De ce sufera Alina Mungiu, in tacere

Moralistul George Soros (77 de ani) umbla cu o rusoaica de 22 de ani

de Olga Popescu

Finantistul american George Soros este renumit nu doar pentru abilitatea lui la bursa si pentru organizarea revolutiilor „colorate” din Europa de est, dar si pentru dragostea pentru sexul frumos, scrie cotidianul Komsomolskaia Pravda. La cei 77 de ani ai sai, cunoscutului om de afaceri i-a sucit mintile o rusoaica de 22 de ani, pe nume Marina Zelle.

In prezent ea locuieste la New York si se straduieste sa intre in tainele vietii mondene americane, precizeaza KP.

Acum doi ani, Soros a pus capat mariajului de peste 20 de ani cu Susan Weber. La acea vreme, Soros si-a lasat sotia pentru Anna Malova, „Miss Russia” in 1998. Blonda cu ochi verzi, cu un trup perfect modelat de pasiunea ei pentru balet si gimnastica artistica, domenii unde promitea mari performante, i-a atras atentia magnatului. Anna s-a mutat la New York, unde, de altfel, a intalnit-o Soros. Povestea lor de dragoste a durat mai bine de doi ani.


Rezultatul: Anna are acum propria ei vila, iar la petrecerile mondene apare cu bijuterii de milioane de dolari. In timpul liber, rusoaica se ocupa de opere de caritate, face inot, surfing.

26 noiembrie 2007

PS: Alina Mungiu Plugaru sufera in tacere…

Parvulescu si coalitiile murdare ale “societatii civile”

Prin desertul de idei al dlui Pirvulescu la vanatoare de minciuni

Civic Media saluta schimbarea lui Cristian Parvulescu de la conducerea Pro Democratia

Sotia lui Cristian Parvulescu – cel care a si fost recompensat de seful PNL cu premiul “I.C. Bratianu” – Daniela Parvulescu, este angajata a Guvernului Romaniei inca din perioada Guvernarii FSN. Si in prezent Daniela Parvulescu ocupa functia de Director in cadrul Cancelariei Primului Ministru, chiar la Directia de Relatii cu Mediul Asociativ, din cadrul Departamentului pentru Analiza si Planificare Politica, unde a ajuns in vremea Guvernarii Nastase. Din 2005 se ocupa de constituirea Colegiului pentru Consultarea Societatii Civile.

Desi fostul sef al APD pretindea membrilor Pro Democratia sa nu aiba nici ei nici familiile lor legaturi cu alte asociatii neguvernamentale, nici Cristian Parvulescu nici sotia sa nu gasesc vreo incompatibilitate sau vreun conflict de interes in aceasta relatie de cuplu ONG-Guvern.

Cronica: Universitarii mineri – Curat curate, coane Parvulescu


Cu tam-tam-ul de rigoare, asa-zisa Societate academica din Romania a Alinei Mungiu Pippidi a mai alcatuit o Coalitie: a “Universitatilor curate”. In prim plan, aceiasi activisti “galonati” ai societatii in civil: Andrei Plesu (care nu a avut, nu are si nici nu poate avea vreodata vreo calitate morala – vezi arhiva Civic Media), Alina Mungiu (de care ne vom ocupa in curand) si Cristian Parvulescu, recent dat afara de la conducerea Pro Democratia, dupa revolta membrilor care au aflat ca sotia sa este bine insurubata in Cancelaria primului ministru, inca din guvernarea trecuta. Parvulescu, trambitasul de serviciu al tuturor Coalitiilor posibile – inclusiv a celei pentru eliminarea Icoanelor din scoli -, a si inceput propaganda pentru “curatarea” universitatilor. In “Romania libera” scrie, cu aplomb, intr-un text intitulat ”
Universitatea incotro?”: “Transformarea multora din noile universitati private in adevarate fortarete ale fostilor activisti de partid a blocat orice reforma a sistemului academic. (…) Dupa o mie de ani de libertate academica Universitatea a ajuns in impas. Dupa ce a scos societatea occidentala de sub tirania bisericii, pare a esua in fata tentatiei “manageriale”. Cum ar putea, in aceste conditii, Universitatea romaneasca sa aspire la performantele celei occidentale? Eliberarea Universitatii de fostii comunisti a ramas insa un obiectiv nerealizat. In acest sens lustratia universitara nu este o vanatoare de vrajitoare, ci o optiune profesionala.” Sigur, normal ar fi sa fie o optiune profesionala si a semnatarului, Cristian Parvulescu, descris de cotidianul respectiv drept “analist politic si profesor la SNSPA”. Si chiar mai mult decat atat: este decan la SNSPA. Deci gireaza activitatea acestui important for de invatamant.

