RADIO ROMANIA ACTUALITATI (19 decembrie, ora 12:30) – Emisiunea: “Ziua si evenimentul” – Realizator: Silvia Ilies – Analizam astazi discursul presedintelui Traian Basescu de condamnare a comunismului sustinut ieri in camerele reunite ale parlamentului.
Invitatii emisiunii sunt: profesor universitar, doctor Daniel Barbu, directorul Institutului de Studii Politice, conferentiarul universitar doctor Alexandra Ionescu, prodecal al Facultatii de ªtiinte Politice a Universitatii Bucuresti, si seful Sectiei Externe de la cotidianul “Ziua”, Victor Roncea. Toti sunt in studio. Le multumesc ca au acceptat invitatia noastra. Astept de la fiecare dintre dumneavoastra un comentariu la ziua de dupa. Domnule profesor.
Daniel Barbu: Este foarte greu de comentat ce s-a intamplat ieri. Sigur, lucrul cel mai evident pe care il putem spune este ca presedintele nu a reusit gestul sau din punct de vedere politic, in masura in care pentru a condamna comunismul, asa cum i-a cerut o parte a societatii romane sau anumiti purtatori de cuvant ai societatii romanesti, si a facut-o, cred, intr-un mod decent, mai decent decat raportul insusi. Deci, textul presedintelui nu ar trebui intrutotul suprapus peste concluziile raportului. Ceea ce nu a facut presedintele a fost sa pregateasca acest moment. A comis un gest de autoritate si evident ca o parte a parlamentului a fost absolut tacuta, PSD, alta a vociferat. Este o procedura parlamentara. Sigur a fost calificata “circ”, “isterie”. Fireste, nu este placuta la vedere o asemenea procedura, dar nu mai putin este o procedura care s-a nascut in parlamentul englez in secolul XVIII si aplicata de foarte multe parlamente de atunci pana astazi. Romanii, in Parlamentul de la Budapesta inainte de 1918, faceau exact ce a facut Corneliu Vadim Tudor ieri. Adica, nu lasau sa se desfasoare activitatile, pentru ca, fiind o opozitie slaba, nu aveau o alta modalitate de a impiedica o dezbatere cu care se aflau in dezacord, decat aceea de a vocifera in mod anarhic. Cred ca presedintele insusi a ratat evenimentul, in masura in care convingerea mea este ca propunerile pe care le-a facut si care, inca odata repet si insist, nu sunt identice cu cele din concluziile raportului, cred eu, bunul simt imi spune ca ar fi intrunit consensul partidelor din parlament, inclusiv al PRM, pentru ca nu este vorba aici de nume, nu este vorba de incriminari personale, este vorba de niste proiecte de comemorare, de cerere de iertare. Toti cred ca putem fi de acord ca suntem de dreapta, de stanga, de centru, toti putem cadea de acord ca asemenea lucruri sunt cuviincioase, potrivite si trebuie facute. Presedintele a crezut ca simpla lui prezenta, in faptul ca rosteste
acest text ,va fi suficient. Asemenea gesturi se fac insa dupa o pregatire politica atenta. Deci, nu ma refer la cea academica, atat cat putem califica drept academic raportul, care a insemnat constituirea unui grup de oameni, care au scris un numar de pagini, pe care presedintele le-a sintetizat sau care au fost sintetizate pentru presedinte de cineva din echipa lui. Dincolo de acest lucru, presedintele trebuia sa faca acei pasi necesari, acel de consultari pe un text scurt, de cateva pagini, dar in acelasi timp puternic si solemt. Presedintele a esuat si cred ca totul a esuat din acest moment incolo. Nu cred ca vom mai auzi foarte multe despre acest raport si despre condamnarea comunismului in lunile si anii care vor urma.
Realizator: Asadar, dumneavoastra sugerati ca momentul politic al prezentarii concluziilor raportului, respectiv mesajul presedintelui Romaniei, nu a fost bine pregatit.
Daniel Barbu: Cred ca nu a fost pregatit politic.
Realizator: Si considerati ca tevatura care a fost facuta pe anumite, sa zicem, scurgeri de informatii din raportul Tismaneanu sa ii fi daunat? Sa fi daunat chiar mesajului?
