“Ingerii pazitori” ai lui Constantin Noica

Filosoful legionar Constantin Noica a fost urmarit, pas cu pas, de la eliberarea sa din inchisoare, in 1964 – odata cu toti detinutii politici incarcerati in perioada bolsevica a ocupatiei comuniste -, si pana la moartea sa, in 1987. Noica se poate spune ca este unul din creierele legionare care a pacalit Securitatea, lucrand cu propriile ei arme. Inclusiv cu informatorii si agentii acesteia, indiferent de functia sau gradul lor, de cultura si tupeul lor. Ganditorul legionar folosit astazi asiduu pentru imaginea personala a unor pretinsi filosofi nu a incetat nicio clipa sa promoveze nationalismul pur, reusind sa reconverteasca la valorile crestine romanesti chiar multi adepti ai Partidului Comunist. Nu acelasi lucru se poate spune despre Andrei Plesu, care a intrat in randurile Partidului inca de la 19 ani si, dupa ce a fost dat afara pentru implicarea sa in Afacerea Transcendentala, s-a milogit sa fie reprimit prin cel putin doua scrisori catre secretarul general al PCR Nicolae Ceausescu si mai multe informari catre Securitate. Foarte interesant, desi in aceasta postura, de “persecutat” al regimului, Plesu este trimis, cu acordul Securitatii, la o bursa in RFG, intre 1983-1984, unde se afla deja si Gabriel Liiceanu. De unde ambii s-au intors in tara, la fel de incremeniti in proiect. In proiectul Securitatii. Plesu se remarca de altfel ca unul dintre foarte putinii beneficiari a doua burse Humboldt, in perioada aceluiasi “odios” regim comunist. Pentru a va face o idee despre cat de incorsetat de Securitate era filosoful legionar Constantin Noica, publicam un Plan de masuri si alte note ale Directiei I a Consiliului Securitatii Statului, obtinute de revista Historia, din care reiese ca nimic nu se facea in jurul lui Noica fara stirea si acordul Securitatii. Concluzia o puteti trage singuri, privind unii “filosofi” alintati de Securitate si de sistemul comunist, adevarati profitori ai tuturor regimurilor.
Continue reading

Secretele lui Plesu sau Despre ingerii cazuti (III)

Cititi aici, pentru inceput, Scrisoarea I si Scrisoarea a II-a, de Andrei Gabriel Plesu catre tovarasul Secretar General al Partidului Comunist Roman, Nicolae Ceausescu, angajamentul tovarasului Andrei Plesu in fata organelor de Partid si Declaratia prin care confirma relatia de subordonare fata de ofiterul de Securitate din Srviciul “Arta-Cultura-Presa”, Vasile Malureanu, pensionat ulterior cu grad de general din SRI

