de Teodora Dumitru
Intr-o cronica a sa la „Orbitor. Aripa dreapta“, intitulata ingenios „Orbitorul (lui) Cartarescu“ („Romania libera“, 16 iulie 2007), Marius Chivu este atat de intimidat de postura sa de analist al orbitorului Cartarescu incat isi pierde controlul. Numai asa se explica plagiatul din Gheorghe Craciun, frazele explicit sustrase dintr-un dialog de acum cinci ani („Gheorghe Craciun in dialog cu Marius Chivu“, Revista „22“, nr. 50, 10 dec. – 16 dec 2002 ), pe care regretatul Gheorghe Craciun le compusese cu ocazia aparitiei volumului al doilea din „Orbitor“.
„O alta calitate a lui – sustineam candva , cand Mircea Cartarescu abia se apucase de proza, in polemicile mele cu unii colegi de generatie care nu-l prea iubesc – vine din extraordinara lui disponibilitate lexicala. Orice i se poate imputa autorului, numai geniul lingvistic, nu. Dupa stiinta mea, la noi doar Arghezi a mai avut aceasta capacitate de a strabate toate zonele lexicale ale lumii in care traim“.
Din loialitate si fascinatie pentru Gheorghe Craciun, Marius Chivu sustine si el, idem si ad-litteram: „Daca in poezie exista Serban Foarta, Mircea Cartarescu este singurul prozator roman care are geniu lingvistic. De la Arghezi incoace, nici un alt scriitor n-a acoperit toate zonele lexicale ale lumii noastre.“ Ibidem: Craciun: „In Orbitor, performantele lingvistice, metaforice ale autorului sunt uluitoare. Am citit acest roman la modul homeopatic“ vs. Chivu: „roman dens care trebuie citit in doze homeopatice“.
N-as fi sesizat probabil aceste „transferuri“ de la x la y (nu detin arhiva revistei „22“ si nu mi-ar fi dat prin cap sa forez dupa dialogul cu Gheorghe Craciun), daca n-as fi citit intr-un numar recent din „Dilemateca“ un dosar despre acelasi Cartarescu, care prezenta si o caseta cu un citat (exact cel de sus) din dialogul de acum cinci ani dintre Craciun si Chivu. Chestiunea plagiatului si a lui Marius Chivu-plagiator imi e secundara in acest moment, ca si relaxarea dubioasa cu care respectivul, redactor la „Dilemateca“, a permis insertia in dosar a casetei cu citatul din care tocmai subtilizase material. Ceea ce ma preocupa este suficienta groasa a lui Marius Chivu, recenzentul de casa al lui Cartarescu, care n-a fost in stare sa execute – cu originalitate de suta la suta – nici macar un text modic (de 3 500 de semne) despre proza maestrului.
www.revistacultura.ro