Revenirea la practici ale ateismului comunist – izgonirea simbolurilor religioase crestine din scoli – este un fenomen pe cat de surprinzator, pe atat de daunator. Nu cred ca icoanele mutileaza in vreun fel sufletele elevilor. Dimpotriva: intr-o epoca in care confuziile si rasturnarile de valori sunt coplesitoare, invatatura crestina ce cheama la iubirea aproapelui si la savarsirea binelui este un leac – poate unicul tamaduitor. Se mai adauga o realitate istorica: in plamada spirituala a romanului, crestinismul este una din componentele fundamentale: crestinarea s-a asociat cu etnogeneza noastra. Reluarea practicilor staliniste este inca un semn al gravei crize in care se zbate societatea romaneasca. Apelul la valorile crestine ar putea fi un mijloc de salvare.