Andrei Plesu a fost prima propunere a conspiratorului Ion Iliescu pentru fotoliul de ministru al Culturii in Guvernul FSN condus de Petre Roman dupa lovitura de stat din decembrie 1989. Iar una dintre primele sale actiuni in calitate de ministru a fost sa ofere – cu aprobarea lui Ion Iliescu si a lui Petre Roman – intreaga Editura Politica a Partidului Comunist cu cea mai performanta tipografie dintre toate editurile romanesti direct tovarasului sau, Gabriel Liiceanu. Nici astazi nu este clar cum un bun al statului s-a transformat peste noapte in editura privata Humanitas. Tot Andrei Plesu si Petre Roman se remarca prin sprijinul pe care l-a adus infiintarii si dotarii revistei “Romania Mare”. Gestul ministrului Plesu l-a determinat pe disidentul anticomunist Dan Petrescu sa se retraga din ministerul Culturii. Dar pe Andrei Plesu nici macar sangeroasa mineriada din iunie 1990 nu l-a clintit din loc. Dupa ce l-a condus la aeroport pe Gabriel Liiceanu, in dimineata zilei de 14 iunie, Plesu s-a oprit la redactia fostului ziar al partidului “Scanteia”, “Adevarul” aservit atunci complet FSN, unde a lasat un indemn la “curatenie”, aparut chiar pe prima pagina a ziarului. De atunci, Plesu a mers tot inainte in structurile tuturor guvernarilor care au trecut peste Romania. Pe cand era ministru de Externe, nu a ezitat nici sa-si subventioneze de la stat propria publicatie, “Dilema”, nici sa accepte, 1.000.000 de marci din partea unei fundatii germane, livrate prin ONG-ul sau – Colegiul Noua Europa – desi era se afla in functie oficial, de demnitar al statului roman. Multi oameni normali s-au intrebat ce il tine “sus” pe Andrei Plesu, cel care a plagiat pana si titlul cartii sale de “referinta” – Minima Moralia este titlul original al cartii filosofului Theodor W. Adorno, publicata in 1951. Un raspuns ar putea fi in aceasta DECLARATIE, pe care o publicam aici, si din care reiese adevarul despre adevarata natura interioara a lui Andrei Gabriel Plesu. “Mentionez ca la cateva saptamani dupa aceste evenimente – Afacerea Meditatia Transcedentala, nota red – am avut o lunga conversatie cu tov. Malureanu de la Ministerul de Interne, in cuprinsul careia l-am informat asupra celor petrecute”. Vasile Malureanu era ofiter al Departamentului Securitatii Statului, Directia I, Serviciul “Arta -Cultura – Presa”. Dupa 1989, Vasile Malureanu a ramas in stransa legatura cu Andrei Plesu, oficialul tuturor guvernarilor post-decembriste. Vasile Malureanu a iesit la pensie recent, din SRI, cu gradul de general. Poate asa se explica si graba cu care un filosof de talia lui Andrei Plesu nu a ezitat sa-si puna manecute negre si sa se infunde in arhivele mizere ale Securitatii, preluate de CNSAS…

Citam din Angajamentul solemn, semnat de Andrei Plesu:
“Ma angajez solemn, in fata tovarasilor mei, a partidului si intregului popor sa servesc cu credinta cauza partidului…

Ma oblig sa indeplinesc fara sovaire insarcinarile date de partid, sa respect in toate imprejurarile programul si statutul Partidului, linia politica generala.

Ma angajez sa nu intreprind nimic care sa dauneze Partidului – patriei, poporului, sa fac totul pentru intarirea unitatii partidului, pentru cresterea rolului sau conducator.”

Ce a semnat in formularul sectei: (spicuiri)
“Furnizez aceste Informatii de bunavoie, in vederea obtinerii intrevederii care precede instruirea personala…
Sunt constient de importanta intalnirilor ulterioare…
Sunt intrutotul de acord si ma angajez sa nu dau si sa nu dezvalui nimanui sistemul “Mantra” si nici instructiunile ce-mi vor fi date pentru utilizarea acestui sistem.
Sunt, de asemenea, de acord sa nu dezvalui, sa nu instruiesc in tehnica desitatiei, inainte de a fi primit din partea sefului sectei (Maharishi) calificarea de profesor (Guru).”

D E C L A R A T I E

“Subsemnatul, Plesu Gabriel Andrei, lector universitar la Institutul de Arte Plastice “N. Grigorescu” din Bucuresti (sectia muzeologie), declar cu toata raspunderea urmatoarele:

Continue reading

Despre procesul Liicheanu si pomenile primite de Humanitas

Civic Media va prezinta o noua impostura marca Iliceanu, etern “incremenit in proiect”. Proiectul “disident-business”

Pe 1 octombrie, la Judecatoria Sectorul 1 Bucuresti, a avut loc primul termen al procesului intentat mai multor ziaristi de la ZIUA de catre omul de afaceri prin litere Gabriel Liiceanu, reprezentat de casa de avocatura a lui Valeriu Stoica, fost ministru al Justitie, membru in conducerea PLD si consultant si reprezentat legal al companiei rusesti ALRO Slatina. Urmatoarea infatisare va avea loc pe 22 octombrie.

Seful fostei Edituri Politice a Partidului Comunist oferita pe gratis de Ion Iliescu pentru a fi transformata in profitabila dar si datornica Editura “Humanitas”, solicita ca Instanta sa dispuna obligarea in solidar a “paratilor” la plata unei sume de 300.000 RON “pentru compensarea prejudiciului moral decurgand din atingerea adusa demnitatii, imaginii si reputatiei reclamantului prin campania de denigrare declansata impotriva sa prin intermediul ziarului ZIUA” si ca acestia “sa asigure pe cheltuiala lor publicarea hotararii judecatoresti in primele 10 ziare ca difuzare la nivel national” si alte reviste culturale.

