MUNGIU a primit ce merita: 1 Glob minus, 0 Oscar

Juriul Academiei Americane de Film (Academy of Motion Pictures Arts and Sciences) a facut chiar de ziua lui Eminescu, 15 ianuarie, o selectie preliminara a celor 63 de pelicule propuse pentru categoria “ Cel mai bun film strain”. Au fost alese noua filme printre care NU se numara “ 4 luni, 3 saptamani si 2 zile”, transmite HotNews. Oamenii de bun simt, cineastii si scenaristii romani au salutat zilele trecute faptul ca filmul “4 luni, 3 saptamani si 2 zile”, al lui Cristian Mungiu, nu a primit Globul de Aur pentru cel mai bun film strain, ce a revenit productiei “The Diving Bell and the Butterfly”, de Julian Schnabel, favoritul principal al Festivalului de Film de la Cannes. Premiul “Globul de Aur” a fost anuntat duminica, 13 ianuarie, la Los Angeles, de Asociatia Presei Straine de la Hollywood, transmite CNN. Tot pe 13 ianuarie s-a hotarat ca pretentiile cuplului Vladimir Tismaneanu-Sorin Iliesiu de a primi finantare de la Centrul National al Cinematografiei, pentru transpunerea “celebrei” carti a lui Tismaneanu “Stalinism pentru eternitate”, au fost respinse. Iliesiu este cunoscut pentru numeroase productii de propaganda comunista.

Filmul lui Mungiu nu a fost inclus nici printre filmele nominalizate la editia de anul acesta a premiilor BAFTA, ale Academiei Britanice de Film si Televiziune, pentru film in alta limba decat engleza. Potrivit BBC, pe lista filmelor nominalizate pentru premiul BAFTA la categoria “cel mai bun film intr-o alta limba decat engleza” au fost incluse: “Lust, Caution”, de Ang Lee, “La vie en rose”, de Olivier Dahan, “The Diving Bell and the Butterfly”, de Julian Schnabel, “The Kite Runner”, de Marc Forster, si “Viata altora” de Florian Henckel von Donnersmarck, castigator al premiului Oscar pentru film strain in 2007. Ceremonia de decernare a premiilor BAFTA va avea loc pe 10 februarie, la Royal Opera House, Londra. Filmul lui Mungiu nu a fost luat in seama nici la Festivalul de Film de la Venetia, cel mai vechi festival din lume, considerat de unii critici ca fiind si cel mai bun. Prestigiosul festival atribuie celui mai apreciat film trofeul Golden Lion. De mentionat ca la Cannes, Mungiu a tinut sa multumeasca public “celor care au facut posibil ca fimul sa castige in competitie”.

Cristian Mungiu este fratele Alinei Mungiu-Pippidi si fiul lui Ostin C Mungiu, fost responsabil cu studentii straini la UMF Iasi in timpul regimului comunist. Familia Mungiu, originara din Balti, de unde a venit bunica, Tatiana, intra in astfel in cartea recordurilor proaste ca fiind prima familie din lume excomunicata cultural atat de Biserica Catolica cat si de cea Ortodoxa pentru afronturile la adresa vietii din “432” si a crestinatii din piesa “Evanghelistii”.

Considerat “un film sordid si plin de vorbarie”, “432” a fost desfiintat de cotidianul oficial al Vaticanului “Osservatore Romano” si de organizatia franceza Choisir la Vie. Cronicile originale, mesajele scriitorului Dan Mihu, autor dupa care Mungiu a copiat la greu in scenariul sau – cu toate cenzurate in presa de Dambovita – ca si alte detalii despre actiunile “culturale” ale familiei Mungiu, mai jos.

Motto: Experta in cinematografie Ada Rosetti considera ca presa romaneasca ar trebui sa boicoteze materialul aparut in “Osservatore Romano” nescriind nimic despre el. – “Cotidianul”, in campanie pentru Mungiu

“Nu sunt critic de film, nu am studii de critică de film, nu sunt nimic altceva decât un om căruia îi plac filmele”. – Ada Rosetti, intr-un interviu din “Adevarul”

L’OSSERVATORE ROMANO


n. 192 del 25 august 2007 p. 3

Lanterna magica

“4 luni, 3 saptamani si 2 zile”

Si avortul devine spectacol intr-un film sordid si plin de vorbarie

Filmul, sordid si plin de vorbarie, este construit pentru a aduce pe ecran, la finele a aproape doua ore de monotonie, un fetus, sau un copil de cinci luni, aratat cu ostentatie pe pavimentul unei bai. Acum, dupa ce supra utilizatele scene de sex au epuizat potentialul de atractie, o noua ‘lovitura sub centura’ i-a fost administrata demnitatii spectatorului, o data cu acest film premiat cu Palmes d’Or la ultimul festival de la Cannes: semn dramatic al salbaticiei actuale, personale sau colective, a constiintelor, mai mult decait o alegere estetica fictiva.

Se vorbeste si se scrie cu dezinvoltura de fetusi (si de astazi se pot vedea) ca si cum ar fi lucruri, obiecte, si nu fiinte umane, chemati la viata pentru ca apoi sa fi martirizati, ucisi si aruncati la gunoi. In filmul in cauza, practicantul masacrului (care, in locul banilor pretinde sa fie platit in natura) ajunge ca, inainte de a face interventia, sa ii predea studentei Gabita o minutioasa si dezgustatoare lectie asupra diferitelor metode de debarasare de “resturile umane”.

Nu poate fi insa inteles de ce cuvinte de genul oroare, dispret sau altele similare sunt utilizate pentru crime banale, in vreme ce genocidul zilnic al inocentilor (doar in statele Uniunii Europene, arata cele mai recente statistici, are loc un avort la fiecare 25 de secunde) gaseste avocati influenti si condescendenti capabili sa schimbe realitatea faptelor. Astfel, autorii acestor acte, lipsiti de mila, devin persoane demne de compasiune pentru “drama interioara” care ii determina sa faca aceste executii barbare.

