Am luat cunostinta cu indignare si dezgust de grupajul publicat de ziarul Ziua în 27 februarie 2007, intitulat Liicheanu (autori: Ion Spanu si Victor Roncea). ÃŽl consideram un atac abject si calomnios la adresa lui Gabriel Liiceanu, dar si a altor membri ai Grupului pentru Dialog Social, a GDS în ansamblu. Scris în stilul stalinist al “demascarilor”, plin de minciuni si ineptii, articolul i-a facut, desigur, sa paleasca de invidie pana si pe cei de la revista Romania Mare. In ce ne priveste, nu am contestat niciodata dreptul cuiva de a critica, inclusiv atunci cand cel vizat a fost Gabriel Liiceanu. Aici însa nu e vorba de critica, ci de o tentativa de linsaj.

Nu credem ca aparitia unui astfel de articol, tocmai acum, e întamplatoare. Este lesne de observat ca, în ultimul timp, o seama de posturi de televiziune si de ziare precum Ziua au declansat o veritabila campanie îndreptata împotriva intelectualilor. GDS, alte organizatii ale societatii civile – Fundatia pentru o Societate Deschisa, Societatea Academica din Romania, APADOR-CH etc. -, precum si personalitati marcante ale vietii intelectuale sunt supuse unor acuzatii defaimatoare, a caror stilistica ne duce cu gandul la o parte a presei romanesti de la începutul anilor ’90. Din pacate, exista si personalitati politice care profereaza cuvinte de dispret si calomnii la adresa GDS. Este evident ca atitudinile politice adoptate de unii intelectuali – printre care si Gabriel Liiceanu – si de unele organizatii nonguvernamentale – printre care si GDS – i-au iritat pe unii potentati ai momentului.

Faptul ca iritarea ia forma unor campanii sistematice de denigrare ni se pare deosebit de grav. Este dreptul nostru, de cetateni, sa ne exprimam opiniile politice în afara presiunilor de orice fel, a insultelor si a calomniilor. Este, de asemenea, dreptul nostru sa sustinem ori nu prin apeluri, mitinguri sau articole o persoana politica sau alta. Opiniile noastre pot fi împartasite sau nu de altii, dar, de fiecare data, dezbaterea trebuie facuta prin dialog civilizat, si nu prin intoxicarea opiniei publice cu calomnii josnice sau prin represalii.

Cei care pun la cale aceste campanii ar trebui sa nu-si faca iluzii. Asa cum nu ne-am lasat intimidati cand au venit peste noi minerii sau cand am fost împroscati cu noroi de ziarele FSN-ului si de Romania Mare, nu vom tacea nici acum, cand Romania a devenit parte a Uniunii Europene. Dupa cum nu ne vom lasa intimidati nici de amenintarea ca GDS sa fie evacuat din sediu, in urma unui vot din Senat exprimat in ziua mitingului pro-Macovei.

Regretam ca oameni de buna-credinta, colaboratori ai ziarului Ziua, continua sa cautioneze prin semnatura lor un jurnal ca Ziua. Solicitam Clubului Roman de Presa sa se sesizeze si sa condamne modul ignobil de a face jurnalism al celor de la Ziua.

Mai presus de opiniile politice care ne despart uneori – si e firesc sa fie asa -, apelam la solidaritate intelectuala si civica.

GRUPUL PENTRU DIALOG SOCIAL

Aparut in Revista 22 – ANUL XV (887) (09 martie – 15 martie 2007)

NOTA SUCCINTA a ACM:

“GRUPUL PENTRU DIALOG SOCIAL” (GDS). Infiintat cu mult zgomot in 1990, in prezenta lui Ion Iliescu, la “Hotelul Intercontinental”, dupa ce primise sediu – detinut si azi ilegal – pe Calea Victoriei 120, prin grija lui Silviu Brucan, GDS-ul s-a dovedit ulterior a fi principala pepiniera a Fundatiei SOROS pentru o Societate Deschisa – FSD si chiar si a FSN – Frontul Salvarii Nationale (FSN-FDSN-PD-PDSR-PSD).

