Civic Media va prezinta o noua impostura marca Iliceanu, etern “incremenit in proiect”. Proiectul “disident-business”

Pe 1 octombrie, la Judecatoria Sectorul 1 Bucuresti, a avut loc primul termen al procesului intentat mai multor ziaristi de la ZIUA de catre omul de afaceri prin litere Gabriel Liiceanu, reprezentat de casa de avocatura a lui Valeriu Stoica, fost ministru al Justitie, membru in conducerea PLD si consultant si reprezentat legal al companiei rusesti ALRO Slatina. Urmatoarea infatisare va avea loc pe 22 octombrie.

Seful fostei Edituri Politice a Partidului Comunist oferita pe gratis de Ion Iliescu pentru a fi transformata in profitabila dar si datornica Editura “Humanitas”, solicita ca Instanta sa dispuna obligarea in solidar a “paratilor” la plata unei sume de 300.000 RON “pentru compensarea prejudiciului moral decurgand din atingerea adusa demnitatii, imaginii si reputatiei reclamantului prin campania de denigrare declansata impotriva sa prin intermediul ziarului ZIUA” si ca acestia “sa asigure pe cheltuiala lor publicarea hotararii judecatoresti in primele 10 ziare ca difuzare la nivel national” si alte reviste culturale.

Liiceanu pretinde ca ziaristii se fac vinovati de “depasirea limitelor libertatii de exprimare” si alte “fapte ilicite” reflectate de Art 998-999 Cod civil.

In ce il priveste pe Victor Roncea, care este si coordonator al Asociatiei Civic Media, casa Stoica si Liiceanu sustin ca acesta se face vinovat, pe deasupra, si de “afirmatii injurioase”. “S-a mers de la terfelirea numelui meu prin deformari grosolane (Liicheanu/Liigheanu) pana la etichetarea gratuita si tendentioasa intregii mele activitati profesionale si civice”, afirma Gabriel Liiceanu. In viziunea lui G. Iliceanu “cele mai revoltatoare dintre aceste etichetari”, depuse “ca proba in prezentul litigiu” sunt, in ce il priveste pe jurnalistul Victor Roncea, urmatoarele, prezente intr-un editorial publicat la data de 1 Martie 2007: “profitorul tuturor regimurilor”, “mafiot culturnic”, “intelectual rosu”, “alintat de Securitate”, “disidenta sa este tot atat de falsa pe cat este anticomunismul mimat de el si de gruparea sa antiromaneasca”, “servitor al mai-marilor zilei, de la patronul KGB al intelectualimii multilateral-dezvoltate, membrul CPEx al CC al PCR Gogu Radulescu, la Ion Iliescu si Traian Basescu, caruia nu-i putea aduca un mai mare deserviciu prin acordarea girului sau”.

In replica, Victor Roncea afirma ca se bucura ca Liiceanu si-a depasit in sfarsit lasitatea si, dupa cinci amenintari publice cu Justitia, a decis in sfarsit sa se prezinte la Judecata. La Judecata de acum, pentru ca la Judecata de Apoi va da si mai mare socoteala, ii transmite Roncea. “Acesta va fi ultimul si cel mai penibil moment din cariera “filosofului anticomunist” Gabriel Liiceanu, pe care am toate datele sa il consider – cu mare parere de rau pentru cei pacaliti pana acum de el -, un farsor ordinar, un alintat al regimului comunist si un cooperant fervent al Securitatii, la fel ca si colegul sau de “disident-business” Andrei Plesu”. Roncea solicita adulatorilor lui Liiceanu sa se pregateasca pentru un adevarat soc psihologic: caderea in tarana a “filosofului” de pe soclul lui suflat cu aurolac si ridicat prin minciuna si impostura. “Va fi un proces al intregii “societati in civil” pretins anticomuniste dar, in realitate, compusa din agenti ai nomenklaturii si urmasi directi ai kominternistilor bolsevici. Este vorba, practic, de ceea ce regretatul Victor Frunza considera un PCR in a doua sa ilegalitate, reprezentat de multiplii sai, Grupul pentru Dialog Social, Reteaua Soros si Colegiul Novaia Europa”.

Veti afla accesand mai jos si cum patronul editurilor si librariilor Humanitas a beneficiat de scutiri si reesalonari de miliarde de lei la plata datoriilor catre stat.

