S-a cutremurat Bucureştiul de râs când s-a anunţat catastrofa în ziarul Ziua: Liiceanu a plagiat din Heidegger!

Toată lumea “bună“ a început să-i înjure pe cei patru ziarişti care scriseseră despre filosoful de la Humanitas.

Unii spuneau că nu este plagiat, de parcă trebuie să copiezi un capitol întreg din Sein und Zeit, fie el paragraful 12, 31, 32 sau 35…

Alţi ipochimeni disperaţi îşi trasau involuntar câte un autoportret scriind de parcă nici nu ar exista ceva ce se cheamă plagiat; vreo doi-trei cataluli “argumentau“ că nu se pune plagiat la Liiceanu fiindcă a tradus 2.000 de pagini din Heidegger, o societate ne comunică absurditatea corelaţiei…

Un regizor, al cărui nume seamănă cu Ilie Pintilie, îl cataloga pe principalul dezvăluitor drept “idiot“, de parcă el ar fi fost vinovat că acest regizor cvasi-ramolit a fugit în România, nefiind un autentic ca Paul Goma.

Un “periec“ (cuvântul este al lui Baccou, desigur!), Andrei Cornea, îşi dă cu părerea în revista 22 de parcă l-ar fi citit pe Heidegger. Până la Sein und Zeit, acest “filosof cu mătreaţă“ cum îl alintă colegii bucureşteni, ar fi bine să nu-l mai confunde pe Thales din Milet cu Heraclit. Fiindcă altfel, prefăcându-se că-l traduce pe Plotin, îi dă prilejul unui tânăr savant, Adrian Muraru, să-şi bată joc de el chiar în revista Idei în dialog (11/2005), revistă condusă de infatuatul autodidact Patapievici.

Plagiatul lui Liiceanu a produs frică şi cutremur minorului Lavric care, dornic să facă un infarct mental, a comis o teză de doctorat despre Noica. Recenzându-l, Liiceanu a scris atât de extaziat încât doi dintre cei 3,14 cititori ai cărţii au leşinat. Paralizat de frică (şi aici îi dau dreptate minorului), Lavric a comis şi un text în România literară care, în lipsa lui Nicolae Manolescu, pare o sumă de foi fără stăpân. Ca să nu se plictisească, le spun improvizatorilor literari x, y că în vechime au produs chiar ei un plagiat gingaş, despre Hemingway. Unul mic şi anonim. Dacă vor unul mare şi semnat, să anunţe pe prima pagină şi le voi da.
Într-un text de autoapărare din revista 22, Liiceanu îi înjură pe doi dintre ziarişti numindu-i “scursuri“. Păi de ce aş fi eu scursură Liicene, doar fiindcă ai copiat tu din Heidegger?

De ce te plângi, ca Sinan Paşa la Călugăreni, că din cauza unui moment istoric ai fost dat în vileag cu furtul literar? De ce te prefaci că te-ai ramolit şi nu-ţi mai aminteşti că Mircea Arman te-a mai dat în vileag în Tribuna din 1989? Este adevărat că atunci nu s-a folosit cuvântul plagiat fiindcă se distrugea “reputaţia“ Editurii politice care a publicat “Repere pe drumul gândirii“.

Public în acest ziar de provincie (ca să-l mai satisfac puţin pe Andrei Pleşu) scrisoarea lui Hermann Heidegger către primul traducător al lui Sein und Zeit, Dorin Gabriel Tilinca, şi către editorul Vasile Gogea, redactorul şef al editurii “Grinta“.

Iată scrisoarea eminentului istoric german:

“Den 7 Novembre 2002

An die Herren

1.Dr. Dorin Gabriel Tilinca, Alberichstr. 6, 76185 Karlsruhe

2.Vasile Gogea, Str. Primăverii 22/23, 3400 Cluj-Napoca, Rumanien

Sehr geehrte Herren!