Daniel Barbu: A daunat momentului. Acesta ar fi trebuit sa fie un moment foarte puternic, care sa ramana in memoria colectiva a romanilor. El nu a ramas. Sa fim sinceri, ceea ce s-a intamplat ieri a fost destul de jenant, asa in ansamblu, nu a fost un moment de o anumita reculegere, de o anumita solemnitate, de o anumita gravitate si de un consens cat de general posibil. Nu, nu a fost asa ceva.
A fost ceea ce s-a vazut si va ramane probabil mai degraba in istoria vietii destul de agitate a parlamentului Romaniei mai degraba decat in istoria romanilor ca atare.
Realizator: Multumesc mult. Doamna Ionescu.
Alexandra Ionescu: Eu cred ca trebuie spuse, cred ca trebuie retinute din ziua de ieri doua lucruri. Primul lucru, am speranta ca este cel mai important, este ca in Parlamentul Romaniei, de catre presedintele Romaniei a fost rostita aceasta calificare a comunismului ca regim criminal si cred ca, dincolo de proasta organizare a acelei reuniuni a parlamentului, aceasta condamnare a comunismului, a regimului comunist roman, si presedintele a fost clar, ceea ce s-a intamplat in Romania dupa al doilea razboi mondial si pana in 1989, sub specia unui regim politic criminal, este foarte semnificativa, pentru ca nu este pana la urma un mod, sigur, cu partea mai putin indemanatica de care a beneficiat in privinta organizarii, de a spune ca ceea ce traim astazi in politica romaneasca, in Uniunea Europeana de la 1 ianuarie nu are, dorim noi, legaturi cu ceea ce s-a intamplat in Romania din 1945 pana in 1989. Cred ca am speranta ca putem retine aceasta calificare. Pe de alta parte, ceea ce a atras atentia in ziua de ieri a fost reactia parlamentului. Reactia parlamentului, care mi s-a parut mie, a fost considerata cu oarecare surprindere de catre observatori, surprindere care pe mine personal m-a surprins. Sigur ca poate fi pusa pe seama unei proaste organizari, cu siguranta, a acelei reuniuni a parlamentului. De altfel, presedintele Senatului, Nicolae Vacaroiu, a fost criticat pentru faptul de a nu fi incercat sa puna liniste in sala si pentru a nu fi incercat sa ii evacueze pe agitatorii care proferau cuvinte nelalocul lor. Sigur ca poate fi criticata sedinta parlamentului din acest punct de vedere, insa in acelasi timp ceea ce am vazut in Parlamentul Romaniei ieri a fost Parlamentul Romaniei in toata sinceritatea lui, nu? Partidul Romania Mare, care s-a manifestat foarte vocal in forul parlamentar, care beneficiaza de un procentaj de voturi considerabil, daca nu ma insel 13% din voturile cetatenilor, a castigat aceste voturi tocmai pentru ca s-a comportat
sistematic astfel si ca are acest limbaj si ca are asemenea propuneri, ca are aceasta legatura foarte stransa cu regimul comunist. Cum sa spun, PRM a fost el insusi, era de asteptat sa se comporte asa. Eu nu stiu daca intr-adevar o negociere cu partidele care ar fi precedat aceasta condamnare a comunismului ar fi dus la o sedinta mai solemna? Probabil ca putem interpreta aceasta condamnare a comunismului de catre presedintele Romaniei, intr-o oarecare masura, ca un esec, pentru ca institutia care ar fi trebuit sa condamne comunismul in numele poporului roman era Parlamentul Romaniei. Parlamentul Romaniei nu este capabil, in formula pe care o are astazi, si nici in formulele pe care le-a avut in trecut, sa condamne comunismul, pentru ca nu poate intruni consensul in jurul acelei teme. Mi se mai pare un lucru interesant, daca pot sa mai retin 30 de secunde, mi se pare ca Vadim Tudor a zis la un moment dat, ceea ce face acest discurs al presedintelui este sa condamne intreaga
stanga romaneasca. Sigur ca aceasta poate sa fie interpretarea lui Vadim Tudor, mi se pare straniu ca nu au existat reactii vehemente din partea PSD impotriva PRM, nu? Orice stanga democratica adevarata, care isi organizeaza un viitor in Europa, nu pretinde ca are vreo continuitate cu regimul comunist. Or, dimpotriva, stanga europeana, asa cum o intalnim intrupata in tarile membre ale Uniunii Europene, este o stanga, sunt partide, este vorba de partide socialiste care nu au aderat la proiectul bolsevic. ªi aici ar fi fost o buna ocazie pentru PSD sa spuna: “ne pare rau, noi cu perioada aceasta nu avem prea multe legaturi, noi avem o alta viziune asupra politicii romanesti si ne disociem de ceea ce spune PRM”. Dar, repet, ceea ce este de retinut a fost, cred, condamnarea comunismului pe de o parte, pe de alta parte Parlamentul Romaniei, ca reprezentant al poporului roman, in toata sinceritatea lui, asta a fost apreciat de cetateni la PRM, nu? Acest tip de limbaj, acest tip de
calificative, acest tip de invective s.a.m.d.