Liiceanu, patronul “Grupului Humanitas” (cel putin in public), care in paralel cu afacerile sale este infatisat in chip de exponent de marca al societatii civile, a fost in anii trecuti unul dintre principalii beneficiari ai controversatelor metode, adoptate pe criterii guvernamental-politice, de reesalonare la plata a datoriilor catre Bugetul de stat, precum si de scutire a majorarilor de intarziere la plata datoriilor. In curand va vom spune exact ce a facut Liicheanu ca sa obtina aceste favoruri si ce ilegalitati s-au comis. Penale…

Roncea este entuziasmat de faptul ca va solicita in reciprocitate exact acelasi lucru ca si omul de afaceri de la Humanitas in ce priveste publicarea Hotararii Judecatoresti in ziarele centrale si revistele culturale si, in felul acesta, vor putea afla adevarul despre Liiceanu atat opinia publica dezinformata pana acum cat si toti membrii sectei sale cu acoperire culturala. In plus, Roncea va solicita instantei ca “reclamantul” sa plateasca din buzunarul sau (nu al “sponsorilor” mai putin cunoscuti ai Editurii) publicarea editorialului “paratului” in aceleasi ziare, impreuna cu Hotararea Judecatoreasca care va edifica adevarul in Procesul Farsorului.

Nu in ultimul rand, Civic Media considera procesul intentat de Liiceanu un atentat la adresa libertatii de expresie si publica mai jos editorialul “reclamat” dupa 7 (sapte) luni de la publicare.

Totodata, Civic Media demasca mai jos o mai veche impostura marca G.Iliceanu, ramasa nesanctionata in ce il priveste pe profitorul tuturor regimurilor, agentul moralist Gabriel Liiceanu.

Profitorul tuturor regimurilor

de Victor RONCEA

Liiceanu nu are dreptul moral de a se pretinde in nici un fel vreo victima a mineriadei sau vreun opozant al regimului comunist si neocomunist post-decembrist. A fost intotdeauna un profitor, al tuturor regimurilor.

Posesorul “frumosului nume” Liiceanu (dupa cum se auto-gratuleaza domnia sa in “Romania libera” de ieri) se simte “executat in piata publica”. Pentru ca doi confrati de ai sai din grupul celor care-l inconjurasera pe Constantin Noica – din diferite motive – ii contesta, in primul rand, dupa cum consider eu, dreptul de a se auto-personifica in moralistul (narcisist) al societatii romanesti. Vanatorii de suflete din celula adulatorilor intelectualilor rosii ii tin isonul. Pe langa un handicapat sufleteste de la “Cotidianul”, si la EvZ, organul Partidului Idolilor de Mucava, Ioana Lupea crede ca de pe frontispiciul ZIUA lipseste sloganul “moarte intelectualilor”, “pentru a fi din nou in 15 iunie 1990”. Si domnul Liiceanu se auto-victimizeaza (pentru a cata oara?) afirmand in “Comunicatul” sau ca in 1990 s-ar fi aflat “in fruntea unei liste de intelectuali care trebuiau impuscati pe stadioane”. Pentru “memoria incetosata” a acestora si din respect pentru adevar, trebuie sa-i spunem aparatoarei de serviciu a mafiotilor culturnici ca pe 15 iunie se rezolvase treaba: studentii creatori ai fenomenului anticomunist Piata Universitatii – printre care si subsemnatul – fusesera deja executati “in piata publica” sau maltratati si apoi incarcerati. In timp ce domnul Liiceanu era la Paris, bine-mersi. Inca din data de 14 iunie acesta a fost protejat – ca si membrii si sediul Grupului pentru Dialog Social din care provine – de catre autoritatile paramilitare ale Frontului Salvarii Nationale (FSN). In dimineata acelei zile, Gabriel Liiceanu, care avea bilet pentru Paris, s-a deplasat de la sediul Editurii Humanitas la aeroportul Otopeni, cu o masina guvernamentala, oferita de prietenul sau Andrei Plesu, ministru in Guvernul Mineriadei (inainte, in timpul si dupa masacrarea studentilor din Piata Universitatii).

