Elite si elite

Opinii in contrasens

de Mihai Pelin

In contextul euforiei in care s-a consumat sarbatorirea zilei nationale a Romaniei, presedintele Traian Basescu ne-a onorat cu un avertisment si, in acelasi timp, cu un indemn valoros: nimic nu va merge bine in tara, acum si in viitor, daca nu vom pune la treaba elitele.



Numai ca nu ne este prea limpede ce intelege Traian Basescu prin aceste elite despre care se tot vorbeste in ultimul timp. Adica nu prea putem sa ne dam seama daca din gura sefului statului a iesit un esantion de intelepciune sau numai un porumbel obez, ca un curcan in pragul sacrificarii.
Este cert ca la noi elitele sunt de mai multe feluri si toate pot fi reduse la doua. Si mari, si late. In primul rand, iesita ostentativ in fata, avem o elita culturala parazitara, care s-a autodeclarat ca atare, vadindu-si in toate imprejurarile apetitul pentru bani nemunciti. Mai mult decat in opera, ea se consuma in efortul de a accede la functii bine platite, din care nu e obligata sa faca nimic si prin care si-a verificat de mai multe ori impotenta. In functiile de ministru al Culturii si ministru al Afacerilor Externe, cel gratulat cu reputatia prefabricata de primul om din elita tarii, a dat un chix remarcabil. Cand elita de aceasta factura s-a inghesuit sa faca parte din CNSAS, din misiunea adevarata a institutiei in speta s-a ales praful. Elita ministeriabila a inceput sa arate cu degetul spre cei pe care nu-i agrea, acoperindu-i cu un sarg demn de cauze mai bune pe cei din propriile randuri. Din acest punct de vedere, cazul faimosului falsificator de diplome de docto-rat Sorin Antohi este elocvent. La alte cazuri, necunoscute opiniei publice, ne vom referi la un moment oportun.
Cu alte cuvinte, este vorba despre o elita alcatuita printr-un sperjur grandios, la carul careia imping zi de zi tot felul de aplaudaci de profesie. Prin extensie, si aplaudacii au ajuns sa se considere o elita, nu mai ai loc de ei si scena continua a fi invadata de o sumedenie de nulitati, care se lauda incontinent una pe alta, corul final fiind dedicat celui mai elitist dintre elitisti. Nu mai este cazul sa-i mai transcriem aici numele. Ajunge sa consultam clasamentele frauduloase din ultimii ani, si-l vom regasi totdeauna in fruntea a toti si a toate. Este cunoscutul nostru filosof fara opera filosofica, mai nou parte-ner de baliverne televizate, in compania lui Gabriel Liiceanu.


Filosoful fara opera filosofica, ni s-a spus, la recenta editie a targului de carte Gaudeamus, ar fi fost cel mai cel dintre toti participantii la manifestare. In orice tara ci-vilizata din Europa, o asemenea nominalizare ar fi generat un protest general. Ea frizeaza si escrocheria agresiva si indecenta. Am vizitat si noi expozitia si am remarcat cateva zeci de lucrari de o tinuta ireprosabila. Nu numai prin continut, ci si prin calitatea scriiturii in sine. Ei bine, din tot ce s-a etalat in standuri, Gabriel Liiceanu, fara sa stim pe temeiul carei imputerniciri, a ales o culegere de articolase anoste, botezate eseuri. La o editie viitoare a targului, daca directorul editurii Humanitas se va invrednici sa fie prezent cu o carte, nu ne indoim ca misiunea de a-l desemna premiant va reveni filosofului nostru fara opera filosofica. Serviciu contra serviciu.


Desigur, pentru oamenii cu caracter si bun simt nu e usor sa pledeze in favoarea propriilor lor prestatii. Intra in joc niste scrupule peste care autodeclarata elita nationala trece cantand. Nimic nu-i franeaza exhibitiile oneroase. Totusi, e de neinteles de ce atatia oameni de valoare din Romania contemporana, in loc sa denunte sperjurul, prefera sa taca, cautionand prin tacerea lor un climat cultural total anormal. Avem prozatori de valoare, altii decat fabricatul numit Cartarescu, avem poeti de exceptie, dramaturgii se tin din ce in ce mai tari pe picioare, si din toti Gabriel Liiceanu alege un autor de articolase, cu care se jongleaza in fel si chip. Ba sunt adunate in carti fara noima si haz, ba sunt asezate capat la capat si ni se spune ca ar fi eseuri. Si nimeni nu spune nimic. Nimeni nu are curajul sa arate unei opinii publice nedumerite si derutate ca regele este gol. Gol golut.


Speram ca nu acest soi de elita a avut in vedere domnul Traian Basescu, cand s-a referit la rolul elitelor in Romania de azi si de maine. Si in cazul cand chiar la ea s-a gandit, inseamna ca sta foarte prost cu stiinta de carte. De altfel, ar fi fost dator si cu unele delimitari, pentru ca nu putem reduce domeniul elitelor doar la cercul unor veleitari culturali. Exista si o elita tehnica si una manageriala, ignorate sistematic de presa, exista si o elita a spatiului medical, despre care si pseudoelitele culturale isi amintesc numai atunci cand ajung la cutit. Nu sunt prea multe de spus despre elita oamenilor politici, insa, din ceea ce s-a intamplat pana azi in partide, in parlament si guvern, sunt de tras si sperante. Daca la aceste elite s-a referit presedintele, straine de moftangii climatului cultural propriu-zis, este omul nostru si-l vom vota si a doua oara. Daca nu, nu, va ramane la mana de lemn a lui Gabriel Liiceanu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.