de Mihai Pelin

Se pare ca respingerea candidaturii lui Adrian Cioroianu la sefia Ministerului de Externe nu are numai cauze politice, ci si de alta natura. Intr-o discutie intamplatoare, neprovocata de cineva, un deputat ni s-a spovedit, privind grijuluiu in dreapta si-n stanga, ca sa nu fie auzit si de altii: „Domnilor, n-am sa-l votez, pentru ca fudulia lui imi provoaca greata.”

Intr-adevar, cand il vezi participand la diferite talk-showuri, te izbeste aroganta lui Adrian Cioroianu, felul in care isi lasa capul pe spate si isi ridica maxilarele in vant, privindu-i pe interlocutorii sai de la o altitudine infinita.
In plan politic, respingerea amintita are mai multe ratiuni. In primul rand, flerul la oameni al lui Traian Basescu este recunoscut ca atare in toate mediile si este adevarat ca nu se poate deprinde profesia de diplomat acolo unde esti dator s-o exerciti. Apoi mai sunt si relatiile tulburi dintre presedinte si primul ministru, in care Adrian Cioroianu isi cauta un loc, fiind mai apropiat de Tariceanu decat de Basescu. Pentru ca nu mai e vorba despre un liberal cu numele, cum a fost cazul lui Razvan Mihai Ungureanu, pe care Presedintia l-a folosit drept instrument privilegiat. Candidatul de azi are alta stofa.

Neimplinirile veritabile ale lui Adrian Cioroianu vin din alte directii. Personajul nu dispune de o opera in masura sa-i justifice aroganta. Cele cateva tiluri pe care le etaleaza in curricumul vitae au in vedere niste generalitati nesustinute de o substanta reala a vreunui efort concentrat de cercetare. Este si greu. Daca toata ziua buna ti-o o pierzi la Bruxelles si in Parlament, cand sa te mai duci la arhive ca sa te dedici profesiei de istoric, de care faci caz? Noaptea? De altfel, lipsa de opera constituita sau macar subtirica e simptomatica pentru asa-zisa societate civila din care face parte si el – e membru al faimosului grup 22 –, obisnuita sa expuna pretentii exorbitante bazate pe mai nimic. N-am inteles prea bine cu cine voia sa se puna bine Adrian Cioroianu, cand l-a tratat cum l-a tratat pe maresalul Ion Antonescu intr-o emisiune televizata. Cu adevarul istoric? Este greu de crezut.

Imi amintesc de un talk-show la care impreuna cu poetul Petru Romosan am fost invitat de Gabriela Vranceanu-Firea. Adrian Cioroianu arborase alura lui cunoscuta, cu capul lasat pe spate, cu maxilarele ridicate in vant si privindu-ne de la inaltime, ca si cum am fi fost niste nimeni. Eram acolo ca sa discutam, intre altele, si despre smecheriile prin care Andrei Plesu isi sustine popularitatea de mucava, dar partenerul nostru la acele discutii a sarit ca ars in favoarea filosofului fara opera filosofica, ca si cum acesta ar fi fost frate cu tac-su, sau oricum parca ar fi venit din acelasi neam. Am suportat, ce era sa facem, sa ne zgariem unii pe altii pe ochi cum se zgarie chiorii?, si ne-am jurat sa evitam compania lui Adrian Cioroianu atunci cand discutam despre asemenea teme. Si chiar atunci cand discutam orice, se intelege. Pana astazi, inca nu ne-am certat cu nimeni la televizor. Ca ne-am bucurat de linistea necesara unei discutii civilizate la o alta intalnire moderata de Gabriela Vranceanu-Firea, peste numai o saptamana. Modul acesta de a nu-l lasa pe interlocutor sa vorbeasca, taindu-i vorba ori de cate ori se iveste ocazia, nu e o practica potrivita in diplomatie. In aceasta profesie nu se dau lectii si un ministru de Externe nu-si poate permite sa trateze alt ministru de Externe de sus. Asa ca Traian Basescu, dupa opinia noastra, nu a luat in consideratie numai lipsa de experienta a lui Cioroianu, ci si lipsa lui de masura si tact. Pur si simplu, stilul acesta de comportament prea putin controlat poate sa duca la catastrofe politica externa a Romaniei, incat riscam sa ne putem in bete cu toti partenerii nostri din Uniunea Europeana.

Fireste, Traian Basescu nu a expus pe fata aceste obiectii speciale fata de candidatul propus de Partidul National Liberal, in speta fata de Tariceanu, dar e vorba de ceva de inteles de oricine si care poate fi intuit de oricine, cu minime eforturi mentale. Ne-am gandit multa vreme la viteza cu care Adrian Cioroianu a sarit in apararea lui Andrei Plesu. Ii era dator, fiind al doilea personaj, dupa Razvan Mihai Ungureanu, pe care asa-zisa societate civila ar fi reusit sa-l impinga intr-o functie din cele mai importante. Nu a tinut figura. De data aceasta, Traian Basescu nu a mai fost sensibil la consiliile cu care a fost si mai e coplesit.

Cronica Romana

26.03.2007