Nu este prima oara cand Liigheanu, vorba disidentului Dan Petrescu, isi cosmetizeaza biografia. Nici pana azi, de exemplu, “Lulu”, dupa cum era alintat de Securitate, nu a dat o explicatie privind modalitatea prin care a reusit sa se strecoare in 1982 prin sanul aparatului Departamentului Securitatii Statului, pana la Heidelberg, pentru a beneficia de o bursa Humboldt sub ochii BND si STASI, servanta KGB, si cum facea si “salturi” la Paris, pentru a-i “capcana” si pe Monica Lovinescu si Virgil Ierunca, dupa Noica. Sau, cum a obtinut – daca era “persecutat”, dupa cum se pretinde – acordul aceleiasi Securitati si, recte, al cenzurii comuniste, “nomina odiosa”, pentru a publica in zeci de mii de exemplare “Jurnalul de la Paltinis”, – totodata bine remunerat.

Disidenta sa este tot atat de falsa pe cat este anticomunismul mimat de el si gruparea sa anti-romaneasca. Mai ieri, la alegerile din 2000, ii facea propaganda “batranului edecar”, Ion Iliescu, acelasi de la care a primit, cu o vorba buna de la Petre Roman – prim ministrul Mineriadei – o halca din averea statului roman: Editura Politica a PCR transformata peste noapte in privata Editura Humanitas. Folosita, printre altele, pentru a forfeca manuscrise originale – Emil Cioran, Mircea Eliade, Monica Lovinescu – sau chiar a topi carti (!) – Paul Goma, “Culoarea Curcubeului” sau, mai recent, Petru Cimpoesu, care, in “Christina Domestica si Vanatorii de suflete” il pune pe “Filosoful L.” in posturile jalnice care-i intruchipeaza adevaratul sau caracter “filosofic”. Acelasi, redat si de Mircea Zaciu, in “Jurnalul” sau: de servitor al mai marilor zilei, de la patronul KGB al intelectualimii multilateral-dezvoltate, membrul CPEx al CC al PCR Gogu Radulescu, la Ion Iliescu si la Traian Basescu, caruia nu-i putea aduce un mai mare deserviciu prin acordarea “girului” sau (dupa cum se lauda in “Rl”).

Domnul Liiceanu nu are dreptul moral de a se pretinde in nici un fel vreo victima a mineriadei sau vreun opozant al regimului comunist si neocomunist post-decembrist. A fost intotdeauna un profitor, al tuturor regimurilor.

ZIUA / 1 Martie 2007

Legea morală a dlui Liiceanu şi „încremenirea în proiect”

ÃŽn urmă cu 15 ani intra în folclorul intelectual (dacă există un folclor suburban, de ce nu ar exista ÅŸi unul intelectual?) o sintagmă care a făcut epocă: „încremenirea în proiect”. Ea era lansată de către Gabriel Liiceanu într-un „Apel către lichele” apărut în anul 1992 în Revista 22 ÅŸi a fost cuprins ulterior în volumul cu acelaÅŸi nume scos de editura Humanitas. După unii critici, precum Alex Åžtefănescu, folosirea conceptului de „încremenire în proiect” dădea pamfletului dlui Liiceanu o încărcătură expresivă deosebită: „Prostia ca încremenire de proiect este prostia care face istorie ÅŸi care explică bună parte din istoria noastră”. „Comunismul garantează prostia ca încremenire în proiect”; „învăţământul politic este un antrenament în spaÅ£iul prostiei ca încremenire în proiect”. (Asta, ce-i drept, cam aÅŸa era, iar Vladimir Tismăneanu, unul dintre propagandiÅŸtii de vază ai Epocii de Aur, ar putea depune mărturie în acest sens…). ÃŽn fine, „toată lumea este încremenită în proiect”.

Expresia a prins cam în toate mediile „intelectuale”. Am afişat pe Internet cuvintele cheie „Liiceanu, încremenire, proiect” şi am găsit peste 300 rezultate numai în primele 10 poziţii! De la articole din reviste cu pretenţii, la ziare, forumuri de discuţii şi bloguri.

Astfel, pe www.mysport.ro/stiri se poate citi: „Conceptul domnului Gabriel Liiceanu în care prostia reprezintă o „încremenire în proiect” se potriveşte de minune fotbalului românesc.” Alături, pe site-ul Jurnalul Literar Botoşani: „Neputinţa de a se reforma a unui partid nu este altceva decât exemplu de prostie încremenită în proiect.” Formula magică este folosită nu numai în sport sau politică. Conform săptămânalului hunedorean REPLICA: „Un loc de cinste printre născocirile tranziţiei „încremenit în proiect” îl ocupă nenorocirile, generic denumite, regii autonome.”