Cand a fost lansat filmul “Patimile lui Hristos”, al lui Mel Gibson, multi critici si-au exprimat perpelxitatea in fata cruzimii scenelor. Ei bine, in mare masura, ei sunt aceiasi care, in mai 2007, dupa proiectarea de la Croazeta, au ridicat in slavi opera regizorului roman (cu exceptia lui Valerio Caprara, Mariarosa Mancuso, Paolo Mereghetti este surprinzator ca nu s-a gasit nici macar o semnatura a “Revistei Cinematografului”).

Mungiu a afirmat ca opera sa a prins contur in urma unei “experiente personale”: “Aveam 20 de ani. Nu am considerat niciodata avortul drept o problema morala” – a subliniat, cu cinism. “Era o forma de protest impotriva regimului comunist, care dorea forte de munca noi”.

Redand pe ecran povestea din 1987, ultima perioada a epocii Ceausescu, atunci cand intreruperea sarcinii era ilegala, regizorul s-a invai]rtit in jurul “povestii dureroase” a Gabitei, “constrainsa” sa suprime rodul relatiei sale. Astfel, in camerele sordide ale hotelului – morga se desfasoara macabrele ritualuri ale nebuniei umane.

Scena finala este demna de film: studenta si prietena sa, Otilia, aflate la un restaurant, dupa comiterea delictului, se consoleaza in fata unei farfurii cu creier la gratar, ficatei si maruntaie de porc…

Gian Filippo Belardo


Să iubeşti şi să tragi apa

Cîştigător lung metraj HBO

Motivaţia juriului:
Un scenariu care nu pierde timpul, original prin subiectul ales, frust, fără a fi melodramatic şi modern ca demers prin felul în care-şi conţine tensiunea interioară.

Autor, Dan Mihu, membru al Uniunii Scriitorilor din 1997

Buna ziua,

Acesta este un mail colectiv, de aceea, celor care nu ma cunosc le
spun ca numele meu este Dan Mihu, sunt jurnalist si scriitor, membru
al Uniunii Scriitorilor din Romania (din 1997). Incepand din 1992 am
publicat o serie de piese de teatru, lucrari de proza si scenarii de
film, am luat mai multe premii literare la concursuri nationale si o
simpla cautare pe Google ar trebuie sa va spuna restul istoriei mele.

Stiu ca pare greu de crezut, acum ca dl Mungiu este eroul zilei, insa
sustin ca domnia sa a preluat exact tema propriului meu scenariu,
premiat chiar de domnia-sa in vara anului trecut la concursul de
scenarii originale HBO 2006.

Contand pe o reactie rece din partea dumneavoastra, va prezint direct faptele:

– anul trecut in aprilie, trimiteam la concursul HBO scenariul “Sa
iubesti si sa tragi apa”, drama unei femei simple, care face un avort
ilegal, in ultimii ani ai comunismului si este silita sa scape cumva
de avortonul ei, expus in mod brutal si socant

– in juriul concursului de anul trecut se afla si dl Mungiu

– in luna mai eram declarat finalist cu sus-numitul scenariu

– in iunie, la TIFF, primeam premiul pentru lungmetraj; motivatia
juriului: “Un scenariu care nu pierde timpul, original prin subiectul
ales, frust, fără a fi melodramatic şi modern ca demers prin felul în
care-şi conţine tensiunea interioară.”

– in mai anul acesta, dl Mungiu ia la Cannes un Palme d’Or cu “4
luni…”; conform presei internationale, filmul sau trateaza aceeasi
tema a avorturilor ilegale si prezinta imagini socante cu un avorton
in baie

– in cadrul ceremoniei de premiere dl Mungiu declara franc ca “acum un
an nici nu visam la acest proiect.” Mai exact, intr-un interviu
acordat Evenimentului zilei sustinea ca a terminat versiunea finala in
luna iulie, asta dupa ce (conform Re:Publik), scrierea integrala a
scenariului a durat sub doua luni

Pentru comparatie, scenariul meu, premiat (si) de dl Mungiu, poate fi
descarcat liber de la adresa
http://editura.liternet.ro/carte/222/Dan-Mihu/Sa-iubesti-si-sa-tragi-apa.html
, impreuna cu un scurt comentariu al unui alt membru al jurului, dl
Cretulescu. Dupa ce veti citi premisa scenariului, va rog sa
rememorati cate scenarii sau carti pe aceasta tema ati citit in
ultimii 10 ani?

Nu incerc sa confisc subiectul avorturilor ceausiste, dar:

– dezaprob faptul ca dl Mungiu s-a prevalat de pozitia sa in juriu
pentru a cauta idei proaspete apte de a fi rescrise ulterior de domnia
sa

– sunt uluit de viteza neobisnuita (remarcata si de el insusi) cu care
a rescris un scenariu pe exact aceeasi tema, l-a finantat, l-a filmat,
l-a montat si l-a prezentat in premiera la Cannes

– mi se pare total nedrept faptul ca a fortat (pe ascuns) finalizarea
propriei sale productii, intuind probabil faptul ca noi ne vom
confrunta cu greutati in gasirea finantatorilor/producatorilor –
atitudinea sa mi se pare cel putin neloiala

Culmea cinismului este ca juriul punctase tocmai originalitatea temei
si partitura tragica a principalului rol feminin. De acum, adio
originalitate… Cine isi imagineaza ca anul viitor la Cannes va fi
selectat un al doilea film despre avorturi ceausiste e cel putin naiv.

Ma bucur ca in acest an HBO Romania a renuntat la serviciile domniei
sale in calitate de jurat. Din punctul meu de vedere, prestatia sa
a fost de-a dreptul descalificanta si sper ca abuzul lui sa aiba
drept consecinta macar evitarea invitarii domniei sale in alte
jurii viitoare.

