REMEMBER: Un editorial publicat miercuri, 28 februarie 2007, de ziarul ATAC, a fost eliminat peste noapte de pe site-ul cotidianului, www.atac-online.ro, ca si numele autorului, din caseta redactionala, unde acesta aparea in calitatea sa de Redactor sef adjunct. Cititi articolul sau de opinie ca si analiza despre De ce, Cum si Cine ii uneste pe mogulii politico-financiari in razboiul lor pentru controlul media.

Ziarul “Atac”, pagina 2 din 28 ianuarie 2007

CURAT MURDAR – Hienele presei si stapanii menajeriei

Scriu cu oarecare regret despre ceea ce am fi putut scrie in viitor. Este un conditional implicit la mijloc. Se intampla lucruri. Se trag sfori. Nu stiu daca vom mai avea ocazia sa scriem ce aveam de scris, asa ca profit de ocazie pentru a face o scurta trecere in revista.

Deci, pentru inceput, de incalzire, urma sa povestim despre cum un numar de patroni si securisti au inspirat puternic aerul tare al stepelor rusesti, au batut palma cu colegi din partea aia si au pus de un conglomerat piramidal, un Consiliu Economic care il va avea la centru pe Patriciu si, in jur, alti basbuzuci care comprima intre coapsele lor fleoscaite cam doua treimi din PIB.

Piramida asta are la baza si sindicalisti, si „societate civila“ (din aceea umflata eolian), si domni, si doamne din diverse structuri mai mult sau mai putin conspirate. Aparatu’ asta ar urma sa controleze politica economica a Romaniei, sa „consulte“ Guvernul, sa explice „factorilor responsabili“ ce privatizari sunt bune si cui se cuvin aceste bunataturi, si multe alte chestii din astea economice
plicticoase.

„Dimineata la ora 9, zicea mai de
demult Patriciu, inainte de formarea
actualului Guvern, il voi chema la mine
acasa pe Tariceanu, la o cafea, sa vorbim despre cum merg
treburile tarii“. Parca vedem cu ochii mintii scena: Patriciu,
rascracarat pe marginea unui canapele, la mosie, sorbind din
cafeluta, in timp ce Tariceanu, in genunchi pe o pernuta, ia
notite… mda. Delicios. Mergem cu ochii mintii mai departisor
si-l vedem pe Sorin strigand la Sorinache. Este o alta mosie. La
porti si prin curte se afla ciumeti cu mitraliere UZI si Scorpion
sub haine. Un catel cu doua rotite fixate in dreptul picioarelor din
spate alearga bezmetic prin curte. A suferit un accident si
Stapanul il ingrijeste, milos, deoarece are si domnia sa
probleme la picioarele din spate. O caprioara domesticita se
apropie de Sorinache, pe la spate, si-i aplica o limba pe ceafa.
Tot felul de panarame se afla in audienta la Mogul. Unii stau cu
orele, altii intra in fata. Nu toata lumea are sansa sa fie tizul
Stapanului. Nici nu e usor sa ajungi in fata. Daca nu ai macar un
dosar penal la baza sau macar perspectiva unui jaf la scara
nationala, sansele de a linge condurii Stapanului sunt mici de
tot. De undeva din spatele gradinii scoboara Radu dintr-un
Jeepan luat in leasing de la o firma eoliana. „Radule, zice
barosanu’, zi-i lu’ fii-tu sa-mi faca o icoana cu Sfantu Gheorghe,
ala de pe coperta «Gardianului», fa-l pe Gheo sa semene cu
mine, pune-i si trabuc, si baston, si
picteaza-l pe Traian ca pe un balaur
incolacit la picioarele mele, invinetit de
loviturile mele de baston. Ba, m-ai
inteles? {i ai grija la reteaua
informativa din presa sa nu-mi mai
caraie careva in front ca ma k.c pe ei
de gaozari – m-ai auzit?“.