Revenind la chestiuni serioase, expresia a pătruns ÅŸi în cursurile universitare cum ar fi cel al conf. univ. dr.Codrin Liviu CuÅ£itaru – EvoluÅ£ia ideilor ÅŸi metodologiilor culturale în modernitatea ÅŸi postmodernitatea europeană în care găsim următoarea frază: „Criza criticii româneÅŸti (…) începe odată cu primele decenii de după război, cînd exegeÅ£ii literari în formare pierd orice contact cu lumea liberală ÅŸi sistemul său de valori, experimentînd, din punct de vedere cultural, încremenirea în proiect de care vorbea Gabriel Liiceanu.”

Surpriză însă: conceptul de „încremenire în proiect” nu aparÅ£ine dlui Liiceanu, ci lui Immanuel Kant! El poate fi găsit, împreună cu o altă faimoasă formulare – „Cerul înstelat deasupra mea ÅŸi legea morală în mine” – în Critica raÅ£iunii practice, una dintre capodoperele marelui filosof clasic german!
Întrebarea este de ce Gabriel Liiceanu nu a menţionat sursa. Formularea poate fi considerată cu greu o expresie comună, iar în scris, spre deosebire de vorbirea familiară, citarea devine obligatorie. Cu atât mai mult cu cât întregul Apel către lichele este aşezat stilistic pe conceptul kantian.

SituaÅ£ia devine cu atât mai penibilă cu cât diverse citate despre „încremenirea în proiect” – cu specificarea că aparÅ£in lui Gabriel Liiceanu – pot fi găsite pe site-urile specializate http://autori.citatepedia.ro/ ; http://www.rightwords.eu/ sau http://ro.wikiquote.org/. Până la urmă, este vorba de o notorietate bazată pe un rapt intelectual.

Mai trebuie oare amintit faptul că, într-o conjunctură asemănătoare, Octavian Paler a avut demnitatea, normală aÅŸ zice, să refuze paternitatea unui text de o mare frumuseÅ£e, ÅŸi anume Interviu cu Dumnezeu care îi era atribuit pe mai multe site-uri pe Internet? Dar Paler era un mare scriitor ÅŸi un mare om…

Gabriel Liiceanu susÅ£ine că a scris pamfletul său pentru a elibera societatea românească de „figura emblematică ÅŸi dominatoare a lichelei ieÅŸite din comunism ÅŸi care se pregătea acum să facă din nou istorie”. Ceea ce îmi aminteÅŸte de un aforism care spune că revoluÅ£iile sunt declanÅŸate de visători, continuate de naivi, iar de ele profită lichelele. Nu-i cunosc autorul. ÃŽn orice caz, nu este vorba de Kant…

Dorin Suciu / Interesul public

Pomeni pentru Liiceanu

— Patronul editurilor si librariilor Humanitas a beneficiat de scutiri si reesalonari de miliarde de lei la plata datoriilor catre stat

Gabriel Liiceanu, patronul editurilor si librariilor Humanitas, care in paralel cu afacerile sale este infatisat in chip de exponent de marca al societatii civile, a fost in anii trecuti unul dintre principalii beneficiari ai controversatelor metode, adoptate pe criterii guvernamental-politice, de reesalonare la plata a datoriilor catre Bugetul de stat, precum si de scutire a majorarilor de intarziere la plata datoriilor.

In vara anului 2000, cand ministrul Finantelor era liberalul Decebal Traian Remes, Liiceanu a lustruit clantele la minister pentru a primi scutiri de miliarde de lei. Surse avizate ne-au declarat ca usa de la Finante i-ar fi fost deschisa cu ajutorul lui Valeriu Stoica (pe atunci seful de partid al ministrului Remes). Acelasi Remes era un bun amic al lui Traian Basescu, ministru al Transporturilor, atat in guvernarea Isarescu, dar si in cea a lui Stolojan, din perioada 1991-1992. Poate asa se explica de ce Liiceanu a devenit in prezent un sustinator al lui Traian Basescu si al ministrilor aserviti acestuia.