Liiceanu pretinde ca ziaristii se fac vinovati de “depasirea limitelor libertatii de exprimare” si alte “fapte ilicite” reflectate de Art 998-999 Cod civil.

In ce il priveste pe Victor Roncea, care este si coordonator al Asociatiei Civic Media, casa Stoica si Liiceanu sustin ca acesta se face vinovat, pe deasupra, si de “afirmatii injurioase”. “S-a mers de la terfelirea numelui meu prin deformari grosolane (Liicheanu/Liigheanu) pana la etichetarea gratuita si tendentioasa intregii mele activitati profesionale si civice”, afirma Gabriel Liiceanu. In viziunea lui G. Iliceanu “cele mai revoltatoare dintre aceste etichetari”, depuse “ca proba in prezentul litigiu” sunt, in ce il priveste pe jurnalistul Victor Roncea, urmatoarele, prezente intr-un editorial publicat la data de 1 Martie 2007: “profitorul tuturor regimurilor”, “mafiot culturnic”, “intelectual rosu”, “alintat de Securitate”, “disidenta sa este tot atat de falsa pe cat este anticomunismul mimat de el si de gruparea sa antiromaneasca”, “servitor al mai-marilor zilei, de la patronul KGB al intelectualimii multilateral-dezvoltate, membrul CPEx al CC al PCR Gogu Radulescu, la Ion Iliescu si Traian Basescu, caruia nu-i putea aduca un mai mare deserviciu prin acordarea girului sau”.

In replica, Victor Roncea afirma ca se bucura ca Liiceanu si-a depasit in sfarsit lasitatea si, dupa cinci amenintari publice cu Justitia, a decis in sfarsit sa se prezinte la Judecata. La Judecata de acum, pentru ca la Judecata de Apoi va da si mai mare socoteala, ii transmite Roncea. “Acesta va fi ultimul si cel mai penibil moment din cariera “filosofului anticomunist” Gabriel Liiceanu, pe care am toate datele sa il consider – cu mare parere de rau pentru cei pacaliti pana acum de el -, un farsor ordinar, un alintat al regimului comunist si un cooperant fervent al Securitatii, la fel ca si colegul sau de “disident-business” Andrei Plesu”. Roncea solicita adulatorilor lui Liiceanu sa se pregateasca pentru un adevarat soc psihologic: caderea in tarana a “filosofului” de pe soclul lui suflat cu aurolac si ridicat prin minciuna si impostura. “Va fi un proces al intregii “societati in civil” pretins anticomuniste dar, in realitate, compusa din agenti ai nomenklaturii si urmasi directi ai kominternistilor bolsevici. Este vorba, practic, de ceea ce regretatul Victor Frunza considera un PCR in a doua sa ilegalitate, reprezentat de multiplii sai, Grupul pentru Dialog Social, Reteaua Soros si Colegiul Novaia Europa”.

Veti afla accesand mai jos si cum patronul editurilor si librariilor Humanitas a beneficiat de scutiri si reesalonari de miliarde de lei la plata datoriilor catre stat.

Liiceanu, patronul “Grupului Humanitas” (cel putin in public), care in paralel cu afacerile sale este infatisat in chip de exponent de marca al societatii civile, a fost in anii trecuti unul dintre principalii beneficiari ai controversatelor metode, adoptate pe criterii guvernamental-politice, de reesalonare la plata a datoriilor catre Bugetul de stat, precum si de scutire a majorarilor de intarziere la plata datoriilor. In curand va vom spune exact ce a facut Liicheanu ca sa obtina aceste favoruri si ce ilegalitati s-au comis. Penale…

Continue reading

Solidaritate impotriva trecutului

de Radu PORTOCALA

In august 2005, cand ne-am intalnit pentru a discuta despre iminenta mea numire ca director al Institutului Cultural Roman de la Paris, deci viitor subordonat al sau, prima intrebare pe care mi-a pus-o dl Horia-Roman Patapievici a fost: “Mentineti ceea ce ati scris despre intrevederea dintre Iliescu si Plesu, la Tescani, in vara lui ’89?”