Sorinache tresare – si el a fost
candva un simplu gaozar de presa.
Avea si el boala pe securisti, de pe
vremea cand se scuturase de numele
conspirativ, „Deleanu“… Pe vremuri,
impreuna, fugaream securisti din
casele conspirative si din sediile de
unde se executau ascultari ilegale.

Acum, Sorinache se intalneste cu
patronii altor publicatii si le varsa poloniu in ceasca. Ca cu Vantu
mai usor, ca cu Patriciu ar fi frumos sa fie lasat in pace, ca poate
nu e bine sa se tot scrie despre lovitura de stat pe care o
pregatesc mogulasii astia de Voiculescu, Patriciu, Vantu si altii
ca ei, ca poate vine PSD-ul la putere, ca poate Basescu pica, si
alte parascovenii d’astea.

Parca il vad pe Nasu’, cu fata lui sucara, cum le tot toarna
poloniu in cafea convivilor sai, in timp ce arunca priviri furise pe
sub ochelari. Nasu’ stie de toate (s-a antrenat la antitero al
DSS), da’ nu prea le are cu fizica. Poloniul lasa urme si duce
exact la sursa producatoare. Moscova. Pana la injumatatire, nu
mai e mult.

GEORGE RONCEA

***

CITITI MAI JOS despre starea jalnica a libertatii presei si de expresie in Romania.

In anii post-1989, valize cu bani nu au circulat numai dinspre companii si servicii secrete straine spre oficiali ai Romaniei, ci si dinspre guverne democratice spre organizatii ale societatii civile insarcinate, chipurile, cu intarirea democratiei prin intermediul presei. Rezultatul dupa 17 ani? Media cartelizata de astazi. Zecile de milioane de dolari aruncate in fundurile dintre doua-trei luntri ale unor pretinsi reprezentanti ai societatii civile, doar pentru a constata dupa 17 declinul libertatii presei si a democratiei in Romania, demonstreaza cu prisosinta eroarea strategica a celor care au investit aiurea banii contribuabililor occidentali in lideri de opinie mincinosi, in loc sa sprijine o miscare de tineret curata, dupa cum solicita de ani de zile Vladimir Bukovski. Florian Goldstein (MAKE) reuseste, in doar doua materiale de exceptie in spatiul media arid sau prea abundent in saliva de pe malul Dambovitei, sa sintetizeze stadiul critic si natura mediului in care se zbat jurnalistii romani liberi sau aflati in lesa grupurilor de interese straine de Romania. (Civic Media)

Trei moguli ai presei spera intr-un “biletel”

Dan Voiculescu are un motiv foarte concret ca sa-l urasca: Basescu s-a
declarat partizanul constituirii Bursei pentru energie, dorind ca,
astfel, sa elimine societatile-capusa care intermediaza energia intre
producator si societatile comerciale eligibile. Dan Voiculescu este
proprietarul unei societati care intermediaza energie. Societatea se
numeste Grivco.

Dinu Patriciu are si el un motiv foarte concret ca sa-l urasca pe
Basescu: el il percepe pe presedinte ca fiind la originea necazurilor
sale din justitie in cazul “Rompetrol”. Se prea poate ca asta sa fie si
adevarul (desi speculatia cu actiunile Rompetrol din anul 2004, manevra
acuzata de manipulare, nu reprezinta decat decizia proprie a lui Dinu
Patriciu si trebuie sa si-o asume).

Sorin Ovidiu Vintu nu stiu ce motiv foarte concret are ca sa-l urasca pe
Basescu, pentru ca afacerile si le deruleaza sub un val de obscuritate.
Vintu nu este un model de transparenta, dar asta nu inseamna ca n-ar
avea si el un motiv foarte concret. Ce altceva ar fi de presupus cand,
dupa ce s-a pupat pe gingii cu Basescu in studiourile “Realitatea TV”,
ii sare la gat brusc declarand ca il detesta?!
Toti trei il urasc. In mod normal ei isi doresc sa il doboare pe Basescu
de pe dealul Cotrocenilor. Si daca o vor, atunci isi folosesc instrumentele pentru asta.