Pai hai atunci sa aflam din ce postura vorbeste Cristian Parvulescu despre “fortaretele fostilor activisti de partid” si optiunea sa profesionala, de fidel al noii pepiniere tip “Stefan Gheorghiu”, SNSPA. O gasca intreaga de activisti de GDS si de stat, sta strans unita in cadrul Coalitiei curat-murdare Plesu-Mungiu-Parvulescu. Miza este evident, evitarea propriei lustratii atat de necesare. Valabil si pentru fosta tovarasa secretar de Partid Zoe Petre.

Iata ce aflam despre SNSPA si Cristian Parvulescu din volumul “Noii precupeÅ£i. Intelectualii publici în România de după 1989”
de Adrian Gavrilescu apărut la Editura Compania:

De la Scînteia
şi «Ştefan Gheorghiu» la NATO şi liberalism

În 1990, numărul de publicaţii editate într-un mediu necenzurat creşte considerabil şi, odată cu el, şi masa articolelor dedicate fenomenului politic românesc şi est-european. În general, noţiunea de «analist politic» sau cea conexă, de «politolog», este utilizată rar, jurnaliştii din secţiile politice ale cotidienelor preferînd să-şi păstreze rangul de «gazetari». Titlul de «politolog» rămîne într-o zonă vagă, fiind asumat doar de cîteva personaje calificate exclusiv de apartenenţa la defuncta Academie «Ştefan Gheorghiu» sau de activitatea publicistică în presa partidului comun
ist.

Cea mai populară figură din această categorie este Silviu Brucan. Fost ÅŸef de secÅ£ie la Scînteia , ambasador la Washington, Brucan joacă un rol central în RevoluÅ£ia din decembrie 1989 ÅŸi în structura Consiliului Frontului Salvării NaÅ£ionale. ÃŽn perioada comunistă a publicat reportaje despre Statele Unite, studii de relaÅ£ii internaÅ£ionale ÅŸi despre politica americană, dar ÅŸi un număr mare de articole jenante în organul de presă al PCR. După căderea regimului totalitar, se impune uÅŸor ca singura voce au torizată în sfera analizei politice graÅ£ie celebrităţii dobîndite înainte de ’89, dar ÅŸi a absenÅ£ei altor comentatori. AfirmaÅ£ia potrivit căreia noua configuraÅ£ie socială, politică ÅŸi economică a României se va stabiliza abia după două decenii de la dispa riÅ£ia lui CeauÅŸescu îl consacră drept «oracol» al societăţii româneÅŸti. Cîţiva ani mai tîrziu, îşi cultivă autoritatea de profet politic într-o emisiune realizată la Pro TV. Lipsa reperelor locale în domeniul analizei politice face ca Brucan să fie solic itat ori de cîte ori un eveniment important merită să fie dezbătut, în pofida trecutului său ideologic mai mult decît discutabil.

Pentru a li se recunoaÅŸte calitatea de analiÅŸti politici ai tranziÅ£iei, unele personaje contemporane cu Brucan au apelat, spre deosebire de el, la un capital simbolic de tip universitar. Este cazul lui Vasile SecăreÅŸ, care, în ianuarie 1990, reuÅŸeÅŸte să înfiinÅ£eze Åžcoala de ÃŽnalte Studii Politice (1). ÃŽn primăvara lui ’90, SecăreÅŸ întemeiază, în Universitatea BucureÅŸti, Facultatea de ÃŽnalte Studii Politice, transformată, în 1991, în Åžcoala NaÅ£ională de Studii Politice ÅŸi Administrative (SNSPA) (2). Fost secretar de partid la «Ştefan Gheorghiu», autor de cărÅ£i despre război ÅŸi «problemele păcii» (3), consilier al lui Ion Iliescu ÅŸi vicepreÅŸedinte ale FSN, SecăreÅŸ începe să vîndă imaginea unui aparatcic reciclat, convertit la democraÅ£ie ÅŸi devotat unui proiect generos de reconstrucÅ£ie a “elitelor intelectuale româneÅŸti”. La ConvenÅ£ia NaÅ£ională a FSN din martie 1992 prezintă moÅ£iunea «Un viitor pentru România», perdantă în faÅ£a lui Petre Roman. ÃŽn mai ’92, grupul lui SecăreÅŸ – din care mai făceau parte Ioan Mircea PaÅŸcu, Vladimir Pasti, Viorel Hrebenciuc ÅŸi alÅ£ii – formează o «acÅ£iune parlamentară în Camera DeputaÅ£ilor», menită să repr ezinte «căştile albastre» necesare echilibrului politic 4. După acest moment, viteza politică a lui SecăreÅŸ scade.

