MUNGIU a primit ce merita: 1 Glob minus, 0 Oscar

Juriul Academiei Americane de Film (Academy of Motion Pictures Arts and Sciences) a facut chiar de ziua lui Eminescu, 15 ianuarie, o selectie preliminara a celor 63 de pelicule propuse pentru categoria “ Cel mai bun film strain”. Au fost alese noua filme printre care NU se numara “ 4 luni, 3 saptamani si 2 zile”, transmite HotNews. Oamenii de bun simt, cineastii si scenaristii romani au salutat zilele trecute faptul ca filmul “4 luni, 3 saptamani si 2 zile”, al lui Cristian Mungiu, nu a primit Globul de Aur pentru cel mai bun film strain, ce a revenit productiei “The Diving Bell and the Butterfly”, de Julian Schnabel, favoritul principal al Festivalului de Film de la Cannes. Premiul “Globul de Aur” a fost anuntat duminica, 13 ianuarie, la Los Angeles, de Asociatia Presei Straine de la Hollywood, transmite CNN. Tot pe 13 ianuarie s-a hotarat ca pretentiile cuplului Vladimir Tismaneanu-Sorin Iliesiu de a primi finantare de la Centrul National al Cinematografiei, pentru transpunerea “celebrei” carti a lui Tismaneanu “Stalinism pentru eternitate”, au fost respinse. Iliesiu este cunoscut pentru numeroase productii de propaganda comunista.

Filmul lui Mungiu nu a fost inclus nici printre filmele nominalizate la editia de anul acesta a premiilor BAFTA, ale Academiei Britanice de Film si Televiziune, pentru film in alta limba decat engleza. Potrivit BBC, pe lista filmelor nominalizate pentru premiul BAFTA la categoria “cel mai bun film intr-o alta limba decat engleza” au fost incluse: “Lust, Caution”, de Ang Lee, “La vie en rose”, de Olivier Dahan, “The Diving Bell and the Butterfly”, de Julian Schnabel, “The Kite Runner”, de Marc Forster, si “Viata altora” de Florian Henckel von Donnersmarck, castigator al premiului Oscar pentru film strain in 2007. Ceremonia de decernare a premiilor BAFTA va avea loc pe 10 februarie, la Royal Opera House, Londra. Filmul lui Mungiu nu a fost luat in seama nici la Festivalul de Film de la Venetia, cel mai vechi festival din lume, considerat de unii critici ca fiind si cel mai bun. Prestigiosul festival atribuie celui mai apreciat film trofeul Golden Lion. De mentionat ca la Cannes, Mungiu a tinut sa multumeasca public “celor care au facut posibil ca fimul sa castige in competitie”.

Cristian Mungiu este fratele Alinei Mungiu-Pippidi si fiul lui Ostin C Mungiu, fost responsabil cu studentii straini la UMF Iasi in timpul regimului comunist. Familia Mungiu, originara din Balti, de unde a venit bunica, Tatiana, intra in astfel in cartea recordurilor proaste ca fiind prima familie din lume excomunicata cultural atat de Biserica Catolica cat si de cea Ortodoxa pentru afronturile la adresa vietii din “432” si a crestinatii din piesa “Evanghelistii”.

Considerat “un film sordid si plin de vorbarie”, “432” a fost desfiintat de cotidianul oficial al Vaticanului “Osservatore Romano” si de organizatia franceza Choisir la Vie. Cronicile originale, mesajele scriitorului Dan Mihu, autor dupa care Mungiu a copiat la greu in scenariul sau – cu toate cenzurate in presa de Dambovita – ca si alte detalii despre actiunile “culturale” ale familiei Mungiu, mai jos.

Motto: Experta in cinematografie Ada Rosetti considera ca presa romaneasca ar trebui sa boicoteze materialul aparut in “Osservatore Romano” nescriind nimic despre el. – “Cotidianul”, in campanie pentru Mungiu

“Nu sunt critic de film, nu am studii de critică de film, nu sunt nimic altceva decât un om căruia îi plac filmele”. – Ada Rosetti, intr-un interviu din “Adevarul”

L’OSSERVATORE ROMANO


n. 192 del 25 august 2007 p. 3

Lanterna magica

“4 luni, 3 saptamani si 2 zile”

Si avortul devine spectacol intr-un film sordid si plin de vorbarie

Filmul, sordid si plin de vorbarie, este construit pentru a aduce pe ecran, la finele a aproape doua ore de monotonie, un fetus, sau un copil de cinci luni, aratat cu ostentatie pe pavimentul unei bai. Acum, dupa ce supra utilizatele scene de sex au epuizat potentialul de atractie, o noua ‘lovitura sub centura’ i-a fost administrata demnitatii spectatorului, o data cu acest film premiat cu Palmes d’Or la ultimul festival de la Cannes: semn dramatic al salbaticiei actuale, personale sau colective, a constiintelor, mai mult decait o alegere estetica fictiva.

Se vorbeste si se scrie cu dezinvoltura de fetusi (si de astazi se pot vedea) ca si cum ar fi lucruri, obiecte, si nu fiinte umane, chemati la viata pentru ca apoi sa fi martirizati, ucisi si aruncati la gunoi. In filmul in cauza, practicantul masacrului (care, in locul banilor pretinde sa fie platit in natura) ajunge ca, inainte de a face interventia, sa ii predea studentei Gabita o minutioasa si dezgustatoare lectie asupra diferitelor metode de debarasare de “resturile umane”.

Nu poate fi insa inteles de ce cuvinte de genul oroare, dispret sau altele similare sunt utilizate pentru crime banale, in vreme ce genocidul zilnic al inocentilor (doar in statele Uniunii Europene, arata cele mai recente statistici, are loc un avort la fiecare 25 de secunde) gaseste avocati influenti si condescendenti capabili sa schimbe realitatea faptelor. Astfel, autorii acestor acte, lipsiti de mila, devin persoane demne de compasiune pentru “drama interioara” care ii determina sa faca aceste executii barbare.

