Atât istoria Bisericii Catolice dar, mai ales, istoria Bisericii Ortodoxe Române, s-au aflat şi în atenţia unor istorici dinafara Bisericii, aşa cum s-a întâmplat în cazul Raportului Comisiei prezidenţiale. Multe informaţii au fost distorsionate şi neconforme realităţii; de aceea, noi apreciem intenţia Bisericii Ortodoxe Române de a-şi scrie propria istorie din anii comunismului, apelând la proprii săi specialişti, giraţi de istorici de prestigiu şi de specialişti în istoria comunismului în România. Este firesc, totodată, ca punctul de vedere al Bisericilor să fie cunoscut de către cei care se ocupă de această perioadă grea din istoria noastră, a tuturor, iar Biserica trebuie să-şi facă cunoscut punctul de vedere în ceea ce priveşte propria sa istorie.
Modurile în care Biserica a fost atacată în ultimii ani sunt diverse, inclusiv prin atacuri la adresa patrimoniului cultural arhitectural, şi chiar a memoriei Bisericii, prin răstălmăcirea biografiilor unor martiri.

Comentarii intense, uneori pozitive, de cele mai multe ori negative, au fost generate după Discursul rostit în Parlament de preşedintele ţării , ca urmare a prezentării Raportului final al unei Comisii prezidenţiale pentru analiza Dictaturii comuniste din România . Practic un raport de condamnare a unui sistem totalitar din România.
Trebuie să menţionăm de la început faptul că semnatarul acestor rânduri face parte dintre cei care, chiar prin acte şi gesturi publice, au criticat comunismul şi l-au condamnat şi înainte de 1989. Prin urmare această intervenţie nu este un fapt de conjunctură. Nu prea se cunoaşte pe unde erau unii dintre cei care cu aplomb, pe bani publici, şi-au exprimat fel de fel de păreri şi opinii asupra acestei perioade.