“Operele” lui Plesu si coruptia institutionalizata de Patapievici et Comp


ICR: 10.000 de euro pentru un ungur, 4000 pentru un roman

Institutul Cultural Roman ne ofera un nou “Drept la replica”, de data aceasta la articolul fostului director al ICR-Paris, reputatul scriitor si publicist anticomunist Radu Portocala, publicat de noi sub titlul “Prieteniile paguboase ale conducerii ICR”.

Conducerea ICR crede deja ca trimiterea unor tidule in plic, prin care se eludeaza regulat raspunsul, pe puncte, la reclamatiile de presa si, apoi, stimularea unor sinecuristi ai ICR sa aduca jigniri grave ziarului ZIUA, poate deveni o practica.

In noul “Drept la replica”, la fel, se ignora total oferirea unei explicatii firesti. De exemplu, pentru premierea, din banii contribuabilului roman, a presedintelui unor televiziuni ungare cu o politica anti-romaneasca fatisa. Este vorba de presedintele DUNA TV, Cselényi Laszlo, care raspunde si de postul subsidiar denumit sugestiv AUTONOMIA TV, si caruia ICR i-a oferit pe 11 decembrie, la Palatul Duna din Budapesta, un premiu in bani de 6000 de euro. Tot atunci i-a fost oferit scriitorului maghiar Esterhazy Peter, cu volumul Humanitas “Un strop de pornografie maghiara”, premiul cel mare de 10.000 de euro. Iar jurnalistei romance care cu greu reuseste sa publice “Foaia romaneasca”, Eva Iova de la Gyula, i s-a oferit si ei un premiu, sa fie!, de 4000 de euro. Nu este foarte clar nici de ce la aceasta manifestare a trebuit sa se deplaseze, tot pe banii contribuabilului, si presedintele ICR, Patapievici, si vice-presedintele, Mircea Mihaiesi, si altii, in frunte cu Andrei Plesu.

In acelasi drept la replica, se afirma totusi ceva, legat de teza de doctorat a lui Andrei Plesu, sustinuta in 1977, “Pitoresc si melancolie”, pe care ICR s-a gandit sa o publice la Paris pentru 28.500 de euro. Si anume ca ICR “a primit gratuit, conform contractului de finantare, 200 de exemplare din tiraj”. Ce sa intelegem, ca cele 200 de exemplare sunt tot tirajul care a costat doar 28.500 de euro, si, acum, daca s-a epuizat – dupa cum a constatat Radu Portocala la fata locului, la Editura Somogy – trebuie sa ne asteptam la editia a doua? Publicarea tezei lui Plesu ar fi fost desemnata de un “juriu independent”, mai afirma ICR. Intrebarea noastra este insa daca nu cumva publicarea acestei teze, din 1977, are totusi vreo legatura cu “prieteniile paguboase ale ICR”, cu faptul ca ziaristul de la “Dilema” Andrei Plesu este promovatorul fizicianului Horia Roman Patapievici sau poate cu faptul ca Plesu face parte din Consiliul de Conducere al ICR sau poate cu faptul ca sotia sa, Catrinel Plesu, este chiar directorul Centrului de Carte al ICR. Daca nici una dintre aceste posibilitati nu poate fi considerata – desi un anchetator OLAF ne-a invatat ca traficul de influenta si conflictul de interese stau la baza coruptiei institutionalizate – ne cerem scuze si propunem ICR sa publice si TOATE celelalte “lucrari” ale lui Andrei Plesu din vremea celor opt ani de cercetator la Institutul de Istoria Artei, aparute in revista institutului, “Studii si cercetari de istoria artei”, si anume: o treime de coloana plus alte opt pagini, in 1972, 15 pagini, in 1978 plus alte 2 pagini, in 1988, dupa ce se intorsese de la cele doua burse Humboldt derulate in Republica Federala Germania.

Asteptam, de asemenea, un “Drept la replica” care sa-l corecteze pe colaboratorul ICR, Ioan Buduca, care afirma: “Vorba lui Goethe: daca o carte se intalneste cu un cap si suna a gol, nu intotdeauna e de vina cartea”. Probabil ecoul sunetului scos a reverberat atat de tare incat conexiunile nu l-au mai gasit pe adevaratul autor, acesta fiind de fapt umoristul si omul de stiinta german Georg Christoph Lichtenberg.

