“In interesul puterii sale, PCR putea si poate sa imbrace orice haina, sa-si ia drept travesti orice chip, chiar si acela al advesarilor sai.
Intre operatiile publice efectuate de Silviu Brucan in zilele Revolutiei din decembrie 1989 a fost infiintarea unei organizatii de intelectuali, simpatizanti ai miscarilor disidente din estul Europei, cu caracter antitotalitar (chiar si anticomunist), careia i s-a aflat si o denumire cat se poate de potrivita: Grupul de Dialog Social (GDS).

Din cand in cand, “Grupul” – sau separat numai revista “22” – dadea si cate un test de eficienta. De pilda, se remarca momentul impresionant si caldura cu care s-a recomandat electoratului Romaniei sa fie votat Ion Iliescu pentru functia de presedinte, intr-un Apel pe care l-au semnat numerosi intelectuali de marca, admiratori ai GDS-ului. Revista este eficienta si prin ceea ce cenzureaza. De pilda, exista o seama de disidenti anticomunisti interzisi in paginile ei. Il avem in vedere, de pilda, pe Dorin Tudoran, cu care doamna redactor-sef de odinioara a avut o altercatie juridica. Din aceasta revista reproducem interviul entuziast pe care revista “22” l-a luat in momentul in care Traian Basescu l-a numit pe fiul activistului de la Komintern, Tismanitki, ulterior devenit Tismaneanu, sa patroneze Comisia prezidentiala pentru nominalizarea crimelor regimului comunist. Din fericire, ceea ce strica presa de scandal, dar libera, cum este ziarul ZIUA, drege presa legala. Ca la Cuza. Numai ca putin invers: unde scuipa opinia publica, pupa “22”!”

Dupa cum afirmam si in alte materiale, nu putem sa nu constatam, la rece, pura “intamplare” a faptului ca in acest cuib se afla la un loc, personaje ca Mihnea Berindei (racolat de Securitate in 1968, nume de cod: “Sandu” si “Mircea”, etc), Sorin Antohi (alias “Valentin”, informator si doctor inchipuit, retras in pragul deconspirarii), Nicolae Corneanu (turnator al Securitatii timp de peste 40 de ani), Smaranda Enache (informatoare si activista a PCR), Stelian Tanase (activul UTC), Mircea Dinescu (absolvent “Stefan Gheorghiu”, secretar UTC al USR), Andrei Pippidi, Romulus Rusan, Ana Blandiana, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu – colaboratori ai regimului comunist, meniti a demonstra Occidentului (unde au beneficiat de burse, cu acordul si sprijinul Securitatii, si au facut peste 100 de vizite inainte de 1989) ce “libertate” au intelectualii RSR; sau fiii si nepotii unor siluitori ai Romaniei, ca Leonte Rautu (Anca Oroveanu, Andrei Oisteanu; “Scanteia”, “Pamant sovietic”, Propaganda CC al PCR, Rector “Stefan Gheorghiu”, etc), Dionisie Patapievici (Horia Roman Patapievici; Partidul Comunist Austriac, CAER, etc), Mirel Iliesiu (Sorin Iliesiu; operatorul lui Ghe Gheorghiu Dej, propaganda PCR, “Sub steagul Partidului”, etc), Nicolae Celac (Mariana Celac, Sergiu Celac; Prefect sovietizare, Comitetul de Stat al Planificarii, etc), Paul Cornea (Andrei Cornea; secretar CC al UTM, sovietizator al culturii romane, Komintern) si, sa subliniem apropo de GDS, Petru Groza, primul ministru al regimului sovietic comunist, al carui nepot este chiar presedintele GDS, Radu Filipescu.
Civic Media a prezentat o parte din aceasta Retea in mai multe materiale documentare, dintre care amintim
Un analist CIA pune la punct Raportul Tismaneanu. “Romanii meritau ceva mai bun”… ,
Dorel Sandor si alti capitanasi, “Universitati curate” cu vocile si mainile murdare, Ion Caramitru acuzat de relatii cu Securitatea, MI6 si KGB ,
“Cazul Daianu”, agentul electoral Andrei Plesu si boala societatii civile “curate”,
Deconspiratii,
Campania “Voci curate”,
Afisul “Voci curate” – “Esti in carti cu Iliescu-KGB”,
Colaboratori ai Securitatii RSR si RPU “albiti” de Coalitia pentru un Parlament Curat-Murdar,
Colaboratori ai Securitatii RSR si RPU “albiti” de Coalitia pentru un Parlament Curat-Murdar, etc.(ACM)

Cititi mai jos Lista GDS, ce alti “sociologi” au dosare la CNSAS cat si detalii despre aventurile in comunism ale lui Calin Anastasiu

De la Organele CC al PCR la GDS, Soros si IMAS

O carte aparuta la Editura Compania, “Noii precupeti-Intelectualii publici din România de dupa 1989”, a tinarului autor Adrian Gavrilescu, prezinta multe dintre fetele nevazute ale sociologiei post-decembriste, in primul rind trecutul dubios al celor care o diriguiesc si care manevreaza opinia publica in functie de interesele politice. In cele ce urmeaza va prezentam un capitol al cartii amintite, dedicat bosilor de azi ai institutelor de sondare, pentru a intelege mai bine cine sint cei responsabili de ciudateniile din sondaje care zapacesc românii de cap.

