Partidul “National” Liberal si-a inceput campania pentru europene prematur, inainte de termenul legal, prin publictitate in presa scrisa. Primul client: Daniel Daianu, profesor de economie si bi-milionar, investitor in nu mai putin de sapte firme dintre care in trei este actionar impreuna cu prosperul parlamentar de afaceri al UDMR, Verestoy Attila. Si campania semi-ilegala nu s-a produs oricum: insusi Andrei Plesu este agentul electoral al fostului ofiter al Directiei de Informatii Externe a Securitatii, Daniel Daianu, acum candidat PNL de frunte la Parlamentul European alaturi de sefa Retelei Soros, Renate Weber. Ce il determina pe Andrei Plesu sa slujeasca un fost securist, fiu al unei familii de securisti? Exista securisti buni si securisti rai, securistii nostri si securisti lor sau doar simpli ofiteri de Securitate, secondati de tradatorii si profitorii ei?

Si ce ne facem cu “societatea civila” – SAR, “Revista 22”, GDS & comp – , care, iata, desi se arata impotriva fostilor ofiteri de Securitate, in acest caz, al unui “preferat”, il sustine fara rezerve, inclusiv in “Ad”-ul PNL. Incalcandu-si propriile decizii ultra mediatizate. Iata, de exemplu, asa-zisa “Coalitie pentru un Parlament Curat – Alegeri Europene” formata practic din mai multe beneficiare Soros, respectiv: Societatea Timisoara, Academia de Advocacy (!?), Agentia de Monitorizare a Presei, Alianta Civica, Asociatia Pro Democratia, Cartel Alfa, Centrul pentru Jurnalism Independent, Freedom House Romania, Grupul pentru Dialog Social (GDS), Societatea Academica din Romania (SAR). Si ce criteriu de excludere propune pe site-ul SAR Coalitia patata de mai sus (clonata la nesfarsit in alte “Coalitii” la fel de patate)? Pai, la punctul 4 din 7, zice asa: “A colaborat ca agent sau informator cu Securitatea”. Caz real: Daianu nu numai ca a colaborat, dar a fost chiar ofiter. Si atunci cum se pupa principiile umflate ale lui Alina Mungiu Pippidi si Andrei Plesu cu urmatoarele extrase din publicitatea electorala a candidatului PNL Daniel Daianu:

“Candidatul PNL la alegerile europarlamentare a fost invitat sa conferentieze si sa elaboreze analize economice pentru ONG-uri de prestigiu din Romania, inclusiv Societatea Academica Romana. Publica de ani de zile analize in “Revista 22” si in “Dilema Veche”.

Andrei Plesu, despre Daniel Daianu:

“In orice tara matura, un candidat pentru Parlamentul European de felul lui Daniel Daianu ar fi socotit o alegere inteligenta si ar fi primit cu simpatie. (…) Cunosc parlamentari din tari mai vanjoase vare nu au nici pe departe o asemenea talie. Da, ni se spune, dar in 1976 si 1978, Daianu a fost ofiter DEI. O stim. O stim chiar de la el, caci omul apartine microscopicei minoritati a celor care si-au recunoscut trecutul, nesiliti de nimeni, imediat dupa revolutie. (…) Nu se ia nota de faptul ca a abandonat aceasta calitate destul de repede. Se uita (sau se ingnora) curajoasele sale analize economice, invocate in vremea dictaturii, la Europa Libera de Serban Orescu”

Un raspuns privind motivele demersului publicitar al lui Andrei Plesu de la revista “Dilema veche” a trustului Rompetrol – KazMunGas ni-l da Liviu Turcu, intr-o analiza de referinta intitulata “Miturile realităţii şi realitatea miturilor”:

Daniel Daianu… “a fost propus şi a primit avizul de a pleaca pentru două luni în Germania Federală.

Nu mai este pentru nimeni un secret în ziua de azi că în perioada respectivă ordine şi instrucţiuni clare nu permiteau nici unui cetăţean român să plece în Occident pe linie de serviciu pe o asemenea durată fără avizul DSS. Un aviz la care concurau de regulă, Direcţia DSS sau subunitatea ce avea în control instituţia unde cel în cauză îşi desfăşura activitatea, şi, după caz, contraspionajul intern şi mai ales contraspionajul extern (după 1978 atribuţii îndeplinite de U.M. 0195). Fie şi formal, pentru aceste persoane exista obligaţia de a se realiza întâlniri de instructaj şi plasări de sarcini informative operative potrivit experienţei, profilului de activitate şi locului deplasării.

Faptul că după reîntoarcerea din RFG şi până în 1990 nu a mai primit avizul de a ieşi din ţară vorbeşte de la sine despre cum a fost apreciată cooperarea sa cu ocazia deplasării.”

Andrei Plesu a beneficiat – pe langa alte deplasari in tari occidentale – de doua burse Humboldt, in RFG. Dupa prima, a fost lasat si la a doua. Deci, a intrunit cerintele “cooperarii”, nu ca in cazul Daianu. Cea de a doua bursa a primit-o in perioada “persecutiei” sale, dupa ce fusese exclus din partid, intre 1983-1984, in acelasi timp in care si Gabriel Liiceanu se bucura de aceeasi bursa Humboldt.

Trebuie sa mentionam aici ca Daniel Daianu nu ne intereseaza deloc ca persoana. El constituie deja un caz, care a devenit, din nefericire pentru el, un caz-cheie pentru “societatea in civil” si rolul ei dezintegrator al unei societati civile normale, bazata pe promovarea valorilor reale si nu a intereselor clientelare, bazata pe cercul virtuos si nu pe cel vicios. “Membrii Coalitiei pentru un Parlament Curat – Alegeri Europene, care poarta raspunderea juridica, vor adopta decizia finala asupra formei listelor cu candidatii care nu indeplinesc criteriile de integritate ale societatii civile”, se zice la site-ul SAR. Asteptam, cu cea mai mare curiozitate…

Pana atunci, cititi mai jos radiografia facuta de dr Liviu Turcu acestei societati civile bolnave, in privinta cazului Daianu si, ca anexa ACM, societatile comerciale in care este actionar Daniel Daianu:

Dincolo de “Cazul Dăianu”

Miturile realităţii şi realitatea miturilor

de prof. dr. Liviu Turcu

La 17 ani de la RevoluÅ£ie ÅŸi după acceptarea în structurile europene ÅŸi euro-atlantice, în societatea românească încă se judecă în alb ÅŸi negru, după principiul “nu eÅŸti cu noi, eÅŸti împotriva noastră”. Un exemplu de incapacitate funciară, asociată cu lipsa voinÅ£ei politice de a închide un anumit capitol istoric, comentează într-o analiză complexă dr Liviu Turcu.

Într-o lume în care superficialul, senzaţionalul şi manipulările de culise domină copios viaţa politică românească, adevărul, ca unul dintre punctele de referinţă fundamentale pentru viaţa politică a unei societăţi democratice, continuă să rămână o Cenuşăreasă aflată într-o perpetuă suferinţă şi marginalizare. Drept rezultat, o mare parte a românilor trăiesc şi sunt stimulaţi continuu să o facă într-un fals univers socio-politic de tip Potemkin.

Ultimele luni au marcat deja apogeul polarizării societăţii româneÅŸti la cote nemaiîntâlnite când totul, dar absolut tot ceea ce se întâmplă în viaÅ£a politică, se raportează la “bătălia” dintre grupurile de interese ale preÅŸedintelui Traian Băsescu ÅŸi premierul Călin Popescu Tăriceanu. O bătălie în care caracterul acut al conflictului promovează cu asiduitate exclusiv judecăţi în alb ÅŸi negru. Modelul este pe cât de simplu, pe atât de primitiv, reducându-se la sintagma “dacă nu eÅŸti cu noi eÅŸti împotriva noastră, o a treia cale nu există”. Să revii după 17 ani de “construcÅ£ie democratică” ÅŸi acceptarea în structurile europene ÅŸi euro-atlantice la o asemenea abordare de tip bolÅŸevic este într-adevăr o performanţă unică. SituaÅ£ia reflectă nu numai restanÅ£ele clasei politice pentru rezolvarea temelor majore moÅŸtenite de la fostul regim, dar ÅŸi incapacitatea funciară asociată cu lipsa voinÅ£ei politice de a închide un anumit capitol istoric ÅŸi concentrarea eforturilor de modernizare asupra prezentului ÅŸi viitorului.