Asteptand o atitudine obiectiva din partea dumneavoastra, nu pot decat
sa deplang faptul ca anul acesta a castigat Palme d’Or-ul un film ce
si-a obtinut finantarea prin scandal si tema prin furt, fiind
prezentat pe furis direct la Cannes, in speranta ca invingatorilor li
se iarta totul.

Al dumneavoastra,

Dan Mihu

PS: Sunt constient ca prin aceasta contestatie spun adio participarii
la alte concursuri similare in tara, dar sper ca viitorii competitori
sa se bucure de un tratament mai cinstit decat cel de care am avut eu
parte.

Iată şi mailul trimis de Dan Mihu lui Cristian Mungiu:


Continue reading

NORICA NICOLAI, recrutata ca informatoare la UASCR?

Fara indoiala Monica Macovei si Norica Nicolai sunt cladite dupa acelasi calapod, de procuroare ale regimului comunist. In plus, potrivit unor surse din zona serviciilor secrete, Norica Nicolai ar fi fost recrutata ca informatoare in vremea in care era fruntasa la UASCR (Uniunea Asociatiilor Studentilor Comunisti din Romania). Pana la edificare, va prezentam materialul

NORICA NICOLAI a insailat “Firul Rosu” Bucuresti-Chisinau-Moscova

Parohia ”liberală” a României a călcat pe aceeasi greblă si a lansat aceleasi personaje controversate în spatiul moldav pentru a promova niste proiecte, din care acestia si-ar trage procente electorale. Din păcate sau din fericire, acestea au esuat în implementarea lor.
În context, liberalii români au tras un alt ”fir rosu” prin Chisinău si de această dată Melescanu, Tăriceanu, Nicolai si expertul ei, Chifu, s-au amăgit că au surprins plăcut Kremlinul. Problema este cum se explică acestia si ce strategie inovatoare au compus?
Până una alta, expertul Iulian Chifu a edificat doar proiecte sociale si poltice care au prejudiciat imaginea României, care au adus daune si au compromis institutiile statului român, dar au ajutat adversarii externi. Dacă a fost o curea de transmisie, o cutie de rezonantă sau o simplă eroare de program academic – timpul le va arăta si va face lumină.
Nota ACM: sau Justitia…

Numele lui Iulian Chifu, actualmente consilier al senatorului PNL Norica Nicolai în ceea ce priveşte problematica spaţiului ex-sovietic, este strâns legat şi de Teodor Meleşcanu, dar şi de prim-ministrul Călin Popescu-Tăriceanu.
Nu doar din simplu motiv că aceştia ar fi într-o coabitare strategică cu directorul executiv al firmei NOVACOM din Rusia, care este şi ceva şef al masoneriei ruse şi bănuit a fi o cutie de rezonanţă a SVR-ului. Să nu uităm că în atenţia CSAT din România a existat un „caz Meleşcanu-Nicolai-Chifu-Kondiakov“.

Detalii:

PNL prins cu Axa Bucuresti – Chisinau/Tiraspol – Moscova *

PROBLEMELE Noricai Nicolai pe relatia PNL-Chisinau-Kremlin *

Raportul Curtii de Conturi privind fraudele de la Bucuresti si Chisinau

Integrarea românilor basarabeni în aria europeană ne deschide perspectiva unei reţele închegate, bazate pe mobilitate, flexibilitate, calitate a procesului de apartenţă la valorile europene. Decalajele dintre românii basarabeni şi românii din Ţară dispar în Occident. Mai ales când există un paşaport românesc comun.
Astăzi se cere în R. Moldova punerea în dezbatere a unor probleme care privesc securitatea naţională, conform ideilor care se vehiculează în Occident. Transferul de-a pune accentul pe identitatea europeană şi euro-atlantică a României pe cea a R. Moldova, pe accelerarea procesului de modernizare, prin intermediul avansării la NATO şi UE, pe definirea contextului internaţional şi pe eliminarea unui trai subdezvoltat.

Bătăliile nefinisate în jocurile obscure

În acelaşi timp, însă, fiecare naţiune are datoria de a-şi urmări interesele naţionale în funcţie de valorile sale. R. Moldova a cunoscut o jumătate de secol de teroare fizică, spirituală şi mentală, iar prezenţa la putere a partidului comunist face şi mai îndepărtată soluţia europeană. Pe de altă parte au existat persoane care şi-au croit o imagine de „spărgători” de clişee şi luptători bătăioşi pentru destinul pro-occidental al R. Moldova. Persoane care au fost în permanenţă în vâltoarea avanposturilor de bătălie pentru Basarabia şi Transnistria. O parte din aceste nume au fost puse într-o lumină negativă pe undele unei televiziuni a puterii şi pe paginile ziarului pro-guvernamental „Moldova Suverană”. Este interesant că în campania orchestrată de instrumentele puterii de la Chişinău în ponegrirea adusă României se simte absenta numelui Iulian Chifu. Ştim bine că de o atare scăpare tipografică nu poate fi vorba dacă nu ar exista un calcul editorial.

Continue reading

Incercare

Previziuni pentru Rusia pana in 2017

Diplomatia si securitatea Statelor Unite

Informare pentru Congresul SUA privind Republica Moldova

Strategia de securitate a lui Vladimir Putin

Dimensiunea estica a relatiilor dintre SUA si Federatia Rusa

Planul Strategic al Departamentului de Stat SUA 2007-2013

Armamentul nuclear american in Europa

Jurnalism SUA

Problemele actuale ale SUA si Europei

Alegerile legislative din Rusia din decembrie 2007

Politica SUA in Kosovo

PROBLEMELE Noricai Nicolai pe relatia PNL-Chisinau-Moscova

In luna septembrie a anului 2007, mai multe documente secrete “scurse” din fisierele SRI in presa reliefau o legatura dubioasa, operata pe sest, intre PNL – Alianta “Moldova Noastra” de la Chisinau – si Partidul Edinaia Rossia, formatiunea de guvernamant a presedintelui Vladimir Putin. Cativa jurnalisti de investigatii si Civic Media au demonstrat ca aceste contacte au fost intermediate de actualul ministru al Apararii, Teodor Melescanu – care s-a distins in ultima perioada prin mai multe declaratii contradictorii in ce priveste politica fata de Rusia, SUA si strategiile Romaniei. Imediat, senatorul PNL Norica Nicolai – a carei “nepoata” surprinsa in Senat se zvonea ca este de fapt amanta lui Teodor Melescanu – a cerut pedepsirea ofiÅ£erilor SRI care ÅŸi-au permis să monitorizeze activitatile suspecte desfasurate de membri ai conducerii PNL in relatia cu Republica Moldova si Rusia.