Cand a fost lansat filmul “Patimile lui Hristos”, al lui Mel Gibson, multi critici si-au exprimat perpelxitatea in fata cruzimii scenelor. Ei bine, in mare masura, ei sunt aceiasi care, in mai 2007, dupa proiectarea de la Croazeta, au ridicat in slavi opera regizorului roman (cu exceptia lui Valerio Caprara, Mariarosa Mancuso, Paolo Mereghetti este surprinzator ca nu s-a gasit nici macar o semnatura a “Revistei Cinematografului”).

Mungiu a afirmat ca opera sa a prins contur in urma unei “experiente personale”: “Aveam 20 de ani. Nu am considerat niciodata avortul drept o problema morala” – a subliniat, cu cinism. “Era o forma de protest impotriva regimului comunist, care dorea forte de munca noi”.

Redand pe ecran povestea din 1987, ultima perioada a epocii Ceausescu, atunci cand intreruperea sarcinii era ilegala, regizorul s-a invai]rtit in jurul “povestii dureroase” a Gabitei, “constrainsa” sa suprime rodul relatiei sale. Astfel, in camerele sordide ale hotelului – morga se desfasoara macabrele ritualuri ale nebuniei umane.

Scena finala este demna de film: studenta si prietena sa, Otilia, aflate la un restaurant, dupa comiterea delictului, se consoleaza in fata unei farfurii cu creier la gratar, ficatei si maruntaie de porc…

Gian Filippo Belardo


Să iubeşti şi să tragi apa

Cîştigător lung metraj HBO

Motivaţia juriului:
Un scenariu care nu pierde timpul, original prin subiectul ales, frust, fără a fi melodramatic şi modern ca demers prin felul în care-şi conţine tensiunea interioară.

Autor, Dan Mihu, membru al Uniunii Scriitorilor din 1997

Buna ziua,

Acesta este un mail colectiv, de aceea, celor care nu ma cunosc le
spun ca numele meu este Dan Mihu, sunt jurnalist si scriitor, membru
al Uniunii Scriitorilor din Romania (din 1997). Incepand din 1992 am
publicat o serie de piese de teatru, lucrari de proza si scenarii de
film, am luat mai multe premii literare la concursuri nationale si o
simpla cautare pe Google ar trebuie sa va spuna restul istoriei mele.

Stiu ca pare greu de crezut, acum ca dl Mungiu este eroul zilei, insa
sustin ca domnia sa a preluat exact tema propriului meu scenariu,
premiat chiar de domnia-sa in vara anului trecut la concursul de
scenarii originale HBO 2006.

Contand pe o reactie rece din partea dumneavoastra, va prezint direct faptele:

– anul trecut in aprilie, trimiteam la concursul HBO scenariul “Sa
iubesti si sa tragi apa”, drama unei femei simple, care face un avort
ilegal, in ultimii ani ai comunismului si este silita sa scape cumva
de avortonul ei, expus in mod brutal si socant

– in juriul concursului de anul trecut se afla si dl Mungiu

– in luna mai eram declarat finalist cu sus-numitul scenariu

– in iunie, la TIFF, primeam premiul pentru lungmetraj; motivatia
juriului: “Un scenariu care nu pierde timpul, original prin subiectul
ales, frust, fără a fi melodramatic şi modern ca demers prin felul în
care-şi conţine tensiunea interioară.”

– in mai anul acesta, dl Mungiu ia la Cannes un Palme d’Or cu “4
luni…”; conform presei internationale, filmul sau trateaza aceeasi
tema a avorturilor ilegale si prezinta imagini socante cu un avorton
in baie

– in cadrul ceremoniei de premiere dl Mungiu declara franc ca “acum un
an nici nu visam la acest proiect.” Mai exact, intr-un interviu
acordat Evenimentului zilei sustinea ca a terminat versiunea finala in
luna iulie, asta dupa ce (conform Re:Publik), scrierea integrala a
scenariului a durat sub doua luni

Pentru comparatie, scenariul meu, premiat (si) de dl Mungiu, poate fi
descarcat liber de la adresa
http://editura.liternet.ro/carte/222/Dan-Mihu/Sa-iubesti-si-sa-tragi-apa.html
, impreuna cu un scurt comentariu al unui alt membru al jurului, dl
Cretulescu. Dupa ce veti citi premisa scenariului, va rog sa
rememorati cate scenarii sau carti pe aceasta tema ati citit in
ultimii 10 ani?

Nu incerc sa confisc subiectul avorturilor ceausiste, dar:

– dezaprob faptul ca dl Mungiu s-a prevalat de pozitia sa in juriu
pentru a cauta idei proaspete apte de a fi rescrise ulterior de domnia
sa

– sunt uluit de viteza neobisnuita (remarcata si de el insusi) cu care
a rescris un scenariu pe exact aceeasi tema, l-a finantat, l-a filmat,
l-a montat si l-a prezentat in premiera la Cannes

– mi se pare total nedrept faptul ca a fortat (pe ascuns) finalizarea
propriei sale productii, intuind probabil faptul ca noi ne vom
confrunta cu greutati in gasirea finantatorilor/producatorilor –
atitudinea sa mi se pare cel putin neloiala

Culmea cinismului este ca juriul punctase tocmai originalitatea temei
si partitura tragica a principalului rol feminin. De acum, adio
originalitate… Cine isi imagineaza ca anul viitor la Cannes va fi
selectat un al doilea film despre avorturi ceausiste e cel putin naiv.