ÃŽn acest context am decis, în spiritul clasic al “luptei cu morile de vânt”, să propun opiniei publice ocazia de a reflecta în mod onest la nocivitatea judecăţilor dogmatice în alb ÅŸi negru ÅŸi necesitatea instaurării fie ÅŸi tardive a judecăţilor nuanÅ£ate aplicate pe cazuri concrete ÅŸi nu la en-gros. ÃŽn caz contrar, nu numai că vom fi victimele facile ale tuturor manipulatorilor de orice culoare politică, dar vom asista la un proces general de alienare cu efecte extrem de nocive pe termen lung la adresa înseÅŸi fibrei morale a acestei naÅ£ii.

ÃŽNTRE SOARTÃ… ÅžI DESTIN. Am ales metoda analitică a unui “studiu de caz”, aflat azi în preocuparea mass-media, întrucât reprezintă o rară, dar fructuoasă oportunitate pentru a înÅ£elege mai bine cât de complexă este realitatea istorică moÅŸtenită mai ales la nivelul destinelor celor ce au trăit într-o societate de tip totalitar. Analiza este o intenÅ£ie onestă complet obiectivă ÅŸi fără nici un fel de alinieri la confruntările politice de azi. Subliniez în mod deosebit acest lucru pentru a evita de la bun început interpretarea facilă de a mă plasa fie de partea susÅ£inătorilor, fie de partea incriminatorilor. Opinia personală o voi exprima cu un alt prilej ÅŸi în cu totul alt context. Procedând în acest mod fiecare dintre cititori va avea prilejul de a judeca la modul personal cazul propriu-zis cu atât mai mult cu cât va fi obligat să se pronunÅ£e prin exercitarea dreptului de vot la apropiatele alegeri euro-parlamentare. O ocazie în acelaÅŸi timp de a-ÅŸi construi sau completa propriul sistem de referinţă în judecarea corectă, în spiritul adevărului a ceea ce i se serveÅŸte zilnic pe scena politică.

A FI SAU A NU FI EUROPARLAMENTAR: “cazul” Daniel DÃ¥ianu. Iată despre ce este vorba: cu puÅ£in timp în urmă, PNL a anunÅ£at că în fruntea listei candidaÅ£ilor pentru alegerile euro-parlamentare se află dna Renate Weber ÅŸi dnul Daniel Dăianu. Ambii nu ocupă în prezent nici o funcÅ£ie oficială guvernamentală sau în cadrul partidului. Este de presupus că au fost propuÅŸi drept candidaÅ£i în virtutea faptului că sunt personalităţi ale societăţii civile ÅŸi, mai corect, ca urmare a faptului că nici unul dintre liderii potenÅ£ial eligibili ai PNL nu doresc să părăsească prima scenă politică a ţării pentru cea de la Bruxelles. Cel puÅ£in nu în acest moment marcat de confruntări aprige cu adversarii cunoscuÅ£i. ÃŽn treacăt fie spus, această idiosincrazie o liderilor mai tuturor partidelor politice de a “ieÅŸi” de pe scena politică a României merită o analiză de sine stătătoare ÅŸi promit că o voi face într-un viitor cât se poate de apropiat.

La scurt timp după anunÅ£area nominalizărilor menÅ£ionate, cotidianul “ZIUA” a publicat sub semnătura dlui Radu Portocală un articol intitulat “SecuriÅŸtii buni ai PNL”. Ideea de bază a materialului menÅ£ionat este punerea în discuÅ£ie a temei dacă PNL are dreptul, ca partid istoric, să ia decizia de a asimila în poziÅ£ii publice foÅŸti ofiÅ£eri ai DSS prin, citez: “acreditarea mitului potrivit căruia securiÅŸtii pot fi împărÅ£iÅ£i în buni ÅŸi răi, mit pe care până mai ieri, îl critica vehement”. După care urmează analiza biografiei dlui Daniel Dăianu, de o manieră menită să demonstreze incompatibilitatea ideologică ÅŸi politică a candidaturii sale pentru alegerile euro-parlamentare.

Silogismul utilizat de dnul Radu Portocală este simplu. Prima premisă: “nu există securiÅŸti buni, ci numai securiÅŸti răi”. A doua premisă: “Daniel Dăianu a fost securist”. Concluzia logică: “Daniel Dăianu a fost securist rău ÅŸi deci este incompatibil cu poziÅ£ia de candidat PNL la alegerile euro-parlamentare”. Silogismul pare ÅŸi se doreÅŸte a fi imbatabil. Ceea ce este însă grav pentru Daniel Dăianu, în virtutea raÅ£ionamentului făcut de autor, este ipoteza implicită că după ieÅŸirea oficială din DIE nu putea rămâne fără dependenÅ£e colaboraÅ£ioniste cu sistemul DSS. Mai mult, folosind cazul ca speţă, pentru a da maximă greutate politico-ideologică dreptului de a critica poziÅ£ia de principiu a conducerii PNL, autorul reiterează teza conform căreia astfel de candidaturi subminează de facto mortal procesul declanÅŸat de activiÅŸtii societăţii civile pentru epurarea definitivă a foÅŸtilor ofiÅ£eri DSS din viaÅ£a politică românească. Răspunsul ÅŸefului PNL, C.P. Tăriceanu, a fost, în pofida aparenÅ£elor (ca partea vodevilului potemkian menÅ£ionat la începutul analizei), unul tipic politicianist ÅŸi de o ipocrizie monumentală: “Propunem electoratului o formulă nouă de prezentare în Parlamentul European. Românii s-au săturat de politica arătării cu degetul. Trebuie să ne delimităm de trecut ÅŸi să privim înainte”.

DILEMA LIBERALILOR DE RÃ…ND: “una se spune, alta se fumeazÃ¥”. Dacă declaraÅ£ia ar fi fost sinceră ÅŸi nu dictată de anumite interese, declaraÅ£ia ar găsi cu siguranţă un important ecou ÅŸi sprijin într-o importantă parte a societăţii româneÅŸti. ContradicÅ£ia între vorbă ÅŸi faptă devine însă evidentă când se constată că principalii colaboratori ÅŸi consilieri apropiaÅ£i ai premierului (Marius Oprea, Stejărel Olaru, dar ÅŸi alÅ£ii) promovaÅ£i din postura activiÅŸtilor societăţii civile duc simultan în mod sistematic o campanie mediatică ÅŸi legislativă extrem de agresivă pe linia epurărilor fără excepÅ£ie a fostelor cadre ale DSS. Prima concluzie se impune de la sine: conducerea PNL una spune ÅŸi alta face în pofida deciziei oficiale de partid ÅŸi a declaraÅ£iilor publice de principiu. Cu alte cuvinte, practică în subsidiar o politică de cadre de tip selectiv. Un compromis de culise ce explică coexistenÅ£a principial nefirească în partid, dacă rămânem la nivelul tezelor oficial enunÅ£ate, a unei importante fracÅ£iuni a societăţii civile de sorginte ideologică liberală ce profesează intransigent necesitatea pedepsirii colaboraÅ£ionismului ÅŸi ofiÅ£erilor DSS cu o conducere a partidului ce include deja cadre colaboraÅ£ioniste de notorietate publică.

Nu este intenţia mea de a contesta o clipă dreptul dlui Radu Portocală de a semnala această contradicţie şi de a opta liber şi necondiţionat la oricare poziţie politico-ideologică pe subiect. Ceea ce rămâne discutabil sub aspectul deontologiei profesionale (jurnalistice) dincolo de enunţul politic este anemica argumentaţie folosită, în mare parte bazată pe inexactităţi şi aproximaţii ce anulează de fapt întregul eşafodaj logic folosit. Adică ignorarea recursului obligatoriu la o regulă de fier a logicii aristotelice: premizele false conduc inevitabil la concluzii false. Unul este enunţul politic al unei opinii şi cu totul altceva este încercarea de a o fundamenta pe o cvasi-falsă argumentaţie.

ENCICLOPEDIA ERORILOR “ERUDITE”: ÃŽntre ignoranŢå Åži rea-voinŢå. Există în România postdecembristă o colecÅ£ie incredibilă de materiale mediatizate pe tema DSS ÅŸi îndeosebi a fostului DIE/CIE ce nu întrunesc un minimum de profesionalism jurnalistic sub aspectul acurateÅ£ei documentare. Imensul număr de comentarii pe marginea acestora pe forumurile mass-media, deÅŸi reprezintă în principiu un remarcabil progres la exercitarea dreptului democratic la exprimare publică reflectă un proces de diseminare în proporÅ£ie de masă a erorilor promovate pe canalele mediatice. Åži mai grav este faptul că falsurile ÅŸi manipulările fie ele pro sau contra pe aceste subiecte au creat prin repetiÅ£ie timp de 17 ani aparentele unei false legitimităţi în raport cu realitatea istorică.

