine
“Indrazniti! Eu am biruit lumea†(Ioan 16,33)
Intreaga crestinatate il sarbatoreste, astazi, pe Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, numit in calendarul ortodox “purtatorul de biruintaâ€. S-a nascut in Capadocia, catre sfarsitul secolului al IV-lea, fiu al unor parinti crestini care l-au deprins din tinerete in dreapta credinta. Ramas fara tata de la o varsta frageda, se muta impreuna cu mama sa in Palestina, unde parintii sai aveau o mostenire. In timpul imparatului roman Diocletian (284-305), s-a inrolat in armata romana, unde a devenit in scurta vreme renumit pentru forta, priceperea si vitejia lui in lupta, incat a fost ridicat la rang de ofiter in garda imperiala.
Martir pentru Hristos
In anul 303, Diocletian a aprins prigoana impotriva crestinilor. Din anul 303 si pana la 313 (anul decretului de la Milan, prin care imparatul Constantin cel Mare a dat pace crestinilor), Biserica Crestina a trecut printr-o cutremuratoare incercare si o sangeroasa proba: crestinii au fost siliti sa aleaga, cu pretul vietii lor, intre zeii pagani si Hristos. Diocletian a emis un edict de persecutie a crestinilor, care a declansat un imens val de arestari, torturi, crime, toate sub lozinca imperiala “numele crestinilor sa fie stersâ€.
Cunoscand decretul de prigonire impotriva crestinilor, indata Gheorghe s-a infatisat singur inaintea imparatului Diocletian si, inaintea intregii curti imperiale, a marturisit deschis ca este crestin si ca intelege sa slujeasca in oastea imparatului, ca ucenic al lui Hristos.
Continue reading
Se reface 322. “TONOMATELE PE RUBLE” castiga teren in presa privata si de stat
Motto: “Va informam ca incepand cu data de 4 aprilie pe spatiul emisiunii “Periscop”, vineri, intre orele 15:05 si 15:30, postul RADIO ROMANIA ACTUALITATI
va difuza emisiunea “Nostalgie” 
Pe fondul refacerii aliantelor politice otravite din perioada Referendumului anti-Basescu, vectorii anti-Romania din mijloacele de manipulare in masa strang randurile pentru a-i elimina pe “incomozi”. Vechile tovarasii PSD-PC si PNL-AC (cu fondatoarea GDS si a Ligii Pro-Ungaria Smaranda Enache devenita vice-presedinta a PNL) au ca motor ura fata de Traian Basescu. La sefia lor se afla, practic, Ion Iliescu, semnatarul ultimului “Tratat de prietenie” cu URSS si Emil Constantinescu cu Zoe Petre, autorii Tratatului cu Ucraina, prin care au fost cedate oficial de catre Romania, pentru prima oara, Basarabia, Bucovina, Tinutul Herta si, printr-o virgula plasata de Adrian Severin, si Insula Serpilor. In acest timp, la posturile publice nationale de media li se creaza spatiu de manevra si influenta lui Cristian (Tudor) Popescu, la Radio, si Bogdan Chirieac, la TVR. Demascarea lor are consecinte dure.
O Comisie de cercetare disciplinara a SRR l-a audiat joi, 17 aprilie, pe jurnalistul Bogdan Radulescu timp de zece ore, de la 10.30 pana la 20.30, pentru afirmatiile facute in emisiunea sa, “Periscopâ€, din 21 martie a.c. la adresa unei “figuri emblematica a presei din Romania†– Cristian (Tudor) Popescu si pentru vina de a-si fi prezentat cazul la o editie NASUL de la B1 TV si o emisiune de la postul TV N24. Comisia speciala, formata pentru prima oara dupa decembrie 1989, a fost constituita din 12 redactori sefi adjuncti si un presedinte, seful serviciului juridic: Oltea Serban Parau, Liliana Staicu, Gheorghe Ghelmez, Daniel Ruse, Florin Dumitru, Pavel Ionescu, Gabriel Marica, Attila Vizauer, Carmen Ionescu, Stefan Stanik, Florin Brustean, Eugen Cojocaru si Mariana Milan, presedinte. Joi seara, Comisia de ancheta a votat pentru desfacerea contractului de munca al lui Bogdan Radulescu, cu un rezultat de 9 pentru, 4 contra. Consiliul Director si Consiliul de Administratie al SRR evalueaza, inca, acest caz. Vina lui Radulescu: a prezentat intr-o alta lumina decat cea dorita de conducerea PNL a SRR dezinformatori ai opiniei publice ca Bogdan Chirieac si Cristian (Tudor) Popescu. Mentionam faptul ca intr-o editie speciala a emisiunii NASUL a lui Radu Moraru de la B1TV, presedintele Romaniei, Traian Basescu a remarcat faptul ca exista in presa romana si multe “tonomate pe rubleâ€.