Plesu si Patapievici sponsorizeaza iredentismul si antiromanismul maghiar din banii Romaniei


Conform unui comunicat al Institutului Cultural Roman – Budapesta, presedintele ICR, Horia Roman Patapievici, insotit de vicepresedintele ICR, Mircea Mihaies de rectorul Colegiului Noua Europa, Andrei Plesu, si de alti membri ai trupei de profitori, au decernat la Budapesta, pe 11 decembrie, la Palatul Duna, “Premiul de excelență culturală al ICR Budapesta”, alături de “premiile media”. “Premiul cultural, costând intr-un trofeu de bronz creat de sculptorul Peter Jecza, membru al Academiei de arte din Romania si deopotrivă al Academiei de arte frumoase din Ungaria, precum si dintr-o consistentă sumă de bani, va fi inmânat celebrului scriitor Esterházy Peter, tradus in România cu Un strop de pornografie maghiara, O femeie Humanitas), Verbele auxiliare ale inimii si sub tipar Harmonia caelestis (Curtea veche)”, transmite ICR Budapesta. “Premiile media vor incununa carierele jurnalistilor Cselényi Laszlo, presedintele Duna TV, canal international care implineste 15 ani, si Eva Iova, redactor sef al revistei Foaia Românească din Gyula”.

Ceea ce a refuzat sa transmita ICR este ca “suma consistenta de bani” a fost de 10.000 pentru Pornografia maghiara preferata de Humanitas iar, cand a fost sa recompenseze jurnalismul din Ungaria, Plesu, Patapievici si Coop s-au gandit ca presedintele unui post total antiromanesc, cum este DUNA TV, care are ca televiziune subsidiara si postul directionat spre Slovacia, Voivodina si Transilvania, denumit sugestiv AUTONOMIA TV, merita 6000 de euro iar romanca Eva Iova, de la “Foaia romanesca”, ziarista care se lupta zilnic cu iredentismul si agresiunea maghiara de stat, merita premiul cel mai mic, de 4000 de euro.

Gestul acestora, impreuna cu modul patologic in care Ioan Buduca – cunoscut pentru deviatiile si pasiuniliie sale inversioniste – a sarit in apararea lui Horia Roman Patapievici au provocat o reactie din partea fostului director al ICR-Paris, scriitorul anticomunist Radu Portocala, pe care o prezentam integral mai jos. Foarte interesant, aflam modul in care “operele” lui Plesu sunt publicate si “vandute” in Occident la fel cum se proceda, pe vremuri, cu cele ale lui Ceausescu.

Prieteniile paguboase ale conducerii ICR

bottom
Continue reading

O colaborare cu Securitatea cenzurata de mogulii de presa care deservesc Secta


DIPLOMATIE: Clinciul ruso-american incinge Marea Neagra


Andrei Plesu a facut multe la viata lui, inainte de a deveni sef in Trustul de Presa al KazMunaiGaz-Rompetrol. Printre altele, era chiar lector in fata activului Securitatii si al MI. Detaliile despre intreaga colaborare cu Securitate a lui Andrei Plesu exista, chiar daca “filosoful” isi inchipuie ca Virgil Magureanu i-a “rezolvat” dosarele la Berevoiesti si ce a mai ramas a “terminat” el la CNSAS. Ca si in cazul lui Mihai Razvan Ungureanu, aveam doar cateva vorbe pentru distinsul papusar: Ce e scris (si inregistrat, foto-audio-video) ramane!