Faptul că noul regim a refuzat cu obstinaţie accesul public la documentele ce ar fi permis cunoaşterea corectă a modului de operare al instituţiilor menţionate este de importanţă crucială. În acelaşi timp lenea, lipsa de profesionalism şi mai ales subsumarea temei manipulărilor de tip politicianist au împins criteriul adevărului ca punct de referinţă la periferia deontologiei profesionale. O maladie, de altfel larg răspândită, am putea spune de ordin pandemic în cadrul societăţii româneşti postdecembriste. Ignoranţa, superficialitatea şi manipularea intenţionată a informaţiilor privind teme de mare importanţă pentru adevărata reconciliere naţională, precum colaboraţionismul şi raportarea la vechiul regim politic, au subminat grav procesul edificării într-un ritm accelerat al noului sistem politic democratic. În mod perpetuu interesele de grup şi de clan au prevalat indiferent de umbrela ideologică folosită în defavoarea interesului naţional.

RESTAURAÅ¢IE SAU FUNDAMENTALISM IDEOLOGIC? Când am citit materialul semnat de dnul Radu Portocală am ÅŸtiut instantaneu că va urma într-o formă sau alta replica PNL via candidatul Daniel Daianu. Å¢ine de “logica sistemului” postdecembrist ÅŸi a modelului de operare dâmboviÅ£ean “lovitură contra lovitură”. Răspunsul a venit prin interviul dat de dnul Daniel Dăianu site-ului Hotnews, respectiv luat de dnul Dan Tăpălagă. Un interviu important de analizat atât sub aspect jurnalistic, dar ÅŸi al “jocului” politic menÅ£ionat mai sus.

Parcurgerea interviului mi-a amintit de vechea zicală conform căreia mai niciodată “socoteala de acasă nu se potriveÅŸte cu cea din târg”, ÅŸi mai bine cu formula “operaÅ£ia a reuÅŸit, dar pacientul a murit”. Asta, pentru că în locul unui interviu, fie obiectiv (adică unul în care jurnalistul adoptă o poziÅ£ie strict neutră), fie unul “de serviciu” (în care jurnalistul adoptă intenÅ£ionat o atitudine prointervievat, servind o anume cauză politică), dnul Daniel Dăianu s-a trezit în mod clar în situaÅ£ia de a fi surprins de faptul că dnul Dan Tăpălagă s-a autoplasat apriori simultan în postura de inchizitor (în sensul semantic al vestitei organizaÅ£ii catolice), procuror ÅŸi judecător.

Această postură mi-a amintit de unul dintre tabuurile mortale deprofesionalizante cu care ne-a vaccinat respectatul professor H. Stahl în anul întâi la Facultatea de Sociologie. Folosesc totodată prilejul pentru a comenta afirmaÅ£ia dlui Robert Turcescu, care în emisunea sa pe subiectul Daniel Dăianu a simÅ£it nevoia, altfel onorabilă, să se declare solidar cu confratele Dan Tăpălagă cu privire la caracterul agresiv al întrebărilor puse. ÃŽn cazul discutat este însă o mare diferenţă între poziÅ£ia unui jurnalist care în spiritul serviciului public doreÅŸte să ajungă la adevăr prin întrebări fie ele ÅŸi incomode, dar păstrează strict linia neutralităţii ÅŸi cea în care nu numai formulările utilizate, dar însuÅŸi titlul o încalcă flagrant: “Spovedania ofiÅ£erului Dăianu”. O solidaritate gratuită ÅŸi dăunătoare, ce constituie un exemplu nefericit de urmat de tânăra generaÅ£ie de jurnaliÅŸti. Solidarităţile “în alb”, fie ele profesionale, fie politice, sunt o grea piatră de moară agăţată de picioarelei firavei noastre democraÅ£ii.

OBIECTIVITATEA CLIENTELARÃ…. Altfel, revenind cum se spune la oile noastre, trebuie arătat că în calitate de activist al facÅ£iunii ideologice liberale intransigente (în termenii zilei, fundamentaliste) a societăţii civile, dnul Dan Tăpălagă se poziÅ£ionează în cazul interviului clar sub aspect politico-ideologic. O face încă din titlul interviului: “Spovedania ofiÅ£erului Dăianu”. Åži, dacă tonul face muzica, atunci dnul Dan Tăpălagă mai plasează drept uvertură o declaraÅ£ie scoasă oarecum din context: Generalul Pacepa a declarat pentru HotNews.ro că ieÅŸirea lui Dăianu din sistem îi ridică semne de întrebare: “ÃŽn anii când eram la cârma DIE, aceasta a avut o regulă sacrosantă: DIE nu este o instituÅ£ie în care se intră la cerere ÅŸi din care se iese la cerere”. Asta pentru ca cititorul să fie bine “orientat” încă de la începutul lecturii. Curat neutralitate ÅŸi obiectivitate jurnalistică, cum ar spune marele Caragiale. Åži pentru a rămâne în acest spirit solicit “puÅ£intică răbdare” în cazul în care cineva ar fi tentat deja în mod prematur să mă ÅŸi catalogheze ca adoptând poziÅ£ia partiza

nă a uneia dintre baricadele politice de azi.

Adevărul este că interviul se califică la superlativ pentru a face obiect de studiu obligatoriu la Facultăţile de Ştiinte Politice şi de Jurnalistică. Începutul acestuia dacă nu ar fi seriozitatea subiectului abordat este demn de tot hazul. Evident, luat prin surprindere de atitudinea jurnalistului, Daniel Dăianu intră într-o totală defensivă pe care nu o va mai părăsi până la sfârşitul interviului. O defensivă care, ţinând seama de agresivitatea ideologică partizană a jurnalistului, dar şi ca expresie a trăsăturilor de caracter ale intervievatului, l-au obligat de facto pe acesta din urmă să comită succesiv erori de ordin factual şi de alterare a adevărului prin omisiune.

În condiţiile în care atât articolul lui Radu Portocală, cât şi interviul lui Dan Tăpălagă, cuprind atâtea erori ce riscă o dată cu trecerea timpului să fie preluate drept adevăruri îi voi face lui Daniel Dăianu un serviciu istoric dezinteresat prin prezentarea situaţiei sale aşa cum a fost în realitate, cu umbre şi lumini, adică omeneşte. O atare corecţie a situaţiei va permite o cunoaştere obiectivă de către opinia publică a candidatului Daniel Dăianu la alegerile euro-parlamentare. Fără intenţia de a servi fie taberei pro, fie celei contra. Cazul poate fi însă aşa cum deja am menţionat, un punct de reflecţie individuală pentru cetăţeanul de rând care nu dispune de informaţiile şi experienţa instituţională a subiectului abordat.

EFECT. Noua politică de cadre ceauşistă a produs o ciocnire între generaţii pe terenul mentalităţilor şi orizonturilor culturale

Reamintesc că regula fundamentală în sistemul de justiÅ£ie al societăţilor democratice este cea a principiului răspunderii individuale. Dacă se doreÅŸte a fi considerat membru al acestei familii, regimul politic din România de azi trebuie să se alinieze necondiÅ£ionat acestui principiu. Pentru cei care însă continuă să fie frustraÅ£i (mulÅ£i pe drept) de perpetuarea timp de 17 ani a procesului de soluÅ£ionare definitivă a relaÅ£iilor cu cei care ÅŸi-au desfăşurat activitatea în fostul regim politic am, cu părere de rău, o veste proastă. Åžansa reală a fost irosită încă din primii ani ai noului regim, ultimul tren fiind pierdut o dată cu administraÅ£ia (cum îi place dlui Emil Constantinescu s-o numească după modelul american) CDR în 1996. ÃŽntre timp, nu numai baza de date reală a fost serios alterată, dar face în momentul de faţă obiectul unor malversaÅ£iuni condamnabile. Subiectul acesta este acum pe post de “morcov” (aluzie la celebra formulă americană de guvernare a lui “carrot and stick”, adică “morcov ÅŸi bâtă”) plimbat la modul apetisant prin faÅ£a cetăţeanului de rând ÅŸi serveÅŸte drept instrument de control ÅŸi ÅŸantaj politic în lupta principalelor grupuri de interese ce-ÅŸi dispută sfera puterii politice.

