VENITI AZI IN PIATA UNIVERSITATII, LA ORA 14.00, PENTRU A COMEMORA VICTIMELE MINERIADEI SI A INALTA O CRUCE IN MEMORIA ACESTORA
Oameni bătuÅ£i cu sălbăticie, impuÅŸcati, legaÅ£i in lanÅ£uri, omorâţi în bătaie – cu răngi, topoare, lanÅ£uri de fier, ciomege; oameni morÅ£i, cu feÅ£ele arse cu acid, ca să nu fie identificaÅ£i; oameni dispăruÅ£i, care nu au mai fost găsiÅ£i niciodată – elevi, studenÅ£i, tineri.
TAB-uri, mitraliere, elicoptere, scutieri, armata, focuri de armă asupra populaÅ£iei, incendii, crime, jafuri, violuri, devastări, arestări arbitrare ÅŸi fără mandat la sfârÅŸit de mileniu II – nu este Irakul asediat, este BucureÅŸti, capitala unei Românii care incetase de a mai fi un stat pe harta Europei.
Războiul civil din 13-15 iunie 1990 a avut 2 faze:
1. represiunea din 13 iunie – in care forÅ£a combatantă era alcătuită din instituÅ£iile statului: armata, poliÅ£ie, securitate, paraÅŸutiÅŸti, feseniÅŸti, etc.
2. mineriada, care a suprimat instituţiile Statului Român, atentând la siguranta naţională, şi transferând puterea unor grupuri paramilitare de civili inarmaţi (poliţişti, securişti, mineri, activişti FSN, delincvenţi de drept comun) lipsite de orice legalitate; a fost pusa in pericol insăşi existenţa Statului Român.
O astfel de situaţie, a unei comunităţi umane lăsate total in voia forţelor paramilitare, s-a mai întâmplat în timpul Războiului din Transnistria.
Peste 1300 de oameni au fost arestaţi abuziv din case, de pe stradă, fără mandat, de către persoane civile substituite forţelor legale de ordine, şi ţinute în cele mai inumane condiţii, in lagărele de la Măgurele şi Băneasa.
Crematoriul “CenuÅŸa” a funcÅ£ionat toată noaptea de 13 spre 14 iunie.
La Cimitirul StrăuleÅŸti II, au fost inhumaÅ£i 128 de morÅ£i, unii având pe cruce inscripÅ£ia “neidentificat-iunie ‘90”, conform surselor din “România Liberă”.
Dr. D.G., medic la Spitalul Municipal din BUCUREÅžTI, adaugă sute de oameni trataÅ£i sau operaÅ£i de grave traumatisme la “SecÅ£ia de Neurochirurgie” a Spitalului nr. 9 din BucureÅŸti, din care 60 au murit in câteva luni.
Peste 1300 de arestaţi, 746 de răniţi. Oficial, au existat 7 morţi.
Neoficial, deocamdată, 188 de morţi din zilele 13-15 iunie 1990.
Adevărul nu-l ştim nici in ziua de azi!
Morţii din 13-15 iunie s-au adăugat unui lung şir, din păcate neterminat nici in decembrie 1989, nici atunci, de jertfe ce par fără sfârşit, pentru o libertate ce pare a fi refuzată veşnic României.
Consideram că vinovaţi de toate aceste crime, precum şi de instigare şi complicitate, sunt:
– Ion Iliescu ÅŸi Petre Roman (pe atunci preÅŸedintele, respectiv primul ministru al României) împreună cu membrii Guvernului ÅŸi administratiei FSN implicaÅ£i în represiuni (miniÅŸtrii de interne, armată, transporturi, prefecÅ£i, primari, etc.)
– PreÅŸedinÅ£ii ÅŸi persoanele din conducerea Televiziunii Române, a Radiodifuziunii Române, a ziarelor Azi, Adevărul, DimineaÅ£a – pentru instigarea la violenta si razboi civil, dezinformarea ÅŸi manipularea opiniei publice
– Conducerea IMGB, a ministerului Minelor, a minelor din bazinele miniere implicate în represiune, a regionalelor CFR ÅŸi a tuturor celor implicaÅ£i în instigarea ÅŸi transportarea miilor de mineri ÅŸi muncitori la BucureÅŸti.
