Comentarii si observatii pre-electorale

Campania electorala pentru locale a inceput bizar si continua in aceeasi cheie – oferind credibilitate crescuta scenariilor blatului. Mai mult de jumatate din campanie s-a consumat si se vede deja ca este una din cele mai slabe campanii. Nicio campanie nu decoleaza, iar la Bucuresti, se vede acest lucru cel mai bine.

Nu numai din punct de vedere al dezbaterii, al proiectelor – colectii de clisee ideologice – dar si al materialelor de campanie si al dezbaterile de la televiziuni. Intreaga campanie electorala pare a fi din partea tuturor partidelor un joc de convingere mediocru bazat pe imagine in care nu exista practic proiecte si solutii.

Fata de campania din 2004 cand se inregistrau ratinguri uriase la intalnirile candidatilor cu oarecare cotatie, acum, abia se atinge un punct de rating. Nu exista teme generate de PD-L. Singurul generator de tema – la debutul campaniei a fost Sorin Oprescu. Vladimir Pasti, si restul echipei (mai mult sau mai putin camuflate) din spatele lui Oprescu, a lucrat mult mai bine tactic inca de la inceputul campaniei, mergand pe pozitionarea antisistem. Acum insa stagneaza si se simte lipsa de idei noi.

In general campania PD-L in Bucuresti este slaba, anemica, lipsita de creativitate si neconvingatoare. Outdoor-ul este o colectie de mostre care mai de care mai neinspirate. Cel mai bine se vede in campania de acum ca legendele despre cei care l-au “facut” mare pe Traian Basescu – asa zisii „publicitari de talent”, sunt apa de ploaie. In realitate doar Basescu i-a facut pe ei si nu invers, asa cum se tot laudau dupa campania din 2004. Campania PDL-ului da senzatia pe care o lasa o trupa care dupa ce scoate 3-4 albume bune da rasol si nu o mai baga nimeni in seama: absolut niciun fel de inventivitate si creativitate iar dominanta este total insipida. Este un regres clar in materie de profesionalism si creativitate fata de campaniile anterioare.

Incercarea de a-l „vinde” pe Vasile Blaga, pe aceeasi formula de campanie ca si in cazul lui Traian Basescu este o prostie deoarece – imagologic – cele doua personaje nu au nici o legatura. Programul lui Blaga nu e atat de prost pe cat este neincrederea cetatenilor ca se va pune in practica. „Mostenirea Videanu”, atarna greu.

Liderii lansati in campanie nu numai ca nu stiu sa vinda si nu stiu sa convinga dar contactul cu oamenii, care este cel mai important factor, lipseste flagrant. Nu exista o reactie prompta la ceea ce fac ceilalti si nici buna informare si contra-reactie.

In campania de acum, care merge pe tipologia minimei implicari, publicitatea electorala in schimb are efecte semnificative. Alegerile din Bucuresti pot fi determinate nu atat de mesaj cat de publicitate, de „medium”. Ultimele doua saptamani vor fi cele mai importante pentru campanie. Atunci ar fi momentul, punctul de torsiune, de unde ar trebui sa se traga cel mai tare.

Bucurestenii vor vota la aceste alegeri locale ca si cum ar fi parlamentare ori prezidentiale si este posibil ca energia negativa sa rabufneasca in ziua votului. Nemultumirea, comenteaza sociologii, nu se converteste automat in prezenta la urne, ci si in absenteism, si poate avea o covarsitoare influenta asupra voturilor exprimate.

Dezinformare, sondaje si schema victimizarii

Seriile de sondaje care se bat cap in cap, aparute pana acum, sunt lansate „la deruta” pe metodologia clasica a dezinformarii gri.

Gallup, realizat la 30 aprilie, comandat de PNL, da urmatoarea ordine:

“Vasile Blaga – 29 la suta, Sorin Oprescu – 26 la suta, Ludovic Orban – 18 la suta ÅŸi Cristian Diaconescu – 10 la suta.”

CSOP, realizat la 24 aprilie, comandat de PD-L, are aceeasi ordine, alte procente:

“Vasile Blaga aproape 39 la suta, Sorin Oprescu aproximativ 28 de procente, Ludovic Orban 14 procente ÅŸi Cristian Diaconescu are 12 procente.”