Ce instrumente au ei?

Dan Voiculescu, Dinu Patriciu si Sorin Ovidiu Vintu sunt, toti trei,
proprietari de trusturi media: televiziuni importante, radiouri si presa
scrisa importanta.

Dan Voiculescu (fiicele lui) detine trustul “Intact” cu posturile de televiziune Antena 1 si Antena 3 si ziarul “Jurnalul National”, ca sa nu
pomenim decat de organele media care se ocupa cu politica.

Dinu Patriciu detine ziarul “Adevarul” si a detinut ziarul “Ziua”, cu al
carui director – Sorin Rosca Stanescu – a ramas in relatii apropiate,
chiar daca nu-i mai este partener in ziar (sunt, amandoi, implicati in
cazul “Rompetrol”).

Apropo, Sorin Rosca Stanescu are si el motive sa il
urasca pe Basescu, simtindu-se tradat in prietenia care i-a legat.

Sorin Ovidiu Vintu detine pe langa “Realitatea TV”, un maldar de
televiziuni si radiouri mai marunte, adaugand la ele si ziarul
“Cotidianul” printre altele.

Cand aduni presa aflata in proprietatea celor trei, iti rezulta o felie
groasa din cascavalul presei românesti. O baterie mediatica enorma, a
carei canonada, daca este bine coordonata, poate sa fie ucigas?a, fara a
mai socoti conexiunile directe ale acestor imperii in restul presei.
Coordonarea este, insa, esentiala. Caci o singura voce nu poate avea
efectul de antrenare si reverberare in intreaga opinie publica.

Tunarii si tunurile, puscasii si pustile, aviatorii si avioanele nu sunt
decat instrumente pentru generali. Fara generalii care sa coordoneze
armatele pe o strategie, degeaba ai trupe antrenate.

Presa detinuta de Voiculescu, Patriciu si Vintu are un general comun?

Pana de curand, raspunsul ar fi fost categoric negativ – cei trei au
avut mereu interese diferite, daca nu chiar divergente, ori rivale. Dar,
acum, au in comun ca il urasc pe Traian Basescu. Si de aceea, a devenit
probabil sa accepte un general comun pentru armatele lor din presa.
Surpriza este ca nu un general, ci un intreg stat major a sosit din
strainatate sub conducerea lui Arthur J. Finkelstein – strateg politic
care a lucrat pentru Ronald Reagan si Richard Nixon si pentru doi
premieri israelieni.

Conform ziarului “România Libera” de sambata, Finkelstein este, de
cateva saptamani, consilierul de comunicare al PNL si al presedintelui
sau, Calin Popescu Tariceanu (care premier, stim cu toti ce motive are
sa-l urasca pe Basescu).

Dar, conform “Romaniei Libere”, din “statul major” pe probleme de
comunicare si imagine al premierului Tariceanu, mai fac parte (de data
recenta): fostii strategi ai campaniei electorale pentru Adrian Nastase
si PSD – cuplul Tal Silberstein si Octavian Andronic (apropo, si Adrian
Nastase are motive foarte concrete sa-l urasca pe Traian Basescu); un
alt specialist american in domeniul imaginii – Gil Birger – completeaza
echipa angajata de PNL.

Poate ca aici ar fi nimerit sa ne intrebam cine finanteaza angajarea
echipei de strategi ai PNL si sa raspundem ca exista o inalta
probabilitate ca banii sa vina de la Patriciu, cel suspectat ca ar fi,
de o buna perioada, adevaratul sef al PNL, sponsor electoral al PSD si
partizan declarat al Aliantei PNL-PSD. Si, apropo, PSD are motive
concrete sa il urasca pe Basescu.

Deci, PNL are, acum, un stat major pe probleme de imagine.
Rezultatul?

Premierul Tariceanu nu mai sta sac de box pentru antrenamentele
presedintelui Basescu, ci il altoieste si el cum poate.