Ma bucur ca in acest an HBO Romania a renuntat la serviciile domniei
sale in calitate de jurat. Din punctul meu de vedere, prestatia sa
a fost de-a dreptul descalificanta si sper ca abuzul lui sa aiba
drept consecinta macar evitarea invitarii domniei sale in alte
jurii viitoare.

Asteptand o atitudine obiectiva din partea dumneavoastra, nu pot decat
sa deplang faptul ca anul acesta a castigat Palme d’Or-ul un film ce
si-a obtinut finantarea prin scandal si tema prin furt, fiind
prezentat pe furis direct la Cannes, in speranta ca invingatorilor li
se iarta totul.

Al dumneavoastra,

Dan Mihu

PS: Sunt constient ca prin aceasta contestatie spun adio participarii
la alte concursuri similare in tara, dar sper ca viitorii competitori
sa se bucure de un tratament mai cinstit decat cel de care am avut eu
parte.

Iată şi mailul trimis de Dan Mihu lui Cristian Mungiu:



Domnule Mungiu,

Legat de luarea mea de pozitie, tin sa va fac cunoscut ca NU va acuz
de plagiat. Nimic mai fals. Observ insa faptul ca, daca n-ati fi fost
in juriul HBO de anul trecut, nu ati fi scris acum un scenariu socant
pe tema avorturilor din Romania ceausista. pentru ca “acum un an nici
nu va gandeati la acest proiect”. Iar eu as fi facut propriul meu film
pe aceasta tema inaintea dumneavoastra. Si asa ar fi fost normal,
pentru ca – intre noi doi – eu am scris (asa cum m-am priceput) primul
pe aceasta idee. Care nu e nici Revolutia Romana, nici caderea
turnurilor gemene, nici alt eveniment public.

Acum nu pot decat sa astept urmatoarea sesiune de finantare de la CNC
(de fapt, sincer, n-o mai astept pentru ca maine dimineata cred ca voi
fi anuntat ca nu mai avem nici co-producatori). Prezenta unui regizor
in juriu ne-ar fi indreptatit pe noi scenaristii sa visam ca sunteti
acolo pentru a cauta un scenariu pe o idee care sa vi se potriveasca.
Nu tineam cu tot dinadinsul sa facem un film impreuna. M-as fi
multumit insa cu un simplu mail amical in care sa-mi spuneti ca veti
scrie pe tema asta. Astfel avertizat, sa zicem ca ar fi fost o
competitie corecta. Faptul ca ati facut filmul pe ascuns si l-ati dus
direct la Cannes, nu mi-a lasat nicio alta optiune de reactie.

Socul a fost prea mare…

Iar deziluzia a fost totala. Nu ma asteptam la un astfel de gest de la
un regizor tanar, aflat la al doilea sau lung-metraj. Credeam ca
ideile incep sa se “imprumute” mai incolo, cand ai cam spus ce aveai
de spus si incepi sa te uiti prin ograda vecinilor.

Acum astept filmul.

Pastrand aceeasi atitudine decenta Dan Mihu isi exprima dezamagirea ca reactia sa a fost interpretata tendentios.

O ultima precizare

” Eu am prezentat faptele cat am putut de rece. Sunt dezamagit ca reactia mea a fost interpretatat tendentios si expusa brutal si inexact drept o acuzatie de plagiat. In luarea mea de pozitie nu m-am lansat in injurii si am incercat sa verific si sa ras-verific tot. Amavut la dispozitie un intreval de timp foarte scurt. Va rog sa rememorati singuri cand ati aflat dumneavoastra despre subiectul filmului sau. Cam tot atunci am aflat si eu. La cateva zile dupa prezentarea la Cannes.

Cei interesati sa judece la rece aceasta situatie o vor face. Pe ceilalti nu am cum sa-i conving de nimic. Raman insa la opinia mea ca daca nu participam la concurs, probabil ca dl Mungiu nu si-ar fi scris inca scenariul (“acum un an nici nu visam la acest proiect”). Deasemenea, poate ca nu-l scria daca nu era in juriul care l-a citit si premiat.

Sunt sigur ca filmul e o capodopera, a obtinut totusi un Palme d’Or. Spun doar ca l-ar fi putut obtine altfel. I-a fost probabil teama sa iasa al doilea cu un film despre avorturi, dupa filmul nostru. Chiar daca ar fi fost mai bun. E o teama fireasca. Dar asta nu-l scuza.

Singurul lucru care ma dezamageste este atitudinea unei bune parti a publicului si chiar a unor critici si scriitori. Atata vreme cat genul asta de practici sunt socotite normale, nu vom lua la Cannes niciunpremiu pentru scenariu original. Pentru ca nu vom avea niciodata scenaristi, ci doar regizori plecati la shopping de idei si capabili sa rescrie in mod adecvat orice tema li se potriveste.

Dan Mihu “

Sursa: blogTVR

La Iasi, autoritatile locale au alocat 50.000 lei pentru a asigura transportul, masa si cazarea regizorului Cristian Mungiu si echipei sale, cu prilejul lansarii filmului “4 luni, 3 saptamani si 2 zile”, in septembrie anul trecut. Institutul Cultural Roman a cheltuit de asemenea pentru transportul realizatorilor si promovarea filmului prin lume o cifra necunoscuta de valuta forte.