Iata cum, intre editarea unui volum de Wittgenstein si reeditarile consacratei sale scriituri “Apel catre lichele”, Liiceanu a parazitat Bugetul de stat. Cum se impaca postura de exponent al societatii civile, cu cea de datornic la stat, cum se delimiteaza interesele financiare personale de cele publice, este o problema care ridica numeroase semne de intrebare. Cert este ca, de ceva timp, o serie de tovarasi ai lui Liiceanu de la GDS, infiltrati prin ziarele denumite drept oficioase ale Cotrocenilor, se agita in ultima vreme impotriva ziarului ZIUA. Pentru aceste persoane a scrie ceva despre datoriile Liiceanului sau despre facilitatile ce i s-au facut pe ratiuni politice, a devenit un “sacrilegiu” si un atac la adresa democratiei.

Cu mana intinsa

Pe listele cu pomenile guvernamentale, intre reesalonarile acordate Sidex Galati si Societatii Nationale a Lignitului Oltenia, il regasim cu scutiri la plata si pe patronul “Librariei din fundul curtii” de pe Calea Victoriei nr. 120, unde si GDS isi are sediul. Dupa ce la inceputurile anilor ’90, prin bunavointa premierului si presedintelui de atunci, Petre Roman respectiv Ion Iliescu, dar mai ales a ex-ministrului Culturii, Andrei Plesu, a pus mana pe bunurile si conturile fostei Edituri Politice (transformate prin hotarare de guvern in editura Humanitas SRL), patronul Liiceanu nu s-a sfiit sa “intinda mana”. Cu tupeu. Ce daca avea datorii de miliarde? El pretexta ca tipareste “titluri de referenti ale culturii umaniste”, motiv pentru care trebuie sa primeasca scutiri de datorii. In timp ce alte edituri se chinuiau sa supravietuiasca, sa scoata un volum, sa plateasca drepturi de autor, sa-si achite taxele catre furnizori si catre Bugetul statului, firma filozofului scapa de datorii, gratie interventiilor pe langa ministrul Finantelor, Decebal Traian Remes. Pentru ca editura Humanitas sa fie pasuita timp de cinci ani de la plata taxelor si impozitelor, dar mai ales scutita de la penalizarile aferente.

Favoruri de peste 270.000 de dolari

Un control al Curtii de Conturi din primavara anului 2002, realizat la Ministerul Finantelor Publice, privind modul in care s-au facut reesalonarile la plata a datoriilor si scutirea de penalizari, releva faptul ca editura Humanitas SA, patronata de Gabriel Liiceanu si coordonata financiar de directorul economic Ioana Patapievici, sotia lui Horia Roman Patapievici, a beneficiat din plin de generoase reesalonari ale datoriilor catre Bugetul de stat si de scutiri de la plata penalizarilor. Conform raportului intocmit de controlorii Curtii de Conturi, la inceputul lunii februarie 2000, SC Humanitas SA, sub semnatura directorului economic Ioana Patapievici, solicita “acordarea de inlesniri la plata pentru obligatii bugetare, dupa cum urmeaza:

– esalonarea la plata pe o perioada de cinci ani, incepand cu 01.01.2000, a urmatoarelor debite:

– impozitul pe profit: 2.272.939.393 lei;

– impozitul pe salarii: 356.339.303 lei”.

De asemenea, Liiceanu solicita si “SCUTIREA la plata a majorarilor de intarziere aferente debitelor neachitate:

– majorari intarziere impozit profit: 1.884.385.270 lei;

– majorari intarziere impozit salarii: 270.741.509.”

In final, firmei lui Gabriel Liiceanu i s-a permis sa plateasca cu taraita, timp de cinci ani, suma de 3.258.119.741 de lei. Dar inainte de asta, i-au fost sterse penalizarile care se ridicau la suma totala de 2.783.907.422 de lei. La cursul din 2000 al dolarului, de 21.693 de lei pentru un dolar, rezulta ca “vocea societatii civile” a obtinut favoruri financiare care se ridica la peste 270.000 de USD.

Reesalonare pe patru ani si jumatate

Conform Notei nr. 43/581 din 12 iulie 2000, semnata de Iosefina Morosanu, pe atunci secretar de stat in Ministerul Finantelor, firma lui Liiceanu este instiintata ca a fost iertata de datorii. Gratie aprobarii date de ministrul Finantelor, Decebal Traian Remes, care a fost coplesit de argumentele “lipsei de lichiditati”, invocate de Liiceanu.