Functioneaza, oare, statul major al imaginii PNL drept general al
diviziilor mass-media aflate in solda lui Voiculescu, Patriciu si Vintu?

Categoric, da.

Pentru asta nu este nevoie de vreun contract intre cei trei.

Haideti sa examinam cum s-a nascut scandalul cu care intreaga mass-media
(inclusiv televiziunea public?) s-a ocupat intens, incepand de vineri –
scandalul “biletelului cu numarul doi” al lui B?sescu.

In aceeasi zi de vineri, doua ziare publica articole incriminand o
rezolutie a presedintelui Basescu, asternuta pe un memoriu al unei firme
care se plangea ca nu a primit de la CFR niste bani (110 miliarde de lei
vechi) la care sustinea ca avea dreptul.

Rezolutia incriminata ca reprezentand trafic de influenta “D-l ministru
Dobre. Rog analizati si rezolvare legala”.

Cele doua ziare care, in mod curios, publica acelasi subiect in aceeasi
zi, sunt “Adevarul” lui Patriciu si “Ziua” (din sfera si a lui Patriciu
si a lui Vintu, sub conducerea lui Sorin Rosca Stanescu).

In seara de vineri, Antena 3 a lui Voiculescu si Realitatea TV a lui
Vintu dezbat pe toate fetele cazul noului “biletel”.

Sambata intreaga presa scrisa este plina cu “biletelul” si de atunci
subiectul a intrat pe agenda opiniei publice, astfel ca interventia
neutrala a televiziunii publice in caz nu face decât sa consacre tema.
Era nevoie de vreun contract intre Patriciu, Voiculescu si Vintu pentru
ca sa-si coordoneze armatele mediatice in subiectul “biletelului”?

Nu.

A avut loc, totusi, coordonarea?

Da.

Pe ce se bazeaza acest raspuns categoric afirmativ?

Pe materia subiectului, pe insusi textul rezolutiei inscrise de
presedintele Basescu: “D-l Dobre. Rog analizati si rezolvare legala”.
Orice ai face, oricum ai da-o la intors, omul zice acolo ceea ce este
normal – analizeaza si rezolv-o legal.

Ca poti spune ca rezolutia prezidentiala pe un caz economic (ceea ce
n-ar fi de competenta presedintelui) este semn pentru ministrul PD Dobre
de la Transporturi sa-i dea banii firmei care se plange ca-i neplatita,
este pura speculatie.

Tot asa, ca patronul firmei – Dumitru Bucsaru – ar fi conectat la
Basescu prin deja celebra Elena Udrea, este, din nou, o speculatie.
Speculativ, textul rezolutiei poate fi interpretat pe dos, in favoarea
presedintelui: ca, adica, n-ar fi fost deloc de acord sa-i faca o
favoare lui Bucsaru, ci, dimpotriva, ii cere ministrului Dobre sa-i
aplice masurile legale.

Speculativ, rezolutia poate fi interpretata in ambele sensuri. Textul
rezolutiei nu dovedeste nimic.

La fel s-a petrecut si in cazul primului “biletel” al lui Basescu, cand
adresandu-se vicepremierului Seres de atunci, ii cerea ca, in cazul
Alro, sa dispuna “masuri in conformitate cu interesele Guvernului, iar
daca este posibil si cu interesele Economiei Nationale”.

Ce tevatura au facut atunci Dan Voiclescu si Antena 3!

Restul presei a cuplat si ea la subiect, dar in trepte, nu atat de
automat ca acum (strategii PNL nu erau inca angajati, iar credibilitatea
lui Dan Voiculescu s-a evaporat complet de cand a reiesit ca ar fi
securist, in urma deconspirarii reclamate de Basescu).

Nimeni n-a spus-o la momentul acela: rezolutia lui Basescu pe memoriul
“Alro” avea, mai degraba, intelesul ca dezaproba solicitarea “Alro”, iar
nu ca intervine in favoarea sa.

In realitate, “Alro” nu solicita energie mai ieftina, pentru ca n-avea
de ce – dispunea oricum de dreptul legal si comercial la energie mai
ieftina.

