Colegiul Medicilor: Operatia a reusit, Patriarhul a murit

Posted on by
Reply

Civic Media va prezenta la Comisia superioara de disciplina a Colegiului Medicilor din Romania un punct de vedere privind eludarea prevederilor legii si a evidentelor de catre Comisia de jurisdictie a CMR in cazul mortii Patriarhului Teoctist

Gardianul: Colegiul Medicilor din Romånia a dat liber la incalcarea legilor

Dosar: CARE ESTE ADEVARUL PRIVIND MOARTEA PATRIARHULUI? * WWW*TEO

Chirurgul Ioanel Sinescu si anestezistul Dan Tulbure au fost spalati de colegii de breasla * De vina a fost PF Teoctist * Urmeaza totusi judecata finala a Colegiului, cea a Ministerului si cea a Parchetului

Comisia de jurisdictie a Colegiului Medicilor din Romania si-a aparat ieri colegii care l-au operat pe Patriarhul Teoctist pana la spalarea lor totala, sfidand evidente si folosindu-se de minciuni demontate deja de anchetele presei independente. Chirurgul Ioanel Sinescu si anestezistul Dan Tulbure – de la Spitalul Fundeni din Bucuresti – nu ar fi vinovati de decesul Patriarhului, a sustinut Comisia. Concluzia comisiei conduse de Gheorghe Borcean – un chirurg de la Caransebes – a fost cea banuita atat de ziaristii de investigatii care au cercetat circumstantele mortii suspecte a Patriarhului cat si de medicii onesti: operatia a fost perfecta, de vina este mortul.

“Concluzia Comisiei este inca o pata pe imaginea breslei noastre, atat pentru noi cat si pentru pacienti, si dovedeste ca sistemul relationar al lui Sinescu, conturat inca de dinainte de 1989, domina in Comisia in cauza. Speram ca rezultatul final al Comisiei de disciplina, va contine macar o umbra de decenta”, ne-a declarat un reputat medic specialist roman, insa numai sub conditia anonimatului, demonstrand starea de teroare care domneste in breasla medicala.

Presedintele Comisiei, Gheorghe Borcean, s-a lansat in afirmatii cu caracter indoielnic asupra veridicitatii lor, pentru care va trebui sa dea explicatii. Iata una, emisa la BBC: “Este vorba de un pacient, cu asta incepem, nonagenar, care avea o suferinta cardiaca. Nu vreau sa intru in detalii, pentru ca secretul diagnosticului este secretul sau si dupa moarte. Avea o suferinta cardiaca compensata pana la un anumit moment, dar care putea oricand sa se decompenseze, cu atat mai mult in cadrul interventiei chirurgicale”. Cu alte cuvinte, Borcean incearca sa induca ideea ca moartea a fost cauzata exclusiv de catre starea sa cardiaca, de o inima afectata. Or, acest fapt este contrazis de toate analizele efectuate de Patriarh, inclusiv de cea realizata cu o zi inainte de operatie, in care se afirma: “Cord in limitele varstei”. O alta, intrata in posesia ZIUA, facuta cu cateva saptamani inainte de operatie, titreaza: “Cord in limite normale”. Borcean merge mai departe si il invinuieste pe medicul personal al Patriarhului timp de 21 de ani, prof. dr. Nicolae Ursea, ca a indraznit sa-si exprime durerea, uimirea si revolta prin intermediul presei. Ziaristii prezenti ieri la conferinta de presa a Comisiei Colegiului Medicilor nu au observat insa ca aceasta si-a emis “concluzia” fara audierea acestui martor extrem de important. Nici orarul eronat al operatiei nu a fost contrazis: desi se sustine ca Patriarhul a murit la ora 17.00, daca adunam intervalele orare ale interventiilor, conform explicatiilor lui Borcean, rezulta cu totul altceva. Filmul operatiei, care confirma in totalitate dezvaluirile ZIUA, reprezinta o noua dovada a minciunilor lui Sinescu, care a ascuns pana ieri atat cea de-a doua interventie, deschisa, cat si faptul ca pacientul de 92 de ani a fost anesteziat general de doua ori in decurs de cateva ore. Patriarhul a fost taiat ulterior primei operatii, fiind cusut sumar si lasat asa, conform martorilor oculari consultati de ZIUA. Desi aceasta atingere a trupului Patriarhului contravine exact cutumelor invocate pentru a nu se perfecta autopsia medicala. Pozitia Patriarhiei in acest caz va fi analizata in curand.

