Drept la replica de Renate Weber:

Tom Gallagher isi exprima o nedumerire implicita pentru neatacarea Fundatiei Soros desi, spune el, “inca vara trecuta fusese denuntata drept veritabil cuib de agenti secreti”.

Sunt tot mai multe voci care afirma ca ceea ce se petrece acum in societatea romaneasca, atat la nivel politic, cat si in media, este sufocant. Articolele in care se minte prin omisiune sau prin relatarea doar a unor jumatati de adevar au o frecventa cu atat mai ingrijoratoare cu cat vin de la persoane care invoca o anume respectabilitate. Este si cazul lui Tom Gallagher, o surpriza pentru mine. In articolul intitulat “Jurnalism a la Jekyll&Hyde”, publicat marti, 6 martie 2007, autorul “reproseaza” nici mai mult, nici mai putin decat faptul ca… nu sunt atacata in unele articole din ziarul Ziua. Halucinant. De ce o face? Incercand sa demonstreze ca doua ONG-uri importante din societatea civila romaneasca, organizatoare ale mitingului de sustinere a ministrului Justitiei, sunt atacate la comanda, Tom Gallagher aduce ca argument ultim (de fapt, singur) faptul ca Fundatia Soros si eu personal “am fost iertate” de aceste articole pentru ca eu as fi “un aliat anti-Macovei redutabil”. Suntem pe taramul proceselor de intentie, al fabulatiei, al relei-credinte. Tom Gallagher isi exprima o nedumerire implicita pentru neatacarea Fundatiei Soros desi, spune el, “inca vara trecuta fusese denuntata drept veritabil cuib de agenti secreti”. E mai mult decat un neadevar; e o penibila incercare de manipulare. Am avut in 2006 mai multe schimburi dure de replici cu ziarul Ziua si redactorul sau sef, dar trebuie sa spun ca ziarul nu a afirmat niciodata ca Fundatia Soros de azi ar fi un loc de relaxare pentru securisti sau alti agenti, ci ca ar fi fost posibil ca de-a lungul timpului de fondurile Fundatiei sa fi beneficiat si persoane provenind din fosta Securitate. Ceea ce e cu totul altceva, iar Tom Gallagher stie bine care e diferenta dintre cele doua sustineri. La fel de naucitoare mi se pare referirea la imprejurarea ca as fi “ramas ferita si de atacurile asociatiei… Civic Media, dedicata sicanarii adversarilor actualei coalitii transpartinice”. Dincolo de faptul ca am ajuns sa traim momentul orwellian in care sa ne “aparam” prin a arata care dintre noi a fost mai tare improscat cu noroi, ii amintesc lui Tom Gallagher ca nu exista articol al lui Victor Roncea in care numele meu sa nu fie demonizat pentru atitudinile pe care le-am exprimat de-a lungul timpului. Iar la solicitarea sus-numitei asociatii, CNSAS a efectuat in 2006 verificari in ce ma priveste, asa cum, la solicitarea ziarului Ziua, a facut alte verificari privind persoana mea in 2000. Tom Gallagher ignora, sau pretinde ca nu are cunostinta, faptul ca in acelasi ziar, Ziua, urmare a articolelor denigratoare la adresa mea si a Fundatiei, au aparut texte de sustinere a activitatii mele, cele ale lui Gabriel Andreescu si Serban Orascu fiind doar doua exemple. Ideea ca nu sunt suficient atacata mi se pare de un absurd desavarsit. De fapt, ce-l deranjeaza pe Tom Gallagher in ce ma priveste? Poate sa indice o actiune a mea, o luare de pozitie in care sa ma fi abatut de la principiile pe care le-am sustinut constant? Acelea privind respectarea drepturilor omului, promovarea pluralismului de idei, a valorilor democratice, pretuirea diversitatii, a transparentei si respectul fata de regula. In absenta unui astfel de exemplu, inteleg din atitudinea lui Tom Gallagher ca nu accepta faptul ca exista oameni care tin mai mult la principii decat la ocupantii vremelnici ai unor posturi si nu renunta la valorile in care cred in numele unei prietenii prost intelese. Sau poate ca este pur si simplu deranjat de faptul ca exist.

Renate Weber, presedinta fundatiei Soros

Romania libera

Sambata, 10 Martie 2007