În 2000, omul apare din nou în prim-plan, de data aceasta cu un proiect de partid social-liberal, eşuat destul de repede. În scenă intră însă rectorul Secăreş, care conduce SNSPA – iniţial, o instituţie de specializare postuniversitară – către o formulă de studii universitare. În 1992 obţine un post călduţ, de vicepreşedinte la Eximbank, care îi mai taie din apetitul de comentator politic. Pî nă în 2004, Secăreş a dormitat la SNSPA ca rector, funcţie în care dorea să se eternizeze, fie printr-un substitut-marionetă, fie prin schimbarea numelui instituţiei pe care dorea s-o conducă 5.

Continue reading

Alina Mungiu nu vrea sa fie cercetata de CNSAS

Romania libera: “False prioritati ale CNSAS”

Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii a confirmat ca inainte de 1989 erau recrutati ca informatori si elevi. Acestia trebuiau sa dea informatii despre colegii de clasa, parinti si profesori. Alina Mungiu, presedinte al Societatii Academice din Romania, se indoieste insa de utilitatea cercetarii fostilor pionieri. “Asta este o tara cu o presa concentrata, in care un numar foarte mic de oameni au putere asupra presei. Deci, parerea mea este ca pana sa-i fi cercetat pe toti pustanii astia nascuti dupa 1970 si care au pozitii, de unii din ei nici nu am auzit, de pe lista domnului Roncea, mi se pare ca important era intai sa-i cercetam pe cei cinci, sase mari patroni din presa romaneasca, mai ales ca exista si multe alte motive sa-i banuim pe acestia de legaturi cu Securitatea, fiindca ei au putere asupra a ceea ce se scrie in presa, ei sunt cei care decid cine scrie si ce scrie finalmente. Nu fiecare scriitoras de ziar chiar formeaza opinii. Asta este o impresie foarte falsa care se degaja”, a afirmat ieri Alina Mungiu la BBC.

Joi, 20 Iulie 2006

Patapievici si Betia de cacofonii

Soc cu Boanchis.

Razvan Ioan Boanchis

In magistralul sau articol de ieri, publicat in “Evenimentul Zilei”, domnul H.R. Patapievici ne lamureste care-i treaba cu betia de cuvinte. Seful ICR pleaca de la studiul lui Maiorescu, din 1873, si ajunge la ziaristii si politicienii de azi. Interesant. Din pacate, stimabilul combate betia de cuvinte cu o betie de cacofonii. Scapa trei intr-un text care se parcurge in doua minute. Cam multe fata de pretentiile domniei sale, nu credeti? Acestea sint: “falsifica competenta”, “o stilistica care” si “depinde nu atit de culoarea politica, cit…”. Pe ultima nu o salveaza nici virgula. Probabil ca respectatul filozof era mursecat de ginduri menite sa “emuleze” (acest verb l-a folosit de doua ori in cinci rinduri – hopa, probleme si cu repetitiile!) natiunea, asa ca n-a mai dat atentie unor amanunte, precum “stilistica care”.

Continue reading

Radu Portocala despre “cazul Daianu”

“Cazul Daianu”, agentul electoral Andrei Plesu si boala societatii civile “curate”



SECURISTII BUNI AI PNL

“In Romania totul este posibil si nimic nu are consecinte”

Emil

Cioran

ÃŽn 1975, dl Daniel Dăianu a făcut o alegere nefericită: aceea de a deveni ofiÅ£er de Securitate. ÃŽn 2007, conducerea PNL a făcut la rîndu-i o alegere neferită: aceea de a-i oferi dlui Dăianu al doilea loc pe lista – greu pritocită… – pentru alegerile europene. Cîţiva observatori amintindu-i trecutul legat de sinistra instituÅ£ie, dl Dăianu s-a codit, dar conducerea PNL a declarat că acest trecut nu constituie o problemă pentru partid. E drept că dl Dăianu nu a fost un anchetator sîngeros, ci, după propria-i declaraÅ£ie (pe care nu o poate verifica nimeni), economist în cadrul DIE. Åži e la fel de adevărat că, de-a lungul anilor, PNL a reuÅŸit, tot fără probleme, să asimileze un număr necunoscut de foÅŸti colegi ai dlui Dăianu.