Proceduri perfecte, deznodamant trist

Cinismul lui Borcean merge mai departe: “Toate procedurile au fost executate corect, iar patriarhul a beneficiat de cele mai bune ingrijiri in clinica Fundeni. Nicaieri nu ar fi putut fi tratat mai bine. Din nefericire, deznodamantul a fost trist. Dar acest deznodamant a fost asumat de patriarh atunci cand a cerut sa fie operat si a stiut riscurile acestei interventii. Chiar si medicii au avut curajul sa asume o interventie al carei deznodamant putea fi, asa cum s-a intamplat, fatal.” Cu alte cuvinte, medicii si-au asumat curajul operatiei, chiar daca stiau ca Patriarhul ar putea sa moara. Dar, daca avem de-a face cu o interventie banala, de prostata, care nu era, deci, o urgenta, si nici nu poate fi, conform standardelor medicale internationale, de ce s-a asumat riscul efectuarii unei operatii cu risc de deces? Si in ce masura avem vreo dovada ca Patriarhul stia riscurile la care este supus, cand nu avem nici un document scris si semnat de Patriarh, iarasi conform legislatiei medicale internationale. Iar declaratiile martorilor contrazic complet aceasta afirmatie: Patriarhul a crezut ca este vorba de o mica anestezie, “asa, ca la dentist”. De asemenea, pe langa declaratiile medicilor, care niciodata nu o sa se auto-invinovateasca, unde este dovada ca aceasta operatie a fost realizata corect: pelicula filmata, care lipseste, singura proba care putea atesta complet nevinovatia – sau dimpotriva – a medicilor. Daca operatia a fost perfecta, de ce Patriarhul a sangerat PRIN URETRA?

Borcean a reluat minciuna lui Asasinescu

Insa cea mai ordinara minciuna colportata de Gheorghe Borcean este cea privind presupusa recomandare a chirurgului Ioanel Sinescu chiar de catre clinica specializata din Regensburg, unde Patriarhul dorea initial sa se opereze. ZIUA se afla in posesia dovezii ca aceasta recomandare nu a existat niciodata. Inalt Prea Sfintitul Serafim al Germaniei, care a fost consultat de Patriarh privind interventia la aceasta clinica ne-a relevat adevarul: nu a existat nici o recomandare a lui Sinescu din partea clinicii. Daca este “nevinovat” atunci de ce se foloseste de minciuni chirurgul Asasinescu, dupa cum este poreclit pe coridoarele Spitalului Fundeni.

Decizia Comisiei Superioare de Disciplina poate fi contestata in instanta. Speram ca aceasta va da dovada de mai multa decenta, pentru a nu se ajunge la o contestatie oficiala si la interventia unui grup de experti internationali care sa desfiinteze concluzii bazate posibil pe influenta factorilor locali. Oricum, mai ramane atat ancheta Ministerului Sanatatii cat si cea a Parchetului. Vom reveni. (V.R. / ZIUA / 18.10.2007)

Gardianul: Minciunile lui Sinescu l-au scos nevinovat. Patriarhul, operat de doua ori

Cotidianul: Patriarhul Teoctist a fost operat de doua ori

Val Valcu: Colegiul Medicilor: verdict, Cioaca!

