Mineriada Iliescu-Roman impotriva Pietei Universitatii

La doua zile dupa ce Ion Iliescu a fost pus sub invinuire Curtea Constitutionala a dat o lovitura impotriva infaptuirii Justitiei

Seniorii Ligii Studentilor, in calitatea de participanti la Fenomenul Piata Universitatii 1989-1990 si membri ai retelei Civic Net – Piata Universitatii, isi exprima profunda indignare fata de ultima lovitura data Justitiei, dreptatii si adevarului, in Romania. Ingroparea Dosarelor Revolutiei si loviturii de stat din decembrie 1989 si a Mineriadei din iunie 1990 constituie o intoarcere in timp cu 17 ani a Romaniei.

Decizia Curtii Constitutionale, care infirma cercetarea penala intreprinsa pana acum (de procurori militari), violeaza Articolul 17 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care interzice abuzul de drept. Totodata, daca am considera ca ar fi o restrangere de drepturi cercetarea intreprinsa pana acum in Dosarele Revolutiei si Minderiadei, aceasta este o situatie prevazuta de Articolul 18 din Conventie care permite ca se pot opera chiar restrangeri de drepturi limitate la anumite cauze in anumite conditii si la un timp oarecare, limitat, si doar pentru un scop oarecare, temeinic motivat. Or, Revolutia si Mineriada constituie motive suficient de temeinice chiar daca numai pentru faptul ca nu se va putea vorbi de o restabilire a imaginii unei Justitii corecte in Romania atata timp cat vinovatii pentru crimele din decembrie 1989 si iunie 1990 nu vor fi pedepsiti. Indiferent cine ar fi acestia, nimeni nu este mai presus de lege.

De aceea, afirmam ca este abuziv si contrar dreptului comunitar ca un organism din afara sistemului institutional judiciar sa modifice pe o cale indirecta legi organice, printr-o interpretare fortata si o extindere a acestei interpretari la situatii care nu intra in contradictie cu dispozitiile Constitutiei sau ale unor decizii CEDO.

Ca reprezentanti ai victimelor, martori si participanti la evenimentele din decembrie 1989-iunie 1990, condamnam vehement faptul ca, sub pretextul alinierii la standarde europene, se urmareste de fapt ca Dosarele privind crimele Revolutiei si Mineriadelor sa fie fragmentate si, in final, disipate pana la pierderea urmelor vinovatilor.

Noi stim ca, in realitate, lucrurile stau astfel: pentru unele din dosarele in care sunt implicati militari si civili deopotriva nimic nu impiedica efectuarea cercetarii penale de catre procurorii militari – parchetele militare constituind doar una din sectiile Ministerului Public (Parchetului general) – sectia parchetelor militare, ca si DNA, ca si DIICOT.

Reiteram ca decizia CEDO se refera doar la judecarea cauzelor, nu si la instructia penala, (cercetare penala nejudecatoreasca) anterioara trimiterii in judecata.

Or, atat Curtea cat si Comisia Europeana au admis ca o situatie intermediara, provizorie, poate fi acceptata pentru Romania in ce priveste statutul procurorilor, in forma stabilita dupa 2004.

Protestam energic fata de toate aceste manevre de modificare repetata a procedurii penale, pe cale directa legislativa sau prin intermediul Curtii Constitutionale, care au ca scop clar acoperirea si apararea unor importanti oameni politici si militari – dintre care multi au avut legaturi directe cu structurile KGB si GRU din Romania – si care s-au sustras de peste 17 ani cercetarii si judecarii pentru faptele penale si crimele care s-au comis.

Reamintim acestora si opiniei publice o inscriptie scrisa de studentul la arte plastice Titi Amzar in decembrie 1989 si preluata pe frontispiciul ziarului “Romania libera” prin fotografia lui Pascal Ilie Virgil: “Dreptate, ochii plansi cer sa te vada”. Si o alta, plasata pe “Facultatea de Golani” – Institutul de Arhitectura – in timpul manifestatiei maraton anticomuniste din aprilie-iunie 1990, citat din Nicolae Iorga: “Cine uita, nu merita”!

