Potrivit lui Vladimir Voronin, simbolistica nationala “trebuie sa raspunda la intrebarile, realitatile, necesitatile independentei Republicii Moldova”. “Toate aceste atribute statale trebuie sa fie diferite si deosebite. Daca introducerea limbii moldovenesti sau schimbarea imnului sau stemei vor contribui la intarirea statalitatii, vom face acest lucru, indiferent de situatia politica”, a precizat Vladimir Voronin. Presedintele de la Chisinau a mai sustinut ca actualele simboluri de stat ale Republicii Moldova nu ar fi fost adoptate in mod legal afirmand ca “stema actuala a fost adusa pe “usa din spate” si propusa in ultimul moment. Era pregatita cu totul alta stema. Noaptea, acestea au fost inlocuite de catre majoritatea de atunci din Parlament. Acesta este oare adevar istoric? Nu cred”. Simbolurile Republicii Moldova sunt prevederi constitutionale si pot fi modificate prin doua modalitati: de catre Parlament si prin referendum constitutional. Pentru modificarea Constitutiei, indiferent pe ce cale, initial trebuie solicitat avizul Curtii Constitutionale, cu cel putin jumatate de an inainte de a opera modificarea. Pentru a fonda a Treia Republica “moldoveneasca” este necesar un vot constitutional, adica cel putin 2/3 din numarul total de deputati – 72 de deputati din 101.

Deputatul comunist Victor Stepaniuc, magafonul lui Vladimir Voronin in Parlamentul de la Chisinau, si-a sustinut, coincidenta sau nu, cu o zi inainte de ziua nationala a Romaniei, teza de “doctor in stiinte istorice” cu titlul “Evolutia statalitatii moldovenesti in epoca contemporana”. La 4 decembrie, profesorul Radu Ciuceanu, presedintele Institutului National pentru Studiul Totalitarismului din Romania, a facut o contestatie oficiala din partea Academiei Romane, pe care o prezentam integral mai jos alaturi de teza lui Stepaniuc, care se doreste sa stea la baza refondarii statalitatii moldovenesti, intr-o a Treia Republica: dupa Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca si Republica Moldova – care contine inca in declaratia de independenta condamnarea Pactului Hitler-Stalin – comunistii si neo-kominternistii si-au propus recrearea Republicii si eliminarea fundamentelor din 1991. O idee similara circula si in Romania, vehiculata de Vladimir Tismaneanu, Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu. Nu ne mira.

Victor Stepaniuc este unul dintre cei mai agresivi si constanti promotori ai moldovenismului din statul vecin. El s-a remarcat, de pilda, prin initiativa privind aniversarea, in 2004, a implinirii a 645 de ani de la “crearea statului moldovenesc”. Stepaniuc afirma atunci ca exista nenumarate dovezi privind existenta acestui stat si a poporului moldovenesc, “incepand de la Balada Miorita” si pana la letopisetele cronicarilor. In martie 2007, deputatul moldovean a introdus chiar in Parlamentul de la Chisinau delegatia asa-zisei “Comunitati a Moldovenilor din Romania”, gest care a starnit reactii dure la Bucuresti, dupa sesizarile venite din partea organizatiilor civice preocupate de Basarabia si securitatea Romaniei.

DOCUMENT: Teza Celei de-a Treia Republici Moldovenesti

* A C A D E M I A * R O M A N A *

Institutului National pentru Studiul Totalitarismului

Catre Consiliul National pentru Acreditare si Atestare, Chişinău

Contestaţie la susţinerea publică a tezei de doctorat Evoluţia statalităţii moldoveneşti în epoca contemporană a candidatului Victor Stepaniuc, de la 30 noiembrie 2007

Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, institut autonom sub egida ştiinţifică a Academiei Române, are onoarea de a supune atenţiei C.N.A.A. următoarele:

În lucrarea prezentată, candidatul Victor Stepaniuc reia, pe scurt, ideile reliefate în volumul său, Statalitatea poporului moldovenesc. Aspecte istorice, politico-juridice, Chişinău, 2005, aici referindu-se aproape exclusiv la destinul cel mai adesea tragic al provinciei dintre Prut şi Nistru, în secolul al XX-lea.