RISCURILE FATALE ALE SINCERITÃ…Å¢II. Iată acum adevărata biografie a dlui Daniel Dăianu. Pura întâmplare face să-l fi cunoscut pe Daniel Dăianu încă din primul moment în care a păşit în cadrul Serviciului 1 din Divizia a II-a America de Nord a DIE. A făcut parte din “valul” noii generaÅ£ii cu studii universitare la zi recrutate ca urmare a reformulării politicii de cadre aprobate de Nicolae CeauÅŸescu la începutul anilor ’70. O schimbare impusă nu numai de cerinÅ£ele de ordin demografic (ieÅŸirea treptată la pensie a generaÅ£iilor de ofiÅ£eri recrutaÅ£i în anii ’50), dar ÅŸi de înÅ£elegerea faptului că în deceniul al VIII-lea nu se mai putea face muncă de informaÅ£ii externe cât de cât eficientă, îndeosebi pe teren occidental, fără a aduce o nouă generaÅ£ie bine educată ÅŸi bună cunoscătoare de limbi străine. Fără a fi “spart” complet sistemul de castă (adică aducerea cu prioritate a membrilor de familie din corpul ofiÅ£erilor DSS ÅŸi a activului superior de partid), “generaÅ£ia de aur”, cum avea să fie calificată de unul dintre ÅŸefii DSS, includea ÅŸi tineri fără nici un fel de legături anterioare cu structurile DSS, dar care erau absolvenÅ£i ÅŸefi de promoÅ£ie sau aflaÅ£i în primii 5% ai promoÅ£iilor respective.

ÃŽn afara criteriilor profesionale ÅŸi intelectuale menÅ£ionate se mai aplica o grilă de calificări ce includea “dosarul personal”: afilierea ÅŸi convingerile politico-ideologice, să fi avut o experienţă profesională civilă de minimum trei-patru ani, să fi executat serviciul militar obligatoriu ÅŸi să aibă o viaţă de familie stabilă, adică să fie căsătorit, iar dacă avea copii, cu atât mai bine.

Noua politică de cadre, altfel temporară, a avut ÅŸi efecte profesionale, întrucât soluÅ£iona multe dintre vicisitudinile procesului de legendare biografică din trecut. Ca urmare a politicii de “deschidere” în relaÅ£iile externe ale României, contraspionajul străin putea din acel moment verifica relativ uÅŸor prin investigaÅ£ii pe teren adevărata biografie personală ÅŸi profesională a ofiÅ£erilor trimiÅŸi în exterior sub acoperire diplomatică sau comercială. ÃŽntre altele fie spus, noua politică de cadre, care avea să fie abandonată în proporÅ£ie de 95% la sfârÅŸitul anilor ’70, a produs inevitabil un conflict acut, mocnit între nou-veniÅ£i ÅŸi cei aflaÅ£i deja într-o organizare informală “tradiÅ£ională”. O ciocnire între generaÅ£ii, fie ea ÅŸi controlată riguros de cadrul militar, pe terenul mentalităţilor ÅŸi orizonturilor culturale.

SALT LA TRAPEZUL ISTORIEI. Daniel Dăianu s-a încadrat aproape perfect în grila de selecţie a noii politici de cadre a DIE. Excelente referinţe universitare, cunoaşterea de limbi străine (facilitate, între altele, şi de absolvirea Facultăţii de Comerţ Exterior), un tânăr fără probleme de ordin politic sau ideologic. Faptul că părinţii săi erau ofiţeri superiori în cadrul DSS (principiul spiritului de castă) a permis încălcarea a trei dintre criteriile de bază ale recrutării: nu executase serviciul militar, era necăsătorit (într-un fel firesc, avea doar 23 de ani) şi avea zero experienţă profesională (adică nu lucrase minimum trei-patru ani într-o instituţie civilă care trebuia apoi folosită drept bază pentru întocmirea biografiei legendă necesare la plecarea la post în exterior).

Prima s-a rezolvat uÅŸor prin trimiterea imediată la cursul profesional intensiv la ÅŸcoala DIE de la BrăneÅŸti ce a inclus ÅŸi pregătirea militară, pe care ar fi trebuit să o facă în cadrul serviciului militar obligatoriu postuniversitar. După absolvirea cursului, Daniel Dăianu a fost repartizat aÅŸa cum deja am menÅ£ionat la Serviciul 1 America de Nord din cadrul Diviziei a II-a a DIE. Este locul unde ne-am întâlnit ÅŸi am dezvoltat o relaÅ£ie prietenească cu mai tânărul meu coleg, facilitată de preocupări intelectuale comune ÅŸi de pasiunea pentru studiul relaÅ£iilor internaÅ£ionale. Ca ÅŸi mie, ÅŸi lui Daniel Dăianu i s-a făcut în momentul ofertei de a lucra în DIE promisiunea, altfel neonorată, de a fi trimis la studii în SUA. Cum eu eram deja doctorand al Universităţii BucureÅŸti încă din 1971 ÅŸi publicasem deja în reviste de specialitate, asta a întărit relaÅ£ia noastră, Dăianu dorind firesc să urmeze acelaÅŸi drum. Demn de menÅ£ionat spre aducere-aminte generaÅ£iilor mai tinere că, în anii ’50, până ÅŸi deÅ£inerea diplomei de Bacalaureat era în cadrul DSS un minus la dosarul personal ca expresie “a tendinÅ£elor de îmburghezire”. Mai puÅ£in afectate de această sinistră sintagmă, din motive lesne de înÅ£eles (activitatea de informaÅ£ii externe impunea un alt nivel cultural), cadrele de conducere începând cu ÅŸefii de serviciu ÅŸi până în vârful piramidei erau în majoritate chiar ÅŸi la începutul anilor ’70 de oameni cu studii, să zicem, relative. La mijlocul anilor ’70, eu am avut un ÅŸef de serviciu care fusese la viaÅ£a lui de meserie croitor, iar ÅŸeful unităţii fusese muncitor recrutat din producÅ£ie ÅŸi calificat ulterior pe linia studiilor socio-politice. I-a apucat, cum se spune, ÅŸi Daniel Dăianu.

SituaÅ£ia mi-a amintit atunci de un conferenÅ£iar de la Facultatea de Filozofie care fusese la viaÅ£a lui frizer. ÃŽn principiu, nimic rău în asta, oamenii evoluează, exemplele în acest caz având însă rolul de a servi ca un etalon al stadiului atins sub aspect socio-politic de România momentului respectiv. “Åžcoala vieÅ£ii” ÅŸi experienÅ£a în contactul direct cu Occidentul au recuperat pentru unii dintre cei menÅ£ionaÅ£i handicapul studiilor superioare reale, ÅŸi nu doar pe hârtie. ÃŽn acea perioadă, cei doi deÅ£inători de titlu de doctor în ÅŸtiinÅ£e (cel puÅ£in aÅŸa mi s-a spus atunci) în DIE erau un ofiÅ£er de la DirecÅ£ia TS (tehnico-ÅŸtiinÅ£ifică) ÅŸi cu mine. Două ciudăţenii sau anomalii privite cu destulă suspiciune de mulÅ£i ofiÅ£eri din vechea generaÅ£ie. Această paranteză are darul de a-i ajuta pe cititori să înÅ£eleagă mai bine contextul în care tânărul Daniel Dăianu, educat ÅŸi cu aspiraÅ£ia de a avea acces nelimitat la cultură profesională (am în vedere domeniul economic-financiar) occidentală, s-a trezit, ca ÅŸi restul noii generaÅ£ii, “integrat” ÅŸi încorsetat într-un sistem instituÅ£ional rigid ÅŸi, ca să folosesc un termen economico-industrial, cu o “uzură morală ridicată”.

JOCUL PROMISIUNILOR NEONORATE. Neonorarea promisiunilor iniţiale de trimitere la studii postuniversitare în Occident şi nici măcar plasarea ca ofiţer acoperit într-una din instituţiile civile româneşti aveau să-i producă foarte rapid frustrări remarcabile. Este momentul să precizez că recrutarea noilor ofiţeri în DIE nu era una directă. După verificările de personal preliminare, ca realitate când candidatul nici nu visa că în curând i se va face o atare propunere, lucrătorul de personal îl aborda pe candidat cu oferta atrăgătoare de a lucra în continuare pe profilul specializării sale civile în una din instituţiile din care cu uşurinţă putea face o carieră de profil internaţional. Când candidatul era, să spunem, jurist, i se propunea să lucreze în cadrul Ministerului de Externe. Dacă era economist, opţiunea era fie pentru Institutul de Economie Mondială, fie pentru Ministerul Comerţului Exterior, fie o întreprindere de comerţ exterior. Dacă era inginer, oferta era pentru una din instituţiile de profil cu subordonare directă a Consiliului de Miniştri, cum a fost la un moment dat CNSAT sau întreprinderi de comerţ exterior cu profil tehnico-industrial. Toate aveau un singur numitor comun: promisiunea de a face progrese remarcabile în domeniul specializării inclusiv prin contacte şi activităţi de profil internaţional. Trebuie recunoscut că o atare ofertă era greu de refuzat într-o lume cu constrângerile politice cunoscute în raport cu deplasările în Occident.

