Opinii in contrasens

de Mihai Pelin

Necunoasterea mediilor din care ii parvin diverse propuneri suspecte fac din presedintele tarii lemn numai bun de lucrat si manipulat. Cand a venit peste el lista aceea prelunga de doamne si domni care doreau neaparat punerea la zid a regimului comunist, ar fi putut sa se intrebe: cine sunt astia si ce reprezinta?

Sorin Iliesiu, initiatorul demersului, era in mod cert personajul impins in fata, din spatele caruia actiona o falanga de indivizi interesati in diverse scandaluri, menite sa distraga atentia de la parazitismul lor, concretizat intr-o lipsa acuta si evidenta de opera. Iar cei ce semnau demersul, vreo cateva sute de oameni, nu erau decat carnea de tun a ceea ce se numeste societate civila, numele lor regasindu-se pe nenumarate liste emise si in alte imprejurari, chiar si pe lista acelora care, la alegerile din 2000, ne indemnau sa-l preferam pe Ion Iliescu in locul lui Corneliu Vadim Tudor. Astazi, Ion Iliescu este cel de care nu mai au loc. Bun, demersul lui Sorin Iliesiu a fost acceptat. La sugestia cui? Si s-a format comisia prezidentiala faimoasa, destinata sa defineasca regimul comunist drept un regim criminal, in fruntea careia a fost desemnat Vladimir Tismaneanu. Il cunostea presedintele pe acest individ? In ce imprejurari si prin cine? Si iata ca iar ne lovim de o necunoscuta, de personaje ce populeaza anturajele Palatului Cotroceni si care il determina pe Traian Basescu sa adopte decizii paradoxale si uneori de neinteles.

Grav este faptul ca presedintele nu intelege ca nu operatiunea ca atare de condamnare a comunismului deranjeaza, ci optiunile lui, instilate de anturaj, de a da operatiunea pe mana unor oameni neaveniti. In calitate de regim politic importat in aceasta tara, comunismul a ajuns sa fie dezavuat de un personaj de import, fiul unui activist de partid, format ca atare in Uniunea Sovietica, la randul lui importat!

La ceremonia de luni, 18 decembrie a.c., presedintele nu a vorbit in numele lui, ci in numele unor cercuri suspecte din crestet pana in talpi. Anturajul acela misterios care-i comanda gesticulatiile se afla adunat intr-o loja a Parlamentului: este vorba de cei elogiati in concluzia raportului lui Vladimir Tismaneanu drept disidenti dintre cei mai aprigi ai regimului comunist. In primul rand, Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu. In ce a constat disidenta lor? In faptul ca, in anii ’70 si ’80, au incasat tacticos o leafa pentru care n-au fost in stare sa faca nimic. In plus, Andrei Plesu face ce face si nu isi dezvaluie dosarul de Securitate, de care ar trebui sa dispuna orice disident autentic.

Mai lipsea din loja in speta Mircea Dinescu, care a impins disidenta pana la a accede la functia de secretar al organizatiei Uniunii Tineretului Comunist din Uniunea Scriitorilor! Nici asta nu vrea sa stim ce se poate gasi in dosarul sau de Securitate.

Daca ne coboram pana la componenta comisiei selectate de Vladimir Tismaneanu, menita sa-l ajute in titanicul sau efort, dezastrul este complet. Doi dintre membrii ei s-a dovedit ca au colaborat cu Securitatea. Este vorba de mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului si despre falsificatorul de diplome de doctorat Sorin Antohi, a carui colaborare cu Securitatea a fost acoperita pret de peste trei ani de alde Andrei Plesu, Mircea Dinescu si altii din prima formula a CNSAS.

Nu se stie nici astazi in ce a constat disidenta lui Stelian Tanase. Apoi, sa i se spuna lui Mutu ca Monica Lovinescu si Virgil Ierunca ar fi colaborat la raport. Monica Lovinescu, Dumnezeu s-o ajute!, se plimba intr-un scaun cu rotile, iar Virgil Ierunca a si decedat. Nu s-a semnalat nici un contact al lor cu arhivele de la Bucuresti. Cine ar mai fi? Nicolae Manolescu? Omul e mai incurcat decat Trahanache in comitetele si comitiile autohtone si, in plus, de cand a fost numit ambasador la UNESCO, face naveta intre Bucuresti si Paris. De asemenea, nu se stie nimic despre vreun contact al sau cu arhivele regimului comunist, sub zodia caruia a dus-o mai mult decat bine. Si cercul se incheie cu acelasi Sorin Iliesiu, fost ceva mare intr-o scoala superioara de ziaristica, desi nu s-a distins prin nimic in gazetarie.

Mai toti, in frunte cu Vladimir Tismaneanu, afirma ca li s-a limitat accesul la arhivele partidului comunist, insa mai multe persoane care au stat cu ochii pe ei afirma ca, dimpotriva, ar fi xeroxat la greu documente de toate felurile, in regim gratuit, de folosit in lucrarile lor viitoare.

Iesind cu aceasta garnitura in lume, impins din spate de ea, Traian Basescu nu putea decat sa se compromita. Credeam ca va fi o exceptie faptul ca o odrasla de fost nomenclaturist comunist ajunge sa dea tonul in condamnarea regimului comunist. Insa, iata, exceptia a devenit regula.

Fanii lui Vladimir Tismaneanu sunt cuprinsi de delirium tremens cand ne vorbesc despre curajul obiectului admiratiei lor de a-si condamna tatal, pe numele lui veritabil Leon Tisminetchi. Pentru noi, printr-un asemenea gest, Vladimir Tismaneanu se inscrie in randurile acelor baieti oportunisti cat incape, fara mama si fara tata si, evident, fara patrie adorata. Nimic mai mult si nimic mai putin. Pe de alta parte, de un ridicol total ne apare contrastul dintre ceea ce afirma presedintele ieri si felul in care ne abureste azi. In urma cu aproape un an, spunea ca nu dispune de argumente pentru condamnarea regimului comunist si cerea sa-i fie puse la dispozitie. Acum, ni se prezinta deplin iluminat la cap de raportul lui Vladimir Tismaneanu, o colectie de circumstante cunoscute de toata lumea. Sa-i fie de bine, dar asa se intampla atunci cand te asociezi cu cine nu trebuie. Cu disidenti din carton si cu odrasle de fosti nomenclaturisti deveniti peste noapte anticomunisti fara scrupule.