Simptomatic, atacurile la adresa libertatii de expresie a unor jurnalisti independenti din presa romana, majoritatea avute in timpul si dupa Referendumul anti-prezidential de anul trecut, au de a face cu Rusia. Victor Roncea a reusit sa reziste si sa castige in confruntarea cu directorului ziarului ZIUA, Sorin Rosca Stanescu, dupa ce acesta a incercat sa-l demita ca urmare a sustinerii presedintelui Traian Basescu si a demascarii relatiilor directe cu Moscova ale autorilor loviturii de stat mascate in Referendum. In aceeasi perioada a fost indepartat de la COTIDIANUL de catre Doru Buscu si analistul politic Catalin Avramescu, tot in urma unor editoriale in care demonstra interventia subterana a Moscovei in afacerile de la Bucuresti. Apoi, jurnalistii George Roncea si Mihai Isac de la cotidianul ATAC au fost pusi brutal pe liber de la acest ziar dupa ce au dezvaluit legaturile pe care le are Rompetrol cu Gazprom si fortele din jurul Kremlinului in favoarea unor politicieni, afaceristi si ziaristi aflati pe la varful puterii in Romania. Ulterior, formatul initial al ziarului a fost complet distrus, materialele lor au fost eliminate inclusiv de pe arhiva de internet iar publicatia, intr-un act fara precedent in presa romana, si-a cerut scuze public, prin materiale de presa, celor criticati si chiar si “autoritatilor Federatiei Ruse” (!). George Roncea se afla in proces cu patronul publicatiei, Marius Locic, pentru desfacerea ilegala a contractului de munca. In locul lui Roncea, la ziarul ATAC si Interesul Public, aflate in proprietatea lui Locic, au aparut mai multe cadre ale SIE, in frunte cu generalii (rez) Isac si Isar. Un alt caz similar este, astazi, cel al lui Bogdan Radulescu, care a ridicat semne de intrebare asupra integritatii morale si profesionale a unor vectori principali ai Moscovei in mass media centrale de la Bucuresti. Practic, acuza principala adusa de administratia SRR – a carei conducere a fost instalata de PNL – este folosirea unor date dintr-un material aparut in spatiul liber al Internetului in perioada Referendumului anti-Basescu, in care se devoala Reteaua Ruseasca din Romania: este vorba de Armaghedonul Oligarhilor.
Fara indoiala, mai exista si alte cazuri, ramase necunoscute. Presiuni de mai mica sau mai mare intensitate sunt resimtite zilnic de jurnalistii liberi din presa. Este de remarcat si faptul ca in toate aceste cazuri organizatii infiintate declarativ pentru a apara libertatea presei si a jurnalistilor au tacut malc.
OLTEANU vrea sa maghiarizeze moldovenii ceangai
Presedintele Parlamentului Ungariei, socialista Szili Katalin, aflata in vizita oficiala in Romania pentru “a studia problema ceangailorâ€, a declarat ieri ca ii va multumi presedintelui Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu, pentru ceea ce se face in domeniul educatiei ceangailor. “Vrem sa facem demersuri la Vatican pentru ca slujbele religioase (din judetul Bacau) sa fie in limba maghiara†a spus socialista din Parlamentul de la Budapesta, brusc preocupata de religie, careia i-a tinut isonul, ca un vasal supus, liberalul Bogdan Olteanu. Budapesta relanseaza diversiunea ceangailor cu sprijinul sefului Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu. Acesta da glas vocii sangelui, fiind nepotul Gisellei Vass, criminala bolsevica cu origine mixta.