Din Nota respectiva rezulta clar sumele cu care a fost “iertata” societatea lui Liiceanu: “Referitor la adresa dv. inregistrata la Administratia financiara Sector 1 sub nr. 155190/29.03.2000, prin care ati solicitat acordarea de inlesniri la plata obligatiilor catre Bugetul de stat, datorita lipsei temporare de lichiditati financiare, aspect atestat de conducerea Directiei Generale a Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat a Municipiului Bucuresti, va aducem la cunostinta ca s-a aprobat de catre ministrul Finantelor, prin Nota nr. 431581/2000 urmatoarele:

– scutirea la plata a majorarilor de intarziere, in suma totala de 2.783.907.422 lei, reprezentand majorari de intarzieri aferente impozitului pe profit in suma de 2.674.635.363 lei si majorari de intarzieri aferente impozitului pe salarii, in suma de 109.272.059 lei;

– esalonarea la plata a sumei totale de 3.258.119.741 lei, reprezentand impozit pe profit, in suma de 3.145.467.646 lei si impozit pe salarii in suma de 112.652.095 lei, in 56 rate lunare, incepand cu data de 31.10.2000″.

Dupa cum atesta actele din dosarul intocmit de Curtea de Conturi a Romaniei, timp de patru ani si jumatate, din 31 octombrie 2000 pana la 31 mai 2005 inclusiv, firma lui Liiceanu a platit lunar 58.100.000 lei.

Impozit pe salarii nevirat

Un aspect extrem de grav care reiese din documentele intocmite de consilierii Curtii de Conturi este acela ca patronul Liiceanu nu a platit nici impozitul pe salariile angajatiilor. Exact ca ultimul patron-smenar din constructii, intelectualul Liiceanu a oprit pe statul de plata impozitul pe salarii pentru angajatii editurii, dar nu i-a virat catre Administratia Financiara. De asemenea, firma lui Liiceanu a avut si profit din multiplele activitati desfasurate, dar patronul ei nu a catadicsit sa vireze impozitul aferent profitului obtinut.

Finantele spun ca au inceput executarea silita

Dar Liiceanu mai are si alte societati comerciale, la care detine importante actiuni si care sunt pline de datorii. Firme care apar in prezent pe lista cu datornicii inregistrati la data de 31.12.2006 a Ministerului Finantelor Publice (MFP). Este vorba de SC Librariile Humanitas Societate Franco – Romana de Difuzare a Cartii SA, unde Liiceanu detine 76,59% din actiuni, care figureaza cu o datorie de 726.808 RON (echivalentul a peste 210.000 de euro). La observatiile de pe lista datornicilor, MFP specifica faptul ca “s-a inceput procedura de executare silita”. O alta societate unde Liiceanu detine actiuni este SC Humanitas Educational SRL, care apare cu o datorie de 76.186 RON (echivalentul a 22.000 de euro). Si pentru aceasta firma, la observatiile MFP se specifica: “s-a inceput procedura de executare silita”. ZIUA s-a interesat la Editura Humanitas despre natura acestor datorii, insa directorul Daniela Papadima (foto) a negat existenta lor, sustinand ca este o veche eroare a functionarilor de la Administratia Financiara care au introdus datele in fisierul afisat pe site-ul ministerului.

Radierea editurii

Cum a ajuns fosta Editura Politica a PCR pe mainile lui Liiceanu este inca un mare mister. Conform Ordinului nr. 82 din 20.02.1990 al Ministerului Culturii de la acea data, Andrei Plesu, s-a infiintat Editura Humanitas, care a preluat imensul patrimoniu al Editurii Politice, cea care si-a incetat din acel moment activitatea. Conform HG nr. 108/14.02.1991 s-a infiintat SC Humanitas SRL, cu sediul in Bucuresti, Piata Presei Libere nr. 1. Imediat, obiectul de activitate “editare de carte” a fost largit cu obiecte de activitate extrem de ciudate pentru o editura: operatiuni de import-export, cooperare internationala incluzand operatiuni specifice de switch, lohn, tranzactii financiare internationale si operatiuni de comert international cu bunuri si servicii. In 1994, SC Humanitas SRL a fost radiata de la Registrul Comertului, disparand din peisajul comercial. In locul ei, in baza unei hotarari judecatoresti, a aparut SC Humanitas SA (societate pe actiuni). Nu se stie cum, super-editura a trecut din mainile administratorului Liiceanu, in proprietatea acestuia, el devenind actionarul majoritar prin manevre numai de el stiute.

Dar daca nu numai de el …

Razvan Savaliuc / Marian Ghiteanu
ZIUA/ Martie 2007