Curentul: “Terminatorul” Patriarhului, spalat de colegi

ZIUA: Ancheta “Teoctist”: Prima judecata

VIDEO-RTV – Tampeniile enuntate de medicul din Caransebes pus sef de Comisiei la Colegiul Medicilor

Radio Romania Actualitati: Controversa Teoctist merge mai departe

Cititi mai mult mai jos

Continue reading →

Cum falsifica Humanitas istoria Bucurestiului

Posted on by
Reply

Strazile spun povesti… false!

Motto: “Cand esti pacalit prima oara, sa ii fie rusine! Daca ai fost pacalit a doua oara sa-ti fie rusine!” (proverb nord american)

Parcurgand acest volum plin de greseli m-am gandit la cititorul inselat de aparenta frumusete a cartii, fiind apoi dezinformat. Apoi m-am gandit la bietul student, care va prelua cu buna stiinta greselile cartii in bibliografie si va ramane in cazul unei posibile evaluari negative, cu ideea ca este singurul vinovat. Aici este lucrul cel mai grav.

Este laudabila initiativa editurii Humanitas de a pune in aplicare o conceptie editoriala noua, sustinuta de o investitie pe masura. Totusi starneste nedumeriri cuprinsul cartii, mai ales informatia istorica presarata printre filele volumului. Autorul al carui nume se afla pe coperta (si de care proiectul nu spune nimic) abordeaza intr-un stil neglijent proiectia istorica a reperelor bucurestene avansand cu usurinta si dupa ureche, detalieri fara acoperire documentara. Daca autorul ar fi parcurs macar in parte bibliografia selectiva pusa la finalul cartii, cu siguranta nu ar fi existat multitudinea de greseli, care pun sub semnul intrebarii intregul proiect, desi, tema acestuia a preluat din ideile altor carti aparute in ultimii ani.

Pornind de la general la particular am fost surprins sa descopar faptul ca fotografiile de epoca, documente istorice prin excelenta, nu sunt actualizate. Cititorul trebuie avizat daca respectiva strada din fotografie mai exista sau si-a schimbat numele. Deoarece volumul are si pretentia sa se numeasca “Strazi vechi din Bucurestiul de azi”!

Dintre zecile de greseli de bun simt am ales doar cateva spre atentionarea publicului, volumul avand totusi un pret destul de piperat pentru simplul cititor. Mai intai am redat citatul cu greseli iar apoi este oferita publicului corectarea istorica: Iata-le:

1. La p.39 aflam: “strada unde s-a aflat biserica Ienii, (este) numita asa pentru ca a fost ctitorita de o femeie, Iana, sotia unui oarecare negustor Mihai. In secolul al XVIII-lea este atestata aici mahalaua Bisericii Ianii”. Numele corect este de Biserica Enei, ctitorita de fapt in a doua parte a secolului al XVII-lea, de Ene Barcaneasca. Asadar nu era nevasta “unui oarecare negustor” ci era nevasta de boier, Barcanestii avand intinse mosii in judetul Prahova, fiind atestati din vremea lui Mihai Viteazul. Mahalaua Biserica Enei s-a aflat intre Podul lui Ceamur, unde se invecina cu mahalaua Coltei si se extindea “peste locurile lui Simion Romanov (azi Palatul Universitatii), peste terenul scolii de Arhitectura, apoi triunghiul locurilor lui Mazar Pasa si ale Cornestilor (locul blocului Carlton); adica intre strada Regala, Bulevardul Ion I.C.Bratianu si Biserica Enei.”(1)

Continue reading →

Apelurile GDS pentru Liiceanu si Iliescu

Posted on by
Reply

Apel la solidaritate intelectuala si civica (GRUPUL PENTRU DIALOG SOCIAL)

Am luat cunostinta cu indignare si dezgust de grupajul publicat de ziarul Ziua în 27 februarie 2007, intitulat Liicheanu (autori: Ion Spanu si Victor Roncea). ÃŽl consideram un atac abject si calomnios la adresa lui Gabriel Liiceanu, dar si a altor membri ai Grupului pentru Dialog Social, a GDS în ansamblu. Scris în stilul stalinist al “demascarilor”, plin de minciuni si ineptii, articolul i-a facut, desigur, sa paleasca de invidie pana si pe cei de la revista Romania Mare. In ce ne priveste, nu am contestat niciodata dreptul cuiva de a critica, inclusiv atunci cand cel vizat a fost Gabriel Liiceanu. Aici însa nu e vorba de critica, ci de o tentativa de linsaj.