Astazi, din arhiva publica, reproducem un articol cenzurat ulterior in varianta de pe Internet, in urma presiunilor si rugamintilor “filosofului” intermediate prin Mircea Dinescu catre un alt mogul de presa. In varianta initiala apareau si scrisorile “filosofului” catre Ceausescu, eliminate pe sest in aceasta noua lume a lui Orwell. Le gasiti aici: Stimate Tovarase Secretar General al Partidului…

Scriitorul Mihai Pelin – pe care il citeaza in exces “Cotidianul” in “Cazul Laurentiu” – afirma ca Andrei Plesu il instiinta pe dictatorul Nicolae Ceausescu de relatia pe care o avea cu ofiterul de securitate Vasile Malureanu. Pelin mai spune ca Elena Ceausescu, nemultumita de rapoartele Securitatii despre „transcendentali“, a ordonat ca problema sa fie preluata de organele de partid. „Securitatea n-a avut timp sa-si salveze persoanele cu care colabora“, mai spune Pelin. El afirma ca din aceasta cauza a fost exclus din PCR si Plesu.

In urma cu o perioda, Andrei Plesu declara la Realitatea TV: „Nu inseamna ca n-ai colaborat cu Securitatea daca ai dosar de urmarit!“ Filosoful a avut dosar de urmarit, botezat „Tulceanu“. Interesant este ca din arderea programata de la Berevoiesti au scapat prea putine frånturi de documente ce tineau de miscarea „Meditatia transcendentala“. Este posibil ca ele sa fi cuprins note ale colaboratorilor Securitatii aflati in grupul „transcendentalilor“. Multi dintre intelectuali au fost dati afara din PCR si/sau din functii. Cu cine a lucrat Secu’?

Timpul «Meditatiei Transcendentale» a trecut. A ramas o scrisoare «pierduta» catre Ceausescu

Pelin: Plesu dadea informatii unui ofiter de securitate, Vasile Malureanu!


Continue reading

Feuda lui Patapievici

Institutul Cultural Roman (ICR) toaca zeci de milioane de euro din bani publici fara a da socoteala cuiva si fara a obtine vreun rezultat notabil pe plan international


ICR – un for care ar fi trebuit sa inalte cultura romana la nivel european si international – a devenit feuda fizicianului Horia Roman Patapievici, care nu da socoteala nimanui pentru zecile de milioane de euro din banul public cheltuite preferential.Desi sta sub inaltul patronaj al Presedintelui Romaniei si, la o prima vedere, ar avea o dubla subordonare – fata de Ministerul Culturii si Ministerul Afacerilor Externe – in practica, ICR nu este subordonat nimanui, iar banii contribuabililor se scurg pe afaceri si favoritisme de gasca, din zona Dilema – GDS si a Fundatiei Noua Europa. La sesizarea vicepresedintelui Comisiei pentru Politica Externa a Senatului, europarlamentarul Eugen Mihaescu, Curtea de Conturi a declansat o investigatie privind modul in care sunt cheltuiti banii ICR de catre presedintele institutului, Horia Roman Patapievici, dupa ce si Cancelaria Primului Ministru, MAE si MCC s-au spalat pe maini, evitand sa-si asume vreo responsabilitate.

Intrebarile lui Mihaescu

La data de 8 octombrie 2007, senatorul Eugen Mihaescu a depus la Cancelaria Primului Ministru al Romaniei o interpelare cu privire la activitatea si neregulile financiare ale Institutului Cultural Roman. “Bugetul ICR a fost dublat in 2006 fata de 2005 si triplat in 2007 fata de 2006, dar conducerea sa nu a informat nici Presedintia, nici Guvernul, nici Parlamentul despre modul de utilizare a acestor fonduri sau despre eficacitatea cu care au fost folosite. Dupa informatiile de care dispunem, programele Institutelor culturale romanesti din strainatate sunt mult sub media calitativa a programelor institutiilor similare acreditate de alte tari, iar frecventarea este nesemnificativa (in medie 30 de persoane la fiecare actiune)”, se arata in interpelarea mentionata.
Continue reading

Cine l-a turnat pe Noica la Securitate?

Constantin Noica si criticii sai din Securitate


Identificat drept anticomunist convins si “dusman al poporului”, Constantin Noica s-a aflat permanent in vizorul Securitatii. Nu atat biografia, cat opera ilustrului carturar ingrijora politia politica a vremii. Manuscrisele filosofului de la Paltinis erau analizate minutios, din perspectiva ideologica, de oamenii regimului. Cateva documente din arhivele CNSAS demonstreaza mecanismul acestor “evaluari” si vigilenta “organelor” fata de ideile “subversive”. Printre colaboratorii Securitatii in gestionarea “cazului Noica”, ii regasim pe scriitorul Mihai Sora si pe istoricul Zigu Orenstein (Zigu Ornea).

