Aceasta poveste face parte dintr-o lista mai lunga de reactii negative la adresa educatiei traditionale si a bisericii; lucruri lipsite de semnificatie profunda, agitatii de presa. Toata aceasta poveste este cladita pe o baza de confuzie din partea unor oameni lipsiti de o educatie fundamentala religioasa, de componentele fundamentale religioase din viata omului. Cred insa ca mai este ceva. Exista o convingere a semidoctului – si sunt semidocti de notorietate, cum a fost Elena Ceausescu – conform careia o atitudine antireligioasa reprezinta un semn de elevatie intelectuala. Este una dintre mandriile prostului ca el are o opinie personala, si anume ca este ateu. Isi permite sa blasfemieze, sa loveasca in anumite lucruri sfinte. Aceasta si da prostului un sentiment ca este un om de calitate. Va dati seama despre ce fel de oameni este vorba din reactiilor lor exagerate. Nefericitul care aluneca intr-o exagerare de acest gen are sentimentul ca e ceva de capul lui. Despre degradarea morala si decadenta ignorantului am vorbit in Prefata la «Iconoclasmul in actualitate: de la "moartea lui Dumnezeu" la moartea artei», de Mihaela Palade, aparuta la Editura Sophia :
Academician Virgil Candea: "Pierderea celor desavarsite duce la starea cea mai rea"
Aceasta poveste face parte dintr-o lista mai lunga de reactii negative la adresa educatiei traditionale si a bisericii; lucruri lipsite de semnificatie profunda, agitatii de presa. Toata aceasta poveste este cladita pe o baza de confuzie din partea unor oameni lipsiti de o educatie fundamentala religioasa, de componentele fundamentale religioase din viata omului. Cred insa ca mai este ceva. Exista o convingere a semidoctului – si sunt semidocti de notorietate, cum a fost Elena Ceausescu – conform careia o atitudine antireligioasa reprezinta un semn de elevatie intelectuala. Este una dintre mandriile prostului ca el are o opinie personala, si anume ca este ateu. Isi permite sa blasfemieze, sa loveasca in anumite lucruri sfinte. Aceasta si da prostului un sentiment ca este un om de calitate. Va dati seama despre ce fel de oameni este vorba din reactiilor lor exagerate. Nefericitul care aluneca intr-o exagerare de acest gen are sentimentul ca e ceva de capul lui. Despre degradarea morala si decadenta ignorantului am vorbit in Prefata la «Iconoclasmul in actualitate: de la "moartea lui Dumnezeu" la moartea artei», de Mihaela Palade, aparuta la Editura Sophia :
A fi crestin ortodox inseamna a marturisi si a implini prin fapte invatatura Mantuitorului Iisus Hristos intreaga, curata, asa cum ne-au lasat-o Sfintele Scripturi si Sfintii Parinti ai Bisericii, pastratorii, aparatorii si talcuitorii peste veacuri ai Revelatiei dumnezeiesti.
Biserica Ortodoxa este, la inceputul celui de al treilea mileniu crestin din istoria omenirii, Stalpul si Intarirea Adevarului, cum a fost numita de un mare teolog al ei din veacul trecut. Este o realitate pe care o recunosc si o pazesc in viata lor duhovniceasca fiii acestei Biserici, dar si mereu mai multi ganditori si credinciosi de alte confesiuni, care vad in Ortodoxie cea mai veche si mai curata expresie a Traditiei crestine si un tezaur bogat de icoane ale vietii duhovnicesti.
Dar nu e mai putin adevarat ca in lumea contemporana procesul secularizarii este mereu mai activ. Atractia catre pozitivism si materialism in gandire, catre hedonism in viata cotidiana a dus in ultimele veacuri la o degradare progresiva a omului insusi, mereu mai vulnerabil sufleteste si trupeste, confuz in gandire, ignorant al principiilor morale sau incapabil sa le aplice, mereu mai indiferent fata de idealurile sprirituale. Vechiul adagiu "Corruptio optimi pessima" (care s-ar traduce liber: "pierderea celor desavarsite duce la starea cea mai rea") explica actuala criza a umanitatii in plina decadenta. Si sa nu uitam ca in limba elina "krisis" inseamna "judecata", Judecata din urma, de a carei apropiere ne temem.
Actiunea fortelor negative care incearca mereu mai vizibil umanitatea la varsta ei de azi se manifesta in toate domeniile. Viata religioasa este cea dintai tinta a subversiunii inca de la inceputurile "Iconomiei Fiului". Nici un alt aspect al Traditiei crestine nu este ferit azi de atacuri sfidatoare, perfide, insidioase, menite sa distruga sau cel putin sa falsifice fie invatatura Mantuitorului, fie caile trairii ei. Toate capitolele Teologiei ortodoxe sunt supuse acestei actiuni malefice despre care Mantuitorul Insusi ne-a prevenit, spunand "Taina faradelegii e in lucru inca de pe acum"(II Tes.2,7), asadar chiar din vremea venirii Lui in lume.
Nu numai dogmele credintei noastre sunt contestate si rastalmacite azi, dar chiar Fiul lui Dumnezeu ca persoana a Sfintei Treimi , iconomia Sa, prezenta Sa in istorie, Dumnezeirea Sa, cinstirea sfintelor moaste si a icoanelor, al caror cult a nimicit erezia iconoclasta in al Saptelea Sinod Ecumenic din anul 787, apoi in anul 843, biruinte ale Ortodoxiei, ale credintei si ale caii spre desavarsirea omului prin unirea lui Dumnezeu.
Academician Virgil Candea