NOI NU VOM UITA NICIODATA!

Civic Net – Piata Universitatii

Vizionati mai jos si in sectiunea Video Memoria secvente din Piata Universitatii si din 13-15 iunie 1990 precum si despre Ion Iliescu, revolutionarul comunist. Cititi mai jos primele file ale Dosarului 13-15. Inculpati: Ion Iliescu, Petre Roman, Guvernul si Administratia FSN. Pentru ca ne ocupam de media, nu vom uita de presa vremii. Manipulatorii si incitatorii la violenta contra manifestantilor anticomunsti: Sergiu Andon, Cristian Tudor Popescu, Corina Dragotescu si restul slugilor FSN, ajunse toate “mari”…

Mineriada presei FSN – Adevarul, Azi, Dimineata

Cititi chipul schimonosit al libertatii si urii lui Andrei Plesu, Darie Novaceanu, Cristian Tudor Popescu, Sergiu Andon, Corina Dragotescu, s.a.

Continue reading →

19 Mai 2008: Asociatia Victimele Mineriadelor va invita marti, 20.05.2008, intre orele 12:00 – 15:00, la 18 ani de la “DUMINICA ORBULUI” – alegerile din 20 mai 1990 – pe trotuarul din fata sediului Partidului Social Democrat din B-dul Kiseleff, unde va avea loc un protest cu tema “Arestarea infractorului Ion Iliescu”.

Basescu la TVR: Sambata aceasta voi fi in Piata Universitatii * Institutia Prezidentiala in fata Referendumului * “Davai ceas, Davai Traian” * Traian Basescu, binevenit in Piata Universitatii *

Organizatiile Pietei Universitatii saluta revenirea presedintelui Traian Basescu in fruntea statului dupa victoria in Referendum. La exact o luna de la infiintarea Civic Net – Piata Universitatii, tinem sa salutam totodata decizia presedintelui Basescu de institutionalizare a dialogului direct cu romanii prin intermediul Pietei Universitatii – Agora Noii Romanii. Traian Basescu este primul personaj al lumii politice care da prioritatea cuvenita ideii de instanta morala a Pietei Universitatii.

Este o revansa a discursului moral asupra celui politicianist. In acelasi timp discursul prezidential amorseaza o mutatie importanta: Piata Universitatii este un simbol referential, a carui semnificatie depaseste cadrul pur istoric.

Data de 19 Mai 2007 este un moment de referinta pentru Romania. Basescu a afirmat, in Piata Universitatii, imediat dupa anuntarea rezutatelor Referendumului ca va lupta pentru adoptarea unei noi Constitutii, a votului uninominal si a legii lustratiei. Traian Basescu: s-a referit la “grupurile de interese”, la “solutiile imorale”, la “coruptie” si “condamnarea comunismului”, teme care sunt, in fondul lor, probleme de ordin moral.

Din 1992, cand l-a votat pe Ion Iliescu, s-a operat o transformare structurala a omului politic Traian Basescu. Traian Basescu este astazi opusul sau din perioada anilor ’90. Din acest motiv, deoarece si-a declinat trecutul, a intrat în coliziune cu Sistemul din care a facut parte. Astazi el a comunicat ca a inteles si si-a asumat sistemul de valori al “golanilor” Zonei libere de comunism.

Traian Basescu a recuperat astfel semnificatiile multiple, individuale si colective, imaginare sau ideologice, care se întretes în textura unica a fenomenului Pietei Universitatii.

“Golanii” Universitatii au fost protocronistii actualului sistem de valori si repere – impuse Romaniei si prin aderarea la Uniunea Europeana. In esenta, Romaniei i s-a solicitat indirect eliminarea membrilor fostei Securitati, a activistilor Partidului, a nomenclaturii, din structurile Statului. Exact ceea ce am cerut si noi in urma cu 17 ani.

Basescu, deasemenea, s-a referit la re-intemeierea clasei politice a Romaniei ceea ce arata ca, in substanta sa, mandatul lui Traian Basescu este un mandat moral.