A doua parte a pachetului în cadrul ofertei era salariul, de regulă vorbind despre tineri aflaÅ£i abia la ieÅŸirea din stagiatură de sume duble sau chiar uneori triple a ceea ce aveau în acel moment. Odată luat acceptul de principiu al “fericitului” candidat, se intra în a doua fază a procedurilor. Testele fizico-psihologice ÅŸi apoi punerea în faţă a realităţii: toate promisiunile rămân valabile, dar locul de muncă va fi Serviciul de InformaÅ£ii Externe din cadrul DSS. Restul umbrelei explicative cu privire la caracterul strict secret al activităţii, importanÅ£a covârÅŸitoare pentru interesul naÅ£ional într-o lume plină de inamici, acoperirea civilă ÅŸi restricÅ£iile în viaÅ£a de familie ÅŸi a cercului de relaÅ£ii erau un corolar final. ExcepÅ£ie de la paÅŸii antemergători menÅ£ionaÅ£i făceau doar copiii sau rudele apropiate ale membrilor castei. Evident că în această ultimă categorie a intrat ÅŸi dl Daniel Dăianu. Cum 99% din candidaÅ£i erau deja membri de partid, aceÅŸtia erau în final aduÅŸi în faÅ£a Comisiei de cadre, aflată în subordonarea SecÅ£iei de cadre a CC al PCR, condusă până în anul 1978 de fratele lui Nicolae CeauÅŸescu. Acesta era momentul “botezului” final. O capcană sau o oportunitate. Depinde de sistemul de referinţă.

VISURI SPULBERATE. Ca un gest de bunăvoinţă pentru calmarea frustrărilor (“e încă crud”, ÅŸi-au spus mentorii de atunci din DIE) ÅŸi pentru dezamorsarea situaÅ£iei cu păstrarea intactă a potenÅ£ialului de a fi trimis după ce se va căsători la post la una din rezidentele spaÅ£iului SUA/Canada, dl Daniel Dăianu a fost inclus ca ofiÅ£er acoperit în cadrul delegaÅ£iei româneÅŸti a “Ambasadorilor Prieteniei” ce s-a deplasat în Statele Unite. Ordinul de misiune a inclus sarcini vizând cunoaÅŸterea spaÅ£iului (aclimatizare), punctarea (identificarea) în rândul celor cu care delegaÅ£ia română urma să intre în contact a celor cu potenÅ£ial informativ ÅŸi rămânerea în contact pe cât posibil cu aceÅŸtia după părăsirea Statelor Unite. Suplimentar, prin statutul de ofiÅ£er, DIE urma să-l sprijine pe ofiÅ£erul CI însărcinat cu “protecÅ£ia” contrainformativă a delegaÅ£iei ÅŸi asigurarea că nici una dintre “oi” nu se va rătăci la reîntoarcere. Sarcini obligatorii, dar în realitate nu neapărat îndeplinite ad integrum.

Vizita în SUA a avut însă pentru Daniel Dăianu un efect contrar aÅŸteptărilor celor care l-au trimis acolo ca o favoare. Frustrările sale s-au intensificat ÅŸtiind că ÅŸansa de a fi trimis pe spaÅ£iu era practic nulă în condiÅ£iile în care nu dorea să îndeplinească în marÅŸ forÅ£at condiÅ£ia de a se căsători ÅŸi a deveni astfel un candidat eligibil. Cred că nu greÅŸesc prea mult dacă afirm că preocupările noastre comune pe plan intelectual ne-au servit reciproc unui anumit tip de “supravieÅ£uire” într-un sistem în care standardele culturale erau complet diferite. Noua generaÅ£ie universitară, atât timp cât nu a dovedit o perfectă integrare în sistem, nu a fost niciodată acceptată pe deplin, cel mult tolerată.

Foarte curând conducerii unităţii operative i-a devenit limpede că refuzul lui Daniel Dăianu de a se căsători curând îl face ineligibil pe termen lung pentru trimiterea la rezidenţă externă. Cumulată ÅŸi cu lipsa de apetenţă pe linia muncii operative interne, în cele din urmă s-a dat curs ideii de transfer la unitatea Z.I. a DIE. Această unitate avea ca obiect al activităţii prelucrarea informaÅ£iilor venite de la rezidenÅ£e, întocmirea buletinelor ÅŸi sintezelor informative trimise ÅŸefului statului. Nu în cele din urmă, sub aspect birocratic, menÅ£inerea lui Daniel Dăianu în condiÅ£iile de celibat la unitatea operativă de spaÅ£iu “bloca” de facto locul unui alt potenÅ£ial ofiÅ£er care îndeplinea condiÅ£iile de trimitere la post.

DE LA MUNCA OPERATIVÅ LA SINTEZA DOCUMENTARÅ. Noua activitate în cadrul unităţii Z.I. era mult mai apropiată de preocupările profesionale ale lui Daniel Dăianu prin accesul informaţional de excepţie comparativ cu orice altă instituţie civilă din România. Noua situaţie, în pofida soluţionării unei părţi a problemelor sale, păstra însă un handicap colosal raportat la aspiraţiile pe care le avea. Datorită caracterului strict secret şi strict secret de importanţă deosebită al documentelor trimise zilnic lui Nicolae Ceauşescu, ofiţerii acestei unităţi aveau ca regulă generală interdicţia totală de a părăsi ţara. O măsură contrainformativă de apărare instituţională menită să limiteze daunele provocate de o potenţială rămânere în exterior.

Accesul nelimitat la informaÅ£ii, documente, cărÅ£i ÅŸi studii politico-profesionale l-a plasat pe Daniel Dăianu într-un Å£arc ce-l priva de contacte profesionale internaÅ£ionale (simpozioane, reuniuni, sesiuni etc.) ÅŸi de ocazia de a-ÅŸi face relaÅ£ii ÅŸi a-ÅŸi construi o reputaÅ£ie profesională naÅ£ională ÅŸi internaÅ£ională. Frustrare amplificată ÅŸi de faptul că unii dintre colegii săi de generaÅ£ie sau chiar mai tineri de la Institutul de Economie Mondială (până în 1978 una din instituÅ£iile civile cheie de acoperire ÅŸi legendare a ofiÅ£erilor DIE cu specializări pe profil economic) zburdau în voie la astfel de manifestări. Noua situaÅ£ie în care se afla aminteÅŸte de drama dictonului “a sări din lac în puÅ£”.

Generalul I.M. Pacepa are dreptate când afirma că până la plecarea sa din România regula generală de intrare ÅŸi ieÅŸire din DIE era modelul sovietic “nu se intră ÅŸi nu se iese la cerere”. ÃŽn momentul ieÅŸirii la pensie, de regulă la vârsta de 52 de ani, ofiÅ£erii pensionari semnau un document legal ce prevedea totala interdicÅ£ie de a vorbi despre activitatea desfăşurată în cadrul DIE/CIE. Cu suportarea consecinÅ£elor de rigoare în cazul încălcării prevederilor. Tot atât de adevărat este faptul că mulÅ£i dintre aceÅŸtia erau apoi sprijiniÅ£i pentru a ocupa anumite funcÅ£ii în cadrul principalelor instituÅ£ii ministeriale, cele mai cunoscute azi fiind desigur poziÅ£ia de ÅŸefi ai birourilor pentru documente secrete, dar ÅŸi altele. InterdicÅ£ia cea mai severă era pentru primii cinci ani de la părăsirea instituÅ£iei. Politica generală în cadrul DSS era însă de a nu se pierde brusc potenÅ£ialul ÅŸi experienÅ£a informativă a foÅŸtilor ofiÅ£eri DIE ulterior CIE. Ei aveau obligaÅ£ia juridică de a răspunde solicitărilor de sprijin informativ operativ al ofiÅ£erilor activi aparÅ£inând mai ales unităţilor securităţii interne.

După momentul rămânerii generalului I.M. Pacepa în Occident au existat circumstanţe de ordin general în cadrul DIE devenit CIE (Centrul de Informaţii Externe) care au facilitat anumite excepţii cu privire la ieşirea din sistem. Una dintre acestea a fost şi cea invocată în mod corect de Daniel Dăianu.