Nu, “Alro” solicita o optiune strategica care sa-i permita sa intre in
structura de proprietate a Centralei Nucleare de la Cernavoda.
Si cum Basescu a dat puternice semne (nechibzuite, spun unii), ca se
opune imixtiunii rusilor in articulatiile strategice ale economiei
romanesti, si cum Basescu ii percepe pe proprietarii de la “Alro” ca
fiind rusi (desi compania lor se afiseaza ca americana)…,atunci Basescu
a refuzat sa dea curs solicitarii unei optiuni strategice si a remis-o
ministrului de resort.

Rezolutia lui este ironica: “in conformitate cu interesele Guvernului si
daca este posibil si cu interesele Economiei Nationale”. Adica, tu,
Seres, esti la Partidul Conservator al lui Voiculescu, care reprezinta
“solutia imorala”, asa ca fa-ti slujba de la Guvern si daca poti, desi
nu te cred capabil, fa-ti slujba si fata de tara.

Este evident ca ironia asta este la nivel de cârciuma, iar nu de Cabinet
prezidential.

Dar de aici, pana sa incepi sa numerotezi “biletelul unu” si “biletelul
doi” isi trebuie multa determinare.

Determinare pe care o au cele trei felii ale presei romanesti –
Voiculescu, Patriciu si Vintu – aflate, acum, sub coordonarea statului
major PNL.

Cele doua “biletele” nu dovedesc nimic in privinta coruptiei
presedintelui. Sunt cel mult dubioase (si asta cu larga indulgenta
pentru logica celor care le acuza).

Si daca sunt cel mult dubioase, atunci de ce li se aloca atata
importanta incat focalizeaza opinia publica cu atata intensitate?
Explicatia, desi lunga, tocmai am dat-o. Cazurile de manipulare
mediatica necesita explicatii migaloase si lungi.
Scuze.

Asteptati-va la manipulari mult mai complicate.

MAKE (Florian Goldstein)

Articol publicat luni, 19 februarie, in cotidianul BURSA

***

Libertatea presei? Priviti in alta parte!

Indoit din sale, Diogene isi spala varza la fintina, cind, pe acolo, trecu
Platon urmat de alaiul de aristocrati care il admirau.
“Vezi, Diogene”, spuse Platon cu voce rasunatoare, “daca nu ti-a placut sa te inchini celor treizeci [n.n. – regimul aristocratic al acelui moment], acum esti obligat sa-ti speli singur varza”.

Cind hohotele de ris se potolira, se auzi vocea lui Diogene care, in tot acest timp, aplecat, continuase sa-si spele varza: “Vezi, Platon, daca nu ti-a placut sa-ti speli singur varza, atunci ai fost obligat sa te inchini celor treizeci”.

Achizitia grupului de presa “Catavencu” de catre Sorin Ovidiu Vintu furnizeaza trei aspecte interesante.

Primul: lui Vintu ii intra in proprietate ziarul regretatului Ion Ratiu,
taranistul cu papion care a fondat “Cotidianul”, ziar aflat in pachetul de
publicatii “vintut”. Ratiu era suficient de bogat ca sa nu-i fi placut asta.
Dinspre mormintul lui, se vede trist.

Al doilea: libertatea presei si monitorizarea ei au fost sustinute, pina acum, in organizarea unor oameni din “Academia Catavencu”. Cuplati la “Centrul pentru Jurnalism Independent” si (mi se pare) si la niste fonduri europene, ziaristii de la “Catavencu” s-au opus “Clubului Roman de Presa” (CRP) pe care l-au considerat o asociatie patronala a presei manipulatorii.

Precizez ca opinia lor a fost mereu eronata, intrucit CRP a functionat ca
asociatie in care puterea de decizie o aveau directorii de presa, iar nu
patronii (sectiunea patronatului din CRP isi supunea propunerile aprobarii Consiliului de Onoare, din care faceau parte, in majoritate, directorii de presa).