A doua serie de sondaje apare in Gardianul:

“Sorin Oprescu 32-33%, Vasile Blaga si Ludovic Orban 19-20%, Cristian Diaconescu 12%”.

Aceleasi sondaj apare si pe surse, cu mici diferente de procente:

“Sorin Oprescu – 31%, Vasile Blaga – 24%, Ludovic Orban – 21%, Cristian Diaconescu – 11%”.

Cu privire la a doua serie de sondaje, sunt de notat „previziunile” lui Vanghelie, de dinaintea Campaniei: “Sorin Oprescu nu ia mai mult de 10 % […] ÅŸi nu o sa ajunga niciodata in turul II.”
Vanghelie insa a obtinut al doilea mandat de primar exact pe „formula” de acum a lui Oprescu: ca independent.

Schema aruncarii in lupta a unui “independent” a fost cea mai buna tactica a PSD-ului. PSD-ul este un produs complet lipsit de interes pentru bucuresteni. Persoana lui Oprescu este insa altceva. Oprescu s-a lansat politic, cu ani in urma, prin exploatarea compasiunii bucurestenilor fata de Corneliu Coposu, muribund. Tanarul doctor care media contactul cu presa, concentrata zi de zi pe agonia Seniorului, a capatat notorietate si asupra sa s-a rasfrant o parte din compasiunea si simpatia presei si a cetatenilor Capitalei.

Oprescu „s-a nascut” politic si a fost „capacitat” de Ion Iliescu prin „utilizarea” unei victime a sistemului comunist. Tehnica culegerii unui profit electoral prin exploatarea simpatiei de care beneficiaza de regula victimele se poate utiliza si acum cu succes.

Tabloul general

Blaga este sub partid.

Oprescu stagneaza.

Cifrele care conteaza marcheaza o diferenta care se va mentine si la turul doi, daca linia campaniei se va mentina in limitele de pana acum:

Sorin Oprescu – 35-37 %

Vasile Blaga – 28-30 %

Cu o mobilizare puternica, chiar in conditii de prezenta la vot scazuta, Blaga poate iesi insa castigator, in turul doi.

Daca va creste prezenta la vot iese Oprescu.

Daca Oprescu este „lipit” de partid si de Ion Iliescu, pierde cel putin 10 la suta.

Din datele preliminare culese pana acum rezulta ca peste 73 la suta din electorii pesedisti ar vota azi cu Oprescu, in pofida asa zisei sale desprinderi de PSD. Acesta mai poate lua si 15 la suta dintre voturile electorilor PD-L si PNL. Votantii fostului PRM – partid care a disparut dar care avea totusi un numar de votanti in Capitala, se vor deplasa si ei tot catre Oprescu, vazut drept favoritul lui Iliescu. Deasemenea sustinatorii UDMR – cateva mii bune, in Bucuresti, se estimeaza ca vor merge pe orice varianta opozabila lui Basescu.

Blaga nu este „lipit” de partid suficient. Daca isi face un „lifting” de mesaj ar castiga cateva procente importante. Accentul ar trebui sa fie pus pe trasaturile sale de baza, pe caracterul educatiei si profesiei sale de tip militar. Intrarea sa in „meciuri de gargara” cu Oprescu – unde acesta are alonja, este neproductiva. PD-L nu a punctat mai deloc iar fara Negoita „cel mai performant primar al PD-L” campania lor ar fi complet golita de continut.

Deficiente generale

* mesajul nu are consistenta;

* legatura intre prezentare si mesaj este fara substanta;

* originalitate – precara;

* pozitionare – proasta;

* target-ul pe felii demografice (varste) si categorii nu este clar

Stim sigur astazi ca scorul cel mai mare in aceste sondaje il are Sorin Oprescu. Oprescu sosea in campanie ca personajul cu cea mai mare notorietate si profilul cel mai consistent, iar ceea ce sociologii/psihologii numesc “exposure effect” , care face oamenii sa prefere produsele sau candidatii cunoscuti, i-a oferit un un start de debut consistent. In conditii normale insa asta nu l-ar fi transformat nici macar in favorit.