Primul set de măsuri aprobat de Nicolae CeauÅŸescu după incidentul I.M. Pacepa a inclus înlocuirea totală a cadrelor de comandă de sus în jos până la nivelul ÅŸefilor de serviciu. Noile cadre de comandă au fost transferate din cadrul direcÅ£iilor ÅŸi unităţilor securităţii interne. Cuvântul de ordine a fost reîndoctrinarea politică intensivă a cadrelor, blamarea percepÅ£iei că ofiÅ£erii DIE constituie o elită indepedentă de restul DSS ÅŸi alinierea brutală la spiritul ÅŸi modul de operare al securităţii interne devenite model etalon. Unităţile operative aflate în directa subordonare a generalului I.M. Pacepa au fost reorganizate sau epurate masiv. Principala unitate operativă din subordine respectiv unitatea TS,(tehnico-ÅŸtiinÅ£ifică) a fost desfiinÅ£ată, masiv epurată, iar restul cadrelor redistribuite în cadrul celorlalte unităţi operative de spaÅ£iu ÅŸi profil. ÃŽn acest mod, cea mai mare parte a noii generaÅ£ii universitare aduse în anii ‘70, (dominate ca pondere de absolvenÅ£ii cu studii tehnice) ca urmare a schimbării politicii de cadre, a fost dislocată, scoasă din sistem sau transferată la unităţi ale securităţii interne. Acesta avea să fie contextul general “favorabil” aprobării cvasi-problematice a “demisiei” sau mai exact a trecerii în rezervă la cerere a lui Daniel Dăianu chiar dacă acest caz era o excepÅ£ie de la regulă. Au făcut-o cu destulă ranchiună ÅŸi, dacă Daniel Dăianu nu ar fi figurat la dosarul personal cu părinÅ£ii ofiÅ£eri în cadrul Ministerului de Interne, cu adevărat lucrurile ar fi putut lua o întorsătură mult mai urâtă.

Cert este că devenind peste noapte “oaia neagră” a DIE/CIE, nu a primit absolut nici un ajutor în găsirea unui nou loc de muncă. De aici ÅŸi până la crearea de obstacole intenÅ£ionate de tipul persecuÅ£iei e însă o distanţă pe care Daniel Dăianu încă nu o parcursese. Faptul că în cartea de muncă s-a menÅ£ionat “ofiÅ£er” este cât se poate de normal ÅŸi în conformitate cu legislaÅ£ia muncii în vigoare la timpul respectiv. ÃŽn nici un caz nu se putea trece poziÅ£ia de cercetător ÅŸtiinÅ£ific la Institutul de Economie Mondială sub care fusese legendat (acoperit) pe durata cât a fost în DIE întrucât ar fi condus inevitabil la deconspirarea unei metode de muncă informativă prin simplul fapt că cei de la Institut chiar la ordin nu ar fi putut susÅ£ine in corpore formal sau informal faptul că ar fi lucrat acolo. ExplicaÅ£ia dată de Daniel Dăianu în interviu (unde lasă impresia de a fi fost persecutat intenÅ£ionat la acest capitol) este aÅŸadar incorectă. La fel ÅŸi explicarea originii greutăţilor reale întâmpinate în a găsi un loc de cadru didactic în învăţământul superior sau cercetarea ÅŸtiinÅ£ifică în domeniul economico-financiar. Cunosc bine situaÅ£ia domeniilor respective: locurile erau extrem de puÅ£ine, schemele de personal fiind blocate din ordinul Elenei CeauÅŸescu (în calitate de ÅŸefă a Comisiei de cadre). Rarele ocazii când din diferite motive asemenea posturi deveneau vacante acestea erau ocupate pe bază de pile ÅŸi relaÅ£ii preferenÅ£iale, inclusiv intervenÅ£ii ale ofiÅ£erilor de obiectiv (ce răspundeau de instituÅ£iile respective) sau a ÅŸefilor acestora din cadrul DSS.

ŢARCUL CIVIL. În cele din urmă, Daniel Dăianu avea să-şi găsească un loc în cadrul Institutului Central de Cercetări Economice, în cadrul secţiei documentare. În afara suspiciunilor colegilor de muncă (izvorâte din percepţia generală a modului în care sistemul lucra, ironia soartei fiind că mulţi se aflau în reţeaua informativă) cu privire la adevăratul său statut profesional, hamul şi zăbala ce l-au împiedicat să călătorească în străinătate în timpul activităţii desfăşurate ca ofiţer al DIE au continuat să funcţioneze. Din nou cu o singură excepţie.

Atunci când, cum singur afirma în interviu, cu sprijinul directorului adjunct al Institutului, Vasile Pilat, a fost propus şi a primit avizul de pleacă pentru două luni în Germania Federală.

Nu mai este pentru nimeni un secret în ziua de azi că în perioada respectivă ordine şi instrucţiuni clare nu permiteau nici unui cetăţean român să plece în Occident pe linie de serviciu pe o asemenea durată fără avizul DSS. Un aviz la care concurau de regulă, Direcţia DSS sau subunitatea ce avea în control instituţia unde cel în cauză îşi desfăşura activitatea, şi, după caz, contraspionajul intern şi mai ales contraspionajul extern (după 1978 atribuţii îndeplinite de U.M. 0195). Fie şi formal, pentru aceste persoane exista obligaţia de a se realiza întâlniri de instructaj şi plasări de sarcini informative operative potrivit experienţei, profilului de activitate şi locului deplasării.

Faptul că după reîntoarcerea din RFG şi până în 1990 nu a mai primit avizul de a ieşi din ţară vorbeşte de la sine despre cum a fost apreciată cooperarea sa cu ocazia deplasării.

Un nou motiv de frustrare ce avea să atingă noi cote de ordin psihologic în raport cu aÅŸteptările ÅŸi ambiÅ£iile personale. Frecventarea cu asiduitate a reuniunilor de profil internaÅ£ional din cadrul A.D.I.R.I , celebra instituÅ£ie ce avea să producă “grupul de la Trocadero” din care de altfel avea să facă parte i-au permis să discute ÅŸi să-ÅŸi creeze ocazional relaÅ£ii cu invitaÅ£ii străini. Ocazie de a ne reîntâlni ÅŸi a lua cunoÅŸtinţă direct de frământările ÅŸi preocupările sale.

SUPRAVEGHEREA INFORMATIVĂ. Următorul pas ce avea să pună în alertă contraspionajul român intern (Direcţia a III-a) şi apoi contraspionajul extern (UM 0195) a fost frecventarea cu asiduitate a Bibliotecii şi a Centrului Cultural American. Era în principal locul unde Daniel Dăianu dorea să compenseze fie şi parţial handicapul accesului la informaţii şi cărţi de specialitate pierdut prin plecarea din DIE. Crearea de relaţii personale cu unii diplomaţi occidentali ca şi încercarea de a folosi aceste canale plus relaţiile create deja cu unii oameni de ştiinţă aflaţi temporar în vizită în România l-au inclus automat pe Daniel Dăianu în categoria celor supravegheaţi informativ, ca potenţiale ţinte de recrutare de către serviciile de informaţii occidentale. Şi de această dată nu mai era vorba de un oarecare cetăţean, ci de un fost recent ofiţer al serviciului de informaţii externe care a avut acces la activităţile operative ale rezidenţelor din SUA şi apoi la unitatea ce a prelucrat informaţiile pentru a fi incluse în buletinele informative ale şefului statului.

Acesta a fost momentul când, la început, în prima jumătate a anilor ‘80 l-am reîntâlnit pe Daniel Dăianu. Aveam în faţă un om realmente dezechilibrat sufleteşte, amărât, disperat şi furios de perspectiva ratării profesionale şi a faptului că având contacte limitate cu străinătatea nu-şi poate construi o carieră profesională de alură internaţională. Aşa cum de fapt jinduise din prima clipă când a absolvit studiile universitare. L-am ascultat, l-am încurajat şi am făcut tot ceea ce am crezut în acel moment că era omeneşte pentru a-i schimba starea de spirit şi de a-l face să înţeleagă situaţia operativă în care se afla. Am discutat în spiritul vechilor preocupări intelectuale comune despre fundătura politică şi economică în care se afla România (precizez că afirmaţia nu este o pledoarie pro-domo, ci realitatea) şi speranţa că avându-se în vedere evoluţia pe plan internaţional se vor produce în sfârşit şi în România anumite schimbări. Mai mult, în pofida regulilor stricte ce defineau birocratic relaţiile CIE cu Direcţiile securităţii interne am încercat cu titlu personal şi la modul informal să-l conving pe şeful biroului ce-l avea pe Dăianu în supraveghere informativă în cadrul Direcţiei a III-a, contraspionaj intern, că acesta nu reprezintă un pericol real şi deci să nu-şi mai piardă timpul cu el. Trebuie precizat că şefii de serviciu din cadrul CIE conlucrau de regulă cu omologii din cadrul Direcţiilor centrale ale securităţii interne prin intermediul corespondenţei operative, prin telefon în caz de urgenţă şi rareori prin întâlniri directe faţă-n faţă. Conversaţia s-a desfăşurat aşadar între doi oameni care practic nu se cunoşteau la modul personal. În aceste condiţii mărturisesc că la încheierea convorbirii nu am fost surprins să constat la modul instinctiv că demersul făcut a fost cum se spune, de fapt un cartuş tras în gol.