“Vreau să mulÅ£umesc pentru spiritul organizat în care v-aÅ£i prezentat, în care aÅ£i acÅ£ionat, să multumesc conducătorilor dumneavoastră, inginerului Cozma ÅŸi celorlalÅ£i lideri sindicali care au fost in fruntea dumneavoastră, alături de noi, care ne-au ajutat in aceste zile. Deci vă mulÅ£umesc tuturor pentru tot ce aÅ£i făcut în aceste zile.” – citat din discursul Å£inut la Complexul Expozitional, la 15 iunie 1990, prin care preÅŸedintele de atunci al României, Ion Iliescu, a mulÅ£umit minerilor pentru tot ce au făcut la BucureÅŸti în zilele de 14-15 iunie 1990.
Ion Iliescu a mulţumit unor români pentru că au omorât, torturat, bătut, jefuit şi retinut ilegal alţi români, cu aportul direct al organelor de stat. Ion Iliescu si administratia FSN au însângerat România, au umilit-o, i-au întunecat viitorul, i-au ucis speranţa şi i-au întemniţat libertatea.
Vinovatii trebuie sa plateasca.
Civic Net – Piata Universitatii
Asociatia Victimelor Mineriadelor
Seniorii Ligii Studentilor
Grupul Independent pentru Democratie
Asociatia Civic Media
* * *
ADEVARUL IESE LA IVEALA
Publicam mai jos o Nota speciala remisa de un observator neutru al evenimentelor. Mentionam ca relatarea acestuia se suprapune cu alte marturii din noaptea de 13-15 iunie 1990, fapte traite si de cativa membri ai Civic Media. Datele au fost oferite Parchetului in repetate randuri si se afla la Dosarul Mineriadei, nesolutionat de 18 ani.
“Doresc sa vorbesc pe scurt despre cateva detalii legate de evenimentele din noaptea de 13-14 iunie,tarziu in noapte; nu voi relata decat ceea ce am trait personal si in mod direct si nimic din ceea ce am auzit sau citit in anii ce-au urmat.
Despre evenimentele din timpul zilei – la care am participat – nu as avea nimic de zis fata de ceea ce se stie deja la ora actuala.
Noaptea, mult dincolo de ora 00.00. Piata Universitatii este aproape pustie; zgomotele vin dinspre DGP si Ministerul de Interne; se trage la diverse intervale de timp, rafale prelungi de cate 30 de cartuse. Pe Magheru din cand in cand se desfasoara niste miscari interesante de oameni – unii pleaca,altii vin; pe la ora 00.35 a.m. un grup organizat soseste imbarcat intr-un autobuz cu numarul de inmatriculare 31 B 2433.
Mai tarziu aveam sa aflu ca era un grup de “arme intrunite” aflat sub comanda directa a lui Gelu Voican Voiculescu,cu barba rasa. Grupul se indreapta spre Piata Universitatii facand schimb cu aceia care veneau de acolo – acestia toti aveau un fel de fulare/esarfe albe sau deschise la culoare. In Piata, dinspre Casa Armatei se apropie incet un sir de TAB-uri pe langa care se afla militari; din cand in cand, din spatele TAB-urilor cineva trage cu pistolul-mitraliera; probabil ca trage razant pe deasupra capetelor noastre ca altminteri ne-ar macelari,- de altfel, grupul din camionul mentionat s-a dus in primele randuri ale manifestatiei,reprezentand cei mai energici dintre “manifestanti”,- doar nu era sa-i impuste tocmai pe acestia…!?