Pe fondul acestui scandal reactia fostului procuror comunist Norica Nicolai a fost viscerala, atacand presa si libertatea de informare:
“Nu ma intereseaza deloc povestea asta. De principiu, m-am lamurit deja cu privire la acest subiect. Stiu ca aveti si voi securistii vostri. Daca povestea ar fi prezentata drept reala, asta ar reprezenta o lovitura pentru serviciile secrete. Drept urmare, practic este ca documentele SRI sa fie prezentate drept false. Am inteles ideea asta. Sa nu incerce sa demonstreze Victor Roncea ca eu si Teodor Melescanu suntem spioni caci s-ar putea sa ne mobilizam si sa demonstram noi altceva. Este o batalie care nu ma priveste pe mine, nu este a mea. Avertizez pe toti aceia care vor sa imi terfeleasca numele ca este posibil sa apelez la organizatii internationale.”

Ana Hanes Manea,
Detalii: PNL prins cu Axa Bucuresti – Chisinau/Tiraspol – Moscova

POLITICA SUA fata de Moldova,Transnistria, relatiile cu Romania si posibila Reunificare

Adjunctul Condoleezzei Rice, David J. Kramer: “SUNT CONVINS CA VOM AJUNGE LA UN REZULTAT IN TRANSNISTRIA” *

Analistul american al CSIS Janusz Bugajski: “ESTE NEVOIE DE TRUPE NATO IN MOLDOVA” *

AL TREILEA an de Razboi Rece la Marea Neagra



By Steven Woehrel, Specialist in European Affairs, Foreign Affairs, Defense, and Trade Division

This short report provides information and analysis on Moldova, including its
political and economic situation, foreign policy, and on U.S. policy toward Moldova.
This report will be updated as events warrant.

Political Situation

Although a small country, Moldova has been of interest to U.S. policymakers due
to its position between NATO and EU member Romania and strategic Ukraine. In
addition, some experts have expressed concern about alleged Russian efforts to extend
its hegemony over Moldova through various methods, including a troop presence,
manipulation of Moldova’s relationship with its breakaway Transnistria region, and
energy supplies and other trading links. Moldova’s political and economic weakness has
made it a source of organized criminal activity of concern to U.S. policymakers, including
trafficking in persons and weapons.

Moldova in World Fact Book

Moldova is a parliamentary democracy that has held largely free and fair elections
since achieving independence from the Soviet Union in 1991. In the most recent
parliamentary elections on March 6, 2005, the Communist Party of Moldova (CPM) won
a majority of 56 seats in the 101-seat parliament. The Democratic Moldova Bloc (DMB),
an alliance of small centrist groups, won 34 seats. The nationalist and pro-Romanian
Christian Democratic Popular Party won 11 seats. Observers from the Organization for
Security and Cooperation in Europe (OSCE) said that the vote was carried out generally
in line with international standards, but they criticized the election campaign for biased
electronic media coverage, misuse of government resources in favor of the CPM, and
harassment of opposition candidates and non-governmental organizations.

On April 4, 2005, Vladimir Voronin was reelected as President by the parliament.
Voronin gathered support not only from his own Communist Party, but also from the
center-right Christian Democratic Popular Party, and the Social Liberals, once part of the
Democratic Moldova Bloc. Local elections in June 2007 led to substantial victories for
the opposition, including the election of a 28-year-old human rights activist as mayor of
the capital, Chisinau. While support for the government appears to be declining, the Communists still retain strong support among the elderly and in rural areas. The next
parliamentary elections are scheduled for 2009.

Transnistria.

Conflict between
Moldovan forces and those of the
breakaway “Dniestr Republic” (a
separatist entity proclaimed in 1990 by
ethnic Russian local officials in the
Transnistria region of Moldova) erupted
in March 1992. Over 300 people died in
the violence. A cease-fire was declared
in July 1992 that provided for Russian,
“Dniestr Republic,” and Moldovan
peacekeepers to patrol a “security zone”
between the two regions. Each of the
peacekeeping contingents have roughly
400 personnel. They are overseen by a
Joint Control Commission, which
includes the three sides, as well as the
OSCE as an observer.
The causes of the conflict are
complex, involving ethnic factors and,
above all, maneuvering for power and
wealth among elite groups. Ethnic
Russians and Ukrainians together make
up 51% of Transnistria’s population of
about 650,000, while Moldovans are the
single largest ethnic group, at 40%.
Many analysts are convinced that a key
factor obstructing a settlement is the personal interests of the leaders of the “Dniestr
Republic” and associates in Moldova, Russia and Ukraine, who control the region’s
economy. They also allegedly profit from illegal activities that take place in Transnistria,
such as smuggling and human trafficking. The 2006 State Department human rights
report sharply criticized the “poor” human rights record of the “Dniestr Republic,” noting
its record of rigged elections, harassment of political opponents, independent media, many
religious groups, and Romanian-speakers.

Negotiations over the degree of autonomy to be accorded the Transnistria region
within Moldova have been stalled for many years.(1) The two sides have negotiated over
Transnistria’s status with the mediation of Russia, Ukraine and OSCE. In 2005, at the
urging of Ukraine and Moldova, the United States and the European Union joined the
talks as observers. This process resulted in proposals for a federal Moldova, in which
Transnistria would have great autonomy. Nevertheless, Transnistrian leaders, apparently

satisfied with the present state of affairs, blocked any agreement. In September 2006,
Transnistria held a referendum on independence and union with Russia, which passed
with 97% of the vote.