MAREA COTITURÄ‚. L-am reîntâlnit pe Daniel Dăianu la scurt timp după evenimentele din decembrie 1989, în Statele Unite. Ca membru al “grupului de la Trocadero” era nemulÅ£umit de faptul ca nu i se oferise un post pe măsura aspiraÅ£iilor sale, respectiv ÅŸefia BRCE, Băncii NaÅ£ionale, sau un post de profil economic în noul guvern. Termenul de comparaÅ£ie utilizat: poziÅ£ia competitorilor săi profesionali, respectiv Mugur Isărescu ÅŸi Eugen Dijmărescu.

ÃŽn momentul reîntâlnirii eram sufleteÅŸte supărat pe el, la modul prietenesc, ca atunci când îi reproÅŸezi ceva serios unuia de la care ai anumite aÅŸteptări pe linia conduitei morale. ÃŽmi ajunsese la urechi supărarea celui care îi fusese nu numai coleg de generaÅ£ie cu care a păşit întâia dată pragul Serviciului 1/America de Nord, dar ÅŸi unul dintre cei mai buni prieteni ai perioadei cât a lucrat acolo. Acesta îl rugase pe Daniel Dăianu la începutul anului 1990 să-l ajute, dat fiind noul său statut socio-politic, să-i procure cu ocazia primei deplasări în Occident în regim de urgenţă niÅŸte medicamente pentru ochii tatălui său, aflat în acel moment în stare de arest. L-a refuzat destul de brutal, pe motiv că “fiecare trebuie să-ÅŸi ducă în spate propria-i soartă aÅŸa cum ÅŸi el ÅŸi-a dus-o în perioada 1978-1989”.

Posibila asociere publică între el şi fostul său coleg din DIE/CIE, el însuşi epurat imediat după decembrie 1989 pe motivul arestării tatălui, (fostul şef al Direcţiei a II-a din cadrul securităţii interne) l-a speriat pur şi simplu pe Daniel Dăianu că şi-ar putea compromite încă o dată atingerea mult visatei şi aşteptatei cariere profesionale. Cu siguranţă că nu acesta a fost profilul moral al tânărului Dăianu pe care l-am cunoscut la intrarea în DIE.

ViaÅ£a cu experienÅ£ele personale frustrante l-au dezumanizat ÅŸi făcut să reacÅ£ioneze incalificabil la solicitarea unui gest simplu umanitar. Am menÅ£ionat acest episod pentru că reprezintă un simbol-eÅŸantion al “contribuÅ£iei” fostului regim la crearea “omului nou”. Un caz particular ce trebuie adăugat milioanelor de experienÅ£e similare ce au devenit după decembrie 1989 o reală povară pentru succesul reconcilierii naÅ£ionale ÅŸi a construirii noului sistem politic democratic. I-am reproÅŸat atunci sever lui Daniel Dăianu gestul de refuz cu toate că am înÅ£eles poate mai bine ca oricine spaimele interioare ale acestuia.

TRIBULAÅ¢IILE CONDIÅ¢IEI UMANE. Datorită eÅŸecului de a obÅ£ine poziÅ£ia publică dorită, Daniel Dăianu a fost la un pas de a lua decizia de a rămâne definitiv în Statele Unite pentru a face o carieră universitară. ExperienÅ£a bursei la Universitatea Harvard unde a ales temporar să se “exileze” l-a ajutat să înÅ£eleagă repede diferenÅ£a între a fi musafir ÅŸi a deveni competitor direct al gazdelor.

A doua constatare de ordin personal în acea perioadă în ceea ce-l priveşte a fost faptul că experienţa antedecembrie l-a marcat atât de puternic, încât i-a distrus complet apetitul pentru activismul politic şi angajarea directă într-un proiect de reconstrucţie naţională. Daniel Dăianu a fost şi a rămas până azi doar un bun tehnician, un tehnocrat. În această postură avea de altfel să şi fie promovat, dar şi demis în mai puţin de un an ca ministru de Finanţe în Guvernul CDR.

ÃŽn acest context, afirmaÅ£iile superlative cu tentă dramatico-politică făcute de ex-preÅŸedintele Emil Constantinescu în intervenÅ£ia telefonică la emisiunea lui Robert Turcescu la adresa lui Daniel Dăianu intră în categoria intervenÅ£iilor politico-electorale de serviciu. Adică a celor, în cazul de faţă, de a deveni un purtător de cuvânt sui-generis credibil pentru PNL de care este legat în prezent de interese ÅŸi alianÅ£e politice de notorietate. Serviciu contra serviciu. Nu intru în detalii, pentru că “argumentele” aduse în intervenÅ£ie de ex-preÅŸedintele Emil Constantinescu nu rezistă nici la nivelul celor mai superficiale analize.

Cert este că la capitolul oportunităţii unice a românilor de a-şi reface sistemul politic şi de a recupera handicapul moştenit în raport cu ţările democratice occidentale fără neglijarea intereselor naţionale în discuţiile purtate cu Daniel Dăianu am avut senzaţia stranie că vorbesc unui perete de ciment. Sfătuit insistent să se reîntoarcă în ţară de cei mulţi dintre interlocutorii săi americani, a primit (ca şi mulţi alţii) un substanţial ajutor financiar în baza căruia a înfiinţat împreună cu Vasile Pilat şi Mircea Coşea (care a primit recent verdict de politie politica din partea CNSAS, spre deosebire de Daianu, care a fost “iertat” – nota ACM) primul Institut de studii şi cercetări economice de sorginte politică liberală.

Un program de sprijin public menit (ca şi pentru celalalte organizaţii neguvernamentale) să pună bazele unei societăţi civile care să sprijine şi să monitorizeze procesul de edificare în România a unei reale democraţii de tip occidental. Pentru a asigura succesul unui asemenea program trebuie să ai însă certe calităţi manageriale combinate cu un puternic spirit activist politico-ideologic. Calităţi ce nu pot fi suplinite doar de o inteligenţă nativă, fie ea şi cultivată, şi care din păcate îi lipsesc cu desăvârşire d-lui Daniel Dăianu. Din acest motiv, dar şi altele, el a dispărut destul de repede de pe frontispiciul activului societăţii civile, rămânând doar un reper de capitalizare pe criteriul credibilităţii academice.

POLITICIAN, ACTIVIST SAU ACADEMIC? Pentru mine situaÅ£ia nu a fost o surpriză. Dacă IQ-ul ÅŸi calităţile intelectuale ar constitui ingredientele primare ale statutului de politician, atunci naÅ£iile ar fi conduse de membrii Academiilor de ÅŸtiinţă ÅŸi arte, ceea ce se ÅŸtie, desigur, că nu este cazul. Åži nu întâmplător e aÅŸa, eventualul argument al celebrului “turn de fildeÅŸ” fiind în acest caz o glumă proastă. Daniel Dăianu, spre cinstea lui, a recunoscut în numeroase rânduri că nu are ce-i trebuie pentru a fi un politician în lumea de azi. La mijlocul anilor ‘90, într-o conversaÅ£ie particulară cu Mugur Isărescu l-am prevenit, deÅŸi nu cred că era necesar, cu privire la riscurile la care îl vor expune pe Daniel Dăianu dacă îl vor împinge în poziÅ£ii manageriale. Asta nu i-a împiedicat pe cei din societatea civilă să-l împingă în poziÅ£ia de ministru de FinanÅ£e în cadrul guvernului de tristă amintire al CDR. Cu rezultatele cunoscute, el fiind demis ÅŸi considerat ÅŸi azi de breasla profesională ca unul dintre cei mai slabi miniÅŸtri de finanÅ£e ai perioadei post-decembriste.

La polul opus, în aceeaÅŸi perioadă îl avem pe dnul Mugur Isărescu care va bate cu siguranţă toate recordurile de longevitate în fruntea Băncii NaÅ£ionale, rămânând continuu pe scena politică cu statutul de “rezervă de avarie” al executivului.

Analiza prezentului studiu de caz oferă însă şi ocazia de a înţelege şi alte mecanisme ascunse ale funcţionării actualului sistem politic.

