Acest grupuleÅ£ de un grotesc homeric câştigă de o bună bucată de vreme toate topurile, fie că sunt literare, jurnalistice, filosofice. Cred că ÅŸi dacă s-ar organiza un top al moaÅŸelor comunale, pe primele trei locuri s-ar afla tot aceÅŸti irozi de GăeÅŸti, care nu sunt nici scriitori, nici filosofi, nici… Ei sunt de găsit mai ales în spaÅ£iul literaturii de frontieră, autori de marginalii, de prefeÅ£e sau postfeÅ£e. S-au jucat “filosofic” cu stricăciunea fibrei spirituale a românilor ÅŸi aÅŸa au câştigat sufragiile. MulÅ£i ÅŸi-au construit biografii de luptători în ilegalitatea anticomunistă din România, dar ani de zile ÅŸi-au făcut studiile în străinătate, au luat cu devotament toate premiile de la UTC până la Academie, s-au bucurat de toate stipendiile comuniste. Åži acum dau lecÅ£ii, fac apeluri către toate ipostazele nemerniciei, erijându-se în arhanghelii purităţii ÅŸi justiÅ£iei morale. Această lăcomie a incontinentei lor prezenÅ£e perpetue ÅŸi agresive ar putea fi numită foarte bine cu o sintagmă aflată chiar în doctrina lor, “impostura de anvergură”. Apoi, e de mirare că aceÅŸti ocupanÅ£i ai primelor locuri în mai toate topurile imaginate de agresivitatea propagandistică a falselor ierarhii vârâte cu de-a sila pe gâtul ÅŸi în mintea telespectatorilor ÅŸi cititorilor jurnalelor comerciale nu s-au întrebat până acum ei singuri cum e posibil ca un filosof, un cărturar, un creator autentic să poată sta mai tot timpul, nu în schimnicia bibliotecii sau a camerei de lucru, ci pe toate ecranele tv, pentru a-ÅŸi cuceri locul întâi în bătălia concurenÅ£ei cu reclama cacofonică “Berea e frate cu românul”.
Rechizitoriul lui Sararu
Reply