Continue reading

Civic Media fata cu impostorii Musca si Liiceanu

Mona Musca a fost audiata astazi, 22.10.2007, la Parchet pentru fals in declaratii, in urma plangerii emise de Civic Media dupa ce CNSAS si-a mentinut decizia de politie politica in cazul fostei deputate. Plangerea Civic Media nu are legatura cu persoana Monei Musca – de altfel foarte simpatica pentru multi dintre membri nostri -, ci doar cu respectarea Legii. La Parchet aceasta s-a prezentat insotita de Valeriu Stoica.

Dimineata, la Judecatoria Sectorului 1, c 3 civil, in 22.10.2007, la camera 323, casa de avocatura a lui Valeriu Stoica l-a reprezentat, culmea!, pe rivalul Monei Musca la fotoliul de Ministru al Culturii, vexatul Gabriel Liiceanu, in procesul pe care acesta l-a intentat mai multor ziaristi, inclusiv coordonatorului Civic Media, Victor Roncea, dupa ce jurnalistul l-a categorist drept “un profitor al tuturor regimurilor”.

Roncea era insotit de un martor important dispus sa probeze despre turnatoriile scrise si orale ale filosofului Gabriel Liiceanu la Departamentul Securitatii Statului, facute inainte si dupa frecventele sale deplasari in Occident, pe vremea regimului comunist. Urmatoarea infatisare va fi pe 19 noiembrie.

Va asteptam.

Va oferim mai jos si o copie a Plangerii Penale depuse de Civic Media in cazul Mona Musca.

Cu multumiri,

ACM
Continue reading

Cum falsifica Humanitas istoria Bucurestiului

Strazile spun povesti… false!

Motto: “Cand esti pacalit prima oara, sa ii fie rusine! Daca ai fost pacalit a doua oara sa-ti fie rusine!” (proverb nord american)

Parcurgand acest volum plin de greseli m-am gandit la cititorul inselat de aparenta frumusete a cartii, fiind apoi dezinformat. Apoi m-am gandit la bietul student, care va prelua cu buna stiinta greselile cartii in bibliografie si va ramane in cazul unei posibile evaluari negative, cu ideea ca este singurul vinovat. Aici este lucrul cel mai grav.

Este laudabila initiativa editurii Humanitas de a pune in aplicare o conceptie editoriala noua, sustinuta de o investitie pe masura. Totusi starneste nedumeriri cuprinsul cartii, mai ales informatia istorica presarata printre filele volumului. Autorul al carui nume se afla pe coperta (si de care proiectul nu spune nimic) abordeaza intr-un stil neglijent proiectia istorica a reperelor bucurestene avansand cu usurinta si dupa ureche, detalieri fara acoperire documentara. Daca autorul ar fi parcurs macar in parte bibliografia selectiva pusa la finalul cartii, cu siguranta nu ar fi existat multitudinea de greseli, care pun sub semnul intrebarii intregul proiect, desi, tema acestuia a preluat din ideile altor carti aparute in ultimii ani.

Pornind de la general la particular am fost surprins sa descopar faptul ca fotografiile de epoca, documente istorice prin excelenta, nu sunt actualizate. Cititorul trebuie avizat daca respectiva strada din fotografie mai exista sau si-a schimbat numele. Deoarece volumul are si pretentia sa se numeasca “Strazi vechi din Bucurestiul de azi”!