Nu credem ca aparitia unui astfel de articol, tocmai acum, e întamplatoare. Este lesne de observat ca, în ultimul timp, o seama de posturi de televiziune si de ziare precum Ziua au declansat o veritabila campanie îndreptata împotriva intelectualilor. GDS, alte organizatii ale societatii civile – Fundatia pentru o Societate Deschisa, Societatea Academica din Romania, APADOR-CH etc. -, precum si personalitati marcante ale vietii intelectuale sunt supuse unor acuzatii defaimatoare, a caror stilistica ne duce cu gandul la o parte a presei romanesti de la începutul anilor ’90. Din pacate, exista si personalitati politice care profereaza cuvinte de dispret si calomnii la adresa GDS. Este evident ca atitudinile politice adoptate de unii intelectuali – printre care si Gabriel Liiceanu – si de unele organizatii nonguvernamentale – printre care si GDS – i-au iritat pe unii potentati ai momentului.

Faptul ca iritarea ia forma unor campanii sistematice de denigrare ni se pare deosebit de grav. Este dreptul nostru, de cetateni, sa ne exprimam opiniile politice în afara presiunilor de orice fel, a insultelor si a calomniilor. Este, de asemenea, dreptul nostru sa sustinem ori nu prin apeluri, mitinguri sau articole o persoana politica sau alta. Opiniile noastre pot fi împartasite sau nu de altii, dar, de fiecare data, dezbaterea trebuie facuta prin dialog civilizat, si nu prin intoxicarea opiniei publice cu calomnii josnice sau prin represalii.

Cei care pun la cale aceste campanii ar trebui sa nu-si faca iluzii. Asa cum nu ne-am lasat intimidati cand au venit peste noi minerii sau cand am fost împroscati cu noroi de ziarele FSN-ului si de Romania Mare, nu vom tacea nici acum, cand Romania a devenit parte a Uniunii Europene. Dupa cum nu ne vom lasa intimidati nici de amenintarea ca GDS sa fie evacuat din sediu, in urma unui vot din Senat exprimat in ziua mitingului pro-Macovei.

Regretam ca oameni de buna-credinta, colaboratori ai ziarului Ziua, continua sa cautioneze prin semnatura lor un jurnal ca Ziua. Solicitam Clubului Roman de Presa sa se sesizeze si sa condamne modul ignobil de a face jurnalism al celor de la Ziua.

Mai presus de opiniile politice care ne despart uneori – si e firesc sa fie asa -, apelam la solidaritate intelectuala si civica.

Revista 22 – ANUL XV (887) (09 martie – 15 martie 2007) – Prima Pagina

APELUL GDS PENTRU SALVAREA LUI ION ILIESCU – omul “democratiei si libertatii” – noiembrie 2000:

Continue reading →

Alina Mungiu nu vrea sa fie cercetata de CNSAS

Posted on by
Reply

Romania libera: “False prioritati ale CNSAS”

Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii a confirmat ca inainte de 1989 erau recrutati ca informatori si elevi. Acestia trebuiau sa dea informatii despre colegii de clasa, parinti si profesori. Alina Mungiu, presedinte al Societatii Academice din Romania, se indoieste insa de utilitatea cercetarii fostilor pionieri. “Asta este o tara cu o presa concentrata, in care un numar foarte mic de oameni au putere asupra presei. Deci, parerea mea este ca pana sa-i fi cercetat pe toti pustanii astia nascuti dupa 1970 si care au pozitii, de unii din ei nici nu am auzit, de pe lista domnului Roncea, mi se pare ca important era intai sa-i cercetam pe cei cinci, sase mari patroni din presa romaneasca, mai ales ca exista si multe alte motive sa-i banuim pe acestia de legaturi cu Securitatea, fiindca ei au putere asupra a ceea ce se scrie in presa, ei sunt cei care decid cine scrie si ce scrie finalmente. Nu fiecare scriitoras de ziar chiar formeaza opinii. Asta este o impresie foarte falsa care se degaja”, a afirmat ieri Alina Mungiu la BBC.