Aus einem Riesenberg unerledigter Post ziehe ieh Ihren, Herr Tilinca Brief vom. 6.10.2002 vor, weil ich am 25.10.2002 einen undatierten Brief von Ihnen, Herr Gogea erhalten habe. Angesichts meines Alters- ich bin 82 Jahre alt- und nachlassender Arbeitskraft bitte ieh um Ihr freund liches Verstandnis, dass ich nicht sofort geantwortet habe.

Ich bewundere die vorgelegte Ubersetzungsarbeit, wenn ich auch als Historiker und Nicht-Fachphilosoph und der rumanischen Sprache nicht machting die Qualitat Ihrer Ubersetzung nicht beurteilen kann. Ich danke Ihnen beiden fur das Interesse, das Sie dem Denken meines Vaters entgegenbringen.

Grundsatzlich habe ich als Nachlassverwlter meines Vaters nichts dagegen, dass es in fremden Landern von Buchern meines Vaters auch verschiedene Ubersetzungen geben kann.

Grundsatzlich ist aber auch-zu-zagen, dass sich Verlag Niemeyer, wie auch meine anderen Verlage, an die von ihnen geschlossenen Vertrage halten und halten mussen.
In den Streit zwischen den rumanischen Verlagenkann ich mich nicht einmischen. Was mein deutscher Verlag Niemeyer verhandelt hat, hat stets meine volle Zustimmung erbalten.

Ich hoffe und wunsche, dass Sie in Romanien zu einer friedlichen und einvernehmlichen Losung finden.

Dankbar ware ich, wenn Sie ein Exemplar Ihrer Ubersetzung an Herrn Prof. Dr. Walter Biemel, 34 Auguste Demmler, F-92340 Bourg la Reine, schiken konnten. Er, der die rumanische Sprache beherrscht, vermag als Schuler meines Vaters und als Kenner von “Sein und Zeit“ am ehesten ein Urteil uber die Qualitat Ihrer Ubersetzung abzugeben.

Mit freundlichen Grussen!

Hermann Heidegger

D Prof. Dr. Walter Biemel

D Verlag Max Niemeyer“

În principal, domnul Hermann Heidegger, “administrator al moştenirii“ lui Martin Heidegger, îi transmite traducătorului Dorin Tilinca admiraţia pentru traducerea prezentată, acordul privind existenţa mai multor traduceri ale cărţilor marelui filosof german şi îşi exprimă speranţa că în România se va găsi o soluţie amiabilă privind publicarea ambelor traduceri din Sein und Zeit.

E o mare tristeţe că Liiceanu şi-a dat în judecată (penal şi civil) adversarii!
Cum abisul, se ştie, cheamă abisul, cruzimea lui Liiceanu îi va aduce cruzimea.Sau cumpliţenie, cum îi place lui să spună.

Într-un interviu din ziarul Cotidianul, Liiceanu violând orice capodoperă mentală a ajuns să-l citeze pe comentatorul sportiv Grigore Cartianu, cel cu apa de ploaie. Îi dau un sfat lui Liiceanu: decât să-l citezi pe Cartianu, mai bine îl citezi pe Heidegger!

Anecdotica spune că ziaristul sportiv Grigore Cartianu s-ar fi prezentat unui scriitor străin “Gregoire l’Ecrivain“.

Aşadar Liiceanu, dacă îşi va explica plagiatul la Paris, va cita probabil din Gregoire l’Ecrivain. Venind vorba de limba franceză, îi sugerez lui Liiceanu să pună ghilimele la propoziţiile plagiate din Noica, cele luate din cartea Ionel Jianu, C. Noica, Introduction a la sculpture de Brâncuşi, Arted, Paris 1976.
Dacă din panică nu mai găseşte cartea în biblioteca proprie îi dau cota de la Biblioteca Academiei Române: I 637414.

Liicenologilor de ocazie le dau o veste rea: idolul lor Gabriel a plagiat din două limbi străine: franceză şi germană. Dar există şi o veste bună: Liiceanu a plagiat şi din română şi engleză.

Plagiator poliglot ÅŸi politropic.
Ceea ce va mai fi va urma.

Constantin Barbu, 4 aprilie 2007

Expresul de Sud