Ca si Basescu la prezidentiale, Oprescu a beneficiat de „strategia victimei”, si de stereotipul „singur impotriva tuturor”. Ca si in 2004, Biroul electoral a performat negativ jucand rolul „sistemului rau”, ceea ce i-a oferit „independentului” un bonus emotional capabil sa genereze o intentie de vot – pe specificul sustinerii victimei. Oprescu a avut in plus o expunere media uriasa, de care niciunul din contracandidati nu a beneficiat (datele de audienta arata acumularea a cateva mii de puncte) intr-un moment cheie al campaniei.

Pe de alta parte, neavand echipa, respectiv „alternative speakers” care sa dea replica si sa vorbeasca pentru el, mesajul sau ajunge deja la punctul de saturatie. “Vorbitorii supleanti” sunt utili fie si pentru ca personajul principal nu poate fi fizic sau nu este indicat sa fie prezent in toate locurile unde isi poate plasa mesajul sau raspunde la atacuri. Pentru Oprescu functia de „vorbitori supleanti” a fost jucata de personaje populare deja din mass-media.

Resursele de crestere ale lui Oprescu sunt inexistente insa reteaua din presa a „alternative speakers” va suplini platitudinea sa ca personaj. Oprescu va incepe sa scada, mai ales daca va fi talonat sustinut de campania contracandidatilor. Expunerea media si potentialul creativ vor juca un rol cheie.

Orban duce o campanie creativa adaptata ceva mai bine profilului bucuresteanului, fata de Blaga, care duce o campania absolut terna. Orban a cazut la mijlocul unor negocieri intre Bogdan Olteanu si grupul Iliescu din PSD. Expunerea sa este sistematic sabotata. In cazul lui Blaga mesajul PD-L pare deja epuizat.

Se cunosc, nu doar in mediile politice, aspecte negative care greveaza campania PD-L, au loc defectari in echipa lui Blaga, exista un scandal mocnit in interiorul PD-L, tinut prost sub capac, se comenteaza public „talpile” care i se pun lui Negoita de catre alti lideri din partid, iar impresia generala este de inadecvare a grupului de campanie al lui Blaga la realitatile Capitalei. Lui Blaga i se pregateste deja profilul de mare invins al campaniei electorale.

Blaga pare singur si se pare ca “i se pregateste ceva”, ce va culmina prin deturnarea puterii din partidul pe care l-a construit, de catre grupul Stolojan, se comenteaza in medii politice si de presa. Sorin Oprescu nu este doar candidatul lui Ion Iliescu, ci si al unui grup destul de bine conspirat de cadre iesite din sistem. Acestea sunt pe de o parte nemultumite de „tinerii” neprofesionisti pe care si i-a strans in jur Traian Basescu dar si de unele accente nu tocmai “nationale” ale acestuia.

Exista indicii ca Ion Iliescu nu este la randul sau bine vazut de aceasta grupare care spera ca Oprescu il va dezechilibra si pe Iliescu – ba chiar ca ar putea intra in coliziune cu tabara „veteranilor” pe care isi intemeieaza structura de cadre fostul presedinte.

PSD are acum o identitate confuza, care nu atrage entuziasmul nimanui, este minat de clivaje si lipsa de coordonare iar vria neincrederii in PSD se accentueaza. Se adauga incapacitatea evidenta de a adauga pe acest fundament in curs de surpare noi procente care sa aduca PSD la guvernare. PSD este lipsit de puterea a lua initiativa, de priza si de elemente de oferta cu impact. Intr-o campanie electorala serioasa PSD ar fi mancat de viu. Au ales pozitia non combat – cu un Diaconescu plasat intr-o pozitie inferioara – alt gen de exploatare a „schemei victimei”.

Oprescu iese perfect din acest cerc si va fi un avantaj strategic major al liniei Iliescu.

Situatia la nivel national

Continue reading →

Oameni bătuÅ£i cu sălbăticie, impuÅŸcati, legaÅ£i in lanÅ£uri, omorâţi în bătaie – cu răngi, topoare, lanÅ£uri de fier, ciomege; oameni morÅ£i, cu feÅ£ele arse cu acid, ca să nu fie identificaÅ£i; oameni dispăruÅ£i, care nu au mai fost găsiÅ£i niciodată – elevi, studenÅ£i, tineri.