Filmul lui Mungiu, interzis in şcolile din Franţa

07.07.2007

Ministrul francez al educaÅ£iei a refuzat să aprobe transpunerea pe DVD a filmul lui Cristian Mungiu, ce a câştigat Palme d’Or la Cannes, dar ÅŸi Premiul educaÅ£iei naÅ£ionale, pentru a fi difuzat în ÅŸcoli, pentru că este prea dur, potrivit AFP. Filmul lui Mungiu,”4 luni, 3 săptămâni ÅŸi 2 zile”, spune o povestea din comunism, despre relaÅ£ia dintre două colege de cămin, dintre care una face un avort clandestin. Ministrul educaÅ£iei din FranÅ£a, Xavier Darcos, a decis să nu fie de acord cu difuzarea filmului, după ce 20 de membri ai cabinetului său au vizionat filmul ÅŸi l-au considerat prea dur, a spus pentru AFP Nicolas Boudot, un consilier al ministrului.”Filmul este potenÅ£ial ÅŸocant ÅŸi destabilizator pentru un elev cu vârsta între 11 ÅŸi 18 ani”, a spus Boudot. ReprezentanÅ£ii ministerului au dezbătut această problemă, întrucât au existat voci care au susÅ£inut că, dimpotrivă, filmul “nu prezintă niciun risc pentru publicul adolescent” pe care-l invită să conÅŸtientizeze un subiect care poate fi ÅŸi trebuie abordat fără ocoliÅŸuri.


YOUTUBE! Film roumain “4 mois, 3 semaines et 2 jours” : Considéré comme un outil pédagogique, il a obtenu le visa nécessaire pour être diffusé dans les collèges et les lycées. Voir le reportage de France 3 au JT du 28 août 2007, avec interview de Cécile EDEL, présidente de Choisir la Vie

Communiqué de presse

25 juillet 2007

Festival de Cannes:
la culture de mort fait son entrée au sein des établissements scolaires

L’association CHOISIR LA VIE prend acte de la décision du Ministre de l’Education Nationale, Monsieur Xavier DARCOS, d’autoriser la réalisation et la diffusion du DVD du film “4 mois, 3 semaines et 2 jours”, récompensé par le Prix de l’Education Nationale lors du festival de Cannes, au sein des établissements scolaires, et déplore ce recul et les conséquences néfastes y afférentes.

En effet, loin de représenter un quelconque intérêt pédagogique, ce film assurera, indirectement, la promotion de l’avortement légalisé en France par la comparaison inévitable qui ne manquera pas d’être établie entre le contexte socio-politique conduisant l’héroïne à avorter clandestinement en dehors des conditions sanitaires les plus élémentaires et celles désormais acquises en France depuis la loi de janvier 1975 légalisant l’avortement. Le supposé débat faisant suite à la diffusion du film auprès du jeune public s’en trouvera ainsi, indubitablement faussé et orienté.

À l’heure où les jeunes sont exposés à un surcroît de violences quotidiennes urbaines, familiales, scolaires, télévisuelles…, CHOISIR LA VIE réitère ses plus grandes craintes et réserves devant cette nouvelle violence qui, si elle a le mérite de lever le voile sur la réalité de l’avortement (le gros plan sur le foetus avorté ne laissant persister aucun doute sur l’existence d’un être humain !) est imposée aux enfants dont les parents, premiers éducateurs, demeurent pourtant seuls juges de la maturité de leur enfant à visionner de telles scènes.

C’est la raison pour laquelle, CHOISIR LA VIE appelle Monsieur le Ministre de l’Education Nationale à faire valoir le droit à l’objection de conscience des parents d’élèves soucieux d’assurer à leurs enfants une information complète et vraie sur la question de l’avortement.

Contact presse: Choisir la Vie, BP 120, 75770 Paris Cedex 16 Tel/Fax 01 53 70 84 27, 06.72.01.53.31

L’OSSERVATORE ROMANO
n. 192 del 25 agosto 2007 p. 3

lanterna magica

«4 mesi 3 settimane 2 giorni» di Christian Mungiu

Anche l’ aborto diventa spettacolo in un film squallido e verboso

Il film, squallido e verboso, è impostato per esibire sullo schermo, al termine di quasi due ore di monotonia, un feto, ossia un bambino di quasi cinque mesi, ostentato sul pavimento del bagno. Ora che le stra-abusate scene di sesso hanno saturato ogni possibile potenziale di attrazione, un nuovo «colpo basso» è stato inferto alla dignità dello spettatore, con questo film premiato con la «Palma d’ oro» all’ ultimo festival di Cannes: un segno drammatico dell’ odierno imbarbarimento, personale e collettivo, delle coscienze, oltre che di una scelta estetica fasulla.

Si parla e si scrive disinvoltamente di feti (e da oggi si vedono) come se fossero cose, oggetti, non esseri umani, chiamati alla vita per poi essere martoriati, trucidati e gettati nella spazzatura. Nel film in questione il praticone-carnefice (che al posto dei soldi pretende il pagamento in natura) giunge ad impartire prima dell’ intervento, alla studentessa Gabita, una minuziosa, ripugnante lezione sui vari metodi di smaltimento dei «rifiuti umani».

Non si riesce a comprendere perché parole come orrore, sdegno et similia vengano usate per crimini comuni mentre il genocidio giornaliero di innocenti (nei soli Paesi dell’ Unione europea, riportano le più recenti statistiche, c’ è un aborto ogni 25 secondi) trovi compiacenti e influenti difensori in grado di invertire la realtà dei fatti. Gli spietati mandanti ed esecutori diventano così persone da comprendere e da confortare per «il dramma interiore» che li porta a queste barbariche esecuzioni.