In anii ´70, sociologii tineri – nascuti dupa 1950 – nu se aflau in prim-planul cercetarii si al mediilor de promovare, carierele lor limitindu-se la editarea de articole ce rezumau dezbaterile stiintifice ale vremii. Astfel, Dorel Sandor scria despre “puterea militara in lumea a treia”, iar Alin Theodorescu si Calin Anastasiu relatau despre “primul colocviu de demografie pe zona geografica Muntenia” sau despre un simpozion interzonal organizat la Calarasi pe tema “Permanenta si continuitate in evolutia socio-demografica a Cimpiei Baraganului”. Vasile Secares era autor de recenzii la carti de sociologia armatei in care strecura citate din Edgar Allan Poe, cind nu comenta sesiuni stiintifice pe tema “Apararea patriei – cauza si opera a intregului popor”. Practica in acest gen de publicistica era sinonima cu munca de jos. Abia pe la mijlocul anilor ´80 se observa o schimbare de atitudine fata de “noii” sociologi: opiniile lor, desi exprimate pe teme care azi suna hilar, incep sa fie tiparite intr-o revista ca Era socialista. Asa ajung sa fie citati Vasile Secares pentru ideile sale despre “unitatea dintre politica interna si externa a partidului si statului”, Cornel Codita pentru “oprirea cursei inarmarilor si trecerea la dezarmare”, Calin Anastasiu pentru “cresterea rolului clasei muncitoare in faurirea noii orinduiri” si “dinamica structurilor sociale si de clasa”, Dorel Sandor pentru “experienta istorica a socialismului”, Alin Theodorescu pentru “sistematizarea teritoriului si localitatilor – cerinta obiectiva a progresului multilateral al tarii”. “Ascensiunea” inseamna si posturi bune: Dorel Sandor si Vasile Secares au fost cadre universitare la Academia “Stefan Gheorghiu”, Alin Theodorescu era cercetator stiintific la Laboratorul de Studii si Cercetari Sociologice. Pentru Theodorescu se mai contabilizeaza doua participari in volume editate in 1985 si 1987. Anul 1990 aduce tentatia politicii in diverse segmente ale axei imaginare stinga-dreapta: Vasile Secares devine membru al CPUN, conduce campania prezidentiala a lui Ion Iliescu, este numit consilier prezidential si vicepresedinte al FSN; Alin Theodorescu este desemnat presedintele Grupului pentru Dialog Social (GDS) si al Fundatiei Soros pentru o Societate Deschisa.

Marea reconversie profesionala de dupa 1989

Dincolo de aventurile politice, trasatura distinctiva a tinerilor sociologi postcomunisti ramine preocuparea pentru constituirea unor afaceri personale – mai exact, a institutelor de sondare a opiniei publice. Abandonul unei posibile cariere universitare si a cercetarii academice marcheaza trecerea de la sociologia de catedra la cea popularizata, vulgarizata pina la a se reduce la sondajele electorale. in 1992, Alin Theodorescu si Calin Anastasiu fondeaza Institutul de Marketing si Sondaje (IMAS), in timp ce Dorel Sandor intemeiaza Centrul pentru Studii Strategice si Analiza Comparativa, iar Dorel Abraham prezideaza o vreme Centrul pentru Sociologie Urbana si Regionala (CURS). Gratie institutelor pe care le conduc, cei trei beneficiaza de o certa notorietate, dar si de fonduri de pe urma derularii unor contracte. Pentru Alin Theodorescu, IMAS inregistreaza insa din ce in ce mai multe pierderi, fiind plasat pe lista de datornici a Ministerului Finantelor. Pentru a-l salva, Theodorescu devine consilier personal al lui Adrian Nastase, apoi seful cancelariei premierului si deputat PSD de Braila dupa scrutinul din toamna lui 2004. Dorel Sandor inchide in 1990 capitolul legat de catedra de socialism stiintific si stiinte politice a Academiei “Stefan Gheorghiu”, iar intre 1992 si 2000 il consiliaza pe Petre Roman. Pastreaza apoi o anumita discretie in privinta oamenilor politici carora le pune la dispozitie competentele sale – memoria publica ii retine doar pe Traian Basescu si Theodor Stolojan. Criza guvernamentala din primavara lui 2005 il “deconspira” drept consultantul de imagine al lui Calin Popescu Tariceanu, desi, la un moment dat, trecuse drept favorit pentru functia de consilier prezidential pe probleme de securitate nationala.