Actul asumarii de catre Traian Basescu a mesajului Pietei Universitatii este pragul restaurarii institutionale a principiilor Pietei Universitatii si a intelesului sacrificiului generatiei anilor ’90. In contextul actual societatea romaneasca are nevoie nu numai de o recuperare a afirmatiilor Pietei Universitatii dar si de o edificare concreta a acestora.

Basescu si-a asumat un imperativ categoric – lustratia nomenclaturii – si a recuperat intervalul aparent de netrecut dintre doua orizonturi istorice. Actiunea sa impune preluarea problematicii si solutiilor manifestantilor Pietei Universitatii. Ceea ce este foarte important este ca operarea lustaratiei sa nu cada tocmai in mainile celor care au facut parte din nomenclatura si aparatul de propaganda al PCR, din Securitate sau alte servicii straine, impostorii anticomunismului, cu scopul de a-si regla rafauieli istorice impotriva Romaniei.

Re-intemeierea sistemului politic pe baze morale a fost obiectivul principal al manifestantilor Pietei Universitatii de acum aproape doua decenii.

In urma cu 17 ani, data de 20 Mai s-a dovedit a fi fost o data nefasta pentru Romania. Fortele neocomuniste au acaparat Puterea, oficial, printr-un vot al unei majoritati inselate, mintite, manipulate. Pe 22 aprilie 1990 debutase cel mai radical si moral discurs anticomunist al societatii civile din Romania.

In principal s-a cerut includerea in legea electorala a punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara – interzicerea candidaturii fostilor activisti comunisti si ofiteri de Securitate subordonati Moscovei pentru primele trei legislaturi. O minoritate, care reprezenta probabil mai putin de 0,75 la suta din “popor” a protestat 54 de zile in Piata Universitatii impotriva elementelor agenturii rusesti instalate in fruntea statului.

Tinerii participanti la insurectia anticomunista din Decembrie 1989 au reocupat Centrul simbolic al Romaniei, Piata Universitatii. Aici s-a cantat si s-a strigat “vom muri si vom fi liberi”. Aici chiar s-a murit. Aici s-a dat jertfa pentru adevar, aici s-a facut greva foamei, si s-au cerut “lucruri simple”: fara comunisti si agenti rusi in fruntea tarii.

Piata Universitatii a fost un moment crucial în viata Romaniei, o manifestare a demnitatii romanesti si a dorintei fierbinti de eliberare pentru totdeauna de comunism. Dupa reprimarea sangeroasa a Pietei Universitatii, mortii si ranitii Mineriadei s-au adaugat mortilor si victimelor Revolutiei.

Piata Universitatii a fost Zona Zero, o zona incarcata de sacralitate, fortareata a studentilor, tribuna a unei directii anticomuniste radicale, dar si o confrerie a mintilor libere.

Studenti si tinerii bucuresteni care au infruntat tancurile si gloantele regimului comunist au cerut pedepsirea celor vinovati de frauda morala si de tradarea revoltei din decembrie 1989.

Au trecut 17 ani nu fara rost, deoarece, avem ocazia, in sfarsit, sa-l vedem pe Ion Iliescu inculpat. O data cu inculparea lui Ion Iliescu, marea poveste legitimatoare a Frontului Salvarii nascut din spuma Revolutiei – si-a pierdut credibilitatea.

Continuarea poate fi rezumata astfel: modelul de legitimare al intregii lumi politice actuale este complet devalorizat. Constatam si experimentam sfarsitului planului de dominare reprezentat de Frontul de import sovietic. Obsesia politica a lui Ion Ilici Iliescu a fost consolidarea legaturii cu URSS. In 1991, inainte de caderea URSS, principala sa problema era Tratatul special cu Moscova. Prin Iliescu a avut loc conservarea si consolidarea privilegiilor elitei comuniste subordonate Imperiului rus. Revolvo, de la care vine Revolutie, inseamna a intorce pe dos, a rasturna. Activistii comunisti creati la scoala Moscovei si Securitatea tradatoare care i-a slujit doar au intors pe dos Romania.