Si cu toate astea, aparent inexplicabil si cu o precizie matematica aproape,la fiecare rafala de mitraliera cad cate patru-cinci persoane, lovite “chirurgical” de cate un glonte in cap sau in gat. Un ARO de culoare albastru metalizat apare de fiecare data si ridica cadavrele pe care le duce undeva in apropiere, caci se intoarce foarte repede (mai tarziu aveam sa aflu ca peste 1200 de cadre MI,in dimineata zilei de 13 iunie 1990 parasisera brusc Piata Universitatii – care in acel moment nici nu era supus vreunui “atac” serios din partea manifestantilor – stand ascunse in cadrul constructiei subterane/parcari aflate pe sub Piata si ale carei porti de acces sunt prin spatele Teatrului National) – este posibil ca niciunul din cadavre sa nu fi ajuns la Coltea ci pe undeva prin spatele Teatrului National…
Imi pare rau ca nu mai tin minte numarul de inmatriculare al acestui ARO albastru,- cred ca nici nu avea numar dar nu-mi amintesc bine acest amanunt… In doar cateva minute au fost impuscate 12 persoane sub ochii mei; am participat direct la cararea cadavrelor si incarcarea lor in masina mentionata. Mentionez ca printre aceste cadavre se afla si acela al unui copil de vreo 10-11 ani cred, – care a fost impuscat in cap; in acel moment se afla pe mijlocul strazii, cam in dreptul Casei Sutu, mult dincolo de rondul de flori. L-am apucat de piciorul drept in timp ce alti trei sau patru oameni l-au apucat de celalalt picior si de subrate. Unul dintre acestia a verificat starea baiatului si a confirmat ca este mort. Am auzit in anii urmatori despre mama unui baiat cam de varsta aceluia,- ca s-ar fi adresat MI pentru lamuriri privind acest disparut iar reprezentantii MI au sustinut ca “este fugit in strainatate”…Ei bine,nu era fugit nicaeri; a fost impuscat in cap in noaptea de 13 spre 14 iunie in vreme ce statea la distanta mare de locul confruntarilor,privind numai la evenimentele care se desfasurau la 5-6 sute de metri de el; glontele tras din relativa apropiere i-a perforat cutia craniana de la un capat la celalalt ucigandu-l instantaneu. Cel care a tras se afla in foisorul cladirii aflate vis-a-vis de Libraria Eminescu; era un lunetist inarmat cu o PSL de 7,62 mm,care pe fondul zgomotului facut de catre cel care tragea razant cu mitraliera, isi alegea victimele si le impusca precis in cap sau in gat. Am vazut doar un singur caz de persoana care a fost impuscata in picior, dar aceasta s-a datorat faptului ca glontele din cel impuscat in gat a iesit din acesta ricosand in piciorul unei persoane aflate in apropiere.
Pana la orele 3,30 – 4,00 a.m. in zona Pietei Universitatii s-a tras intermitent, in perioada de tragere, lunetistii facand noi si noi victime. Personal,am numarat in total vreo 53 dar nu pot fi sigur, ma bizui pe Dvs.ca veti reusi cu timpul sa strangeti date mult mai certe si mai precise…
Catre ora 02,00 a.m.,in Piata am lasat un om care sa tina situatia sub observatie si m-am deplasat catre TVR,- aici fusese stins curentul electric in intreg cartierul si in intunericul adanc se tragea in oamenii aflati in apropierea televiziunii; cadavrele erau imediat ridicate de militari – era vorba de niste militari cu varste de 35-40 de ani… Mentionez ca in zona TVR s-au realizat niste omoruri oribile, multe dintre acestea fiind savarsite cu baioneta de la arma nu prin impuscare. Am luat legatura cu oamenii care asistasera la evenimentele ce au precedat sosirea mea in zona TVR (pe la 02.15 a.m.) si am aflat amanunte infioratoare… Catre ora 03.00 am luat legatura cu un observator venit din zona Piata Victoriei,- acesta mi-a relatat ca, la un moment dat se incercase o manifestatie in fata sediului Guvernului dar din sediul acestuia s-a tras in plin in grupul mic de manifestanti care avusese aceasta initiativa, fiind ucise cinci persoane – cadavrele acestora au fost imediat ridicate de catre un ARO al Politiei.
Vazand ca la TVR nenorocirea s-a terminat si deja militarii strangeau cadavrele si spalau zona de sange,am luat decizia de a ne intoarce in Piata Universitatii; am fost avertizati pe drum ca nu mai putem intra in Piata ci trebuie sa mergem mai departe pe Bd. Republicii, dincolo de Piata Rosetti.
Cand am ajuns acolo am constatat ca manifestantii erau putini si imprastiati pe o arie mare, grupurile de “manifestanti agresivi” se retrasesera in autobuzele cu care fusesera aduse iar din partea militarilor domnea o liniste ciudata; brusc,masinile blindate si militarii s-au retras ordonat si in liniste lasand liber intreg centrul Bucurestiului si deci m-am putut intoarce rapid in Piata Universitatii sa arunc o privire: pustiu,cioburi peste tot, epave de masini arse, nici urma de vreun militar.
Am fost atunci anuntati sa parasim imediat centrul Bucurestiului deoarece se apropie un grav pericol; nu am stiut despre ce este vorba dar ne-am conformat si am plecat imediat din centru; sa fi fost cam ora 04.15 – 04.20 a.m. Asa cum am fost sfatuit, am stat departe de centrul orasului in zilele urmatoare; nu stiu nimic din ceea ce s-a petrecut in acele zile, decat din presa de mai tarziu si din povestirile altora. Personal n-am vazut nici macar un singur miner. Si nu regret asta…”