Manipulare si trucare

Miza majora din carierele postcomuniste ale sociologilor generatiei ´50 a fost impactul sondajelor de opinie produse de institutele lor asupra publicului votant. Din acest punct de vedere, eventualele manipulari legate de nivelul popularitatii diversilor lideri politici – cu efect direct asupra intentiei de vot – ar putea constitui expresia influentei sociologilor asupra scenei politice. Paradoxal, dupa 1990, directorii institutelor nu au fost chemati sa-si sustina rezultatele cercetarilor in fata publicului – sarcina a revenit constant comentatorilor politici, axati pe vehicularea unor speculatii gazetaresti. Interventia nespecializata a “analistilor politici” in chestiuni electorale a permis perpetuarea unor diferente semnificative intre cifrele sondajelor – de pilda, in cazul alegerilor generale din 2004 – fapt perceput, mai degraba, ca o eroare de calcul decit ca o potentiala trucare a preferintelor populatiei investigate.
Confruntata cu aceasta deprindere pagubitoare – responsabila de scaderea prestigiului unei meserii astfel bazate pe onestitate stiintifica – comunitatea sociologica s-a pierdut in dezbateri sterile, fara sa indice potentialele fraude si pe autorii lor. Discretia pastrata in jurul elaborarii sondajelor ramine un ingredient al succesului lor.

Sociologii cu dosare la CNSAS

Atmosfera din comunitatea sociologilor români s-a definit printr-un perfect calm academic, alimentat de constanta unor amicitii profesionale vechi de mai bine de trei decenii.
Echilibrul s-a deteriorat abia in 2002, odata cu declaratiile surprinzatoare ale lui Radu Ioanid despre colaborarea cu Securitatea a doi dintre colegii sai de la Laboratorul de Sociologie al fostului Institut de Proiectari Constructii Tipizate (IPCT), Dorel Abraham si Dumitru Sandu. Confirmate de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS), acuzatiile nu l-au afectat pe Dorel Abraham, care a pretins ca nu avusese nici un angajament fata de Securitate, dar a recunoscut ca semna unele referate despre subordonatii sai, printre care se aflau si Vladimir Tismaneanu sau Alin Theodorescu.
Documentele declasificate au aratat ca Dorel Abraham era unul dintre cei doi turnatori ai lui Ioanid.
Celalalt, Dumitru Sandu, adjunct al Laboratorului de Sociologie de la IPCT, a fost recunoscut usor datorita unor rapoarte manuscrise. Anuntul lui Ioanid a provocat nervozitate in lumea sociologilor, mai ales ca el sublinia faptul ca pe linga Sandu si Abraham exista si alti informatori, din nefericire aflati inca sub protectia anonimatului. Unul dintre ei, autor de rapoarte informative catre Centrul de Informatii Externe, este cunoscut atit de Radu Ioanid, cit si de alti fosti salariati ai IPCT, dar identitatea sa nu a fost pina acum dezvaluita.

Multi inca nu au fost deconspirati

Pe ansamblu, sociologii au reactionat prudent si indulgent fata de gesturile colegilor lor jenati de calitatea de informatori ai Securitatii. Mai mult, au deviat dezbaterea catre necesitatea de a separa delatiunea de calitatea profesionala a celor doi, presupusi a avea autoritate universitara, pe care o exercita la Facultatea de Sociologie a Universitatii din Bucuresti si in revistele de sociologie tiparite in România, indiferent de trecutul lor jenant. In aceeasi tema, a relatiei strinse dintre sociologi si Securitate, acuze a formulat si Septimiu Chelcea intr-un interviu publicat in 2004, facind trimiteri clare la personalul Catedrei de Sociologie de la Academia “Stefan Gheorghiu”. Nici un nume nu a fost insa mentionat, probabil, pentru a nu traumatiza alte prietenii de idei si a nu fractura o breasla care tine sa judece pacatele membrilor ei intr-un spirit cit mai concesiv.

Bogdan Tiberiu Iacob / 7 Plus

Foto-Grafie Silviu Brucan: ZF

Lista membrilor GDS:

Calin Anastasiu, Vlad Alexandrescu, Sorin Alexandrescu, Gabriela Adamesteanu, Catalin Avramescu, Radu Bercea, Victor Barsan, Magda Carneci, Mariana Celac, Vitalie Ciobanu, Andrei Cornea, Doina Cornea, Livius Ciocarlie, Adrian Cioroianu, Eugen Ciurtin, Aurelian Craiutu, Rodica Culcer, Mircea Diaconu, Mircea Dumitru, Smaranda Enache, Radu Filipescu, Armand Gosu, Stere Gulea, Sorin Iliesiu, Thomas Kleininger, Alexandru Lazescu, Gabriel Liiceanu, Mircea Martin, Sorin Marculescu, Costea Munteanu, Horea Murgu, Andrei Oisteanu, Marius Oprea, Anca Oroveanu, Rodica Palade, Horia-Roman Patapievici, Dan Perjovshi, Andrei Plesu, Rasvan Popescu, Cristian Preda, Victor Rebengiuc, Mihai Sora, Ana Sincai, Stelian Tanase, Alin Teodorescu, Alexandru Tocilescu, Florin Turcanu, Ion Vianu, Sorin Vieru