Dintre zecile de greseli de bun simt am ales doar cateva spre atentionarea publicului, volumul avand totusi un pret destul de piperat pentru simplul cititor. Mai intai am redat citatul cu greseli iar apoi este oferita publicului corectarea istorica: Iata-le:

1. La p.39 aflam: “strada unde s-a aflat biserica Ienii, (este) numita asa pentru ca a fost ctitorita de o femeie, Iana, sotia unui oarecare negustor Mihai. In secolul al XVIII-lea este atestata aici mahalaua Bisericii Ianii”. Numele corect este de Biserica Enei, ctitorita de fapt in a doua parte a secolului al XVII-lea, de Ene Barcaneasca. Asadar nu era nevasta “unui oarecare negustor” ci era nevasta de boier, Barcanestii avand intinse mosii in judetul Prahova, fiind atestati din vremea lui Mihai Viteazul. Mahalaua Biserica Enei s-a aflat intre Podul lui Ceamur, unde se invecina cu mahalaua Coltei si se extindea “peste locurile lui Simion Romanov (azi Palatul Universitatii), peste terenul scolii de Arhitectura, apoi triunghiul locurilor lui Mazar Pasa si ale Cornestilor (locul blocului Carlton); adica intre strada Regala, Bulevardul Ion I.C.Bratianu si Biserica Enei.”(1)

Continue reading

Apelurile GDS pentru Liiceanu si Iliescu

Apel la solidaritate intelectuala si civica (GRUPUL PENTRU DIALOG SOCIAL)

Am luat cunostinta cu indignare si dezgust de grupajul publicat de ziarul Ziua în 27 februarie 2007, intitulat Liicheanu (autori: Ion Spanu si Victor Roncea). ÃŽl consideram un atac abject si calomnios la adresa lui Gabriel Liiceanu, dar si a altor membri ai Grupului pentru Dialog Social, a GDS în ansamblu. Scris în stilul stalinist al “demascarilor”, plin de minciuni si ineptii, articolul i-a facut, desigur, sa paleasca de invidie pana si pe cei de la revista Romania Mare. In ce ne priveste, nu am contestat niciodata dreptul cuiva de a critica, inclusiv atunci cand cel vizat a fost Gabriel Liiceanu. Aici însa nu e vorba de critica, ci de o tentativa de linsaj.

Nu credem ca aparitia unui astfel de articol, tocmai acum, e întamplatoare. Este lesne de observat ca, în ultimul timp, o seama de posturi de televiziune si de ziare precum Ziua au declansat o veritabila campanie îndreptata împotriva intelectualilor. GDS, alte organizatii ale societatii civile – Fundatia pentru o Societate Deschisa, Societatea Academica din Romania, APADOR-CH etc. -, precum si personalitati marcante ale vietii intelectuale sunt supuse unor acuzatii defaimatoare, a caror stilistica ne duce cu gandul la o parte a presei romanesti de la începutul anilor ’90. Din pacate, exista si personalitati politice care profereaza cuvinte de dispret si calomnii la adresa GDS. Este evident ca atitudinile politice adoptate de unii intelectuali – printre care si Gabriel Liiceanu – si de unele organizatii nonguvernamentale – printre care si GDS – i-au iritat pe unii potentati ai momentului.

Faptul ca iritarea ia forma unor campanii sistematice de denigrare ni se pare deosebit de grav. Este dreptul nostru, de cetateni, sa ne exprimam opiniile politice în afara presiunilor de orice fel, a insultelor si a calomniilor. Este, de asemenea, dreptul nostru sa sustinem ori nu prin apeluri, mitinguri sau articole o persoana politica sau alta. Opiniile noastre pot fi împartasite sau nu de altii, dar, de fiecare data, dezbaterea trebuie facuta prin dialog civilizat, si nu prin intoxicarea opiniei publice cu calomnii josnice sau prin represalii.

Cei care pun la cale aceste campanii ar trebui sa nu-si faca iluzii. Asa cum nu ne-am lasat intimidati cand au venit peste noi minerii sau cand am fost împroscati cu noroi de ziarele FSN-ului si de Romania Mare, nu vom tacea nici acum, cand Romania a devenit parte a Uniunii Europene. Dupa cum nu ne vom lasa intimidati nici de amenintarea ca GDS sa fie evacuat din sediu, in urma unui vot din Senat exprimat in ziua mitingului pro-Macovei.