TAB-uri, mitraliere, elicoptere, scutieri, armata, focuri de armă asupra populaÅ£iei, incendii, crime, jafuri, violuri, devastări, arestări arbitrare ÅŸi fără mandat la sfârÅŸit de mileniu II – nu este Irakul asediat, este BucureÅŸti, capitala unei Românii care incetase de a mai fi un stat pe harta Europei.

Războiul civil din 13-15 iunie 1990 a avut 2 faze:

1. represiunea din 13 iunie – in care forÅ£a combatantă era alcătuită din instituÅ£iile statului: armata, poliÅ£ie, securitate, paraÅŸutiÅŸti, feseniÅŸti, etc.

2. mineriada, care a suprimat instituţiile Statului Român, atentând la siguranta naţională, şi transferând puterea unor grupuri paramilitare de civili inarmaţi (poliţişti, securişti, mineri, activişti FSN, delincvenţi de drept comun) lipsite de orice legalitate; a fost pusa in pericol insăşi existenţa Statului Român.

O astfel de situaţie, a unei comunităţi umane lăsate total in voia forţelor paramilitare, s-a mai întâmplat în timpul Războiului din Transnistria.

Peste 1300 de oameni au fost arestaţi abuziv din case, de pe stradă, fără mandat, de către persoane civile substituite forţelor legale de ordine, şi ţinute în cele mai inumane condiţii, in lagărele de la Măgurele şi Băneasa.

Crematoriul “CenuÅŸa” a funcÅ£ionat toată noaptea de 13 spre 14 iunie.

La Cimitirul StrăuleÅŸti II, au fost inhumaÅ£i 128 de morÅ£i, unii având pe cruce inscripÅ£ia “neidentificat-iunie ‘90”, conform surselor din “România Liberă”.

Dr. D.G., medic la Spitalul Municipal din BUCUREÅžTI, adaugă sute de oameni trataÅ£i sau operaÅ£i de grave traumatisme la “SecÅ£ia de Neurochirurgie” a Spitalului nr. 9 din BucureÅŸti, din care 60 au murit in câteva luni.

Peste 1300 de arestaţi, 746 de răniţi. Oficial, au existat 7 morţi.
Neoficial, deocamdată, 188 de morţi din zilele 13-15 iunie 1990.

Adevărul nu-l ştim nici in ziua de azi!

Morţii din 13-15 iunie s-au adăugat unui lung şir, din păcate neterminat nici in decembrie 1989, nici atunci, de jertfe ce par fără sfârşit, pentru o libertate ce pare a fi refuzată veşnic României.

Consideram că vinovaţi de toate aceste crime, precum şi de instigare şi complicitate, sunt:

– Ion Iliescu ÅŸi Petre Roman (pe atunci preÅŸedintele, respectiv primul ministru al României) împreună cu membrii Guvernului ÅŸi administratiei FSN implicaÅ£i în represiuni (miniÅŸtrii de interne, armată, transporturi, prefecÅ£i, primari, etc.)

– PreÅŸedinÅ£ii ÅŸi persoanele din conducerea Televiziunii Române, a Radiodifuziunii Române, a ziarelor Azi, Adevărul, DimineaÅ£a – pentru instigarea la violenta si razboi civil, dezinformarea ÅŸi manipularea opiniei publice

– Conducerea IMGB, a ministerului Minelor, a minelor din bazinele miniere implicate în represiune, a regionalelor CFR ÅŸi a tuturor celor implicaÅ£i în instigarea ÅŸi transportarea miilor de mineri ÅŸi muncitori la BucureÅŸti.

“Vreau să mulÅ£umesc pentru spiritul organizat în care v-aÅ£i prezentat, în care aÅ£i acÅ£ionat, să multumesc conducătorilor dumneavoastră, inginerului Cozma ÅŸi celorlalÅ£i lideri sindicali care au fost in fruntea dumneavoastră, alături de noi, care ne-au ajutat in aceste zile. Deci vă mulÅ£umesc tuturor pentru tot ce aÅ£i făcut în aceste zile.” – citat din discursul Å£inut la Complexul Expozitional, la 15 iunie 1990, prin care preÅŸedintele de atunci al României, Ion Iliescu, a mulÅ£umit minerilor pentru tot ce au făcut la BucureÅŸti în zilele de 14-15 iunie 1990.