Joi, 20 Iulie 2006

Patapievici si Betia de cacofonii

Posted on by
Reply

Soc cu Boanchis.

Razvan Ioan Boanchis

In magistralul sau articol de ieri, publicat in “Evenimentul Zilei”, domnul H.R. Patapievici ne lamureste care-i treaba cu betia de cuvinte. Seful ICR pleaca de la studiul lui Maiorescu, din 1873, si ajunge la ziaristii si politicienii de azi. Interesant. Din pacate, stimabilul combate betia de cuvinte cu o betie de cacofonii. Scapa trei intr-un text care se parcurge in doua minute. Cam multe fata de pretentiile domniei sale, nu credeti? Acestea sint: “falsifica competenta”, “o stilistica care” si “depinde nu atit de culoarea politica, cit…”. Pe ultima nu o salveaza nici virgula. Probabil ca respectatul filozof era mursecat de ginduri menite sa “emuleze” (acest verb l-a folosit de doua ori in cinci rinduri – hopa, probleme si cu repetitiile!) natiunea, asa ca n-a mai dat atentie unor amanunte, precum “stilistica care”.

Continue reading →

Alerta la Prut si Nistru – Pod de gheata la granita dintre NATO si UE cu spatiul CSI

Posted on by
Reply

ZIUA: Moscova si Chisinaul legifereaza “limba moldoveneasca” prin Bruxelles

ZIUA: Gavarisi transnistreana, Orbane?

Evenimentele aflate in derulare la granita dintre Romania si Basarabia, unde mai multe delegatii oficiale romanesti au fost impiedicate sa intre pentru a participa la Hramul orasului Chisinau, de duminica, 14 octombrie, ne obliga la un avertisment. In urma provocarilor constante de peste Prut si Nistru, Romania si actuala Republica Moldova intra intr-o noua faza de confruntare directa. Cu un ministru de Externe incremenit in proiectul papusarilor lui este putin probabil ca aparatul diplomatic romanesc va reusi sa depaseasca rapid aceasta situatie. Starea conflictula are mai multe puncte de plecare. In primul rand: Transnistria; si tot ceea ce reprezinta acest teritoriu pentru strategii imperiali rusi: o garnizoana ruseasca la portile NATO si UE, aflata la putin peste 200 km de una din bazele militare importante ale SUA la Marea Neagra. In al doilea rand, teama ca atractia UE ar putea dezintegra statuletul si sistemul comunist rasaritean controlat in continuare de Moscova (de unde si scandalul vizelor, si a detinerii dublei cetatenii). In al treilea rand, atragerea Romaniei intr-un joc periculos creionat de inteligentele FSB, SVR si GRU, din care nu vom putea iesi cu resurse proprii. O posibila rezolvare si tema de gandire, exploatata si de catre rusi (vezi propunerea antemergatorului S. Belkovski) este: Transnistria contra Basarabia. Suntem in stare sa ridicam aceasta manusa?