Menirea generatiei actuale politice este reasezarea Romaniei pe fundamentele sale. Restituirea Adevarului. Aplicarea Justitiei. Inlaturarea Democraturii, inaugurata de Ion Iliescu ca pseudo-sistem politic.

Organizatiile fondatoare ale Pietei Universitatii 1989-1990

Acuzam! Campania impotriva lui Traian Basescu si esecul moral al detractorilor sai

Detractorii lui Basescu au o problema nu cu multimea de slabiciuni omenesti a presedintelui, ci cu discursul politic al presedintelui. Ei au rolul de cenzori care isi asuma misiunea de a-l coborî pe Basescu din sfera incontestabilului în planul discutabilului si al disputabilului.

Exista si un model-robot al Detractorului. El are chip de justitiar vehement, eventual politehnist, animat in aparenta exclusiv de ideea dreptatii si de nazuinta binelui public. Se pretinde contestatar cu orice pret si dincolo de orice indoiala.

Reintoarcerea lui Basescu la Cotroceni se vrea a fi umbrita de un regretabil incident, cautat insa cu orice pret de Trustul lui Voiculescu si acolitii sai. Toti detractorii lui Basescu si-au gasit suport intr-o imprecatie. Cu foarte mici exceptii, organizatiile de presa sau ONG-urile preocupate de presupusele prejudicii aduse de Basescu presei nu au observat prejudiciile aduse presei de Oligarhia care si-a adjudecat mare parte din media si de tradatorii presei libere.

Gruparea Clubului Roman de Presa este insa, doar, un Club. O organizatie privata creata ca structura departamentala a unei intreprinderi fondate de un Tatulici. Acesti oameni nu ofera in nici un fel garantia judecatii impartiale. Dimpotriva, printre ei se afla si personaje aflate sub cercetare penala pentru infractiuni foarte grave. Si pana in prezent membrii acestui Club s-au exprimat public, tragand din toate pozitiile si emanand necontenit flatulatii, eructii si voma la adresa presedintelui.

Situatia presei din Romania s-a inrautatit odata cu infiintarea CRP. In practic toti anii de la infiintare, cei de la Adevarul, fosta Scanteie a PCR, un bastion al vrajmasilor Pietei Universitatii, au detinut conducerea CRP, si a Consiliului de Onoare.

Ei sunt cei care au avut “onoarea” de a servi sistemul reprezentat la varf de Ion Iliescu, interesele Securitatii, ale celor care au delapidat banul public, ale celor care au instigat la mineriade si ura interetnica, la distrugerea partidelor istorice samd. Pe langa ei s-a adunat pletora “imbogatitilor de razboi” din restul presei.

Romanii au dus si duc inca un razboi cu membrii unor institutii mai mult sau mai putin vizibile, care au penetrat structurile statului, au acaparat mare parte din avutia nationala si incearca acum sa-si permanentizeze privilegiile si pozitiile. Grupuri de “modelare invizibila” a sistemului politic romanesc si-au asumat imediat dupa lovitura de stat din 1989 functia directoratului ideologic absolut.

Prin infiintarea CRP a avut loc anularea “pluralismului” in presa noastra conectandu-se intreaga media la o comanda unica. Clubul Roman de Presa a fost si este locul unde s-au perfectat cele mai nocive complicitati dintre oamenii politici si presa. Datoriile uriase la bugetul de stat, re-esalonarea pana la calendele grecesti si, in cele din urma, stergerea lor, toate acestea aici s-au “negociat”. Maladia presei ticalosite, aservita Partidului la putere, departe de a fi vindecata, a luat proportii de epidemie.

Breasla ziaristilor a fost impinsa catre transformarea intr-o colectivitate fara demnitate, grotesca, aplecata spre cultivarea derizoriului nesemnificativ. Un val de ipocrizie si duplicitate a invadat media. Argintii Puterii au umplut buzunarele “onorabililor” Clubului.

