APEL CATRE CURTEA CONSTITUTIONALA
In Declaratia publica din 27 martie 2007 ne-am exprimat profunda
tristete pe care
ne-o inspira spectacolul de pe arena politica a Romaniei si am lansat
un calduros
APEL catre intreaga noastra clasa conducatoare sa caute si sa gaseasca solutii
pentru depasirea impasurilor temperamentale si restaurarea luciditatii
responsabile. Am facut-o mai ales in numele celor peste patru milioane
de cetateni
pe care-i pastorim, preoti si mireni, cei care impreuna cu noi alcatuiesc
electoratul din opt judete transilvane. Nu am nutrit insa si iluzia ca alesii
poporului, prinsi in crancene lupte fratricide, mai au timp sa se
gandeasca si la
cei care i-au ales, si cu atat mai putin la Dumnezeu.
Din nefericire, temerile s’au adeverit, iar pastoritii nostri ne trimit tot mai
numeroase semnale ca e timpul sa intervenim din nou. 
O facem, dar
fara sa le si
promitem ca vom parasi echidistanta politica, asa cum suntem indemnati
in disperare
de cauza, pentru faptul ca ea este o hotarare a Sfantului Sinod care se cere
respectata in primul rand de membrii acestuia.
In ultima vreme statul roman a intrat intr’o criza fara precedent,
prin suspendarea
presedintelui. Nu e caderea noastra sa ne pronuntam asupra
constitutionalitatii si
legalitatii acestor demersuri. Putem intelege ca parlamentul a fost desemnat de
popor prin alegeri libere si ca avea autoritatea sa-l suspende pe
presedinte (chiar
cu ignorarea avizului negativ al Curtii Constitutionale), ca hotararea
lui trebuie
sa fie validata sau invalidata de un referendum si ca, in aceasta
problema, optiunea
electoratului reprezinta instanta suprema. Toate acestea tin de legalitate.
Iata insa ca parlamentul a adoptat o lege prin care isi confera dreptul de a
decide a-posteriori, adica dupa ce poporul se va pronunta prin
referendum, care va
fi soarta presedintelui suspendat. Or, aceasta inseamna abandonarea principiilor
democratice ale statului de drept si revenirea la practica bunului
plac, specifica
regimurilor totalitare. Aici nu mai poate fi vorba de legalitate sau
ilegalitate, ci
de imoralitate politica.
In fata unui astfel de fenomen, pastorii spirituali ai poporului au
obligatia – cu
atat mai mult in conditii de libertate – de a se face auziti in viata publica a
cetatii, dupa modelele biblice ale unui Ilie Tesviteanul, Ioan Botezatorul sau
Iisus Nazarineanul, cei care au preconizat si instituit vocatia profetica a
Bisericii. Ca urmare, e datoria noastra morala de a lua atitudine si de a-i
adresa Curtii Constitutionale indemnul de a-si asuma, ferm si fara echivoc,
competenta suprema de a identifica parghiile constitutionale care sa
faca posibila
solutionarea morala a actualei crize politice.
SINODUL MITROPOLIEI CLUJULUI, ALBEI, CRISANEI SI MARAMURESULUI
Mitropolitul Bartolomeu al Clujului, Arhiepiscopul Andrei al Alba
Iuliei, Episcopii
Sofroniu al Oradiei si Justininan al Maramuresului, Episcopii vicari
Irineu, Vasile,
Petroniu si Iustin.
SINODUL MITROPOLITAN
Nr.15 / 2 mai 2007
