“CNSAS ar fi trebuit desfiinÅ£at ieri. Este o instituÅ£ie care îmi aminteÅŸte de funcÅ£ionarii de la primărie care nu fac nimic altceva decât să ÅŸtampileze certificate de bună purtare, fără niciun fel de informaÅ£ie”, a mai afirmat, tranÅŸant, Turcu.

Liviu Turcu a dat ÅŸi verdicte, în legătura cu spijinul pe care îl acordă preÅŸedintele, respectiv premierul, JustiÅ£iei. ÃŽn ceea ce îl priveÅŸte pe Băsescu, în opinia lui Turcu intenÅ£ia acestuia “este nobilă, execuÅ£ia este proastă. ÃŽntâmpină greutăţi de o facutră, care sabotează intenÅ£ia”. ÃŽn legătură cu Tăriceanu, Liviu Turcu se îndoieÅŸte de intenÅ£iile reale ale acestuia.

In ce priveste opozitia, Mircea Geoana – fiul generalului Geoana de la Inspectoratul Apararii Civile a RSR -, nu poate reprezenta interese americane in tara sau oriunde altundeva in lume, chiar daca ar pretinde acest lucru, a lasat de inteles dr Liviu Turcu, la emisiunea lui Robert Turcescu 100%, de la Realitatea TV.

„Mugur Ciuvică are dreptate”, a mai spus Liviu Turcu, luni seara, la o oră de vârf, în legătură cu acuzele de cola­borare cu Securitatea ex­ternă aduse de Mugur Ciu­vică lui Theo­dor Stolojan, fost sustinator infocat de-al lui Ion Iliescu. Invitat la emisiunea lui Robert Turcescu, fostul spion Liviu Turcu a fost rugat să răspundă la o întrebare delicată: a avut sau nu a avut legătură cu Securitatea Theodor Stolojan, actualmente un fel de om de încredere al lui Traian Băsescu?

Mai precis, Robert Turcescu a întrebat: “Este (n.r. – Stolojan) candidat la alegerile europarlamentare. Nu figurează pe lista CoaliÅ£iei pentru un Parlament Curat. Vine însă Mugur Ciuvică ÅŸi spune: «Theodor Stolojan, ÅŸeful DirecÅ£iei Valutare în Ministerul de FinanÅ£e înainte de 1989, putea să scape de colaborarea cu Securitatea în poziÅ£ia pe care a avut-o?»”. Liviu Turcu a răspuns laconic: “Dacă mai avem un singur minut, răspunsul este: «Mugur Ciuvică are dreptate. Punct». Restul este “no comment”.

Surse: Realitatea TV, Adevarul / 22.10.2007

VIDEO – Liviu Turcu despre CNSAS

Cititi mai jos in 6 puncte cine este si ce vrea Liviu Turcu cu propriile sale cuvinte, intr-un comentariu oferit presei din respect pentru opinia publica romaneasca, in urma unui atac comandat

Un drept la replica din 2006 la un atac semnat Dan Pavel

Nu am obiceiul de a raspunde la atacurile imunde, de genul celor publicate de Dan Pavel. Daca fac acum o exceptie este pentru simplul fapt ca doresc ca toti cititorii de buna-credinta ai cotidianului”Ziua” sa nu cada prada unei capcane în care respectivul nici macar nu s-a mai obosit sa utilizeze medota dezinformarii gri (adica amestecînd adevarul cu minciuna), trecînd direct la dezinformarea neagra. Adica 100% bazata pe calomnii ce nu au nici o legatura cu realitatea.”Materialul de serviciu” comandat de stapînii lui din zona politico-oligarhica stipuleaza urmatoarele aberatii:

1) Ca nu as fi fost cadru didactic universitar. Cea mai simpla investigatie onesta ar conduce la urmatoarea realitate: între 1970 si luna octombrie 1975 am fost succesiv cercetator stiintific la Institutul de Studii si Cercetari pentru Prognoza si asistent universitar la Universitatea Bucuresti si Conservatorul Ciprian Porumbescu. În acest timp am condus diferite teme de cercetare stiintifica, colective de studenti în cercetari sociologice de teren, am sustinut examenele de doctorat la Universitatea Bucuresti si am publicat studii în Revista de Filosofie, Revista de Sociologie, Analele Universitatii Bucuresti etc.