Principalul obiectiv al presedintelui Parlamentului Ungariei, Katalin Szili, aflata intr-o vizita oficiala in Romania, este culegerea de informatii cu privire la comunitatea ceangailor, care traieste in Moldova, informeaza MTI, agentie de presa a Budapestei. MTI si alte foruri “academice†maghiare pretind ca in Moldova traiesc aproximativ 60.000 de ceangai, care vorbesc o limba ungara arhaica, fiind “singura comunitate etnica maghiara din afara arcului Carpatilor, iar stramosii acestora provin din Transilvaniaâ€. Ungurii se intrebuinteaza serios, in ultimii ani pentru a (re) inventa etnici unguri peste Carpati, iar vizitele oficialilor maghiari in Moldova s-au intetit. Nivelul de interes este aratat si de rangul personajelor care se tot preumbla pe ulitele satelor din judetul Bacau. Katalin Szili este Membra a Partidului Socialist Ungar din 1989; a intrat in Parlamentul maghiar in 1994. Intre 1998 si 2000 devine purtator de cuvant adjunct al PM. Din 2000 este vicepresedinte al Partidului Socialist Ungar si tot din acelasi an este purtator de cuvant al Parlamentului, realeasa in aceeasi functie in 2006. Beneficiaza de suportul emigratiei revizioniste maghiare din Statele Unite si a fost intens sustinuta de Tom Lantos, un personaj controversat, puternic implicat in combinatii maghiare pe sol romanesc.
Pentru maghiari, si Dumnezeu este bilingv
Agentiile de presa au transmis ca “maghiarii din Romania ar putea asculta slujbele religioase in limba materna daca Vaticanul va aproba demersurile pe care le vor face Parlamentele celor doua tariâ€. Anuntul a fost facut ieri, la Bacau, de Katalin Szili, presedintele Parlamentului Ungariei, si de Bogdan Olteanu, presedintele Camerei Deputatilor. S-a mai precizat ca “vizita delegatiei ungare la Bacau este parte a acordului de colaborare strategica intre Parlamentele celor doua tariâ€.
Continue reading
TARICEANU vrea sa puna mana pe Serviciile Secrete
Un grup format din fosti si actuali agenti, unii dintre ei tradatori din Serviciile Secrete si Armata, incearca sa infiltreze si ia sub control, prin santaj si trafic de informatii secrete, ramuri ale principalelor servicii de informatii din Romania. Artizanii – sau cel putin interfata vizibila a operatiunii – sunt Daniela Bodisz Toba si Francisc Toba, interpusii lui Calin Popescu Tariceanu. Primul-ministru liberal este asociat cu cei doi alaturi de Marius Oprea, consilierul sau pe probleme de securitate, caruia i-a fost refuzat certificatul ORNISS.
In culise, primul-ministru liberal, cu complicitatea unei vaste echipe de cadre tradatoare, incearca acapararea si/sau infiltrarea celor mai importante Servicii Secrete din tara. Inca din anul 2004, Toba, Bodisz si Oprea lucrau la un proiect, prezentat Parlamentului, dar refuzat de senatori, intitulat “Autoritatea Nationala a Resurselor de Securitateâ€, prin care Oprea si Toba incercau sa “renuveleze†SRI-ul. Aceleasi personaje sunt asociate si altui proiect, continuator al primului, dar in care cereau, in plus, “trecerea STS in subordinea directa a primului-ministruâ€.
Cuplu penal infiltrat in servicii
Daniela Bodisz si sotul ei Francisc Toba (foto) reprezinta un cuplu ciudat, constituit pe baza unor
interese ce depasesc cu mult sfera intereselor de partid. Ambii sunt cadre, ea maior activ, el colonel in rezerva, si au infiintat un sereleu de spionaj in Romania, fiind implicati in afaceri de santaj si furt de informatii secrete de stat. Daniela Bodisz este banuita de mult ca ar fi de fapt agenta a serviciilor de spionaj. E unguroaica, infiltrata in prezent in Serviciul de Telecomunicatii Speciale dupa ce si-a facut stagiul si s-a preumblat si prin alte institutii militare. Surprinzator este faptul ca, desi Serviciul de Informatii Externe a facut rapoarte despre activitatea de spionaj a lui Bodisz, femeia fiind in atentia lor inca din anul 2000, ea a fost infiltrata, cu ajutorul unor generali de armata, fosti sefi de stat major si apropiati ai PNL-ului, in structuri secrete importante precum MApN, SPP si STS, de unde a sustras documente secrete, dintre care unele au fost livrate, la vedere, pe internet. Sotul unguroaicei, cercetat pentru crima in Dosarul Revolutiei, Francisc Toba, este co-initiator, alaturi de liberalul Marius Oprea, intr-un asa-zis proiect de Securitate Nationala in care cei trei cer nici mai mult, nici mai putin decat “desfiintarea Serviciului Roman de Informatii†si ãtrecerea STS in subordinea directa a primului-ministru Tariceanuâ€, pe de o parte, iar pe de alta parte, “scoaterea, din Legea Sigurantei Nationale, a articolului referitor la spionajul economic si industrialâ€.
Daniela Bodisz Toba, Cicciolina din STS