Intentia eminentelor cenusii ale Kominternului din Romania (Iliescu si Brucan, printre acestea) a fost sa creeze prin GDS un “partener de dialog” al FSN. De altfel, primul presedinte al Retelei bifurcate GDS-FSD a fost Alin Teodorescu, actualmente deputat al Partidului Social Democrat (PSD) si fost ministru PSD – Sef al Cancelariei Primului ministru Adrian Nastase. Ca un amanunt interesant, Alin Teodorescu a intrat in PCR cu doar un an inainte de a intra in GDS si FSN: in 1989. Teodorescu a fost presedinte al Grupului pentru Dialog Social intre 1990 – 1991 si, totodata, intre 1990 – 1996, presedinte al Fundatiei Soros pentru o societate deschisa. In 1992 fondeaza IMAS.

Condus actualmente de Radu Filipescu, GDS-ul se remarca ca fiind, pana acum, ONG-ul cu cele mai multe deconspirari ale unor persoane care au colaborat cu Securitatea sau au lucrat in cadrul pepinierei comuniste “Stefan Gheorghiu” sau au facut parte din nomenclatura: Sorin Antohi, Sorin Iliesiu, Mihnea Berindei, Andrei Cornea, Anca Oroveanu, Andrei Oisteanu, Mihai Sora, Horia Roman Patapievici, Andrei Plesu, Iustin Marchis, Magda Carneci, Gabriela Adamesteanu, Rodica Culcer, Smaranda Enache, Dan Oprescu Zenda, Stelian Tanase, etc.

Reteaua Soros din Romania, condusa din 1998 de fosta consiliera prezidentiala demisionara Renate Weber, ii are ca membri ai Consiliului Director al Fundatiei Soros pentru o Societate Deschisa pe Andrei Oisteanu, Sabina Fati, Horatiu Pepine,
Miklos Bakk si Dezideriu Gergely (membru si al Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii – CNCD, care a ordonat interzicerea simbolurilor religioase din scolile romanesti).

De-a lungul anilor, GDS s-a instituit drept centru ideologic iar Fundatia Soros drept centru logistic al aceleiasi Retele anti-romanesti. Un exemplu relevant: alaturi de SAR-ul Alinei Mungiu-Pippidi, care a propus o solutie ruseasca pentru Basarabia – federalizarea dupa “modelul Cipru”, prin care Tiraspolul separatist ar fi devenit subiect egal cu Chisinaul – GDS-ul si Grupul Soros sunt colportorii si sustinatorii conceptului de “moldovenism” care face azi ravagii si in Moldova si in Romania. In studiul semnat de Renate Weber, Gabriel Andreescu si Valentin Stan, “Relatia Romaniei cu Republica Moldova”, prezentat incepand cu 1995 atat in Est cat si in Vest, se impune distinctia etnica dintre “romani” si “moldoveni”, consacrand de pe teren “romanesc” notiunile de “etnie” si “limba moldoveneasca” in beneficiul rusofonilor de la Chisinau. Activitatea grupului ideologic GDS prin reprezentanti de frunte ca Andrei Plesu, cel care a controlat si controleaza politica externa a Romaniei – direct sau indirect – are efecte grave si vizibile in comunitatile romanesti din jurul Romaniei.

Reteaua se remarca prin organizatiile “societatii civile” create sau intretinute ca si prin numeroase persoane infiltrate in pozitii-cheie guvernamentale, politice si academice. “Reteaua invizibila” nu este chiar atat de invizibila, deoarece sunt semnale ca activitatile network-ului se afla in atentia organismelor speciale preocupate de pozitia anti-americana, anti-conservatoare si anti-George Bush a patronului Retelei, George Soros.

Ca un exemplu “romanesc”, seful statului, Traian Basescu, cunoscut pentru pozitia sa pro-americana, a fost pentru prima data huiduit in calitatea sa de Presedinte al Romaniei chiar de catre aceste organe aflate in trena Soros: Asociatia Pro-Democratia, Alianta Civica, Agentia de Monitorizare a Presei- Academia Catavencu, etc.

Traian Basescu a fost complet socat de aceasta manifestare de ostilitate, desfasurata la sediul CNSAS, pe 4 aprilie 2006, unde cateva zeci de persoane se stransesera pentru a-l sustine pe Ticu Dumitrescu si pentru a cere demisia lui Corneliu Turianu de la conducerea CNSAS, in ciuda faptului ca acesta fusese ales absolut democratic, prin vot al majoritatii.

Acesta este un exemplu edificator despre dictatura grupurilor de presiune minoritare autointitulate “societatea civila” din Romania (vezi PCdR).