Realizator: Eu am pregatit pentru aceasta emisiune, totusi, anumite parti din discursul presedintelui, care nu este raportul, sa subliniem, unde din foarte multe concluzii, si ceea ce presedintele condamna, se regasesc elemente de-a lungul anilor in ziarul “Romania Mare”
Se regasesc elemente, de-a lungul anilor, in ziarul “Romania Mare”. Banuiesc ca de atata agitatie si din cauza agitatorilor, care tot timpul nu au ascultat niciun cuvant din ceea ce se intampla acolo, au pierdut cateva elemente, care probabil i-ar fi satisfacut.
Daniel Barbu: Da. Este si convingerea mea. Vreau sa spun ca manifestarea de ieri nu a fost impotriva raportului sau impotriva condamnarii comunismului, ci impotriva lui Traian Basescu, pentru ca ceea ce nu se spune – nici macar PRM nu a spus-o – este ca o condamnare a comunismului de catre presedintele Romaniei a avut deja loc. Traian Basescu nu a inventat nimic. Presedintele Constantinescu in ’99 a facut acest lucru, in mod clar si solemn, ca presedinte, nu? Deci, nu este nicio noutate. Traian Basescu de un an si-a pus in scena aceasta comisie, are complicitatea presei, cum se spune in mod faimos la noi, a unei anumite parti a presei, ca si cum el ar fi descoperit acum America. Pana in 2006 nu a fost vorba despre condamnarea comunismului. Termenii, asa cum ati spus si dumneavoastra, termenii mesajului prezidential se regasesc si in discursurile PRM. Chiar aseara, Corneliu Tudor, seful acestui partid a spus: “Noi nu suntem comunisti. Suntem nationalisti”. Ne distantam de bols
evism, retinem din perioada ’45-’89 ceea ce este national, romanesc pur si simplu sau in mod 100%. De asemenea, presedintele Iliescu, fara solemnitate, dar in interviuri, dezbateri, a calificat regimul comunist ca un regim criminal. Nu de la inceput, nu in primii ani ’90, in ultimii ani ’90, in anii 2000. A spus-o. Deci, consensul se putea stabili. Ceea ce putea sa faca presedintele Basescu nou, in raport cu ceea ce a facut solemn Emil Constantinescu si, mai informal, Ion Iliescu, deci cei doi predecesori ai sai, era pe baza unui text scurt, care sa poata fi imediat recunoscut de catre toate partidele, sa obtina o declaratie solemna a Parlamentului Romaniei, ceea ce parlamentul insusi, asa cum a spus colega mea Alexandra Ionescu, nu este capabil sa produca, pentru ca nimeni nu pare suficient de interesat sau puternic sa ia initiativa, sa propuna un text, sa umble dupa acorduri, dupa incuviintari s.a.m.d. Pesedintele ar fi putut face asta: un text de trei pagini, simplu, clar
, grav, absolut admisibil de catre toate partile interesate. Sa spuna parlamentului: iata, eu va ofer un text, votati-l, adoptati-l si gravati-l cu litere de aur pe holurile parlamentului.
Realizator: Victor Roncea s-a alaturat discutiei noastre prin telefon. Nu a ajuns in studio. Buna ziua domnule Roncea.
Victor Roncea: Sarut mana.
Realizator: Cum comentati dumneavoastra ziua de dupa si discursul presedintelui Traian Basescu sustinut in parlament? Nu vorbim despre Raportul Tismaneanu.