Regretam ca oameni de buna-credinta, colaboratori ai ziarului Ziua, continua sa cautioneze prin semnatura lor un jurnal ca Ziua. Solicitam Clubului Roman de Presa sa se sesizeze si sa condamne modul ignobil de a face jurnalism al celor de la Ziua.

Mai presus de opiniile politice care ne despart uneori – si e firesc sa fie asa -, apelam la solidaritate intelectuala si civica.

Revista 22 – ANUL XV (887) (09 martie – 15 martie 2007) – Prima Pagina

APELUL GDS PENTRU SALVAREA LUI ION ILIESCU – omul “democratiei si libertatii” – noiembrie 2000:

Continue reading

Tapalaga demasca din prostie legatura Liiceanu-Iliescu


“22” – COMENTARII ECONOMICE SI POLITICE

S-a limpezit lumea ( DAN TAPALAGA )

In Romania, istoria se razbuna în decembrie. Acum sase ani, Ion Iliescu si Vadim Tudor intrau într-un suprarealist tur doi al alegerilor prezidentiale. Pe 10 decembrie 2000, “raul cel mic” mima cu dramatism un fel de lupta cu “raul cel mare”, de unde rezulta în mod fatal ca binele nu prea avea cum sa învinga. Tot atunci, Iliescu îl ruga public pe Gabriel Liiceanu sa-l sprijine ceva mai discret, de teama unei sinucideri colective în delirul peremist. Iliescu si Vadim, doua simboluri ale comunismului agresiv, reusisera atunci sa umileasca liberalismul civic, sa insulte democratia si sa ucida orice speranta. (…)

Revizta 22 – ANUL XV (877) (29 decembrie 2006 – 04 ianuarie 2007)

“Cazul Daianu”, agentul electoral Andrei Plesu si boala societatii civile “curate”

RAPORT: “Ingerii pazitori” ai lui Constantin Noica

Ion Caramitru acuzat de relatii cu Securitatea, MI6 si KGB

“Coalitia pentru un Parlament Curat la Alegerile Europene” isi calca pe propriile cerinte in cazul Daianu

Partidul “National” Liberal si-a inceput campania pentru europene prematur, inainte de termenul legal, prin publictitate in presa scrisa. Primul client: Daniel Daianu, profesor de economie si bi-milionar, investitor in nu mai putin de sapte firme dintre care in trei este actionar impreuna cu prosperul parlamentar de afaceri al UDMR, Verestoy Attila. Si campania semi-ilegala nu s-a produs oricum: insusi Andrei Plesu este agentul electoral al fostului ofiter al Directiei de Informatii Externe a Securitatii, Daniel Daianu, acum candidat PNL de frunte la Parlamentul European alaturi de sefa Retelei Soros, Renate Weber. Ce il determina pe Andrei Plesu sa slujeasca un fost securist, fiu al unei familii de securisti? Exista securisti buni si securisti rai, securistii nostri si securisti lor sau doar simpli ofiteri de Securitate, secondati de tradatorii si profitorii ei?

Si ce ne facem cu “societatea civila” – SAR, “Revista 22”, GDS & comp – , care, iata, desi se arata impotriva fostilor ofiteri de Securitate, in acest caz, al unui “preferat”, il sustine fara rezerve, inclusiv in “Ad”-ul PNL. Incalcandu-si propriile decizii ultra mediatizate. Iata, de exemplu, asa-zisa “Coalitie pentru un Parlament Curat – Alegeri Europene” formata practic din mai multe beneficiare Soros, respectiv: Societatea Timisoara, Academia de Advocacy (!?), Agentia de Monitorizare a Presei, Alianta Civica, Asociatia Pro Democratia, Cartel Alfa, Centrul pentru Jurnalism Independent, Freedom House Romania, Grupul pentru Dialog Social (GDS), Societatea Academica din Romania (SAR). Si ce criteriu de excludere propune pe site-ul SAR Coalitia patata de mai sus (clonata la nesfarsit in alte “Coalitii” la fel de patate)? Pai, la punctul 4 din 7, zice asa: “A colaborat ca agent sau informator cu Securitatea”. Caz real: Daianu nu numai ca a colaborat, dar a fost chiar ofiter. Si atunci cum se pupa principiile umflate ale lui Alina Mungiu Pippidi si Andrei Plesu cu urmatoarele extrase din publicitatea electorala a candidatului PNL Daniel Daianu:

“Candidatul PNL la alegerile europarlamentare a fost invitat sa conferentieze si sa elaboreze analize economice pentru ONG-uri de prestigiu din Romania, inclusiv Societatea Academica Romana. Publica de ani de zile analize in “Revista 22” si in “Dilema Veche”.