Pana la gasirea unui raspuns, situatia de la Prut si Nistru evolueaza numai in sensul dorit de rusi. In ciuda alegerii unui nou primar cu vederi pro-romanesti la Chisinau, tanarul Dorin Chirtoaca, administratia sa este aproape in imposibilitatea de a functiona, fiind subminata de agentii Rusiei si de rivalitatile interne ale formatiunilor politice. De exemplu, de abia pe 11 octombrie, dupa cinci luni de la eliberarea detinutilor politici din fostul grup Ilascu, s-a reusit sa li se confere celor patru distinctia de cetatean de onoare al Chisinaului, dupa modelul Bucurestiului si la propunerea Civic Media, in semn de omagiu pentru lupta si suferinta lor de peste 15 ani. Sedinta nu a fost lipsita de tensiuni. Valeri Klimenko, reprezentantul formatiunii rusofone Ravnopravie, s-a opus declarand: “Prin decizia de astazi puneti umarul la alipirea Moldovei de Romania si nimic altceva”. Acesta este si motivul real al impiedicarii de catre regimul lui Vladimir Voronin a delegatiilor din Romania la hramul celei de-a doua capitale romanesti, Chisinau.

ZIUA: Reactia clasei politice romanesti la noua provocare de la Chisinau

Detalii despre eroii de la Nistru si situatia de la Prut aici:

BBC: Traian Băsescu critică autorităţile Republicii Moldova


Continue reading →

Tapalaga demasca din prostie legatura Liiceanu-Iliescu

Posted on by
Reply


“22” – COMENTARII ECONOMICE SI POLITICE

S-a limpezit lumea ( DAN TAPALAGA )

In Romania, istoria se razbuna în decembrie. Acum sase ani, Ion Iliescu si Vadim Tudor intrau într-un suprarealist tur doi al alegerilor prezidentiale. Pe 10 decembrie 2000, “raul cel mic” mima cu dramatism un fel de lupta cu “raul cel mare”, de unde rezulta în mod fatal ca binele nu prea avea cum sa învinga. Tot atunci, Iliescu îl ruga public pe Gabriel Liiceanu sa-l sprijine ceva mai discret, de teama unei sinucideri colective în delirul peremist. Iliescu si Vadim, doua simboluri ale comunismului agresiv, reusisera atunci sa umileasca liberalismul civic, sa insulte democratia si sa ucida orice speranta. (…)

Revizta 22 – ANUL XV (877) (29 decembrie 2006 – 04 ianuarie 2007)

Radu Portocala despre “cazul Daianu”

Posted on by
Reply

“Cazul Daianu”, agentul electoral Andrei Plesu si boala societatii civile “curate”



SECURISTII BUNI AI PNL

“In Romania totul este posibil si nimic nu are consecinte”

Emil

Cioran

ÃŽn 1975, dl Daniel Dăianu a făcut o alegere nefericită: aceea de a deveni ofiÅ£er de Securitate. ÃŽn 2007, conducerea PNL a făcut la rîndu-i o alegere neferită: aceea de a-i oferi dlui Dăianu al doilea loc pe lista – greu pritocită… – pentru alegerile europene. Cîţiva observatori amintindu-i trecutul legat de sinistra instituÅ£ie, dl Dăianu s-a codit, dar conducerea PNL a declarat că acest trecut nu constituie o problemă pentru partid. E drept că dl Dăianu nu a fost un anchetator sîngeros, ci, după propria-i declaraÅ£ie (pe care nu o poate verifica nimeni), economist în cadrul DIE. Åži e la fel de adevărat că, de-a lungul anilor, PNL a reuÅŸit, tot fără probleme, să asimileze un număr necunoscut de foÅŸti colegi ai dlui Dăianu.

Subiectul fiind, totuşi, dezbătut dincolo de limitele răbdarii liberale, preşedintele PNL a retezat scurt criticile: “Propunem electoratului o formulă nouă de prezentare în Parlamentul European. Românii s-au săturat de politica arătării cu degetul. Trebuie să ne delimităm de trecut şi să privim înainte.”

