Si Ion Iliescu ii da peste bot fostului sau pupil

Dezbateri ale Institutului Revolutiei Romane din Decembrie 1989

Institutul Revolutiei Romane din Decembrie 1989 a organizat pe 27 martie, la Parlament, prima dezbatere din lungul sir pe care institutia intentioneaza sa le sustina in toata tara. La masa rotunda au fost invitati revolutionari, istorici, oameni politici pentru a dezbate revolutia si raportul privind incriminarea comunismului – Raportul Tismaneanu -, prezentat in fata Parlamentului in decembrie 2006. Totodata, Mihai Pelin ii gaseste si boala lui Tismaneanu: onanism ideologic.


Reporter: Diana Surdu – Raportul Comisiei prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste din Romania, celebrul Raport Tismaneanu, a fost aspru criticat la dezbaterile Institutului Revolutiei Romane din Decembrie 1989. Fostul presedinte Ion Iliescu i-a definit pe cei care au redactat acest raport:

Ion Iliescu: Revolutia romana a fost manifestarea cea mai radicala a ridicarii poporului impotriva dictaturii – si vin niste scribalai din acestia sa dea ei lectii celor care si-au asumat si riscuri, si raspunderi.

Reporter: Spiritele s-au incins cand a luat cuvantul viceamiralul Stefan Dinu, care a facut precizari privind ipoteza unei diversiuni straine si a unor forte externe, care au declansat evenimentele din decembrie 1989.

Stefan Dinu: Noi ne-am lovit, evident, foarte mult de problemele terorismului si ale diversiunii, in zilele lui decembrie 1989. Daca comparam evidentele de la punctele de trecere de frontiera, intrarile cetatenilor straini in Romania, vom constata cu surprindere, la Uniunea Sovietica descoperim ca au intrat in Romania in decembrie 1989 peste 56 de mii de turisti, cu 45% mai mult decat in decembrie anul precedent. Nu o sa spunem ca toti acestia erau dintre cei care urmau sa indeplineasca misiuni pe teritoriul noastru, dar erau cu 25 de mii mai multi.

Reporter: Referitor la lipsurile Raportului Tismaneanu s-a vorbit si despre ignorarea programului politic al revolutiei, exprimat prin comunicatul FSN din 22 decembrie 1989, si calificarea Proclamatiei de la Timisoara, din 11 martie 1990, drept adevarata carta a revolutiei din decembrie 1989. O definitie dura a Raportului Tismaneanu a venit si din partea senatorului PSD Razvan Theodorescu.

Razvan Theodorescu: Este un raport al frustrarii, un document al frustrarii, sa ne intelegem, care porneste de la un frustrat, care, insa, spre onoarea lui, a recunoscut ca nu are nici o legatura cu revolutia, este Traian Basescu, Traian Basescu care spre cinstea lui a spus ‘eu nu pot vorbi despre revolutie, pentru ca eu am vazut-o la televizor’.

Reporter: Dezbaterea a fost organizata de Institutul Revolutiei Romane, condus de un colegiu national compuns din 25 de persoane, printre care se afla si prof. univ. dr. Ion Scurtu.

Dupa RADIO ROMANIA ACTUALITATI (27 martie, ora 22:41) – Emisiunea “24 de ore” – Realizator: Nicu Popescu – RADOR

Opinii in contrasens

Onanism ideologic

de Mihai Pelin

Nu e deloc rau ca Ion Iliescu si Adrian Nastase au sarit la bataie impotriva facaturii lui Vladimir Tismaneanu de punere la zid a regimului communist romanesc. Mult ne-a mirat ca aceasta iesire la rampa a intarziat pana azi, afirmandu-se poate prea tarziu. Cuvantul greilor din Partidul Social Democrat putea lamuri numeroase necunoscute sau aproximativ intuite si acum e posibil sa intreprindem o analiza temeinica a celor detaliate in forma polemica. Si nici nu putem condamna faptul ca inainte de a parasi Romania, Vladimir Tismaneanu scria altceva decat scrie acum. In functie de conjuncturile pe care le traverseaza si a reevaluarilor interioare, omul se mai poate schimba, asta numindu-se evolutie. Si uneori chiar involutie. Insa ceea ce ne uimeste la acest individ de o fudulie agresiva si rara este prestatia lui intelectuala total anemica, lamentabila din toate punctele de vedere, careia nu-I sputem gasi nici o scuza. In meseria lui, daca se poate numi meserie, Vladimir Tismaneanu nu este decat un manipulator ordinar de constiinte dezorientate si face figura trista a unui onanist ideologic.