Candidatul înţelege să repete afirmaţiile discutabile făcute în volumul sus-amintit, care califică această carte în categoria lucrărilor de propagandă politică, fără o valoare ştiinţifică obiectivă.

În acest sens, ne permitem să facem următoarele observaţii, cu referire directă la teza de doctorat propusă de Victor Stepaniuc:

1. Autorul manipulează izvoarele istorice cu vădită intenţie, punând accentul doar pe acele aspecte (accidente) care se dovedesc favorabile ideilor susţinute în lucrare. De exemplu, atunci când discută despre situaţia politică creată după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, transformă nemulţumirile locale, foarte interesate politic, ale grupării lui Roznovanu în „Mişcare Separatistă”, acordându-i girul adevăratei voinţe a poporului şi nu unor intrigi de familie pentru accederea la tronul rămas vacant. Citarea lui Mihail Kogălniceanu în acest context este o nouă dovadă în acest sens, V. Stepaniuc ignorând sentimentele acestuia faţă de înlocuirea regimului politic.

Mai departe, sunt citaţi o seamă de oameni politici (Nicolae Alexandri, Pan. Halippa), care făceau afirmaţii antiromâneşti, omiţându-se faptul că aceştia se exprimau în condiţiile luptei din opoziţie şi ignorându-se că, în ciuda presupusei lor atitudini antiunioniste, ei candidau şi se afirmau totuşi ca deputaţi şi senatori în Parlamentul României!

2. Autorul îşi face un obicei din invocarea unor surse de autoritate, pe care, ulterior, uneori în cadrul aceluiaşi capitol, le anulează. Este cazul aceluiaşi Pantelimon Halippa, dar, mult mai grav, al instituţiei Sfatului Ţării, în ansamblu. Acesta din urmă reprezintă, în opinia autorului, când voinţa suverană a basarabenilor, când a guvernului român, candidatul însuşi desfiinţându-şi astfel propria teorie cu privire la legitimitatea organului reprezentativ suprem.

3. Din punct de vedere metodologic, teza de doctorat propusă are numeroase deficienţe, inadmisibile pentru un minim şi tolerat nivel academic. În fapt, ea este, în cea mai mare parte, o înşiruire de citate extrase din diverse lucrări, dar scoase complet din context.

În ceea ce priveşte fondurile arhivistice consultate, ne permitem să atragem atenţia asupra existenţei la Bucureşti a numeroase resurse dedicate exclusiv Basarabiei (Fondurile Arhivelor Naţionale Istorice Centrale: Inspectoratele Regionale de Jandarmi, Inspectoratele Regionale Administrative; fondurile Siguranţei Statului din Arhiva C.N.S.A.S. etc.), care ar fi oferit o mult mai largă imagine asupra situaţiei din Basarabia interbelică.
Ne permitem să constatăm că, practic, nici una dintre metodele de cercetare menţionate în Introducere nu au fost folosite corect, iar unele nu au fost folosite deloc. „Principiile de bază ale cercetării”, amintite în acelaşi loc, sunt complet deformate de o viziune politic-ideologică asupra temei tratate, criteriul obiectivităţii – la care face apel chiar candidatul – lipsind cu desăvârşire.

În baza observaţiilor formulate mai sus, supunem atenţiei Consiliului propunerea de a respinge susţinerea publică a tezei de doctorat Evoluţia statalităţii moldoveneşti în epoca contemporană a candidatului Victor Stepaniuc, invitându-l să abordeze în mod obiectiv o teză care, chiar dacă nu este susţinută ştiinţific, rămâne un punct de vedere personal, dar care nu considerăm că se poate bucura de autoritatea unui titlu academic.

Intenţionăm ca observaţiile noastre mai detaliate asupra ideilor cuprinse în teza propusă de Victor Stepaniuc să le publicăm în presa de specialitate şi de largă audienţă.

Cu acest prilej, vă transmitem cele mai bune urări cu ocazia Noului An şi a Sfintelor Sărbători ale Crăciunului.
În numele colectivului de cercetare al Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului,

Prof. Dr. Radu Ciuceanu

Director

BucureÅŸti, 4 decembrie 2007