Subiectul fiind, totuşi, dezbătut dincolo de limitele răbdarii liberale, preşedintele PNL a retezat scurt criticile: “Propunem electoratului o formulă nouă de prezentare în Parlamentul European. Românii s-au săturat de politica arătării cu degetul. Trebuie să ne delimităm de trecut şi să privim înainte.”

Iată, deci, că PNL a ajuns să acrediteze mitul potrivit căruia securiştii pot fi împărţiţi în buni şi răi, mit pe care, pînă mai ieri, îl critica vehement. Însă căile Domnului sînt de nepătruns, şi vehemenţa îşi are limitele ei, mai ales în momentele de neinspiraţie sau de încordare politică. Aşadar, dl Dăianu a fost un securist bun. De ce? Pentru că nu a lucrat “decît” în DIE. Dar în DIE a lucrat şi Pleşiţă, care e un securist rău… Ce făcea dl Dăianu în DIE? Inocente analize economice, ni se spune. Cui însă îi foloseau aceste analize şi în ce scopuri? Activitatea DIE era îndreptată, se ştie, împotriva Occidentului, iar analizele economice erau esenţiale pentru buna desfăşurare a acestei activităţi. Cei care le redactau erau utili sistemului. Prin urmare, securişti buni încă de pe atunci.

Dl Dăianu ne informează că a demisionat din Securitate la 26 de ani, deci în 1978. Anul fugii lui Pacepa şi al destrămării reţelelor. Coincidenţă? Dincolo, însă, de această speculaţie, rămîne o întrebare: într-un sistem în care demisia era o practică puţin cunoscută şi aproape de loc acceptată, într-un sistem în care nici măcar din UTC nu se putea ieşi fără stigmate definitive, cum a putut dl Dăianu să demisioneze din Securitate şi să continuie, apoi, o carieră civilă normală?

“Românii s-au săturat de politica arătării cu degetul” ne informează preşedintele PNL. Ceea ce trebuie probabil interpretat ca un îndemn de fraternizare cu securiştii buni. Ar putea urma lăsarea în pace a securiştilor răi, desfiinţarea CNSAS şi reînchiderea arhivelor. Oricum, afirmaţia e fără rost, căci în România “politica arătării cu degetul” nu are nici un fel de consecinţe. Oare diplomaţia română nu e plină de foşti ofiţeri DIE? Toată lumea ştie, toată lumea arată cu degetul, dar nimic nu se schimbă. În afară de Pleşiţă, Enoiu şi încă vreo trei-patru, noua societate românească a fost silită să-i integreze pe foştii securişti, iar aceştia, încet-încet, se înstăpînesc peste România. La urma-urmei, de ce ne-am mai osteni să-i arătăm cu degetul? Ei sînt peste tot.

“Trebuie să ne delimităm de trecut şi să privim înainte” ne îndeamnă preşedintele PNL. Acum cîţiva ani, Ion Iliescu a enunţat o idee de aceeaşi natură, iar PNL s-a revoltat. În România, însă, revoltele sînt ca minunile: nu durează decît cîteva zile. Dar cei al cărui trecut e făcut din suferinţe (datorate securiştilor buni şi răi de-a valma, ca “braţ armat” al sistemului) n-au cum să se “delimiteze”, căci memoria nu se supune comenzilor politice. Şi culmea e că, dincolo de amabilităţi de circumstanţă, nici Occidentalii cu care va lucra dl Dăianu nu se pot delimita prea uşor de trecutul lui, pentru simplul motiv că acest trecut le era ostil. Cît despre privitul înainte, el este o formulă sterilă. Viitorul nu se poate construi prin nesocotirea memoriei şi abolirea trecutului.

Continue reading

Civic Media saluta schimbarea lui Cristian Parvulescu de la conducerea Pro Democratia

Asociatia Civic Media saluta schimbarile din cadrul conducerii Asociatiei Pro Democratia si adreseaza tuturor membrilor Cluburilor APD un mesaj de solidaritate colegiala.

In opinia Civic Media, inlocuirea lui Cristian Parvulescu de la sefia APD devenise o necesitate, mai ales dupa propunerea PNL de a candidata din partea Partidului guvernamental la alegerile pentru Parlamentul European.

Tinem sa amintim aici ca ACM, ca membra a Coalitiei pentru respectarea sentimentului religios, a primit mai multe semnale ale membrilor si coordonatorilor APD din tara revoltati de antrenarea Pro Democratia, fara acordul Cluburilor, in Campania pentru eliminarea icoanelor copiilor din scolile romanesti.