Prin urmare, CRP a avut rolul unui instrument de presiune asupra patronatului presei, in favoarea directorilor ei, dincolo de orice reguli ale Clubului (se vede asta fie si din felul cum Cristian Tudor Popescu si-a mentinut presedintia Clubului la momentul demisiei de la “Adevarul”).

Deci, daca va fi avut vreun rol manipulatoriu, CRP l-a jucat bivalent, atit in presa prin directorii ei, fiecare la locul sau de munca, cit si ca structura asociativa in raport cu patronii presei, spre propriul beneficiu.
O subtilitate care nu a fost accesibila luptatorilor pentru libertatea presei de la “Catavencu” si “Centrul pentru Jurnalism Independent”.

Ei s-au straduit, taraneste, sa constituie o “platforma democratica” a presei, o “conventie nationala” a organelor de presa (in general, locale), ca alternativa la Clubul Roman de Presa, fara sa-i inteleaga jocul de influenta, desi influenta a fost cea pe care i-au pizmuit-o. Initiativa nu mai importanta ca un fis prelung.

“Cotidianul” de ieri publica un articol semnat de unul dintre redactorii-sefi adjuncti ai sai, in care acesta se da de ceasul mortii ca lucreaza pentru Vintu.

Din punct de vedere freudian, articolul este foarte bun.

Autorul refuleaza o jena morala pe care o traieste intreaga redactie.
Si are talent la scris.
Felicitari!

Articolul atinge doua tinte:

a) incearca rezistenta la libertatea presei a lui Vintu si (desi prevede
textual ca permisiunea publicarii reprezinta un soi de perversiune
demonstrativa a libertatii) se dovedeste ca Vintu nu il cenzureaza;

b) facindu-si publica jena, inlesneste ziaristilor de la “Cotidianul” sa
“scoata capul in lume”, cu atit mai mult cu cit articolul merita felicitari
(pentru curaj, pentru talent etc.)

Autorul simte, insa, ca daca va fi rezolvat ceva prin acest articol, atunci
este doar de conjunctura, iar nu problema, insasi. In opinia sa (cu care, partial, sint de acord) este necesara o actiune practica pentru recuperarea libertatii presei, anume un sindicat de breasla puternic.
Solutia sa este, insa, incompleta.

Confuzia dintre CRP si patronatul presei il face sa nu mentioneze ca tot atit de necesara, pentru asigurarea libertatii presei este si o puternica asociatie a patronatului presei, cu care sa fie negociate regulile de joc din mass-media.

Si, apropo, nimeni nu distinge intre “libertatea ziaristului” si “libertatea
presei”, ci toata lumea le pune intr-o singura oala. Dar ele, chiar daca se leaga, sint chestii complet diferite: libertatea ziaristului este sa scrie ce crede, in timp ce libertatea presei sta in nesupunere – sa nu fie supusa discriminarilor (fiscale, de audit, de tiparire, de difuzare, de media-plan).

De aceea, libertatea presei este, mai degraba, o problema a patronatului presei si mai putin a ziaristilor (patronatul de la UGIR este si nereprezentativ si nici nu pare sa-si inteleaga rolul).

Aceasta confuzie explica, de altfel, de ce luptatorii pentru liberatea presei au respins in bloc propunerea de program pentru recuperarea libertatii presei pe care le-a facut-o PSD (in octombrie 2004), si care, printr-o imprejurare irepetabila, fusese perfect conceput. O oportunitate pe care n-au inteles-o.

Caci, in definitiv, ziaristii de la “Cotidianul” se dau de ceasul mortii
pentru o cerinta marunta – sa nu li se amestece Vintu in ciorba. Dar Vintu chiar poate sa le acorde asta si le-o demonstreaza inca din prima zi, necenzurindu-le articolele prin care il ataca.