TENTAÅ¢IA ARENEI POLITICE. Astfel, atâta timp cât a rămas în afara prim-planului marilor confruntări ale principalelor grupuri de interese ce-ÅŸi revendică poziÅ£ia politică dominantă în România, “cazul Dăianu” a fost inexistent. O constată ÅŸi dl Dan Tăpălagă care probabil “serios tras de urechi” pentru interviul anterior, la doar câteva zile revine pe subiect ÅŸi execută fără tragere de inimă directiva politică de reevaluare pe fond pozitiv a candidatului Daniel Dăianu.

ÃŽn subsidiar dl Dan Tăpălagă explică cititorilor ÅŸi ce a stat la baza stimei ÅŸi admiraÅ£iei activiÅŸtilor societăţii civile de orientare ideologică de dreapta. Citez doar câteva motivaÅ£ii: “Capitalizează meritul de a fi scris în anii ‘80 cel puÅ£in trei articole critice la adresa economiilor din ţările socialiste, iar unii prieteni ÅŸi-l amintesc vorbind urât despre CeauÅŸescu în gura mare;… Unii l-au plasat în categoria «tehnocraÅ£ilor optzeciÅŸti», un grup, să-i zicem, luminat de ofiÅ£eri care au înÅ£eles că regimul se prăbuÅŸea ÅŸi că va veni vremea lor. Au aÅŸteptat, au prevăzut ÅŸi au pregătit, poate, căderea lui CeauÅŸescu… Erau ofiÅ£eri bine pregătiÅ£i, cultivaÅ£i ÅŸi rafinaÅ£i… SpecialiÅŸti cu acces la informaÅ£ii ÅŸi prognoze pe termen lung, au preluat din mers puterea după ‘89, iar cei mai mulÅ£i au controlul economic… Dăianu face ÅŸi el parte din categoria inteligenÅ£elor superioare, dispreÅ£uia sticla de whisky ÅŸi pachetul de Å£igări… «rara avis» printre foÅŸtii securiÅŸti. AÅŸa a intrat în graÅ£iile societăţii civile de dreapta.” (din vremea comunismului?! – nota ACM)

Cert, toţi cei care au citit primul interviu al dlui Dan Tăpălagă trebuie să se afle după noua lectură complet confuzionaţi nemaiştiind dacă este vorba de aceeaşi persoană. Încă o ocazie de a înţelege cum funcţionează relaţia politicului cu mass-media în România.

Nici măcar dezvăluirile copleÅŸitoare cu privire la numărul impresionant de colaboraÅ£ioniÅŸti ce au devenit după 1989 activiÅŸti ÅŸi “lideri de opinie” ai societăţii civile nu au temperat elanul intransigenÅ£ei politico-ideologice.

Când, în luna noiembrie 2006 am publicat în paginile acestui cotidian ceea ce a rămas cunoscut opiniei publice sub numele de “lista lui Liviu Turcu”, s-a ignorat în mod premeditat că de fapt testul meu cu privire la sintagma “înnoirii morale a clasei politice” nu era atât la adresa politicienilor menÅ£ionaÅ£i, cât la adresa CNSAS, pentru a demonstra că această instituÅ£ie este în realitate o maÅŸină de tipărit certificate de bună purtare aflată total sub control politic.

ŞAPIROGRAFUL CNSAS. Istoria avea să se repete zilele trecute ca o copie trasă la indigo. Nici nu s-a uscat bine cerneala pe ediţia cotidianului ZIUA unde dl Radu Portocală şi-a exprimat dezaprobarea cu privire la candidatură, că CNSAS a şi scos la comandă din sertar certificatul de bună purtare pentru dl Daniel Dăianu.

Doresc să fie limpede pentru toată lumea că eu nu pun acum în discuÅ£ie decizia CNSAS, ci modul de operare neprofesional ÅŸi selectiv “a la carte” în aÅŸa-zisa democraÅ£ie românească. Åži exemplele de acest tip sunt cu zecile ÅŸi au fost date unor politicieni mult mai proeminenÅ£i decât dl Daniel Dăianu.

Cert este că atunci când conducerea PNL a luat decizia unei soluÅ£ii electorale conjuncturale de a-l desemna candidat pe dl Daniel Dăianu a provocat o schismă în relaÅ£ia cu o parte a societăţii civile, “nucleul dur” dând undă verde pentru atacarea acestuia. Un simbol pentru ilustrarea modului de operare în democraÅ£ia din România la 17 ani de la înlăturarea fostului regim politic. A spune azi adevărul ÅŸi a încerca să explici contextul istoric al unor situaÅ£ii ÅŸi evenimente de ordin personal în raport cu fostul regim echivalează cu sinuciderea politică ÅŸi socială. ÃŽn situaÅ£ii limită cei în cauză deschid gura pe jumătate ÅŸtiind că inamicii vor prelua ÅŸi manipula la modul negativ tot ceea ce spun. De aici acceptul general tacit de a trăi într-o lume a perdelelor de fum ÅŸi a oglinzilor înÅŸelătoare cu pretenÅ£ia că aparenÅ£ele exprimă esenÅ£a lucrurilor. ÃŽntr-o societate real democratică, interviul cu dl Daniel Dăianu ar fi trebuit să reflecte corect experienÅ£a sa personală, lăsând apoi opinia publică să decidă dacă poate sau nu să o reprezinte ca deputat în Parlamentul European. ReacÅ£ia de facto în faÅ£a inchizitorilor săi de ocazie reflectă însă nu numai inabilităţi esenÅ£iale pentru prezumtiva poziÅ£ie de politician, dar ÅŸi constrângerile sufocante ale mediului politic toxic din România de azi. Cât despre ce reprezintă Parlamentul European ÅŸi cam ce ar trebui să facă viitorii deputaÅ£i români acolo este necesară o analiză de sine stătătoare.

Promit să o fac cât de curând.

Prof Dr Liviu Turcu

Jurnalul National

Anexa ACM

Societatile comerciale in care este prezent Daniel Daianu:

1. Protector – Broker de asigurare SRL

Obiect de activitate: activitati auxiliare ale caselor de asigurari si de pensii

Capital social: 30.000 lei

Cota de participare: 10%

Asociati: Michael Horst Schmidt (65%), Tuca Valentin (25%)

Pierdere neta 2005: 41.650 lei

2. DD si Asociatii SRL

Obiect de activitate: activitati de consultanta pentru afaceri si management

Capital social: 500 lei

Cota de participare: 100%

Pierdere neta 2005: 34.553 lei

3. Bavaria Leasing SA

Obiect de activitate: activitati de creditare pe baza de contract (leasing financiar)

Capital social: 4.000.000 lei

Cota de participare: 12%

Co-actionari: Attila Verestoy (29,6%), Caftanat Constantin Radu (1%), Michael Horst Schmidt (29%), Patriciu Valeriu Romulus Serban (8,4%), SC Automobile Bavaria SRL (20%)

Profit net 2005: nu exista date

4. Macroanalitica SRL

Anul infiintarii: septembrie 2005

Obiect de activitate: activitati de studiere a pietei si de sondaj

Capital social: 600 lei

Cota de participare: 33,34%

Asociati: Citu Florin Vasile (33,33%), Lungu Laurian (33,33%)

5. S.A.I. Investica Asset Management SA

Obiect de activitate: alte tipuri de intermedieri financiare

Capital social: 520.000 lei

Cota de participare: 7%

Co-actionari: Iliescu Bogdan George (5%), Rusu Mircea Iulian (5%), Verestoy Attila (78%), Visan Leonard Mirel (5%)

Pierdere neta 2005: 11.418 lei

6. Direct Factor IFN SA

Obiect de activitate: alte activitati de creditare

Capital social: 740.000 lei

Cota de participare: 7%

Co-actionari: Demeter Zsuzsanna (2%), Dudas Szilard (25%), Verestoy Attila (6%), Verestoy L. Attila (50%), S.A.I. Investica Asset Management SA (10%)

Profit net 2005: nu exista date

7. GEA Strategy & Consulting SA

Anul infiintarii: 2006

Obiect de activitate: activitati de consultanta pentru afaceri si management

Capital social: 350.000 lei

Cota de participare: 20%

Co-actionari: Citu Florin Vasile (10%), Cojanu Valentin (4%), Lungu Laurian (5%), Pauna Bianca-Adriana (20%), Pislaru Dragos-Nicolae (20%), Voinea Liviu (20%), Asociatia Grupul de Economie Aplicata (1%)

Sursa: SF

Grafica-Foto Daniel Daianu: ZF