Tinerete revolutionara – Tismaneanu, intaiul comunist al tarii


TRECUT – Seful comisiei care a condamnat regimul comunist avea alte pareri in anii ’80

“Programul PCR reflecta interesele vitale ale tuturor oamenilor muncii, fara deosebire de nationalitate, fiind insusi programul intregului nostru popor de edificare a societatii socialiste multilateral dezvoltate si inaintare spre comunism.” Este doar una din ideile propagate de Vladimir Tismaneanu inaintea plecarii sale din Romania, complet diferite de cele cuprinse in raportul de condamnare a comunismului. Presedintele Traian Basescu a prezentat luni, in Parlamentul Romaniei, concluziile Raportului Comisiei prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste, condusa de Vladimir Tismaneanu. Seful statului a insistat, in repetate randuri, asupra notorietatii universitarului romano-american si “statorniciei preocuparilor sale pentru studiul epocii comuniste.” Sunt, insa, tot mai numerosi cei care, in urma studierii atente a acestui document, sutin ca raspunderea pentru faptul ca elaborarea este excesiv politizata si nu obiectiva, stiintifica revine sefului comisiei. O intrebare fireasca: “Era Vladimir Tismaneanu persoana indicata pentru a coordona un asemenea demers?” O incursiune in publicistica sa, din perioada anterioara plecarii din Romania (noiembrie 1981), releva alte fatete ale sefului comisiei prezidentiale.


Continue reading

Pozitia Bisericii Ortodoxe Romane fata de Raportul Tismaneanu

COMUNICAT DE PRESÄ‚

Fără ură şi părtinire

Patriarhia Română apreciază demersul întreprins de autorităţile de stat pentru condamnarea regimului comunist din România, act pe care Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a făcut în Cuvântul pastoral din 4 ianuarie 1990 în care condamna acelaÅŸi regim opresiv în dimensiunile sale cele mai tenebroase. (…)Din păcate, în capitolul „Regimul comunist ÅŸi cultele religioase” din Raportul întocmit de comisia Tismăneanu constatăm cu surprindere o abordare neÅŸtiinÅ£ifică – renunţându-se la principiul „fără ură ÅŸi părtinire”, fundamental pentru o cercetare istorică – ÅŸi tendenÅ£ioasă, formularea unor concluzii distorsionate ÅŸi aprecieri care depăşesc contextul temei studiate privind situaÅ£ia Bisericii Ortodoxe Române.


Continue reading

Academician Dinu C. Giurescu – “Revenim oare la situatia ante-1989?”

 

"De regula simbolurile religioase se numara printre cele definitorii pentru istoria si identitatea unei natiuni sau comunitati. Este firesc ca semiluna sa figureze pe stindardele unor state musulmane, fie ele si laice, cu sute de milioane de locuitori.

Crucea este simbolul comunitatilor crestine – ortodocsi, catolici, greco-catolici, luterani, anglicani, calvini, presbiterieni, reformati sau baptisti. Romania este in proportie de peste 95% o tara crestina. Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii vine cu o propunere care loveste si pune la index 95% dintre cetatenii romani ce apartin unei biserici crestine, in primul rand ortodocsi, catolici, greco catolici sau reformati…

Continue reading

Academician Eugen Mihaescu – “Suntem intr-o tara crestina!”

 

"Sunt revoltat de ce se intampla. Suntem intr-o tara crestina! In Parlamentul Romaniei, deasupra presedintelui Parlamentului este o cruce. O dam si pe asta afara din Parlament? Daca domnul Moise va fi suparat ca pe biserici se afla o cruce, vom avea cocosi, ca la protestanti? Cine decide in chestia asta? Intr-o tara in care religia crestina si Biserica Ortodoxa Romana se bucura de incredere in randul populatiei – vorbesc de credinta, nu de anumiti prelati, care si-au pierdut din credibilitate, in urma asocierii numelor lor cu Securitatea – cum indrazneste cineva ca domnul Moise sa aiba o astfel de initiativa? Domnul Moise poarta numele unui profet – nici macar aceasta nu-i trage un clopot? Si cine sunt cei care reclama discriminare? Daca am fi dat jos o stea a lui David sau o semiluna pentru a pune o cruce in loc, atunci ar fi fost vorba de discriminare, insa in cazul de fata nu putem vorbi de asa ceva. Domnul Moise este cel care face o discriminare. Sa isi aduca aminte de inaintasii sai. Consider ca este o rusine ceea ce se intampla."

Fara mama, fara tata…

Opinii in contrasens

de Mihai Pelin

Necunoasterea mediilor din care ii parvin diverse propuneri suspecte fac din presedintele tarii lemn numai bun de lucrat si manipulat. Cand a venit peste el lista aceea prelunga de doamne si domni care doreau neaparat punerea la zid a regimului comunist, ar fi putut sa se intrebe: cine sunt astia si ce reprezinta?

Continue reading

Academician Florin Constantiniu “Invatatura crestina, leacul tamaduitor al lumii”

 

Revenirea la practici ale ateismului comunist – izgonirea simbolurilor religioase crestine din scoli – este un fenomen pe cat de surprinzator, pe atat de daunator. Nu cred ca icoanele mutileaza in vreun fel sufletele elevilor. Dimpotriva: intr-o epoca in care confuziile si rasturnarile de valori sunt coplesitoare, invatatura crestina ce cheama la iubirea aproapelui si la savarsirea binelui este un leac – poate unicul tamaduitor. Se mai adauga o realitate istorica: in plamada spirituala a romanului, crestinismul este una din componentele fundamentale: crestinarea s-a asociat cu etnogeneza noastra. Reluarea practicilor staliniste este inca un semn al gravei crize in care se zbate societatea romaneasca. Apelul la valorile crestine ar putea fi un mijloc de salvare.

Academician Virgil Candea: “Pierderea celor desavarsite duce la starea cea mai rea”

 

Aceasta poveste face parte dintr-o lista mai lunga de reactii negative la adresa educatiei traditionale si a bisericii; lucruri lipsite de semnificatie profunda, agitatii de presa. Toata aceasta poveste este cladita pe o baza de confuzie din partea unor oameni lipsiti de o educatie fundamentala religioasa, de componentele fundamentale religioase din viata omului. Cred insa ca mai este ceva. Exista o convingere a semidoctului – si sunt semidocti de notorietate, cum a fost Elena Ceausescu – conform careia o atitudine antireligioasa reprezinta un semn de elevatie intelectuala. Este una dintre mandriile prostului ca el are o opinie personala, si anume ca este ateu. Isi permite sa blasfemieze, sa loveasca in anumite lucruri sfinte. Aceasta si da prostului un sentiment ca este un om de calitate. Va dati seama despre ce fel de oameni este vorba din reactiilor lor exagerate. Nefericitul care aluneca intr-o exagerare de acest gen are sentimentul ca e ceva de capul lui. Despre degradarea morala si decadenta ignorantului am vorbit in Prefata la «Iconoclasmul in actualitate: de la "moartea lui Dumnezeu" la moartea artei», de Mihaela Palade, aparuta la Editura Sophia :

Continue reading