2) Ca”defectarea” mea ar fi dubioasa, atentie, deoarece în luna octombrie 1990 Tribunalul Suprem, ca urmare a recursului procurorului general, a dat decizia de completa reabilitare si punerea mea în drepturile civile si politice. Totul a fost posibil, afirma Dan Pavel, întrucît la putere se aflau Ion Iliescu si, atentie, fosta Securitate. Asta spre deosebire de cazurile generalului I.M. Pacepa si Mircea Raceanu, care au fost reabilitati mult mai tîrziu. Silogism fals de la un capat la altul. Cu luni înainte, fapt dovedit la nivelul autoritatilor americane, fosta Securitate actiona intens pentru a-mi închide definitiv gura, mai ales dupa lungul interviu dat postului de radio”Vocea Americii” si difuzat zile de-a rîndul în timpul desfasurarii ultimului Congres al PCR. Conform logicii elementare, Securitatea, ramînînd, potrivit lui Dan Pavel, un pilon de baza al regimului lui Ion Iliescu, nu ar fi existat nici un motiv pentru a-si fi schimbat atitudinea cu 180 de grade, protejînd un”defector” ce a lovit destul de tare fostul regim. Explicatia e, de fapt, mult mai simpla: în toamna lui 1990, celor în cauza înca le era neclara propria soarta, asa ca, mai în necunostinta de cauza, mai din teama, nu s-au amestecat în recursul procurorului general si în procesul desfasurat la Tribunalul Suprem. ÃŽn aceeasi logica însa, se pune întrebarea de ce s-ar fi opus activistul Dan Pavel, ca promotor al valorilor democratiei occidentale, unui atare recurs, cot la cot cu sustinatorii fostului regim? Raspunsul este simplu: pentru aceleasi motive pentru care îl ataca azi pe Liviu Turcu, la ordin, ca orice mercenar disciplinat al condeiului.

3) O alta acuzatie este ca interventia mea în viata publica a tarii ar fi avut drept efect faptul ca”publicatiile si televiziunile au cazut în plasa dezinformarii”, clar orchestrata de fosta Securitate, întrucît”pretentia de a contribui la reforma morala a clasei politice autohtone a fost “acoperirea” pentru operatiunea de a infecta si mai tare atmosfera politica”. Aici minciunile lui Dan Pavel ating apogeul. Ca fostul condamnat la moarte se face frate de cruce cu fostii sai inamici nu este de ajuns, dar faptul ca îndrazneste public sa testeze, în vazul tuturor, atît în tara, cît si pe plan international distanta dintre vorba si fapta vîrfurilor puterii si clasei politice, asta da, este prea mult.

Silogismul meu a fost public si cît se poate de simplu: s-a lansat cu tam-tam mediatic initiativa “reformei morale” a clasei politice ca preambul la intrarea României în Uniunea Europeana. O actiune sanctionata legal de Hotarîrea CSAT de a se ordona trecerea integrala a arhivelor fostului DSS în patrimoniul CNSAS. Am declarat ca daca nu vrem sa asistam la o noua farsa, CNSAS trebuie sa primeasca documente, informatii si dosare din diverse arhive ale fostelor stucturi ale Securitatii. Si pentru a nu ramîne la nivelul generalitatilor, am dat ilustrativ o mostra, adica o scurta lista în care am afirmat ca se gaseste o întreaga varietate de tipuri de legaturi cu Securitatea. Lista nu era un scop în sine, ci doar un mijloc de a ajuta CNSAS sa dovedeasca faptul ca a iesit din statutul de marioneta sau de tigru de hîrtie. O ocazie, de asemenea, de a obliga o parte din vîrfurile clasei politice cu trecut compromis sa lase locul altora tocmai cu ocazia intrarii în”casa democratiilor europene”. Ca atare, nu eu am deschis cutia Pandorei.

Simtind primejdia, cei vizati (deci, nu numai cei de pe lista) au mutat urgent centrul de greutate al dezbaterii publice de la testul reformei morale, via CNSAS, la o campanie de discreditare menita sa puna serios sub semnul întrebarii propria-mi credibilitate. Pentru ca stiau bine ca am dreptate. Vocile rationale, cu competenta în domeniul muncii de informatii, au fost repede coplesite de corul denigratorilor, dar intensitatea zgomotului de fond nu a înselat opinia publica, adica pe oamenii de buna-credinta. Ca si cei speriati de consecintele interventiei mele, si Dan Pavel, el însusi cu un trecut nu tocmai limpede, si-a rezervat repede rolul de”solist”, ce-i drept, oarecum întîrziat în executarea ariei calomniei.