Quando uscì «Passion» di Mel Gibson molti critici espressero la loro perplessità per la crudezza delle scene: più o meno gli stessi che nel maggio scorso, dopo la proiezione alla Croisette, hanno esaltato l’ opera del regista romeno (con l’ eccezione di Valerio Caprara, Mariarosa Mancuso, Paolo Mereghetti e stupisce di non aver trovato almeno una firma della «Rivista del Cinematogafo»). Mungiu ha affermato che la sua opera prende spunto da un’ esperienza personale: «Avevamo vent’ anni. Non abbiamo mai considerato l’ aborto come problema morale – ha sottolineato con cinismo -. Era una protesta contro il regime comunista che voleva nuove forze di lavoro». Ambientando la storia nel 1987, ultimo periodo dell’ epoca di Ceausescu, quando l’ interruzione della gravidanza era illegale, il regista ha girovagato intorno alla «dolorosa historia» di Gabita «costretta» a sopprimere il frutto della sua relazione. Così nelle squallide stanze dell’ albergo-obitorio si svolgono i macabri rituali di mattanza umana.

La scena finale è degna del film: la studentessa e l’ amica Otilia, al ristorante dopo il misfatto, si consolano davanti a un piatto di cervello fritto, fegatini, frattaglie di maiale…

Gian Filippo Belardo

4 mesi 3 settimane 2 giorni, sceneggiatura e regia di Christian Mungiu, con Anamaria Marinca, Laura Vasiliu, Vlad Ivanov, Alex Potocean. Fotografia di Oleg Mutu.

Sinteza “Evanghelistii”, de Alina Mungiu Pippidi

Cei patru „evangheliÅŸti“ acceptă contra cost – cum altfel? – să scrie povestea pe care o dictează Pavel despre un ins mediocru ÅŸi tembel care trebuie să devină mare profet religios. Iisus Hristos, desigur. „Să învie morÅ£ii ÅŸi să meargă pe ape“, este comanda pe care o dă Pavel celor patru „evangheliÅŸti“ care urmau să creioneze portretul. La întrebarea unuia dintre cei patru „evangheliÅŸti“: „Cum, nici măcar nu merge pe apă?“, Pavel replică plictisit: „Nu, nu mergea (…), dar aÅŸa este scris în cartea sfântă“. Piesa Alinei Mungiu ne mai spune că pe Cruce nu a murit Iisus, ci Baraba, că la Cina cea de Taină ar fi participat inclusiv Maria Magdalena, care apare perfid în articulaÅ£iile piesei atunci când personajul Elena intră în rolul ei încercând, în viziunea Alinei Mungiu Pippidi, o relaÅ£ie amoroasă cu cel care avea să devină Iisus.

Pentru toÅ£i cei care au văzut piesa, episodul spălării cu lacrimi a picioarelor lui Iisus are o încărcătură erotică vădită, scena de sex oral fiind sugestiv înfăţiÅŸată în piesa interzisa tinerilor sub 16 ani. Apostolii mor otrăviÅ£i de Pavel care, înainte de căderea cortinei, îl înjunghie pe Iisus Hristos. Totul se petrece tocmai pentru a fi păzit peste timp „secretul“ lui Pavel, că, de fapt, Hristos – nu-i aÅŸa? – nu ar fi existat niciodată. (D.D.)

Biserica ataca blasfemia lui Mungiu

 Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Preafericitul Teoctist, si Arhiepiscopul Mitropolit Romano-Catolic al Bucurestilor, Ioan Robu, au criticat piesa “Evanghelistii”, care va avea premiera nationala, la Iasi, in chiar luna nasterii Mantuitorului * Este “o jignire adusa Bisericii Ortodoxe Romane”, considera PF Teoctist * Piesa “este o blasfemie la viata si la credinta noastra”, a afirmat Robu


 Piesa de teatru “Evanghelistii” de Alina Mungiu Pippidi a fost criticata, ieri, de Patriarhul Teoctist al Bisericii Ortodoxe Romane si de Arhiepiscopul Mitropolit Romano-Catolic al Bucurestilor, Ioan Robu, in cadrul unei dezbateri publice gazduite de Palatul Patriarhiei si intitulate “Biserica – factor important de stabilitate sociala”, fiind considerata o blasfemie.


 Acest spectacol de teatru, a carui premiera va avea loc astazi la Iasi, a fost catalogat de Teoctist drept “o jignire adusa Bisericii Ortodoxe Romane”.


 “Din ce in ce mai mult se simte nevoia intre oameni de a se cunoaste unii pe altii, pentru ca (din cauza – n.r) spiritului tehnic, secularizant si confuz care se creeaza in toata lumea, uneori, valorile credintelor se denatureaza. Si cineva, daca scrie despre Biserica sau despre Evanghelie sau chiar o piesa literara precum “Evanghelistii”, aduce fara sa-si dea seama o jignire Bisericii, invataturii crestine”, a spus capul Bisericii Ortodoxe Romane.

O atitudine critica fata de piesa Alinei Mungiu Pippidi a avut si Arhiepiscopul Mitropolit Romano-Catolic al Bucurestilor, care considera ca textul il “ridiculizeaza pe Cristos”. Piesa “este o blasfemie la viata si la credinta noastra”, a afirmat Robu, in opinia caruia biserica trebuie sa intervina atunci cand este lezata o valoare.


 “Evanghelistii”, desemnata drept Cea mai buna piesa romaneasca a anului 1992, la concursul organizat de UNITER, va fi jucata in premiera, astazi, la Ateneul Tatarasi din Iasi. Subiectul piesei este plasat intr-o academie greceasca din Asia Mica aflata sub guvernare romana si prezinta existenta usoara a unui profesor de filosofie si a elevilor sai. Aceasta existenta se schimba cand un nou client intra in viata lor, un om animat de dorinta de putere si cucerire, care poarta cu el, ca pe o anexa, “un profet inofensiv si bland numit Iisus Hristos”, pe care Mungiu il supune la perversiuni sexuale.


 In opinia lui Robu, sufletul omului nu trebuie ranit cu astfel de acte culturale. “Evanghelistii” a fost deja montata in Ungaria. Nu stim daca Alina Mungiu ar fi avut aceleasi succese internationale daca ar fi folosit pentru aceleasi practici profetii evrei, sau marele rabin intelept al iudaismului Maimonide sau profetul islamului Mahomed.

