Memoriu pentru eliminarea reminescentelor marxiste din Invatamantul Romanesc

La initiativa profesorilor de Religie din judetul Valcea si in spiritul Condamnarii regimului comunist de catre presedintele Romaniei, Traian Basescu, remitem Ministerului Educatie si Cercetarii si Parlamentului Romaniei urmatorul Memoriu privind eliminarea reminescentelor marxist-comuniste din Invatamantul Romanesc. Este un Apel la care s-au raliat imediat Federatia Educatiei Nationale, Asociatia Provita Media, Asociatia pentru Cultura si Educatie Sfantul Daniil Sihastrul, Asociatia Crestin-Ortodoxa Pro-vita pentru nascuri si nenascuti, filiala Bucuresti, Asociatia Studentilor Crestin Ortodocsi din Romania, ProComunitate – Centrul pentru Studii si Dezvoltare Comunitara, Seniorii Ligii Studentilor. Asteptam alte sustineri la adresa office@civicmedia.ro pentru a le transmite in continuare Minsterului Educatiei si Cercetarii si Comisiilor de resort din Parlamentul Romaniei.

Domnului Ministru al Educaţiei şi Cercetării,

Instaurarea regimului comunist în ţara noastră a determinat subordonarea învăţământului concepţiei marxiste referitoare la materie şi la evoluţia societăţii. Reforma învăţământului din 1948 a însemnat eliminarea religiei dintre disciplinele de învăţământ, educaţia religioasă urmând să fie realizată exclusiv în cadrul lăcaşului de cult.


Astăzi, majoritatea elevilor manifestă o atitudine pozitivă faţă de disciplina Religie. Nu poate fi ignorat faptul că societatea în care trăim, caracterizată de o criză a valorilor, determină uneori în rândul adolescenţilor un nivel scăzut al aspiraţiilor culturale, o modificare semnificativă în alegerea modelelor de viaţă, obscenitatea limbajului, toate acestea având implicaţii multiple în formarea lor viitoare. Una din cauzele acestei realităţi este şi faptul că învăţământul actual este hipercognitivat, iar formarea personalităţii morale rămâne, adesea, o finalitate urmărită doar în plan teoretic. (Monica Opriş, Dorin Opriş, Muşata Bocoş, Cercetarea pedagogică în domeniul educaţiei religioase, Aba Iulia, Edit. Reîntregirea, 2004, pp. 26-27)

Adolescenţa reprezintă o perioadă delicată, dacă nu chiar dificilă, în privinţa educaţiei religioase. […] În perioada adolescenţei are loc o schimbare radicală faţă de copilărie. Apar tot acum unele forme de interiorizare, de raţionalizare. Acum tânărul îşi pune întrebări legate de rostul vieţii, de menirea lui; apar întrebările legate de existenţă, de existenţa lui Dumnezeu, de nemurire; în acelaşi timp tânărul ia hotărâri esenţiale pentru viaţă. Tot în perioada adolescenţei tânărul îşi formează o responsabilitate socială. Dar societatea poate să-l dezamăgească, ceea atrage după sine apatia, stări de angoasă, disconfortul psihic. Dintotdeauna angoasa a însoţit existenţa umană, totuşi, la început de secol XXI constatăm că ea se manifestă sub forme multiple, cum ar fi incertitudinile economice şi politice, lipsa reperelor etice, întrebări cu privire la viitor.
Cultura modernă a deplasat sfera intereselor tânărului de azi de la Dumnezeu şi credinţă la raţiunea autonomă şi ştiinţă. Adesea, tinerii sunt inundaţi cu teorii agnostice şi materialiste, ei pleacă de la orele de curs cu convingerea că adevărul este relativ, iar virtuţile sunt imposibile sau nefolositoare. Toate acestea îi influenţează să proclame o relativitate a valorilor. Fără să ne dăm seama, de multe ori educaţia pentru valoare se transformă în educaţie pentru libertinaj.

