de Mihai Pelin

O lovitura mai dura decat cea incasata de Gabriel Liiceanu din partea ziarului Ziua, era greu de imaginat. La datoriile acestuia fata de Ministerul Finantelor ne-am referit si noi, mai demult, stupefiati fiind de faptul ca omul mintea asemeni unui birjar, cum ca situatia lui financiara ar fi curata ca lacrima.

A facut-o nu numai intr-un interviu acordat revistei Observator cultural, ci si in alte ocazii. Interesant este faptul ca directoarea editurii Humanitas minte si azi, acuzand nu stiu ce confuzii din site-ul celor de la Finante, despre care s-a dovedit, totusi, ca nu incape nicio alta interpretare. Cu alte cuvinte, ne invartim intr-un mediu de mincinosi intrat intr-un stadiu clinic, care nu se mai vindeca decat daca se trateaza din punct de vedere medical.

Insa cercetarile ziarului Ziua au mers mai adanc, dezvaluind niste dedesubturi de toata splendoarea. Suspecte se probeaza a fi tirajele raportate de editura in speta. La fel, relatiile Institutului Cultural Roman cu Grupul de Dialog Social. Sau cum a adaugat Gabriel Liiceanu editurii sale diverse apendice, toate datoare la stat si inventate exclusiv pentru a dispersa datoriile generale ale patronului. Cum au fost create aceste apendice e o alta poveste, Gabriel Liiceanu etaland niste smecherii carora nu e usor sa le dai de capat. In sfarsit, merita toata atentia felul in care Gabriel Liiceanu si-a insusit editura Humanitas prin frauda, cu concursul amicului sau Andrei Plesu, la data aceea ministru al culturii.

In ultimul timp, o multime de lichele a sarit in apararea filosofului fara opera filosofica, acuzandu-i pe cei ce l-au aratat cu degetul de incultura si reavointa. Ce vor mai spune acum, cand nu mai este nimic de spus? Intr-adevar, la noua serie de rafale care a tintit in reputatia inventata a lui Gabriel Liiceanu, nu se poate raspunde. Nu mai este vorba aici de divergente ideologice, si nici despre cine stie ce principii labile, este vorba de bani, nu-i asa? Si banii se numara, iar rezultatul numaratorii lor nu mai poate fi contestat. Ce vor spune Horia Roman Patapievici sau Berdros Horasangian, cand nimic nu este de contestat? Poate vor ataca pe alte directii, spre a distrage atentia de la Gabriel Liiceanu, cum au facut-o atunci cand s-au repezit impotriva lui Dinu Sararu. Din nefericire pentru ei, nici aici nu e loc pentru contestatii. Cat timp a fost director acolo, Teatrul National a jucat cu casa inchisa, iar recentul succes al filmului Ticalosii, scris dupa un scenariu de Dinu Sararu, dovedeste ca autorul lui sta cu cateva clase deasupra acestei gasti neproductive, reprezentata de Andrei Plesu sau Gabriel Liiceanu.Nu stim insa ce poate spune si ce poate gandi in aceste momente persoana demitizata, chiar Gabriel Liiceanu. Va incerca din nou sa traga de sfori si sa obtina o noua perioada de gratie, prin bunavointa interventiilor lui Traian Basescu? Ca va incerca este limpede, insa nu stim daca va si reusi. Matrozul a intrat intr-o faza acuta a luptei impotriva coruptiei si probabil nu-i mai da mana s-o faca pe salvatorul unui corupt. Atunci, ce ar mai ramane la dispozitie? Eventual, declararea unui faliment ar fi mai cinstita decat alte solutii si spalarea pe maini de o sursa de bani profitabila. Insa si intr-un asemenea caz, Liiceanu va trebui sa justifice sumele datorate in contul impozitelor la stat si nu-i va fi prea usor sa declare transant: domnilor, le-am papat. Alta solutie ar fi sa vanda editura falita cu datorii cu tot si chiar se aude prin targ ca incearca sa bata palma in acest sens cu Sorin Ovidiu Vantu. Speram sa aiba succes.

Oricum, din toata aceasta afacere nu numai el se arata a fi vulnerat, ci intreaga societate civila, in numele careia s-a agitat atatia ani buni. Sa fie o coincidenta ca exact in aceste momente Guvernul scoate la licitatie sediul Grupului de Dialog Social? Credem ca nu. Probabil s-a saturat si o parte din guvernanti sa tot caute in coarne acestei structuri parazite, de care li s-a facut lehamite tuturor.

Pentru ca asupra guvernantilor se rasfrang pretentiile abuzive ale asa-zisei societati civile, despre care constatam ca a intrat in degringolada. Inca doua-trei branciuri si societatea civila va iesi fara glorie din ring, dupa care se va asterne in societate o liniste de bun augur.

Creatia lui Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu va apare ca stransa de gat tocmai de cei ce au inventat-o. Pentru ca o justitie imanenta exista si mai devreme sau mai tarziu isi spune cuvantul.

Cronica Romana

19.03.2007