Victor Roncea: Ma alatur pozitiei domnului profesor. Vreau sa va spun ca Parlamentul Frantei, Jaques Chirac, au semnat o condamnare a genocidului armenesc, care suna asa: “Republica Franceza condamna genocidul armenesc”, punct. Nu era nevoie de un asemenea raport, pe care eu unul il consider mistificator, cu rea vointa. L-am parcurs aseara, pe cat se poate parcurge un text alambicat de 660 de pagini. Dar pasajele asupra carora m-am oprit imi demonstreaza limpede ca acest raport serveste anumitor teluri. ÃŽntr-o formulare aparent academica, proiecteaza o imagine foarte controversata asupra a ceea ce va fi fost in intervalul ’45-’89. De asemenea, nu inteleg de ce au ales membrii acestei comisii sa inceapa condamnarea comunismului din ’45. Comunismul a venit cu tancurile sovietice in 1944. Ca o consecinta directa a venirii comunistilor, prin Armata Sovietica, Armata Rosie, o parte din trupul tarii a fost rupt: este vorba de Basarabia si Bucovina. Acest lucru nu se reflecta in con
cluziile raportului si nici macar in discursul presedintelui, de la care ma asteptam la mult mai multe. Si discursul sau este controversat: cuprinde unele nume, omite alte nume, nu stiu pe ce criterii.
Realizator: Alexandra Ionescu vrea sa intre in dialog cu dumneavoastra. Doamna profesor?
Alexandra Ionescu: Da. Eu vroiam, in continuarea celor spuse de domnul Roncea si de domnul profesor Barbu – sa nu fiu prost inteleasa -, eu cred ca calificarea comunismului ca regim criminal este importanta si este foarte valoroasa politic sau etico-politic. ÃŽn acelasi timp atat discursul presedintelui, cat si raportul propriu-zis, sigur, fiind documente publice, pot fi supuse criticii. Noi vorbim aici de discursul presedintelui. Discursul presedintelui intr-adevar are niste puncte critice foarte importante, dincolo de aceasta condamnare. Unu, o sa fiu rea: are niste parti foarte neindemanatice. Daca mi se permite o sa citez foarte scurt, mi se spune aici: sub Ceausescu, in pofida promisiunilor privind intarirea legalitatii socialiste, a continuat demonizarea proprietatii private. Regimul socialist, Romania socialista, Romania populara, nu si-au propus vreodata sa valorizeze proprietatea privata. Asta, cum sa spun, nu este un secret pentru nimeni. ÃŽn acelasi timp se spune: in
pofida promisiunilor privind taria legalitatii socialiste in limbajul Romaniei socialiste, legalitatea socialista are un sens faorte precis, daca il cititi pe Nicolae Ceausescu si pe cei care il inconjoara veti gasi acest sens. ÃŽnseamna aplicarea cu rigoare si fara mila a legilor impotriva dusmanilor regimului. Deci, intarirea legalitatii socialiste, pronuntata si reiterata de toti responsabili comunisti in timpul regimului comunist, inseamna, nu, o presiune. Deci, nu putem spune: in pofida promisiunilor privind intarirea legalitatii socialiste, regimul a devenit mai opresiv, pentru ca este un nons-sens. ÃŽn acelasi timp, citind comunicatul presedintelui aflam de fapt ce se condamna. Condamnand acest regim – ne spune presedintele Basescu – statul democratic roman condamna instrumentele acestuia, in primul rand Partidul Comunist Roman si Securitatea. Caracterul comun al Partidului Comunist Roman si al Securitatii este ca institutional, teoretic vorbind, ele nu mai exista. Cee
a ce spune discursul presedintelui este ca condamnam comunismul pentru ca el nu mai exista. Oricum, Partidul Comunist nu mai exista, Securitatea nu mai exista. Dimpotriva, avem niste servicii de informatii moderne, performante, salveaza ziaristi pierduti prin Irak s.a.m.d. Dejoaca comploturi mondiale s.a.m.d. Nu putem condamna comunismul, pentru ca el nu mai exista. Or, aceasta mi se pare o pozitie care este puternic criticabila, nu? Partidul Comunist Roman in regimul comunist roman nu are o existenta de sine statatoare, el se confunda cu statul. Vorbim despre un partid stat, care supravietuieste dupa 1989, Securitatea supravietuieste dupa 1989, Armata romana supravietuieste neschimbata dupa 1989, Justitia romana supravietuieste neschimbata dupa 1989, societatea romaneasca dupa 1989 este societatea romaneasca produsa de regimul comunist.
societatea romaneasca produsa de regimul comunist. Kenneth Jowitt, care este un autor citat nu de presedintele Basescu, evident, ci de raport, are aceasta teza, intr-o lucrare care probabil este una dintre cele mai bune scrise despre comunismul romanesc. Comunismul romanesc este un regim care se instaleaza, un proces de strapungere, asa, de imposibilitatea intoarcerii, dar, din 1958-60, incepe sa-si produca propria societate, societate pe care intr-o buna masura o vedem si astazi, cu institutiile statului pe care in buna masura le vedem si astazi. Aici cred ca dezacordul meu cu comunicatul presedintelui este major.