While stopping short of openly advocating independence for Transnistria, Russian
officials have pointed to the possible independence of Kosovo from Serbia as a precedent
for Transnistria. Russia has provided financial support to Transnistria, including grants
and loans as well as subsidized energy. In return, Russian firms have received stakes in
Transnistrian businesses.(2) On the other hand, analysts say Russian leaders may be
disenchanted with Transnistria “President” Igor Smirnov, particularly after he refused in
2007 to repay debts owed to the Russian state-owned natural gas firm Gazprom for
natural gas supplies. However, if Moscow moves against Smirnov, it would likely be to
substitute a more pliable replacement, not to abandon support for the separatist cause
itself.

Economy

According to the World Bank, Moldova’s per capita Gross National Income was
$960 in 2005, the lowest in Europe. Living standards are poor for the great majority of
Moldovans, particularly in rural areas. Poverty is a significant problem; 29% of the
population live in poverty, according to the World Bank. Many Moldovans are dependent
on remittances from the estimated 600,000 Moldovans working abroad, out of a total
Moldovan population (excluding Transnistria) of 3.2 million. Remittances amount to
about one-third of the country’s Gross Domestic Product. Moldova’s main natural
resource is its rich soil. Agriculture, especially fruit, wine and tobacco, plays a vital role
in Moldova’s economy. Most of Moldova’s industry is located in Transnistria, and is not
counted in Moldovan government statistics. Moldova’s lack of control over its borders
has severely hampered its ability to collect customs revenue.
Moldova has had mixed success in economic reform. It has succeeded in achieving
a measure of macroeconomic stability, including the stabilization of Moldova’s national
currency, the Leu. Moldova’s small economy is highly vulnerable to external shocks.
Moldova has privatized its small and medium-sized business sector, and it has had
success in privatizing agricultural land. The sale of large firms has been more difficult and
foreign investment in Moldova is low. Key problems include poor governance, a weak
judiciary, and corruption.

Foreign Policy

Perhaps Moldova’s most important foreign policy relationship is with Russia. Most
of Moldova’s exports go to Russia, and over 90% of its energy imports come from Russia.

Moldova has accumulated large debts to Russian energy firms. Some analysts charge that
Russia has used negotiations over Transnistria to expand its political leverage over the
country and to block any Moldovan moves toward Euro-Atlantic integration. The
Transnistria issue is complicated by the continued presence of about 1,500 Russian troops
in the breakaway region (including the approximately 400-person peacekeeping
contingent in the security zone), as well as huge stockpiles of weapons and ammunition.
Russia has flatly refused to honor commitments it made at the 1999 OSCE summit in
Istanbul to withdraw its forces from Moldova. Russian leaders have also attempted to
condition the withdrawal of Russian troops on the resolution of Transnistria’s status.
Both Moldovan and Russian officials agree that the tons of munitions in Transnistria
must be removed or destroyed before the Russian troops pull out, in order to prevent the
weapons from falling into the hands of criminals, terrorists and other undesirable groups.
However, Russian officials maintained that they could not withdraw the munitions
without the permission of the Transnistria authorities, who claim that the weaponry is
their “property.” A few trainloads of munitions were withdrawn to Russia in 2003 (under
OSCE monitoring and with the use of an OSCE trust fund), but the effort stopped in late
2003 after the collapse of Russian-mediated talks on Transnistria’s future.
Since the failure of a Russian-brokered draft agreement to solve the Transnistria
problem in 2003, President Voronin advocated reorienting Moldovan foreign policy away
from Russia and closer to the West. Moldova does not seek NATO membership but
participates in Partnership for Peace (PFP) exercises and favors increased cooperation
with NATO.

Moldova currently has a partnership and cooperation agreement with the European
Union (EU), which provides for cooperation in a wide variety of spheres and holds out
the possibility of an eventual free trade agreement. Moldova signed an Action Plan with
the EU in 2005 in the context of the EU’s European Neighborhood policy. The EU plans
to provide 209.7 Euro ($310 million) in aid to Moldova between 2007 and 2010, a
substantial sum for a small country. The EU has also granted Moldova trade preferences
that will permit it to sell more of its wine and agricultural goods to the EU, perhaps
enabling it to reduce its dependence on the Russian market. Since 2005, an EU mission
has helped to monitor Moldova’s Transnistria border with Ukraine, in an effort to deter
smuggling. Moldova hopes to become a candidate for EU membership, although the EU
is unlikely to accept Moldova as a candidate in the foreseeable future, due to Moldova’s
poverty and the EU’s own internal challenges.

On January 1, 2006, Gazprom cut off natural gas supplies to Moldova, after
Moldova rejected Gazprom’s demand for a doubling of the price Moldova pays for natural
gas. Gazprom restored supplies on January 17, in exchange for a price increase from $60
per 1,000 cubic meters to $110. Moldova also agreed to give Gazprom, already the
majority shareholder, a higher equity stake in Moldovagaz, which controls Moldova’s
natural gas pipelines and other infrastructure. Gazprom is also seeking to complete the
purchase of Transnistria’s stake in Moldovagaz. Gazprom increased the price of its gas
to Moldova to $170 in 2007. It is planned that the price will be gradually increased until
it reaches the price paid by EU member states in 2011. Some analysts charge that Russia
is using energy supplies and other trade as weapons to pressure Moldova to drop its pro-
Western orientation and to turn its energy infrastructure over to Moscow. Gazprom is
interested in securing Moldova’s domestic power plants, as payment for gas debts. In
2005, Russia also restricted wine and other agricultural imports from Moldova, allegedly
over health concerns, dealing a very heavy blow to the country’s economy. Russia finally
permitted Moldovan wine imports again in November 2007, but Moldova’s wine exports
remain sharply reduced from former levels.