De altfel, intre “mogulii” presei, Vintu pare sa fie cel mai “principial” si o dovedeste cu postul de televiziune “Realitatea TV” care pare sa fie cel mai putin cenzurat dintre canalele TV. Imi imaginez ca Vintu le spune ziaristilor “Mon cher, ai aici lista oamenilor pe care n-ai voie sa-i ataci, in rest faci ce vrei”.

Ceea ce, sa o recunoastem, este un foarte mare progres in libertatea ziaristului, fata de ceea ce se petrece in celelalte trusturi de presa.

In schimb celelalte probleme – discriminari de fiscalitate, audit,
advertising, tiparire, distributie -, pe astea nici Vintu cit o fi el de bogat
(si oare cit o fi el de bogat, in realitate ?!) nu le poate rezolva. El, doar,
se poate plia pe partea beneficiarilor discriminarilor, iar presa lui nu poate fi victima mai putin decit presa altor “moguli”. Nu ei decid. Ei se descurca.

Uneori, al naibii de bine. Ce sa-i faci?, prestari servicii!.
Sistemul nu este al lui Vintu. Sistemul este de stat. Iar Alianta de la putere n-a facut nimic sa-l schimbe, dupa cum nici ziaristii si nici patronii de presa n-au cerut-o. Ei, de fapt, nu exista.

In sfirsit, al treilea aspect interesant relevat de achizitia grupului
“Catavencu” este impresia ca industria media s-a inchis in patru imparatii
-Dan Voiculescu, Ronald Lauder (Adrian Sirbu), Michael Ringier si Sorin Ovidiu Vintu.

Este de amintit in ocazie ca Dan Voiculescu s-a umplut de ridicol ieri cind, intr-o conferinta de presa, a anuntat ca se retrage din actionariatul imperiului sau media, transferindu-le proprietatea fiicelor sale. O manevra care se vrea simetrica lui Vintu, ca proba ca el nu se baga la manipulari.

Nici nu mai stii ce sa preferi – fariseismul unuia sau cinismul celuilalt.
Dar, situatia este de fapt, mai veche si a devenit acum, doar mai evidenta si intarita de raporturile de proprietate. In realitate, directorii de presa se aliasera dupa interese inca de dinaintea oricarei concentrari.

Expresia celebra a lui Iliescu – “o anumita parte a presei” – recunostea oficial situatia concertarii din mass-media. De pilda, Cristian Tudor Popescu si cu Horia Alexandrescu l-au adus pe Adrian Sirbu in “Clubul Roman de Presa” si l-au facut “membru fondator”, impotriva oricaror prevederi statutare.

Si asta se intimpla pe cind Cristian Tudor Popescu nu era angajatul lui Sirbu. Cred ca, acum, este improbabil sa mai revina cu emisiunea lui “Cap si pajura”, la “Realitatea TV” a lui Vintu. Dar, poate il convinge pe Hurezeanu sa vina “Acasa”.

Impartirea mass-media in patru mari teritorii este un progres, caci are darul sa mai elimine (intr-o masura) din neclaritatea aliantelor informale, incheiate la nivelul directorilor de presa. Macar acum stim ca avem doua mari trusturi care nu vor decit bani – a lui Lauder si al lui Ringier – si de aceea ne timpesc in presa de divertisment hibrida cu pretentia de informare.

Stim ca Voiculescu vrea influenta politica si banuim ca si Vintu o vrea. Si dupa cum primii doi, ca sa faca bani, nu se dau in laturi de la jocuri politice, tot asa, ceilalti doi tintesc politica pentru jocuri financiare.
Libertatea presei? Priviti in alta parte. Noi ne spalam varza singuri.

MAKE (Florian Goldstein), 01 iun 2006

—

Grupul de presa BURSA

www.bursa.ro

Grupul de presa BURSA, fondat in 1990, editeaza cotidianul BURSA
si revistele specializate Bursa Constructiilor, Bursa IT,
Anul Financiar, Bursa -Cadouri de Craciun si Societati Listate.

Ziarul BURSA este cenzurat prin Justitie

Despre anumite companii PRO-

HIBIT ii este ziarului BURSA sa publice informatii