Pe 8 septembrie, de Sfanta Maria Mica, cum se numeste in popor sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului, s-au implinit zece ani de la moartea Parintelui Constantin Voicescu, unul din marii duhovnici ai Romaniei, ucis intr-un accident de masina ramas neelucidat, dupa ce tocmai savarsise slujba de pomenire pentru detinutele anticomuniste inchise si decedate in lagarul de femei de la Mislea.
Dumnezeu sa-l aiba de-a dreapta Sa!
Fostii detinuti politic si luptatori in rezistenta anticomunista se vor intalni si azi la inchisoarea de la Mislea, judetul Prahova, incepand cu ora 9.30, pentru a-si aduce aminte de jertfa celor cazuti pentru credinta lor, in frunte cu Parintele Voicescu.
Fost detinut politic, Constantin Voicescu s-a indreptat spre Teologie dupa ce s-a eliberat din inchisoare. Intr-una din predicile sale, povesteste din calvarul inchisorii:
Comunismul – trebuie sa stiti acest lucru, iubitii mei – a vrut chiar distrugerea sufletului nostru romanesc, distrugerea credintei. Credinta noastra Ortodoxa, acesta a fost inamicul public numarul unu al comunismului. Dar n-au reusit, iubitii mei, pentru ca pe Hristos nu poate sa-L invinsa nimeni. Toti cati au fost prin inchisori au rezistat, iar daca n-au rezistat, atunci au murit cu gandul ca “Hristos care s-a salasluit in noi prin taina Sfantului Botez este mai puternic decat cel ce se afla in lume”. Iar cei mai multi din cati au fost acolo, in inchisori, L-au avut pe Hristos.
Cred ca ar fi foarte nimerit, iubitii mei, sa stiti ce-au gandit oamenii aflati acolo, in mijlocul suferintei. Tocmai de aceea, iata, am sa va retin atentia asupra unui fapt. Undeva, intr-o inchisoare comunista, a trait si a patimit una din cele mai frumoase figuri, un om despre care am certitudinea ca va fi canonizat. E vorba de Valeriu Gafencu. A murit la Targu Ocna. Un tanar cu sufletul de crin, pe care, din pricina puritatii sale, iti era rusine sa-l privesti in lumina ochilor. Nu mai era decat piele si os, plin de boala si de tuberculoza, dar ochii lui erau luminosi numai zambet. A plecat dintre noi luandu-si “la revedere”, zambind, si iata cum multe poezii si multe cantece au ramas sa-i tina locul.
Printre altele a alcatuit un Crez, pe care iata, il descoperim intr-o carte aparuta in strainatate – dar noi cunosteam lucrurile astea – in care se spune asa:
“Din iubirea lui Dumnezeu si a aproapelui rezulta cele sapte nazuinte formulate de detinutii politici romani: Nazuim spre Inviere. Luptam pentru implinirea imparatiei lui Dumnezeu pe pamant. Vrem sa aducem neamurile la biserica pentru a le impaca cu Dumnezeu. Vrem sa creem o scoala de inalta cultura si educatie crestina, care sa canalizeze toate energiile creatoare omenesti”.
V.R./ZIUA
Parintele Voicescu despre viata in inchisoare si Patrafirul ascuns