Dezbaterea, care face parte din proiectul “Imagine Romania”, initiat in acest an de Grupul de Initiativa pentru Promovarea Imaginii Romaniei (GIPIR), a beneficiat de prezenta unor membri ai Sfantului Sinod, capii Bisercii Ortodoxe, ai celei Romano-Catolice, ai altor culte – catolici, armeni, protestanti, ai autoritatilor centrale, organizatii nonguvernamentale de tineret, jurnalisti, tineri membri ai partidelor politice si reprezentanti ai corpului diplomatic acreditat la Bucuresti.

Ministrul Cultelor crede ca BOR trebuie sa urmeze exemplul Bisericii Catolice

O alta problema adusa in discutie de Episcopul Vicar a fost drama imigratiei, despre care a afirmat ca a reprezentat “un soc pentru biserica”. Explicand ca “biserica nu poate opri acest val al migratiei”, Ploiesteanu a spus ca acest fenomen se afla in atentia Sfantului Sinod, motiv pentru care au fost create parohii pentru comunitatile de romani din afara si scoli de duminica pentru copii.

In discursul ministrului Culturii si Cultelor, Adrian Iorgulescu, axat pe tema legaturii dintre cultura si culte, acesta a afirmat ca, in special dupa revolutie, Romania a devenit o tara marcata de antagonisme, iar romanii “sunt inca tributarii unor schisme la nivelul mentalitatii – inca mai contrapunem ortodocsii greco-catolicilor si pe romani maghiarilor”. Dorind sa faca o paralela intre cultura si culte, Iorgulescu a apreciat ca “ambele vin dintr-o profunda spiritualitate, una umana, iar cealalta divina”. Vorbind despre spiritul constructiv pe care trebuie sa-l aiba biserica, Iorgulescu a opinat ca ar fi bine daca Biserica Ortodoxa ar urma modelul celei Catolice, care “stie sa se implice mai bine in problematica sociala”.

Inalt Prea Sfintitul Ioan Robu, reprezentantul Bisericii Romano-Catolice, a accentuat ideea potrivit careia biserica nu are rolul de a rezolva problemele sociale, existand alte institutii care fac acest lucru, “dar are scopul de a imbunatati, de a schimba si de a mentine sanatos climatul social prin oferirea cuvantului lui Dumnezeu” si prin simpla predicare a Evangheliei. Potrivit Arhiepiscopului romano-catolic, biserica, in mod indirect, trebuie sa fie “o constiinta critica, sa apere, in lumea economica si politica, demnitatea omului, sa traga un semnal de alarma cand, in lumea culturala, se lezeaza o valoare”.

La randul sau, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Prea Fericitul Parinte Teoctist, a spus ca reprezentantii bisericii sunt “zabavnici in a arata activitatile culturale si filantropice”. “Imaginea relatiilor dintre culte se reflecta in societate, iar imaginea societatii – in Europa”, a apreciat Patriarhul BOR. Teoctist considera ca “nu exista o preocupare mai pretioasa decat aceea a reprezentantilor tuturor cultelor de a incerca sa zideasca impreuna, caramida cu caramida, imaginea pe care trebuie sa o avem”. (Luciana POP)

ZIUA / 3 decembrie 2005

SCRISOARE DESCHISA la adresa Alinei Mungiu-Pippidi

06 Ian 2006

Luind in consideratie multiplele fatete ale unui eveniment pretins “artistic” petrecut recent in tara, va scriem in numele comunitatii românilor din Statele Unite, cu rugamintea de a da curs cererii noastre. Respectiv, comunitatea celor 1,2 milioane de etnici români din Statele Unite este absolut scandalizata de relatarile aparute in presa din România, referitoare la “Evanghelistii”, asa-zisa “piesa de teatru” a Alinei Mungiu-Pippidi, a carei premiera a avut loc pe data de 3 decembrie 2005 la Ateneul Tatarasi din Iasi (lacas de cultura reconstruit cu banii cetatenilor si aflat in subordinea municipalitatii conduse de primarul Gheorghe Nichita).

Consideram ca punerea in scena, pe teritoriul României, a unei astfel de nulitati artistice si intelectuale, care falsifica nu numai invatamintele religiei crestine, ci si diverse informatii si date istorice confirmate ca atare, cu pronuntate accente de violenta si obscenitate – respectiv: crima (Apostolii sint omoriti pentru a nu spune ca Iisus n-a murit pe cruce, ci a dus in continuare o viata ordinara)… nuditate (tinerilor sub 16 ani li se interzice accesul in sala de spectacol)… obscenitate dusa la extrem (Iisus Christos este supus la perversiuni sexuale si prezentat in postura de a face sex oral cu Maria-Magdalena, dupa care unul dintre personaje ii spune Mariei-Magdalena: “Ai primit caldura de la organul lui divin!”)… s.a.m.d. -, reprezinta nu numai o sfidatoare ofensa morala adusa intregii lumi crestine, ci mai mult decit atit, este in realitate o diversiune antioccidentala si antiromâneasca, prin intermediul careia Alina Mungiu-Pippidi a urmarit atingerea a cel putin trei scopuri foarte clare:

1) Compromiterea in România a valorilor morale ale Occidentului si a conceptului de democratie. Astfel, Mungiu-Pippidi isi apara “piesa de teatru”, incercind sa acrediteze ideea ca astfel de “creatii” ar corespunde intru totul valorilor morale ale Occidentului si ar fi agreate de catre lumea Vestica (“traim intr-o tara de tarani”).