Iată, deci, că PNL a ajuns să acrediteze mitul potrivit căruia securiştii pot fi împărţiţi în buni şi răi, mit pe care, pînă mai ieri, îl critica vehement. Însă căile Domnului sînt de nepătruns, şi vehemenţa îşi are limitele ei, mai ales în momentele de neinspiraţie sau de încordare politică. Aşadar, dl Dăianu a fost un securist bun. De ce? Pentru că nu a lucrat “decît” în DIE. Dar în DIE a lucrat şi Pleşiţă, care e un securist rău… Ce făcea dl Dăianu în DIE? Inocente analize economice, ni se spune. Cui însă îi foloseau aceste analize şi în ce scopuri? Activitatea DIE era îndreptată, se ştie, împotriva Occidentului, iar analizele economice erau esenţiale pentru buna desfăşurare a acestei activităţi. Cei care le redactau erau utili sistemului. Prin urmare, securişti buni încă de pe atunci.

Dl Dăianu ne informează că a demisionat din Securitate la 26 de ani, deci în 1978. Anul fugii lui Pacepa şi al destrămării reţelelor. Coincidenţă? Dincolo, însă, de această speculaţie, rămîne o întrebare: într-un sistem în care demisia era o practică puţin cunoscută şi aproape de loc acceptată, într-un sistem în care nici măcar din UTC nu se putea ieşi fără stigmate definitive, cum a putut dl Dăianu să demisioneze din Securitate şi să continuie, apoi, o carieră civilă normală?

“Românii s-au săturat de politica arătării cu degetul” ne informează preşedintele PNL. Ceea ce trebuie probabil interpretat ca un îndemn de fraternizare cu securiştii buni. Ar putea urma lăsarea în pace a securiştilor răi, desfiinţarea CNSAS şi reînchiderea arhivelor. Oricum, afirmaţia e fără rost, căci în România “politica arătării cu degetul” nu are nici un fel de consecinţe. Oare diplomaţia română nu e plină de foşti ofiţeri DIE? Toată lumea ştie, toată lumea arată cu degetul, dar nimic nu se schimbă. În afară de Pleşiţă, Enoiu şi încă vreo trei-patru, noua societate românească a fost silită să-i integreze pe foştii securişti, iar aceştia, încet-încet, se înstăpînesc peste România. La urma-urmei, de ce ne-am mai osteni să-i arătăm cu degetul? Ei sînt peste tot.

“Trebuie să ne delimităm de trecut şi să privim înainte” ne îndeamnă preşedintele PNL. Acum cîţiva ani, Ion Iliescu a enunţat o idee de aceeaşi natură, iar PNL s-a revoltat. În România, însă, revoltele sînt ca minunile: nu durează decît cîteva zile. Dar cei al cărui trecut e făcut din suferinţe (datorate securiştilor buni şi răi de-a valma, ca “braţ armat” al sistemului) n-au cum să se “delimiteze”, căci memoria nu se supune comenzilor politice. Şi culmea e că, dincolo de amabilităţi de circumstanţă, nici Occidentalii cu care va lucra dl Dăianu nu se pot delimita prea uşor de trecutul lui, pentru simplul motiv că acest trecut le era ostil. Cît despre privitul înainte, el este o formulă sterilă. Viitorul nu se poate construi prin nesocotirea memoriei şi abolirea trecutului.

Continue reading →

Parlamentul European pentru salvarea Catedralei Sf Iosif

Posted on by
Reply

Dupa peste un an de proteste, credinciosii bucuresteni au trebuit sa-si caute dreptatea in afara tarii. DeclaraÅ£ia scrisă nr. 54/2007 privind necesitatea luării unor măsuri de protecÅ£ie a Catedralei Sf Iosif din BucureÅŸti – monument istoric ÅŸi de arhitectură aflat în pericol – a fost semnată de 424 de europarlamentari.

DECLARAÅ¢IE SCRISÄ‚

Declaraţie scrisă privind necesitatea luării unor măsuri de protecţie a Catedralei Romano-Catolice Sfântul Iosif din Bucureşti, România – monument istoric şi de arhitectură aflat în pericol.