Sume uriase de ordinul sutelor de miliarde, multianual, au fost incasate de marea majoritate a institutiilor de presa ca “publicitate” de la institutii publice, inclusiv de la regii autonome si companii nationale din domenii in care statul detine un monopol absolut. Campioni au fost “membrii de baza” ai CRP, de la Adevarul lui Dumitru Tinu (KGB?) si Cristian Tudor Popescu, la fostii “dizidenti” de la Evenimentul si pana la Romania libera a lui Petre Mihai Bacanu. Averile (unele acumulate penal) ale unora dintre “oamenii de presa” – de la Nistorescu pana la Rosca Stanescu, de la Bacanu la Cristian Tudor Popescu si Tatulici arata masura deplina a onestitatii lor.

Popescu si ciracii sai au fost, ca si in timpul mineriadei, unde vedeau steaguri verzi pe pereti, uneltele lui Ion Iliescu. Adevarata batalie a lui Basescu nu a fost cu cei 322 ci cu “analistii”, “directorii de opinie”, aflati in majoritate pe lista “Vocilor ne-curate”. Acestia au fost vectorii si armele de influentare publica prin care cei 322 au sperat rasturnarea lui Basescu. Am asistat la invective scuipate de pe posturile TV aflate in proprietatea unor oligarhi cercetati penal, am asistat la campanii mediatice furibunde si demolatoare.

Asa zisi directori de constiinta au devenit autentici comisari ideologici, ideocrati ai curentului oligarhic. Servi ai aparatului securistic, acesti tradatori ai presei libere, concentrati intr-o structura clasica de tip oligarhic – Clubul Roman de Presa – au fost la randul lor invalidati de votul popular. De ce nu isi dau atunci demisia “de onoare”, daca in ciuda ocuparii in proportii maximale a spatiului mediatic cu un mesaj negativ, opinia publica i-a rejectat, o data cu votul pro-Basescu?

Basescu a avut 90 la suta acoperire mediatica negativa, asta spun statisticile ultimei perioade. Ceea ce inseamna ca si acea parte a presei subordonata Clubului celor 322 si-a inselat electoratul respectiv cititorii, audienta. Lupta membrilor Clubului Roman de Presa cu Presedintele s-a dovedit expresia unui esec, nu doar moral. Toti membrii Clubui celor 322 s-au delegitimat – atat moral cat si politic.

Basescu a suportat contestatia celor 322 iar votul popular, la Referendum, a masurat trainicia discursului sau politic. Votul a verificat masura inadecvarii celor 322 la realitatea societatii romanesti si a dat la iveala contradictia dintre interesele romanilor de pretutindeni si “reprezentantii” lor. Tocmai acest vot – cele 75 % de procente au dat valoare institutionala proiectului prezidential de reformare a sistemului politic. Absenteismul, ca si voturile pro-Basescu reprezinta raspunsul romanilor fata de Coalitia celor 322 care au initiat actiunea de demitere a presedintelui – PNL, PSD, PC, UDMR si PRM.

Cu ocazia acestui vot si cei 322 ai presei si-au primit replica drastica din partea “populatiei” cum zic ei – din partea romanilor, cum zicem noi. Piata Universitatii nu si-a estompat semnificatiile dimpotriva granitele fenomenului “Zonei libere de comunism” s-au dilatat pana la acelea ale societatii de azi.

Chiar daca vor incerca din nou sa-l doboare pe Basescu, se vor trezi fata in fata cu cei 75 la suta de astazi, cei 0,75 la suta de ieri.

Civic Net – Piata Universitatii

www.civicnet.info

24 Mai 2007

***

Cititi mai jos Apelul in Apararea Presedintelui Romaniei si Declaratia de infiintare a Civic Net – Piata Universitatii

INITIATIVA SOCIETATII CIVILE DE SUSTINERE A PRESEDINTELUI ROMANIEI SI A PRINCIPIILOR SALE

Continue reading →

APEL CATRE CURTEA CONSTITUTIONALA