Or, aceasta insidioasa sugestie este o dezinformare, o minciuna, lansata cu scopul de a insela si “adormi” opinia publica din România. Americanii carora li s-a prezentat controversata piesa “Evanghelistii” au considerat, in egala masura, ca este o insulta adusa, aceasta pentru simplul motiv ca lumea civilizata respinge din principiu orice tentative si modalitati prin care se jignesc sentimentele unei populatii oarecare, indiferent de doctrina filosofic-religioasa urmata de membrii grupului respectiv (iudaism, crestinism, islamism, budism s.a.m.d.). Cu alte cuvinte, Mungiu-Pippidi ar trebui sa-si reformuleze dorinta de notorietate cu “traim pe o planeta de tarani”, intrucit pina acum nici unii dintre americanii consultati nu au agreat ineptiile si promiscuitatea promovate de piesa de teatru “Evanghelistii”, in scopul lezarii sentimentelor religioase ale unui esantion de circa 90% din populatia României. In acelasi timp, Mungiu-Pippidi compromite in România conceptul de democratie, prin substituirea acestuia conceptului de autocratie.

Astfel, desi piesa de teatru a fost primita aproape 100% cu vaste si articulate proteste, venind inclusiv din partea publicului spectator care a asistat la premiera, Mungiu-Pippidi a anuntat: “Oricine a citit «Evanghelistii» si nu s-a luat dupa zvonuri tabloide nu poate crede ca piesa il ridiculizeaza pe Iisus sau jigneste sentimentele cuiva. Daca Cioran e acceptabil pentru biserica cu textul lui despre Apostolul Pavel, daca «Idiotul» lui Dostoievski e acceptabil ca model ideal pentru Iisus, atunci si piesa mea e acceptabila. Daca nu, asta e, exista un pret al libertatii de gindire, si sint dispusa sa il platesc”, incercind, dupa cum indica declaratia de fata, sa-si impuna spiritul autocrat in fata vointei majoritatii. Desigur, intrebarea care se pune este daca Ceausescu a fost repudiat si asasinat in ziua de Craciun ’89 pentru vina de a fi devenit un conducator autocrat, un dictator, tocmai pentru ca dupa 16 ani sa o putem avea pe Alina Mungiu-Pippidi care sa impuna cu forta reprezentarea in România a unei piese de teatru blamate de intreaga societate româneasca, ce am cistigat ca natiune si ca tara in acesti 16 ani, daca vom continua sa acceptam imoralitatea si tirania unor grupuri singulare de indivizi, pretinzind ca acestea nu exista?…

2 ) Compromiterea imaginii externe a României.

Avind in vedere obscenitatea iesita din comun a scenariului, piesa respectiva este “o cursa” in care se incearca atragerea populatiei, o provocare menita sa declanseze reactii emotionale si verbale cit mai violente la nivelul societatii civile românesti, tocmai pentru ca poporul român sa poata fi apoi demonizat si catalogat drept “extremist”, “xenofob” etc., cu scopul ca România sa fie privita ulterior, la nivel comunitatii internationale, ca un partener de discutie nedemn de luat in seama, care nu este capabil sa stea la masa tratativelor si sa ia decizii impreuna cu marile centre de Putere ale lumii. Aceasta tocmai in momentul in care România a devenit membru NATO, este un prieten sincer si aliat de nadejde al Statelor Unite in lupta impotriva terorismului si se pregateste de aderare la Uniunea Europeana, dovedind din plin maturitatea unor cercuri politico-militare de la Bucuresti, atasamentul poporului român fata de valorile morale occidentale si potentialul acestuia de a face fata subtilelor provocari ale secolului 21.

3) Subminarea increderii poporului român in Biserica Româna ca institutie religioasa (crearea unei stari de confuzie la nivelul populatiei, in scopul demoralizarii acesteia si atingerii unui indice cit mai ridicat de vulnerabilitate).

Este bine cunoscut faptul ca românii au incredere in cele doua institutii fundamentale ale statului national unitar român, armata si biserica. Daca in cursul evenimentelor din 1989, cei care au preluat Puterea dupa data de 22 decembrie au incercat sa dea o lovitura de imagine armatei române (“diversiunea teroristilor”, confirmata la TVR pe 19 decembrie 2005 de catre domnul general magistrat Dan Voinea, pentru ca apoi sintagma “armata a tras in noi” sa ramina de-a pururi in constiinta colectiva a românilor, iar România sa fie dispretuita si ingenuncheata pe plan international), Mungiu-Pippidi dezlantuie, dupa 16 ani, un atac malitios si furibund asupra Bisericii Române, ridiculizind si insultind nu numai crestinismul multimilenar al poporului român, dar si institutia bisericeasca, precum si inaltele fete bisericesti care au protestat cu vehementa fata de blasfemia “Evanghelistii”. Mungiu-Pippidi le atribuie inaltilor prelati români o “reactie taraneasca… la nivelul de vulgar” (?!): “Aici reactia a fost foarte parohiala, o reactie taraneasca chiar, care se coboara la nivelul de vulgar. Biserica, prin atitudinea ei, nu a reusit altceva decit sa lanseze spectacolul si a facut publicitate”. (“Ziarul de Iasi” – 13 decembrie 2005).