Parlamentul European,

având în vedere articolul 116 din Regulamentul de procedură,

A. întrucât articolul 151 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, care asigură baza acţiunii comunitare în domeniul cultural, vizează promovarea şi protejarea patrimoniului cultural al statelor membre;

B. întrucât, la numai opt metri de Catedrala Sfântul Iosif din Bucureşti şi în zona de protecţie instituită de legislaţia română pentru acest monument istoric, se construieşte un bloc de tip „zgârie-nori”, cu patru subsoluri şi 20 de etaje;

C. întrucât, în acest caz, autorităţile competente din România refuză sistematic să aplice atât dispoziţiile dreptului intern cu privire la protejarea monumentelor istorice, cât şi dispoziţiile dreptului comunitar în materie de protecţie a patrimoniului cultural şi arhitectural,

1. condamnă ferm construcţia ilegală a acestei clădiri, care pune în pericol două edificii ale Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Bucureşti: Catedrala Sf. Iosif şi Palatul Mitropolitan Romano-Catolic ─ ambele înscrise pe Lista monumentelor istorice de arhitectură din România;

2. solicită Comisiei şi Consiliului să condamne ferm atitudinea autorităţilor române şi să declanşeze procedurile juridice care se impun pentru a determina respectivele autorităţi să îşi îndeplinească obligaţiile comunitare prevăzute la articolul 151 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene în ceea ce priveşte conservarea şi protejarea patrimoniului cultural şi arhitectural;

3. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta declaraţie, însoţită de numele semnatarilor, Consiliului, Comisiei, Guvernului României, precum şi instituţiilor responsabile de protejarea patrimoniului cultural european.

27.9.2007, adoptata in plenul PE la 11.10.2007

Lista semnatarilor mai jos

Continue reading →

Parlamentul European cere salvarea Catedralei „Sf. Iosif”

Posted on by
Reply


DeclaraÅ£ia scrisă nr. 54/2007 privind necesitatea luării unor măsuri de protecÅ£ie a Catedralei Romano-Catolice Sfântul Iosif din BucureÅŸti – monument istoric ÅŸi de arhitectură aflat în pericol – a fost semnată de 424 de europarlamentari.

DECLARAÅ¢IE SCRISÄ‚

0054/2007

Declaraţie scrisă privind necesitatea luării unor măsuri de protecţie a Catedralei Romano-Catolice Sfântul Iosif din Bucureşti, România – monument istoric şi de arhitectură aflat în pericol.

Parlamentul European,

având în vedere articolul 116 din Regulamentul de procedură,

A. întrucât articolul 151 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, care asigură baza acţiunii comunitare în domeniul cultural, vizează promovarea şi protejarea patrimoniului cultural al statelor membre;

B. întrucât, la numai opt metri de Catedrala Sfântul Iosif din Bucureşti şi în zona de protecţie instituită de legislaţia română pentru acest monument istoric, se construieşte un bloc de tip „zgârie-nori”, cu patru subsoluri şi 20 de etaje;

C. întrucât, în acest caz, autorităţile competente din România refuză sistematic să aplice atât dispoziţiile dreptului intern cu privire la protejarea monumentelor istorice, cât şi dispoziţiile dreptului comunitar în materie de protecţie a patrimoniului cultural şi arhitectural,

1. condamnă ferm construcţia ilegală a acestei clădiri, care pune în pericol două edificii ale Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Bucureşti: Catedrala Sf. Iosif şi Palatul Mitropolitan Romano-Catolic ─ ambele înscrise pe Lista monumentelor istorice de arhitectură din România;

2. solicită Comisiei şi Consiliului să condamne ferm atitudinea autorităţilor române şi să declanşeze procedurile juridice care se impun pentru a determina respectivele autorităţi să îşi îndeplinească obligaţiile comunitare prevăzute la articolul 151 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene în ceea ce priveşte conservarea şi protejarea patrimoniului cultural şi arhitectural;

3. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta declaraţie, însoţită de numele semnatarilor, Consiliului, Comisiei, Guvernului României, precum şi instituţiilor responsabile de protejarea patrimoniului cultural european.

Data: 27.9.2007