O minima consultare a Cluburilor din tara ar fi reliefat bunatatea crestineasca a majoritatii membrilor Pro Democratia, atrasi fara voia lor intr-o campanie nefireasca, initiata de un grup extremist de atei si anti-crestini.

Special pentru membri onesti ai Pro Democratia confirmam informatia care a stat la baza scandalului de la ultima reuniune a APD. Intradevar, sotia lui Cristian Parvulescu – cel care a si fost recompensat de seful PNL cu premiul “I.C. Bratianu” – Daniela Parvulescu, este angajata a Guvernului Romaniei inca din perioada Guvernarii Adrian Nastase. In prezent, Daniela Parvulescu, ocupa functia de Director in cadrul Cancelariei Primului Ministru, chiar la Directia de Relatii cu Mediul Asociativ, din cadrul Departamentului pentru Analiza si Planificare Politica. Din 2005 se ocupa de constituirea Colegiului pentru Consultarea Societatii Civile.
Continue reading

Cat merita Cartarescu

de Teodora Dumitru

Intr-o cronica a sa la „Orbitor. Aripa dreapta“, intitulata ingenios „Orbitorul (lui) Cartarescu“ („Romania libera“, 16 iulie 2007), Marius Chivu este atat de intimidat de postura sa de analist al orbitorului Cartarescu incat isi pierde controlul. Numai asa se explica plagiatul din Gheorghe Craciun, frazele explicit sustrase dintr-un dialog de acum cinci ani („Gheorghe Craciun in dialog cu Marius Chivu“, Revista „22“, nr. 50, 10 dec. – 16 dec 2002 ), pe care regretatul Gheorghe Craciun le compusese cu ocazia aparitiei volumului al doilea din „Orbitor“.
Continue reading

Mircea Mihaies: Basescu, un mafiot unsuros incompetent si cu o nesimitire de proportii tropicale


“Ilustrata superlativ de cazul Basescu, in care orgoliile mitocanesti, interesele de gasca, proasta crestere, incompetenta si nerusinarea isi dau gratios mana, viata politica de la noi pare, tot mai mult, o afacere intre mafioti. Clientelismul generalizat, teama pierderii privilegiilor (de la cele marunte la cele inimaginabil de mari), reflexele totalitare fac din Romania o tara in care normalitatea e tot mai mult exceptia, si nu regula”.

“As fi extrem de curios sa vad ce se intampla cu partidele care, in acest moment, au cazut la mijloc, intre aceste extreme, precum Partidul Democrat. E un partid nascut din scandal si care s-a ilustrat, in ultimii ani, exclusiv in aceasta directie. Chiar acum i se aduc lui Petre Roman acuzatii cum ca e un dictator absolut. Asa cum il percep eu, domnul Roman e mai degraba interesat sa-si atinga scopurile in perfecta liniste, miscand piesele in afara scenei. Or, oamenii pe care se sprijina, Basescu si Berceanu in primul rand, sunt mult mai rudimentari”.

“PD a fost de fiecare data eroul, daca nu chiar initiatorul crizelor din coalitie”.

“Sunt departe de a impartasi simpatia multora dintre gazetari fata de fostul capitan de vapor ajuns multiplu ministru. N-am apreciat niciodata umorul lui cam grosolan, smecheria unsuroasa a superiorului care se bate pe burta cu subordonatii. Nu cred nici in marile lui calitati manageriale, pentru simplul motiv ca prezenta in acelasi minister, in urma cu cinci ani, n-a depasit in consecinte trecerea gastei prin apa”.

“(…) E surprinzator ca dl. Constantinescu nu i-a inclus in lista invingatorilor sai si pe oamenii lui Roman. Nu stiu si n-am cum sa aflu in ce masura P.D.-ul corespunde portretului-robot al celor invocati de presedinte. Nu stiu, cu alte cuvinte, daca ei sunt securisti sau comunisti. Tot ce stiu e ca se comporta de parca ar apartine categoriilor aduse in discutie! Rapacitatea impinsa dincolo de orice limita, duritatea si badarania agresiva cu care isi apara privilegiile, functiile si fotoliile sunt de pura extractie comunista. Ele n-au de-a face cu democratia exact cum discursul pigmentat cu pilde marinaresti al d-lui Basescu n-are de-a face cu cultura!”

Cititi mai jos despre “nesimtirea de dimensiuni tropicale” a lui Basescu
Continue reading