Moldova’s ties with Romania are a sensitive issue in both countries. Many
Romanians consider Moldovans in fact to be Romanians, and support the eventual
unification of the two countries. Although most independent experts consider the
“Moldovan language” to be Romanian, the issue is a matter of political controversy in
Moldova. After the incorporation of Moldova into the Soviet Union during World War
II, Soviet authorities promoted the idea of a separate Moldovan language (using the
Cyrillic rather than the Latin script), as a means of countering possible secessionist ideas.
Those favoring the term “Moldovan” tend to accept the Soviet legacy in Moldova, and
favor Moldova’s independence or close ties with Russia. Many persons favoring the term
“Romanian” support union with Romania. In a 1994 referendum, over 90% of
Moldovans rejected unification with Romania. However, it is possible that more
inhabitants of this impoverished country may begin to favor union with Romania now that
Bucharest is a member of the EU. Romania’s entry into the EU led to an avalanche of
Moldovan applications to Romania for dual Romanian-Moldovan citizenship; estimates
range up to 800,000 persons.

Read more: U.S. Policy


Continue reading

21st-CENTURY Security in Europe: Russia, Transnistria, Moldova, Georgia


Cititi in baza acestei expuneri: Exclusivitate – Interviu cu David J. Kramer, adjunctul secretarului de stat american, Condoleezza Rice: “SUNT CONVINS CA VOM AJUNGE LA UN REZULTAT IN TRANSNISTRIA”

Testimony before the Commission on Security and Cooperation in Europe

Twenty-First Century Security in the OSCE Region


David J. Kramer, Deputy Assistant Secretary of State for European and Eurasian Affairs:

Chairman Hastings, Co-Chairman Cardin, Members of the Commission, thank you for the opportunity to appear before you today to discuss key security challenges that confront the OSCE region, covering a range of issues related to Russia, including the Conventional Forces in Europe (or CFE) Treaty and related 1999 OSCE Istanbul Summit commitments, our work with NATO and Russia on missile defense, and a number of other OSCE security issues. I am pleased to testify along with my colleague, Deputy Assistant Secretary of Defense Dan Fata, with whom colleagues at the State Department and I have a very close, effective relationship.

Working with Russia: the “2+2” Talks

Let me begin with an update on recent developments affecting our dialogue with Russia on security issues. Since the meeting between Presidents Bush and Putin in Kennebunkport in July, we have had three rounds of expert-level meetings on missile defense and three on CFE issues. We have also continued to meet with Allies and partners, including Georgia and Moldova, in parallel.

These exchanges provided important background for the “2+2” talks that took place October 12 between Secretaries Rice and Gates, and their Russian counterparts, Foreign Minister Lavrov and Defense Minister Serdyukov. Those talks included a strategic dialogue on a full range of security issues: missile defense, CFE, post-START arrangements, and arms transfers. Russian officials also discussed their views on the Intermediate-Range Nuclear Forces (INF) Treaty. The U.S. side came prepared to make progress and offered creative ideas on the major agenda items. I should say that the meetings were more constructive than most press reports suggested. The Secretaries plan to meet again in six months, this time in the U.S., to continue the dialogue.

Missile Defense and Russia

I will let Secretary Fata take the lead in providing an update on missile defense, but I would like to say a few words about our recent discussions with Russia on this topic. We both were in Moscow with Secretaries Rice and Gates the week of the “2+2” meetings.

Continue reading

THE BLACK SEA Security Agenda


Cititi in baza acestui text: Interviu exclusiv cu analistul american al Centrului pentru Studii Strategice si Internationale, Janusz Bugajski: “ESTE NEVOIE DE TRUPE NATO IN MOLDOVA”

Presentation by Janusz Bugajski


I will lay out five challenges in the Black Sea area that make this region an important
factor in trans-Atlantic relations and for the future of both the EU and NATO. And of
course, as a member of both NATO and the EU, Romania plays a pivotal role in securing
this region in terms of democratic, economic, regional, and integrative development.

1. Strategic Location

The Black Sea region connects the EU and NATO with the Middle East, the Caspian
zone, and Central Asia – three areas that will be critical for U.S. and EU security interests
over the coming decade. A multitude of security threats challenge the region, including
international jihadist terrorism, weapons proliferation, international organized crime, and
potential natural disasters such as epidemics, climatic changes, and environmental
disasters. As a result, a coherent strategy for durable stability and sustainable security
needs to be devised and implemented by the EU and U.S. working in tandem with the
countries of the region, especially with those capitals that are members of either the EU
or NATO or are seeking entry.

2. Strategic Competition

The Black Sea region has become a battleground between Atlanticism and Eurasianism,
in essence between the West and Russia, as both sides seek to project and defend their
influences and strategic interests. Russia has developed into a neo-imperialist power
seeking to restore its spheres of dominance, to undermine the emergence of a Wider
Europe that includes Ukraine, Moldova, and Georgia, and to prevent the development of
an expanded and coherent trans-Atlantic community. Under the Vladimir Putin
presidency, the Russian Federation has set itself an ambitious foreign policy target by
developing as a “strategic pole” that will counter-balance U.S. influence. The key
component of this strategy is to raise Russia’s global stature and to diminish America’s
role by undermining the NATO alliance and neutralizing the EU along its peripheries.
The political transition in Russia from a Putin presidency to a successor to be elected in
March 2008 will further enhance the process of assertion and expansion.

3. Energy Security

Major energy supplies to Europe from the Caspian Basin will increasingly traverse the
Caucasus and Black Sea regions and their transit needs to be secured from potential
disruption, whether as a result of deliberate blockages by suppliers or transit countries or
sabotage by sub-state actors and international terrorist networks.

Continue reading

TENSIONS mount by the shores of the Black Sea

The struggle between East and West is set to envelop the entire region during the coming year
*
By DOUG SAUNDERS / The Globe and Mail *
January 2, 2008


If, in the coming year, you find yourself relaxing on the beach in the Bulgarian resort of Bourgas on Europe’s little-noticed east coast, you may soon realize that you are in the centre of one of the world’s most lavish and portentous conflicts, one that involves a dozen countries and the nuclear powers of the Cold War and is likely to produce explosions in 2008.