Ceea ce ar trebui el sa stie, este ca noi nu am trait in alta tara, ca sa nu stim cum se derula existenta sub comunism. Or, el nu sta de vorba decat cu prostii din America adoptiva, care habar nu au pe ce lume se afla si nu vor sti niciodata cu ce se confrunta fostele tari socialiste din estul european. Vladimir Tismaneanu e mai mult decat un “scribalau”, cum isi inchipuie Ion Iliescu, e un nimeni, un zero barat si aceasta nulitate a fost luata in brate de societatea noastra civila, de manopera lui a fost ea sedusa pana la lacrimi. Afirmatia ratatului politolog cum ca Ion Iliescu ar fi cuprins de panica e fantezie curata. Care panica? Politologul o fi sanatos la minte? Apoi, credinta sa ca fostul presedinte al tarii si al PSD nu ar fi dispus la dialog si discutie asupra subiectului in discutie e ceva ce tine de normalitate. In conceptia lui Tismaneanu, a discuta despre comunism inseamna a adopta integral punctul lui de vedere, fara nici o abatere. Si atunci despre ce discutie ar mai putea sa fie vorba?

Sa luam in consideratie si un alt aspect al dilemei. Daca Ion Iliescu nu ar fi inzestrat cu toate pacatele care i se arunca in spate, ar fi raportul lui Vladimir Tismaneanu mai pregnant stiintific, mai elevat?

Pe de alta parte, iata ca faimosul disident Ionel Cana, elogiat cum nu se mai poate de societatea civila, considera ca raportul in speta “are un singur loc – la cosul de gunoi”. Sa se afle si el in eroare? Un alt disident luat in brate de societatea civila, Victor Frunza nutreste aproximativ aceleasi opinii. Profesorul Andrei Gabor, de la Facultatea de Teologie, crede ca avem de-a face cu “o mare minciuna”. Fara valoare este apreciata facatura lui Tismaneanu si de catre profesorul Dinu Giurescu, impreuna cu un alt istoric de marca, de talia lui Gheorghe Buzatu. Atunci, de partea cui sa fie dreptatea? De partea unor dezabuzati de la Cotidianul, dedati unui partizanat jenant prin meschinaria lui?

Tocmai acest partizanat le anuleaza conditia de oameni liberi. Liberi de prejudecati si de solidaritati paguboase, pe care societatea civila le taraste dupa ea legate strans de picior. De aici decurge si duplicitatea acesteia, una fiind comportamentul ei fata de Ionel Cana si altceva atitudinea aceleiasi fata de cei ce nu-l agreaza pe Vladimir Tismaneanu. Cu toate ca si unul, si altii s-au supus aceluiasi ideal. Mai devreme sau mai tarziu, o asemenea contabilitate dubla se va razbuna si vom asista la disolutia structurilor care guverneaza aceasta duplicitate. Incat nu ne mai ramane decat sa ne intrebam: merita sa-ti falsifici viata pentru nimic? Ciar daca nu merita, constatam ca exista oameni care isi joaca destinul la o ruleta fara ponturi castigatoare si in jurul careia nu gesteaza nici macar un dram de noroc. Cum spunea cineva, nu toti cei care pleaca la Monte Carlo ajung sa se imbogateasca din doua sau trei tururi ale rotii norocului. Pentru asta mai trebuie ceva. Si acel ceva nu se gaseste pe toate drumurile, e ceva cu care nu se vine de acasa.

Dar ce am mai avea de vorbit cu niste oameni care nu inteleg mai nimic nici din ceea ce li se intampla lor si din ceea ce se intampla altora? Sa fiti sanatosi, prieteni, dormiti in pace! Pentru ca nu ai din ce sa te trezesti, daca nu tragic un pui de pui de somn sanatos si reconfortant.

Cronica Romana

4.04.2007

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.