Dupa un an greu, plin, cu victorii dar si mari tristeti, Civic Media va multumeste ca i-ati fost alaturi, la bine si la greu. Sa aveti bucurii in suflet in noul an si pacea, intelepciunea si dragostea sa va guverneze toate actiunile!
Remarcam inceputul unui impliniri, si anume faptul ca, chiar si la trei ani de la solicitarea noastra, in sfarsit, odiosul Pact Ribbentrop – Molotov (Hitler-Stalin) va fi condamnat oficial. Presedintele Traian Basescu trebuie sa se astepte de acum incolo la atacul dezlantuit al agentilor de influenta ai Rusiei in Romania, care vor sari impotriva sa si a acestei condamnari. Civic Media si romanii ii vor fi alaturi. Este, poate, cel mai bun cadou de Craciun pentru fratii nostri din Basarabia, Bucovina si Tinutul Hertei, indepartati prin forta armelor bosevicilor de la trupul tarii mama. Dar nu si de la suflet.
LA MULTI ANI TUTUROR!
“Trăim vremea unor deschideri apocaliptice, iar îndemnul ceresc la pace se cere mai treaz ca oricândâ€
Declaraţie de presă
Primul mesaj adresat nouă, oamenilor, de către îngerii care cântau deasupra Betleemului în noaptea naşterii lui Iisus sună astfel: „Pe pământ pace!†E vorba, în fapt, de relaţia dintre popoare. Ele sunt cele ce provoacă neastâmpărul istoriei prin foamea de putere şi setea de dominaţie, prin lăcomie, prin orgoliul şi iresponsabilitatea conducătorilor, prin neodihna de cuget a celor ce cred că neamurile nu-şi pot afirma identitatea decât bătându-se între ele. Îndemnul îngerilor este la pacea univesală.
Sămânţa răului însă a rodit chiar din lumea lor, a îngerilor, înainte de facerea lumii, prin răzvrătirea unuia dintre ei. Lucifier a căzut, dar coada lui sfredeleşte şi azi prin toate cotloanele pământului, trezeşte ură şi urneşte războaie. Şi totuşi, chiar războaiele au nişte norme de conduită şi anumite limite de combativitate, cum ar fi apărarea populaţiei civile prin interzicerea armelor chimice, bacteriologice sau nucleare. În ultimul timp însă a apărut un război care neagă orice fel de norme: terorismul. Dacă războiul de agresivitate e opera diavolului, terorismul – agresiv prin definiţie – e diavolul însuşi. Prin el trăim vremea unor deschideri apocaliptice, iar îndemnul ceresc la pace se cere mai treaz ca oricând.
Al doilea mesaj al îngerilor: …„între oameni bunăvoire!†se referă la relaţia dintre persoane sau grupuri sociale. Bunăvoirea nu este altceva decât îngăduinţă, deschidere către celălalt, credinţa că identitatea ta ca persoană sau grup se defineşte prin a celuilalt, că ai în tine destulă putere să-ţi păstrezi intactă credinţa religioasă fără să o dispreţuieşti pe a altora.
Totul începe de la familie şi de la cei şapte ani de-acasă. Aceasta este criza zilelor noastre. Piere sfinţenia căsătoriei, piere legătura dintre căsătorie şi naşterea de prunci, avem în faţă tot mai multe familii destrămate, copii lăsaţi de izbelişte – atunci când nu au fost ucişi înainte de a se naşte –, adolescenţă maculată, tinereţe incertă, căminul cultural înlocuit cu discoteca, guma de mestecat înlocuită cu drogul, cartea înlocuită cu televizorul, meciul de fotbal triumfător în pumni şi ciomege, pornografia cu drept de cetate în literatură, o lume în care indecenţa, vulgaritatea, parvenitismul şi corupţia devin instituţii ale binelui comun.
Şi poate că am cădea în dezgust şi descurajare dacă nu am şti că răul şi binele convieţuiesc în una şi aceeaşi persoană, în unul şi acelaşi grup social, în unul şi acelaşi popor, că oriunde există şi reversul medaliei, adolescenţă binecrescută, tinereţe studioasă, nobleţe familială, responsabilitate obştească. Toate acestea însă se cer semnalate şi încurajate, atât prin instituţiile statului, cât – şi nu în ultimul rând – prin presă.
În fapt, cele două mesaje ale îngerilor sunt două urări făcute omenirii, iar orice urare poartă în ea germenul speranţei. În duhul acestei speranţe de mai-bine le adresez tuturor cititorilor şi ascultătorilor mei salutarea: La mulţi ani!
Bartolomeu al Clujului
Crăciun 2007
SCRISOAREA PASTORALĂ de Crăciun a IPS Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu
Iubiţii mei fii sufleteşti,
Când Domnul Hristos le-a amintit ucenicilor Săi că i se apropie patimile ÅŸi moartea, ei s’au întristat. Spre a-i duce însă cu gândul la învierea ce va urma, El le-a pus în faţă un exemplu din viaÅ£a obiÅŸnuită a omului: „Femeia, când e să nască, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar după ce naÅŸte copilul nu-ÅŸi mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s’a născut om pe lume. AÅŸadar, ÅŸi voi sunteÅ£i triÅŸti acum, dar Eu iarăşi vă voi vedea ÅŸi inima voastră se va bucura ÅŸi bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voiâ€. (1)
Iată deci o legătură directă între naştere şi înviere, ca şi cum pântecele mamei ar fi un mormânt în care s’a zămislit, se dospeşte şi biruie viaţa.
Şi iată de ce naşterea unui prunc iradiază bucurie nu doar în familia pe care o sporeşte, ci şi la vecini, la rude şi chiar în satul întreg, acolo unde încă se mai păstrează solidaritatea comunitară. Iar bucuria explodează în veselie atunci când pruncul primeşte baia naşterii celei de a doua, din apă şi din Duh(2), prin Taina Sfântului Botez. Ştim cu toţii ce înseamnă o cumetrie, ospăţul însoţit de daruri, cântece, jocuri şi voie bună.
Dacă pruncul se naşte într’o curte domnească, din viţă regală sau imperială, şi mai ales dacă e băiat, sărbătoarea se desfăşoară la scară naţională. Suveranul are un moştenitor, evenimentul e vestit prin trompete, tobe şi fanfare, clopotele bat în plin, poporul se adună cântând şi jucând în faţa palatului, tatăl iese în balcon cu pruncul ridicat pe braţe, mulţimile aclamă, văzduhul vibrează.
Dragii mei, acum două mii şi şapte ani în Betleemul Iudeii Se năştea Fiul lui Dumnezeu, Regele regilor şi Împăratul împăraţilor, Mântuitorul lumii. Ştim că fusese zămislit de la Duhul Sfânt în pântecele Fecioarei Maria din Nazaret, ştim că Iudeea se afla pe teritoriul imperiului roman, ştim că cezarul poruncise un recensământ general pentru evidenţa populaţiei şi estimarea impozitelor, ştim că fiecare cetăţean trebuia să fie recenzat în localitatea de baştină a neamului său, ştim că Maria făcea parte din descendenţa betleemică a regelui David, ca şi Iosif, cel rânduit de Dumnezeu să-i legitimeze Pruncul ca stare civilă şi s’o ocrotească de ignoranţa oamenilor, ştim că amândoi au călătorit greu spre Betleem în timp ce Maria se afla în stare binecuvântată, ştim că tocmai atunci, la sosire, Mariei i-a venit vremea să nască.
Continue reading →