4) Pe aceeasi linie a minciunilor se înscrie si afirmatia insidioasa (deci, cu tenta de a da o lovitura de gratie de tip ideologic) ca seful PRM, domnul Corneliu Vadim Tudor, senator si vicepresedinte al Senatului României, ar fi fost singurul care ar fi confirmat veridicitatea listei date de mine. Total fals. Si complet compromitator la adresa a tot ceea ce va mai afirma de acum înainte pe orice tema Dan Pavel, întrucît prin afirmatia facuta a încalcat reguli elementare de deontologie. Domnul Corneliu Vadim Tudor nu a fost singurul. Au fost mult mai multe persoane competente, atît în ale muncii de informatii, cît si din partea societatii civile, care au confirmat afirmatiile sau au înteles corect sensul interventiei mele. Enumar doar pe cîtiva dintre acestia, începînd cu fostul sef al SIE, fostul consilier prezidential pentru probleme de Securitate, actualul senator, domnul Ioan Talpes; secretarul executiv al PD, seful Garzii pentru Protectia Mediului, domnul Silvian Ionescu, cunoscutul dizident si director al Revistei Pentru Drepturile Omului, editorialist al cotidianului”Ziua”, domnul Gabriel Andreescu, directorul fundatiei Civic Media si sef al Departamentului pentru Politica Externa al cotidianului”Ziua”, domnul Victor Roncea, istoricul, cercetatorul stiintific si publicistul Mihai Pelin si lista poate continua. Cît priveste afirmatiile presedintelui PRM, Corneliu Vadim Tudor,”editorialistul de serviciu” Dan Pavel trebuie sa accepte consecintele naturale a ceea ce a tot acuzat de ani de zile: conducerea PRM, care se bucura de sprijinul activ al unei parti importante a cadrelor de conducere din fostul DSS, stie ce vorbeste, iar atunci, în cazul listei, asta este cel mai important.

Din nefericire pentru Dan Pavel, aceasta situatie contradictorie îl califica definitiv drept un oportunist fara nici un fel de scrupule care sare, în postura de condotier politico-ideologic, dintr-o formatiune politica în alta, dupa cum i se dicteaza si cine da mai mult. Salturile de”cangur politic” din pozitia de luptator de avangarda al talibanilor societatii civile la partidul condus de domnul Gigi Becali în memorabila companie a mentorului sau, respectiv Vladimir Tismaneanu, ma scuteste de comentarii suplimentare. Afirmatia facuta în analiza “Arta trivializarii la români”, publicata recent în”Jurnalul National”, cu privire la inoportunitatea prezentei în fruntea Comisiei prezidentiale pentru studierea crimelor fostului regim comunist ramîne 100% valabila.

5) Cît despre acuzele insidioase cu privire la ipotetica mea participare la acte de politie politica, îl asigur pe preopinent ca realitatea îl va contrazice total si îl va dezamagi crunt. Ca ofiter al Serviciului de Informatii Externe pe profil politico-economic, eu nu am fost implicat în astfel de actiuni. Dar pentru beneficiul exercitiului logic, chiar în cazul ipotetic al unui ofiter care ar fi participat, fie si tangential, la astfel de actiuni, dezicerea dramatica de sistem, urmata de condamnarea la sentinta capitala data de regimul dictatorial (precum, sa zicem, este si cazul invocat de Dan Pavel, al generalului I.M. Pacepa) si participarea la alte activitati anti-totalitare, nu este un semn de”purificare politica si de constiinta”? Cam greu sa-i intri în voie si mai ales în logica non-aristotelica a editorialistului Dan Pavel.

6) ÃŽncheierea comentariului cu promisiuni amenintatoare privind”luminarea opiniei publice” cu privire la cine sta de fapt în spatele meu ar fi de tot hazul daca Dan Pavel nu s-ar contrazice flagrant cu el însusi: pai, cum cine, o zice el însusi înca de la începutul comentariului: fosta Securitate, adica aia care ba ma vîna, ba se alia cu mine, ba aranja sa fiu reabilitat, ba infestez climatul politic s.a.m.d., cu o logica cu care nu trece clasa nici macar un elev de liceu. Nu intentionez sa revin sub nici o forma, indiferent de ceea ce va mai debita Dan Pavel. Cît despre credibilitatea afirmatiilor sale, nu-mi mai ramîne decît sa adaug: “quod erat demonstrandum!”

Liviu Turcu

noiembrie 2006