Look up the coast, just to the north, and you will see U.S. bombers and surveillance planes taking off in increasing numbers from Bulgarian and Romanian seaside bases as the U.S. and NATO militaries shift their major installations from Germany to locations along the formerly communist Black Sea coast.

In 2008, a year after the European Union added Bulgaria and Romania, two former Warsaw Pact nations, to its membership, NATO will make its most aggressive bids to win over the rest of the region. The North Atlantic Treaty Organization’s annual conference will be held near the sea in Romania, and the most explosive item on the agenda will be the proposed membership of Georgia – a Black Sea country that, if it joins, will expand the territory of this Cold War military alliance to the deep interior of the former Soviet Union.

Moscow is already reacting with anger to the expanding presence of NATO on these shores, which had previously been entirely within Russia’s sphere of influence (only Turkey has traditionally been a NATO member). Half a dozen “frozen conflicts” in Georgia, Ukraine, Azerbaijan and Moldova appear ready to erupt into full-scale secession wars in the coming year; in every case, the militant movements appear to have Russian backing.

For the 100 million people who live around the shores of the Black Sea, 2008 may well feel like a return to the Cold War. This time, though, it’s not clear which side any nation, any region or any people are on: Like South America or Southeast Asia during that previous Washington-Moscow standoff, the Black Sea region has become an endlessly contested ground, subject to shifting influences as money and weapons are dumped into unsuspecting populations.
In recent years, that conflict has played itself out most visibly in Ukraine, whose elections have been dramatic showdowns between Russian-supported forces and Western-backed democracy movements. This year ended with pro-Western Prime Minister Yulia Tymoshenko, who took office on Dec. 18, accusing Moscow of actively funding the opposition’s parties.

The struggle between East and West is about to envelop the entire Black Sea region during the coming year, often with military implications.

The sparring is likely to begin as early as Saturday, when Georgia’s five million citizens go to the polls in a presidential election and a referendum on the country’s proposed NATO membership. The vote was called after weeks of violent mass demonstrations in November against pro-American president Mikheil Saakashvili. The demonstrations, which Mr. Saakashvili and a number of outside organizations say were backed by Russia, were met with brutal police repression. Georgia, like Ukraine, appears to be divided in half between voters who support the European Union and NATO and those who prefer a return to Moscow’s influence.

But there are even deeper divisions in Georgia, and in a number of its Black Sea neighbours. Breakaway regions, which hope to form their own nations – usually because their people are more loyal to Russia – have seen low-level conflicts fraught with occasional bombings and acts of violence for years. In 2008, any one of them could become full-scale war.


Continue reading

AL TREILEA an de Razboi Rece la Marea Neagra

Previziunile Civic Media pentru zona extinsa a Marii Negre in anul 2008 sunt sumbre. In cazul in care marile puteri nu vor ajunge cat mai rapid la o intelegere pentru acest spatiu, vom lua parte, chiar fara sa vrem, la transformarea actualului razboi rece intr-unul foarte fierbinte, cu implicatii globale (situatiile din Georgia si Kosovo sunt gata de a erupe). Din acest motiv membrii Asociatiei, din tara si din jurul granitelor actuale, se vor concentra in acest an pe reliefarea problematicilor geopolitice zonale in cele mai mici amanunte, din dorinta de a veni in ajutor creatorilor de politici regionale de la Washington, Bruxelles si Moscova. Stim ca in aceste centre de putere exista mai multe viziuni, diferite, care sunt introduse in spatiul public, decizional si de intelligence din Romania si Republica Moldova prin agenti de influenta, de cele mai multe ori nocivi, unii chiar membri ai noii retele a Kominternului, acoperiti in posturi de asa-zisi politologi si analisti occidentali (de care, in paranteza fie spus, nu au nevoie nici Rusia, nici SUA si nici, mai ales, Romania). Tocmai de aceea consideram ca prezentarea unor perspective, fapte si date reale de pe teren, va conduce la realizarea unei pozitii unitare, nationale, extrem de necesara in aceste momente. Civic Media, care declara anul 2008 – Anul Unirii – la 90 de ani de la crearea Romaniei Mari, va oferi in aceasta luna, gratuit, baza de analize pe temele geopoliticii Marii Negre realizata incepand cu decembrie 2004 si cuprinsa in mai multe lucrari de specialitate.


DANIEL FRIED : RUSSIA CANT USE KOSOVO ISSUE TO ANNEX GEORGIA

Observatiile noastre privind declansarea unor evenimente majore in acest spatiu sunt impartasite si de medii de peste Ocean. Redam in baza editorialului “Al doilea an de Razboi Rece la Prut”, o sinteza a unui material aparut chiar la inceputul acestei luni in cotidianul canadian The Globe and Mail: “Tensiunile cresc in regiunea Marii Negre”. Gasiti aici analiza integrala
Tensions mount by the shores of the Black Sea insotita de doua puneri in tema retrospective privind planurile strategice ale Statelor Unite in Romania si la Marea Neagra.

Al doilea an de Razboi Rece la Prut

Anul 2008 va fi al doilea an al Razboiului Rece dintre cele doua Romanii declansat de guvernarea comunista de la Chisinau. Anul trecut s-a incheiat in forta prin tratarea Mitropolitului Petru al Basarabiei la granita drept traficant de droguri, iar anul 2008 a inceput cu expulzarea rapida si fara multe comentarii a doi preoti din cadrul Mitropoliei Basarabiei. Razboiul Rece dintre cele doua maluri ale Prutului a fost declansat la inceputul anului 2007 cand presedintele Vladimir Voronin i-a primit pe reprezentantii “minoritatii moldovenesti” din Romania pe care i-a cainat pentru discriminarea la care sunt supusi.

Voronin si-a continuat ofensiva pe tot parcursul anului 2007 prin declaratii agresive, o data pe luna, la postul prezidential de televiziune NIT – bineinteles, in limba rusa.