Andrei Plesu, despre Daniel Daianu:

“In orice tara matura, un candidat pentru Parlamentul European de felul lui Daniel Daianu ar fi socotit o alegere inteligenta si ar fi primit cu simpatie. (…) Cunosc parlamentari din tari mai vanjoase vare nu au nici pe departe o asemenea talie. Da, ni se spune, dar in 1976 si 1978, Daianu a fost ofiter DEI. O stim. O stim chiar de la el, caci omul apartine microscopicei minoritati a celor care si-au recunoscut trecutul, nesiliti de nimeni, imediat dupa revolutie. (…) Nu se ia nota de faptul ca a abandonat aceasta calitate destul de repede. Se uita (sau se ingnora) curajoasele sale analize economice, invocate in vremea dictaturii, la Europa Libera de Serban Orescu”

Un raspuns privind motivele demersului publicitar al lui Andrei Plesu de la revista “Dilema veche” a trustului Rompetrol – KazMunGas ni-l da Liviu Turcu, intr-o analiza de referinta intitulata “Miturile realităţii şi realitatea miturilor”:

Daniel Daianu… “a fost propus şi a primit avizul de a pleaca pentru două luni în Germania Federală.

Nu mai este pentru nimeni un secret în ziua de azi că în perioada respectivă ordine şi instrucţiuni clare nu permiteau nici unui cetăţean român să plece în Occident pe linie de serviciu pe o asemenea durată fără avizul DSS. Un aviz la care concurau de regulă, Direcţia DSS sau subunitatea ce avea în control instituţia unde cel în cauză îşi desfăşura activitatea, şi, după caz, contraspionajul intern şi mai ales contraspionajul extern (după 1978 atribuţii îndeplinite de U.M. 0195). Fie şi formal, pentru aceste persoane exista obligaţia de a se realiza întâlniri de instructaj şi plasări de sarcini informative operative potrivit experienţei, profilului de activitate şi locului deplasării.

Faptul că după reîntoarcerea din RFG şi până în 1990 nu a mai primit avizul de a ieşi din ţară vorbeşte de la sine despre cum a fost apreciată cooperarea sa cu ocazia deplasării.”

Andrei Plesu a beneficiat – pe langa alte deplasari in tari occidentale – de doua burse Humboldt, in RFG. Dupa prima, a fost lasat si la a doua. Deci, a intrunit cerintele “cooperarii”, nu ca in cazul Daianu. Cea de a doua bursa a primit-o in perioada “persecutiei” sale, dupa ce fusese exclus din partid, intre 1983-1984, in acelasi timp in care si Gabriel Liiceanu se bucura de aceeasi bursa Humboldt.

Trebuie sa mentionam aici ca Daniel Daianu nu ne intereseaza deloc ca persoana. El constituie deja un caz, care a devenit, din nefericire pentru el, un caz-cheie pentru “societatea in civil” si rolul ei dezintegrator al unei societati civile normale, bazata pe promovarea valorilor reale si nu a intereselor clientelare, bazata pe cercul virtuos si nu pe cel vicios. “Membrii Coalitiei pentru un Parlament Curat – Alegeri Europene, care poarta raspunderea juridica, vor adopta decizia finala asupra formei listelor cu candidatii care nu indeplinesc criteriile de integritate ale societatii civile”, se zice la site-ul SAR. Asteptam, cu cea mai mare curiozitate…

Pana atunci, cititi mai jos radiografia facuta de dr Liviu Turcu acestei societati civile bolnave, in privinta cazului Daianu si, ca anexa ACM, societatile comerciale in care este actionar Daniel Daianu:

Continue reading