Ca atare, luind in consideratie vastele implicatii pentru societatea româneasca si mai ales tentativa de discreditare a României pe plan extern, comunitatea celor 1,2 milioane de români din Statele Unite se solidarizeaza cu Biserica Ortodoxa Româna si Prea Fericitul Patriarh Teoctist, cu Biserica Romano-Catolica Româna si Monseniorul Arhiepiscop-Mitropolit al Bucurestilor, Ioan Robu, cu cercurile clasei intelectuale din România, care au protestat vehement fata de punerea in scena a piesei de teatru a Alinei Mungiu-Pippidi. Este foarte bine cunoscut faptul ca imaginea oricarei tari joaca un rol definitoriu in stategia de securitate nationala a acesteia, precum si in ceea ce priveste bunastarea ei economica. O tara va fi aparata de elemente ostile si va ramine prospera exact atit cit ii va ingadui imaginea sa publica. Practic, imaginea publica a unei tari este cel mai pretios capital pe care il are aceasta, iar istoria universala a ultimelor citeva sute de ani a dovedit ca nici un stat, oricit de puternic, nu este imun in fata acestei ecuatii nescrise. In acest cotext, consideram ca punerea in scena, in continuare, a piesei de teatru “Evanghelistii” a Alinei Mungiu-Pippidi devine o amenintare la adresa securitatii nationale a României, si adresam tuturor destinatarilor acestei scrisori rugamintea expresa si cererea insistenta de a dispune suspendarea oricaror reprezentatii publice pe teritoriul României si cenzurarea sau interzicerea oricaror piese de teatru derivative ori corelate, cu grade si nuante de obscenitate asemanatoare, care reprezinta sau vor reprezenta un atentat la morala publica si statutul international al tarii.

La acest punct se impune a sublinia ca “libertatea de gindire” si “libertatea de expresie” invocate de Alina Mungiu-Pippidi ramin constitutionale si legale atita timp cit nu afecteaza confortul fizic, emotional si spiritual al celorlalti cetateni, precum si imaginea externa a României si interesele statului român la nivelul comunitatii internationale. Acest mesaj va fi transmis comunitatilor de români si diverselor organizatii laice si bisericesti existente in Canada, Europa si Australia, astfel incit intreaga diaspora româneasca sa inteleaga exact ce se intimpla in tara si sa se alature protestului adresat factorilor de decizie si forurilor oficiale din România. Sintem 13 milioane de români in jurul lumii, multi patrioti in afara granitelor tarii, si nu vom accepta ca România, Biserica Româna ca institutie fundamentala a statului national unitar român, inaltii prelati, si cei 22 de milioane de români – pe care i-am lasat in urma, dar pe care nu i-am uitat niciodata – sa fie in continuare insultati, umiliti, persiflati, numiti “tara de tarani” (?!), de catre elemente antinationale si socio-patologice, si consideram ca scopurile obscure ale unor astfel de elemente scelerate intra in sfera de activitate a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii. Sintem, totodata, convinsi ca in România, la nivelul clasei politice, al cercurilor de intelectuali, al societatii civile, trebuie sa mai existe patrioti care dupa 16 ani de mituri false, cinica impostura, coruptie morala si umilinta nationala, printr-un efort de suprema luciditate, vointa si solidaritate, vor ajuta România si poporul român sa se ridice din genunchi. Iar noi, cei din afara granitelor tarii, sintem alaturi de ei, si cine nu e impotriva României, ni se alatura.

Cu stima,

IPS dr. NICOLAE CONDREA, ARHIEPISCOP AL ARHIEPISCOPIEI ORTODOXE ROMÂNE IN AMERICA SI CANADA

Preot prof. univ. dr. Theodor Damian, Biserica SFINTII APOSTOLI PETRU SI PAVEL – ASTORIA, NEW YORK, Editor al revistei LUMINA LINA

Preot protopop dr. Casian Fetea, Biserica SFINTA MARIA – JACKSON HEIGHTS, NEW YORK

Preot Mircea Dobre (fost detinut politic), Biserica Ortodoxa Greaca SFINTUL DIMITRIE – JAMAICA, NEW YORK

Preot Traian Petrescu,
Biserica SFINTUL DUMITRU – MANHATTAN, NEW YORK

Preot Tudor Mazur,
Biserica Ortodoxa Ucrainiana SFINTA TREIME – MANHATTAN, NEW YORK

Preot Ioan Preoteasa, Biserica SFINTUL ANDREI – RIDGEWOOD, NEW YORK

Preot protopop Viorel Dumitrescu, Biserica POGORIREA SFINTULUI DUH – RIDGEWOOD, NEW YORK

Preoteasa prof. Maria Dumitrescu
Preot dr. George Schiopu, Biserica SFINTUL GHEORGHE – RIDGEWOOD, NEW YORK

Preot protosinghel Ioan Casian Tunaru, Biserica SFINTUL NICOLAE SUNNEW YORKSIDE, NEW YORK

Preot Vasa Ghilezan (rom̢n din Banatul Iugoslav), Misiunea BUNA VESTIRE РWOODSIDE, NEW YORK

Cristina Sprinceana, Editor al publicatiei ZUM – ZIARUL ROMÂNESC – NEW YORK

Elisabeta Paunescu, Patron si Editor al publicatiei MIORITA NOASTRA – NEW YORK

Vasile Badaluta, Presedintele Televiziunii ROMANIAN VOICE TV – NEW YORK, Presedintele publicatiei ROMANIAN JOURNAL – NEW YORK

Stefan Minovici, Patron & Editor al publicatiei ZIUA USA – NEW YORK, Presedinte al MIC & ASSOCIATES

Dr. Napoleon Savescu, Presedintele ASOCIATIEI DOCTORILOR ROMÂNI DIN AMERICA, Presedintele SOCIETATII “REINVIEREA DACIEI”, Patron al publicatiei DACIA MAGAZIN – NEW YORK

Dr. Dorian Cucereanu, Dr. Carla Lucacel, Dr. Eduard Pinchas, Dr. Garry Pinchas, Dr. Ion Patrascu, Dr. Cristina Savescu, Dr. Luminita Schiop
Gabriela Schiop – presedinta a DIASPORA MODEL – NEW YORK
Avocat Gabriel Tapalaga, Emilia Alexandrescu, Charles Lukacs, Violeta Patrascu, Paul Patrascu, Viorel Simion, s.a.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.