Recunosc ca modul in care fusese formulata intrebarea mi-a starnit amintiri neplacute. Dar si mai neplacuta mi-era brusca certitudine ca pe aceasta transparenta invitatie la dezicere urmau, inainte de toate, sa se construiasca relatiile noastre de lucru. Eu, intrusul, indraznisem sa intinez cu atingerea mea pe un membru al sacrei confrerii a piedestalelor.Am raspuns: “Prin ‘bunavointa’ dlui Plesu, ceea ce am scris in 1990 ma costa foarte scump si astazi. Dar, din moment ce n-am dat niciodata vreo dezmintire, inseamna ca mentin ce am scris”.

Continue reading

“Disidentul” Liiceanu se auto-contrazice

“Filosoful” Gabriel Liiceanu, “politologul” Vladimir Tismaneanu si jurnalistul Dan Tapalaga au anuntat intr-o conferinta de presa desfasurata la sediul GDS ca vor actiona in judecata mai multe publicatii, printre care si ZIUA, pentr “atingere adusa demnitatii, imaginii si reputatiei prin campanii de presa si prin afirmatii injurioase si calomnioase”.
Gabriel Liiceanu si Vladimir Tismaneanu cer despagubiri de cate 100.000 de euro, iar Dan Tapalaga cere 10.000 de euro.

Gabriel Liiceanu a declarat, la conferinta de presa de la sediul Grupului pentru Dialog Social, ca atacul din Ziua, prin articole semnate de Sorin Rosca Stanescu, Ion Spanu si Victor Roncea au fost “revoltator si grosolan” pentru ca a fost acuzat de plagiat, de colaborare cu regimul comunist si de profit in urma transformarii fostei edituri Politice in Editura Humanitas. “Mi-a fost afectata toata reputatia mea de autor, profesor, disident, om care gireaza o institutie culturala importanta”, a spus Liiceanu, citat de Rompres.

Se pare insa ca Gabriel Liiceanu are probleme si cu memoria nu numai cu morala. Pentru ca, dupa publicarea materialelor din ZIUA a recunoscut in “22” si “Cotidianul” ca nu a fost disident…Of, Doamne!

Tatal si mama Omida a Republici GDS

COTIDIANUL: Constitutia lui Liiceanu se va naste in Colegiul lui Plesu

Colegiul Noua Europa (NEC) – aceasta este „institutia de excelenta academica“ ce va coordona elaborarea proiectului societatii civile de revizuire a Constitutiei, au declarat ieri, pentru Cotidianul, surse din interiorul grupului de initiativa.

Informatia apare dupa ce, miercuri, filosoful Gabriel Liiceanu a anuntat, in cadrul dezbaterii „Reconstructia institutionala a Romaniei: O Noua Republica“, organizata de Centrul pentru Analiza si Dezvoltare Institutionala (CADI), ca un grup de intelectuali va lucra la conceperea unui nou proiect al Legii fundamentale. Din grup, alaturi de Liiceanu mai fac parte politologul Vladimir Tismaneanu, comentatorii politici Traian Ungureanu, Sever Voinescu si publicistul Catalin Avramescu. Presedintele Colegiului Noua Europa este filosoful Andrei Plesu.

Dincolo de intentii insa, lucrurile nu par deocamdata sa fi prins contur in interiorul grupului de initiativa. Nici componenta acestuia nu e inca foarte clara. Nu exista un calendar al intilnirilor, nu au fost stabiliti inca expertii care sa lucreze la proiect, sustin surse din comitet. „Sint atit de multi oameni in tara asta care ar putea face o treaba mai buna decit Iorgovan, Bolcas sau Andon incit nu imi fac griji pe tema gasirii expertilor“, ne-a declarat ieri comentatorul politic Sever Voinescu.


Continue reading

Amenintarea lui Plesu

În actuala conjunctură, Traian Băsescu nu poate pierde decît lupta cu sine. Unul dintre felurile de a o pierde este să nu o angajeze. Să se împace, suficient, cu ceea ce este. Musulmanii numesc lupta cu duşmanul din afară „micul război“, iar lupta cu daimonul lăuntric, „războiul cel mare“. Creştinismul vorbeşte de „războiul nevăzut“. Poate că domnului preşedinte asemenea referinţe „culturale“ i se vor părea mofturi, fasoane cărturăreşti. S-ar putea însă ca viitorul său politic să depindă de ele mai mult decît îşi închipuie.