Ion Iliescu a mulţumit unor români pentru că au omorât, torturat, bătut, jefuit şi retinut ilegal alţi români, cu aportul direct al organelor de stat. Ion Iliescu si administratia FSN au însângerat România, au umilit-o, i-au întunecat viitorul, i-au ucis speranţa şi i-au întemniţat libertatea.

Vinovatii trebuie sa plateasca.

Civic Net – Piata Universitatii

Asociatia Victimelor Mineriadelor

Seniorii Ligii Studentilor

Grupul Independent pentru Democratie

Asociatia Civic Media

* * *

ADEVARUL IESE LA IVEALA

Publicam mai jos o Nota speciala remisa de un observator neutru al evenimentelor. Mentionam ca relatarea acestuia se suprapune cu alte marturii din noaptea de 13-15 iunie 1990, fapte traite si de cativa membri ai Civic Media. Datele au fost oferite Parchetului in repetate randuri si se afla la Dosarul Mineriadei, nesolutionat de 18 ani.

“Doresc sa vorbesc pe scurt despre cateva detalii legate de evenimentele din noaptea de 13-14 iunie,tarziu in noapte; nu voi relata decat ceea ce am trait personal si in mod direct si nimic din ceea ce am auzit sau citit in anii ce-au urmat.

Despre evenimentele din timpul zilei – la care am participat – nu as avea nimic de zis fata de ceea ce se stie deja la ora actuala.

Noaptea, mult dincolo de ora 00.00. Piata Universitatii este aproape pustie; zgomotele vin dinspre DGP si Ministerul de Interne; se trage la diverse intervale de timp, rafale prelungi de cate 30 de cartuse. Pe Magheru din cand in cand se desfasoara niste miscari interesante de oameni – unii pleaca,altii vin; pe la ora 00.35 a.m. un grup organizat soseste imbarcat intr-un autobuz cu numarul de inmatriculare 31 B 2433.

Mai tarziu aveam sa aflu ca era un grup de “arme intrunite” aflat sub comanda directa a lui Gelu Voican Voiculescu,cu barba rasa. Grupul se indreapta spre Piata Universitatii facand schimb cu aceia care veneau de acolo – acestia toti aveau un fel de fulare/esarfe albe sau deschise la culoare. In Piata, dinspre Casa Armatei se apropie incet un sir de TAB-uri pe langa care se afla militari; din cand in cand, din spatele TAB-urilor cineva trage cu pistolul-mitraliera; probabil ca trage razant pe deasupra capetelor noastre ca altminteri ne-ar macelari,- de altfel, grupul din camionul mentionat s-a dus in primele randuri ale manifestatiei,reprezentand cei mai energici dintre “manifestanti”,- doar nu era sa-i impuste tocmai pe acestia…!?

Si cu toate astea, aparent inexplicabil si cu o precizie matematica aproape,la fiecare rafala de mitraliera cad cate patru-cinci persoane, lovite “chirurgical” de cate un glonte in cap sau in gat. Un ARO de culoare albastru metalizat apare de fiecare data si ridica cadavrele pe care le duce undeva in apropiere, caci se intoarce foarte repede (mai tarziu aveam sa aflu ca peste 1200 de cadre MI,in dimineata zilei de 13 iunie 1990 parasisera brusc Piata Universitatii – care in acel moment nici nu era supus vreunui “atac” serios din partea manifestantilor – stand ascunse in cadrul constructiei subterane/parcari aflate pe sub Piata si ale carei porti de acces sunt prin spatele Teatrului National) – este posibil ca niciunul din cadavre sa nu fi ajuns la Coltea ci pe undeva prin spatele Teatrului National…