Perioada adolescenţei este o perioadă hotărâtoare în centrarea persoanei spre credinţa religioasă. M. Dubesse observă că „acum e momentul când de obicei se pierde, se câştigă sau se capătă credinţa. Dumnezeu, încetând de a mai fi o reflectare a imaginii părinteşti, întruchipează atunci valoarea supremă în care se contopesc toate celelalte.” (Etapele educaţiei, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981, 107).

Tinerii care sunt lipsiţi de educaţia moral-religioasă gândesc unilateral şi îşi creează anumite structuri mentale stereotipale, din care ies foarte greu, uneori aceste deprinderi îi urmăresc toată viaţa. Educaţia religioasă ar putea atenua din unilateralitatea deplasării spre raţionalitatea sau pragmatismele excesive; experienţa religioasă îl face pe elev să înţeleagă şi să acţioneze mai conştient în societate, îl invită la reflecţie; educaţia religioasă presupune prezenţa dimensiunii transcendentale în viaţa şi faptele de zi cu zi, pentru a transforma societatea într-o comunitate de oameni care să trăiască în comuniune şi înţelegere unii cu alţii.

Există unele persoane din sistemul educaţional, precum şi din unele cercuri politice, care au reţineri în legătură cu educaţia religioasă din liceu, din diferite motive, cum ar fi: libertatea de gândire şi acţiune a tinerilor, curricula foarte încărcată etc. Apreciem că nu o oră de religie săptămânală încarcă programa elevilor, ci mai degrabă distribuirea şi repartizarea discutabilă a altor discipline în cadrul ariilor curriculare.

Elevii nu refuză misiunea Bisericii în ÅŸcoli, ci o prezintă ca pe o necesitate. ÃŽn perioada adolescenÅ£ei (anii de liceu), tinerii trec prin unele crize spirituale ÅŸi existenÅ£iale, care pot avea repercusiuni grave atât asupra individului, cât ÅŸi a societăţii. Ei trăiesc o dramă ÅŸi în acest moment ei au nevoie de răspunsurile religiei care îi încurajează ÅŸi îi motivează în viaţă. Nu trebuie lăsaÅ£i în braÅ£ele pornografiei, curviei, violenÅ£ei, drogurilor, alcoolismului etc. EducaÅ£ia are o nevoie imperioasă de credinţă, ca de un element de bază al oricărei acÅ£iuni didactice. Dacă adolescenÅ£ii zilelor noastre sunt mai iresponsabili ÅŸi mai superficiali decât tinerii anilor ’30 sau ai anilor ’70, aceasta ne conduce la ideea că ÅŸi societatea noastră, în ansamblul ei, este mai iresponsabilă ÅŸi mai superficială.

Concluzionăm prin a spune că educaţia religioasă în perioada adolescenţei are implicaţii psihopedagogice, sociale şi ecclesiologice. Aceasta ne ajută la identificarea şi delimitarea conţinutului educaţiei religioase care se pretează la perioada adolescenţei. (Vasile Timiş, Misiunea Bisericii şi educaţia. Atitudini. Convergenţe. Perspective, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2004, pp. 44-58)

Proiectul de lege actual al învăţământului preuniverstar elimină disciplina Religie din ciclul superior liceal. Este începutul unui pas înapoi pentru educaţia românească şi pentru viitorul tinerei generaţii.

Nu vedem motivul acestei omisiuni de vreme ce importanţa predării Religiei contribuie la toate finalităţile educative enunţate în acelaşi proiect de lege la articolele 3, 4: identitatea naţională (art. 3,1); comunicare, gândire, apartenenţă, capacitate de adaptare la situaţii variate, motivaţie pentru participarea la viaţa social-politică în vederea coeziunii sociale; formarea unui set de valori individuale şi sociale de comportament pentru integrare rapidă în viaţa socială (art. 4). Pe deasupra ştiinţele educaţiei printre care şi Psihopedagogia sprijină şi evidenţiază rolul esenţial al religiei în educaţia adolescenţilor. Faptul că învăţământul din acest ciclu este neobligatoriu nu trebuie să afecteze structura sau locul disciplinei Religie din aria curriculară.

Prof. dr. Părăuşeanu Cătălin-Constantin

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.