Continue reading

Din ciclul Intelectual sa fii, BMW sa ai

Omul Liiceanu ÅŸi maÅŸinile sale

1 Iunie, 2007 | de Cristian Teodorescu | COTIDIANUL

Unul dintre cele mai frumoase şi mai atipice texte scrise de Gabriel Liiceanu a apărut, azi, în Cotidianul. O parte dintre reacţiile cititorilor ediţiei electronice m-au dezamăgit în totalitate. Poate insă că eu, adresantul, am fost de vină. Trebuia să propun un ghid de lectură a textului. Fiindcă altfel nu-mi explic reacţii de tip „Daca Liiceanu vorbeşte cu maşina lui, să se ducă la doctor” sau „Noica se răsuceşte în mormînt” sau „Lui Liiceanu ar trebui să-i fie ruşine că se laudă cu un BMW”.

Continue reading

Cum si-a schimbat Liiceanu preferintele auto-sexuale

Liiceanu, ca orice barbat, e posedat de instinctul incalecarii. Asta e clar, se intelege. Se mai intelege ca Liiceanu si-a satisfacut de-a lungul timpului acest „adanc“ si „ascuns“ instinct incalecand o tricicleta, o bicicleta si diverse autoturisme. E superclar. Dificultatea apare o data cu raspunsul la intrebarea: cum le chema pe aceste amante inanimate, dar placute la incalecat?

„Victoria“, „Dacia“, „Siegfried“.

Cum?

„Victoria“, „Dacia“, „Siegfried“.

Hm…

Continue reading

Masinile lui Liiceanu au nume de…barbati

Marea Exclusivitate a Cotidianului aparut in editia din 2 Iunie 2007:


Liiceanu la volan: elogiu lui Siegfried

In urma articolului „Masinile-surpriza ale intelectualilor de elita“ publicat de Cotidianul pentru weekend, Gabriel Liiceanu ne-a trimis un „drept la replica“, la insistentele prietenului sau Siegfried, un BMW seria 3.

O „masina de fenomenolog trecut prin scoala pilotilor de Formula 1“, caruia i-am facut o mare nedreptate confundindu-l cu un BMW seria 5, „masina de racheti si de recuperatori“

Stimate domnule Cristian Teodorescu,

Cotidianul din 25 mai a.c. a publicat, sub semnatura doamnelor Raluca Ion si Steluta Voica, un articol despre „masinile scriitorilor“. Desi se mentioneaza ca am refuzat sa particip la „ancheta“ initiata de ziarul dumneavoastra, in textul amintit se vorbeste despre masinile „pe care le am in posesie“ si se pomeneste (lucru care mi s-a parut total impudic, intrucit tine in mod strict de intimitatea mea si a celor doua masini) chiar si numele lor: Siegfried (BMW-ul) si Marcello (Alfa Romeo).

Pina aici, treaca-mearga. Mi-am inghitit supararea facind unele reflectii despre felul in care se incalca viata intima a oamenilor in Romania zilelor noastre. Intimplarea face insa ca, din neglijenta (eram si foarte obosit), am uitat numarul din Cotidianul (deschis chiar la pagina cu pricina) pe scaunul de piele de culoarea antracitului din dreapta mea (ma aflam in Siegfried), unde, dupa lectura, il aruncasem plin de suparare.

Am revenit dupa 15 minute. Am pus cheia in contact si, pentru intiia oara in doi ani, motorul nu a pornit din prima. Am simtit ca ceva nu e in regula. Inima a inceput sa-mi bata mai repede si pe frunte mi-au aparut citeva broboane de sudoare. Nici mormaitul inconfundabil al lui Siegfried, mugetul acela infundat, amestec de furtuna ce sta sa inceapa si de monstru marin in calduri, nu mai era acelasi. Ochii mi-au alunecat pe ziarul abandonat de pe scaun si dintr-o data am inteles: in sfertul de ora in care lipsisem din masina, Siegfried citise articolul! Exact lucrul de care ma temusem – ca Siegfried ar fi putut afla cumva de articol, dar eu ma gindeam la o discutie neatenta, purtata pe tema asta in masina sau in preajma ei – se petrecuse.
Continue reading