Imi pare rau ca nu mai tin minte numarul de inmatriculare al acestui ARO albastru,- cred ca nici nu avea numar dar nu-mi amintesc bine acest amanunt… In doar cateva minute au fost impuscate 12 persoane sub ochii mei; am participat direct la cararea cadavrelor si incarcarea lor in masina mentionata. Mentionez ca printre aceste cadavre se afla si acela al unui copil de vreo 10-11 ani cred, – care a fost impuscat in cap; in acel moment se afla pe mijlocul strazii, cam in dreptul Casei Sutu, mult dincolo de rondul de flori. L-am apucat de piciorul drept in timp ce alti trei sau patru oameni l-au apucat de celalalt picior si de subrate. Unul dintre acestia a verificat starea baiatului si a confirmat ca este mort. Am auzit in anii urmatori despre mama unui baiat cam de varsta aceluia,- ca s-ar fi adresat MI pentru lamuriri privind acest disparut iar reprezentantii MI au sustinut ca “este fugit in strainatate”…Ei bine,nu era fugit nicaeri; a fost impuscat in cap in noaptea de 13 spre 14 iunie in vreme ce statea la distanta mare de locul confruntarilor,privind numai la evenimentele care se desfasurau la 5-6 sute de metri de el; glontele tras din relativa apropiere i-a perforat cutia craniana de la un capat la celalalt ucigandu-l instantaneu. Cel care a tras se afla in foisorul cladirii aflate vis-a-vis de Libraria Eminescu; era un lunetist inarmat cu o PSL de 7,62 mm,care pe fondul zgomotului facut de catre cel care tragea razant cu mitraliera, isi alegea victimele si le impusca precis in cap sau in gat. Am vazut doar un singur caz de persoana care a fost impuscata in picior, dar aceasta s-a datorat faptului ca glontele din cel impuscat in gat a iesit din acesta ricosand in piciorul unei persoane aflate in apropiere.

Pana la orele 3,30 – 4,00 a.m. in zona Pietei Universitatii s-a tras intermitent, in perioada de tragere, lunetistii facand noi si noi victime. Personal,am numarat in total vreo 53 dar nu pot fi sigur, ma bizui pe Dvs.ca veti reusi cu timpul sa strangeti date mult mai certe si mai precise…

Catre ora 02,00 a.m.,in Piata am lasat un om care sa tina situatia sub observatie si m-am deplasat catre TVR,- aici fusese stins curentul electric in intreg cartierul si in intunericul adanc se tragea in oamenii aflati in apropierea televiziunii; cadavrele erau imediat ridicate de militari – era vorba de niste militari cu varste de 35-40 de ani… Mentionez ca in zona TVR s-au realizat niste omoruri oribile, multe dintre acestea fiind savarsite cu baioneta de la arma nu prin impuscare. Am luat legatura cu oamenii care asistasera la evenimentele ce au precedat sosirea mea in zona TVR (pe la 02.15 a.m.) si am aflat amanunte infioratoare… Catre ora 03.00 am luat legatura cu un observator venit din zona Piata Victoriei,- acesta mi-a relatat ca, la un moment dat se incercase o manifestatie in fata sediului Guvernului dar din sediul acestuia s-a tras in plin in grupul mic de manifestanti care avusese aceasta initiativa, fiind ucise cinci persoane – cadavrele acestora au fost imediat ridicate de catre un ARO al Politiei.

Vazand ca la TVR nenorocirea s-a terminat si deja militarii strangeau cadavrele si spalau zona de sange,am luat decizia de a ne intoarce in Piata Universitatii; am fost avertizati pe drum ca nu mai putem intra in Piata ci trebuie sa mergem mai departe pe Bd. Republicii, dincolo de Piata Rosetti.

Cand am ajuns acolo am constatat ca manifestantii erau putini si imprastiati pe o arie mare, grupurile de “manifestanti agresivi” se retrasesera in autobuzele cu care fusesera aduse iar din partea militarilor domnea o liniste ciudata; brusc,masinile blindate si militarii s-au retras ordonat si in liniste lasand liber intreg centrul Bucurestiului si deci m-am putut intoarce rapid in Piata Universitatii sa arunc o privire: pustiu,cioburi peste tot, epave de masini arse, nici urma de vreun militar.

Am fost atunci anuntati sa parasim imediat centrul Bucurestiului deoarece se apropie un grav pericol; nu am stiut despre ce este vorba dar ne-am conformat si am plecat imediat din centru; sa fi fost cam ora 04.15 – 04.20 a.m. Asa cum am fost sfatuit, am stat departe de centrul orasului in zilele urmatoare; nu stiu nimic din ceea ce s-a petrecut in acele zile, decat din presa de mai tarziu si din povestirile altora. Personal n-am vazut nici macar un singur miner. Si nu regret asta…”