Serviciile de informatii de la Chisinau au lasat deoparte orice alta activitate si s-au pus pe urmarit diplomati romani – iar pasii gresiti au fost sanctionati rapid prin scandaluri de presa. Ofensiva de toamna a inregistrat o expulzare de diplomati si tratarea cu spatele a ministrului roman de Externe aflat in vizita anuntata la Chisinau. In paralel o serie de ideologi “moldovenizatori” au dezvoltat spre culmi nebanuite tezele “moldovenismului”.

Instrumentarul folosit apartine Razboiului Rece fara nici o indoiala: declaratii agresive (Voronin mai flutura din cand in cand perspectiva “Moldovei Mari” de la Carpati la Nistru), expulzari de diplomati, boicotarea relatiilor diplomatice normale, ideologizarea discursului interstatal in locul unui dialog.

La nivelul politicii interne comunistii de la Chisinau practica acapararea mass-mediei electronice si presiunile asupra celei scrise, ideologizarea cursului de istorie din scoli, stergerea din spatiul public a orice aduce cu roman – Romania.

Ideologia “moldovenismului” a fost expusa intr-o serie de volume tiparite in masa dupa venirea comunistilor la guvernare in anul 2000, cuprinzand doar cateva teze, dar fixe: exista o limba moldoveneasca diferita de limba romana; exista un popor moldovenesc diferit de cel roman; statul medieval Moldova si-a continuat existenta si dupa Unirea din 1859 cu Tara Romaneasca. Dupa stabilirea si publicarea acestor teze de fosti ideologi comunisti de la Chisinau, comunistii de la guvernare au inceput treptat sa le puna in aplicare. Tezele expuse mai sus dateaza din perioada stalinista, au fost demontate de oameni de stiinta rusi si occidentali – insa aceste lucruri nu au importanta pentru neo-bolsevici.

Ce i-a facut pe comunistii de la Chisinau sa declanseze acest Razboi Rece? Cel mai probabil faptul ca statul Republica Moldova este unul falimentar care nu isi poate controla teritoriul insumat cu posibilitatea ca romanii din stanga Prutului sa primeasca cetatenia romana care sa le asigure libertatea si bunastarea.

Imediat dupa declansarea acestui conflict Voronin a enuntat si ce doreste: semnarea unui tratat de baza cu Bucurestiul. Ce n-a spus Voronin este ca vrea sa includa in acest tratat si tezele “moldovenismului” aratate mai sus – iar asa ceva nu poate si nu trebuie sa fie acceptat de Romania.

Neo-bolsevicii de la Chisinau vor continua cu ofensiva anti-romaneasca in cursul anului 2008 – iar dupa cresterea graduala in intensitate a mijloacelor folosite nu este exclus sa fim martori la violente fizice, cele mai probabile tinte putand fi ziaristii si politicienii de opozitie. Ce nu inteleg neo-bolsevicii este ca astfel de gesturi nu-i apropie de Europa. Si nici macar de Rusia care nu are nevoie de ei sau de acordul lor pentru a-si pastra bazele militare in Transnistria.

George DAMIAN – ZIUA

Tensiunile cresc in regiunea Marii Negre

Washington, 4 ian /Rompres/ – Tensiunile se intensifica in regiunea Marii Negre, iar lupta dintre Est si Vest este pe cale sa cuprinda anul acesta intreaga regiune, adesea cu implicatii militare, avertizeaza publicatia canadiana Globe and Mail.

Daca anul acesta te vei duce in statiunea bulgara Burgas pe litoralul estic al Europei, iti vei da repede seama ca te afli in centrul celui mai amplu si ingrozitor conflict din lume, care implica mai multe tari si puteri nucleare din timpul Razboiului Rece si care probabil va genera explozii in 2008.

Aruncati o privire de-a lungul tarmului si mai spre nord veti vedea bombardiere si avioane de supraveghere americane decoland de pe bazele bulgaresti si romanesri din zona litoralului, in timp ce militari din SUA si NATO isi muta echipamentele in locatii situate pe coastele, foste sovietice, ale Marii Negre.

|n 2008, la un an dupa ce Uniunea Europeana a primit in randurile ei Bulgaria si Romania, doua foste membre ale Pactului de la Varsovia, NATO va intreprinde cele mai agresive actiuni pentru a castiga restul regiunii. Summit-ul anual al Aliantei Nord-Atlantice va avea loc in Romania si cel mai exploziv subiect de pe ordinea de zi va fi presupusa aderare a Georgiei – tara de la Marea Neagra care, daca adera, va extinde adanc in interiorul fostei Uniuni Sovietice teritoriul acestei aliante militare din timpul Razboiului Rece.

Moscova reactioneaza deja cu furie la prezenta tot mai extinsa a NATO in aceasta regiune, care inainte se afla complet sub sfera de influenta a Rusiei, exceptie facand Turcia care a fost in mod traditional membra a NATO. Jumatate din numeroasele ‘conflicte inghetate’ din Georgia, Ucraina, Azerbaidjan si Moldova par gata sa erupa in razboaie ample pentru secesiune in acest an; miscarile militante se bucura de sprijinul Moscovei.

Pentru cele 100 de milioane de persoane care traiesc in jurul Marii Negre, 2008 poate fi foarte bine resimtit ca o revenire la Razboiul Rece. Desi, de aceasta data, nu este clar de care parte se afla o natiune, o regiune sau un popor: ca si America de Sud sau Asia de sud-est in timpul precedentei confruntari Washington-Moscova, regiunea Marii Negre a devenit un teritoriu permanent contestat, subiect de impartire a influentelor in timp ce populatiilor credule li se distribuie la intamplare bani si arme.


Operatiunea Marea Neagra?

Vezi mai jos de ce aloca Bruxellesul, Washingtonul si Moscova atat de mult timp, bani si armament unei zone care inainte zacea in obscuritate

Continue reading