Victor Roncea: Daca-mi permiteti, doamna, si reteaua care strabate acest sistem supranational al comunismului, reteaua Komintern-ului supravietuieste momentului 1989, iar multi dintre vectorii ei se regasesc astazi la varful societatii civile. De altfel, pot sa-l acuz direct pe Vladimir Tismaneanu, presedintele acestei comisii, ca este unul dintre vectorii acestei retele neotrotskiste.
Realizator: Domnule Roncea, nefiind impreuna cu noi, aici, sa se apere, retinem punctul dvs de vedere. Urmeaza sa il verificam insa prin alte…
Victor Roncea: Sigur, va rog. Referindu-ne la discursul domnului presedinte, intr-adevar, sunt foarte multe obiectii care se pot face. O sa va dau exemplul care m-a deranjat cel mai tare – cel care priveste sistemul comunist, care a fost importat din URSS. Nu pot sa inteleg cum a fost acest sistem importat, prin liber-schimb, printr-o cerere sau o oferta, cand de fapt acest sistem a fost impus, cu forta, cu forta armelor. De asemenea, nu pot sa inteleg… – de fapt inteleg, dar este o nota neprofesionalista care reflecta simpatiile si antipatiile celor care au scris discursul presedintelui -, faptul ca nu este prezentata in expunerea de motive crima abominabila care s-a petrecut in inchisoarea Pitesti, asa-numitul fenomen Pitesti, un experiment antiuman si anticrestin, care, cred eu, este definitoriu pentru crima comunista din Romania. De asemenea, lipseste revolta muncitorilor brasoveni din 15 noiembrie 1987 din aceasta expunere de motive. Cu ipocrizie este pus Paul Goma, care
a fost exclus din comisie. s.a.m.d.
Realizator: ÃŽnteleg ca dumneavoastra doriti sa lasati sau sa sugerati ca Raportul Comisiei Tismaneanu a fost facut de o echipa si cei care au scris mesajul presedintelui ar putea fi o alta echipa? Sau ca presedintele si-a modificat, intr-un fel, asumarea concluziilor raportului, dupa ceea ce a aparut in presa incepand de vinerea trecuta.
Victor Roncea: Eu cred ca s-a mai lucrat, intr-adevar, in sensul repararii concluziilor Raportului Tismaneanu; observam ca nu sunt exact aceleasi concluzii din raport cele prezentate de domnul presedinte.
Realizator: Nu si-a insusit decat sapte dintre acestea si care sunt destul de publice si de mare bun-simt, pana la urma, le voi da citire in incheierea emisiunii.
Victor Roncea: Eu il felicit si-l admir pe domnul presedinte Basescu, pentru ca a condamnat comunismul, dar, dupa cum am mai spus-o, il deplang pentru ca a fost obligat sa legitimeze in acest fel un text mistificator si falsificator la adresa istoriei Romaniei.
Realizator: Multumesc mult. Domnule Barbu, un comentariu.
Daniel Barbu: Da, si eu cred ca as merge pe aceeasi directie. Un filosof spunea ca, inainte de a judeca, trebuie sa intelegem. Presedintele a formulat o judecata, cu care cred ca toti suntem de acord, inclusiv sustinatorii Romaniei Mari, si anume: comunismul a fost un regim criminal. Numai ca aceasta judecata care ar fi trebuit sa se intemeieze pe un proces de intelegere, adica pe acele celebre 600 de pagini, care trebuiau sa ne ajute sa ne privim mai bine noi, cei care am trait sub comunism sau cei care n-au apucat, din fericire, prea multi ani sau deloc sa traiasca sub vechiul regim, sa inteleaga ce s-a intamplat cu parintii lor si cu bunicii lor. Nu, pentru ca nu toti avem sau am avut, in trecut, legatura cu Ceausescu, Pantilinet, Draghici s.a.m.d., cu acesti baroni ale caror nume apar obsesiv in raport. E vorba de o intreaga societate, de multe milioane de oameni, care au trait, unii bine, altii rau, altii mediocru, care au avut destine, au facut cariere – s-o spunem -, inclusiv carierele culturale, importante, care figura astazi de societate civila, au inceput inainte de 1989. Sunt, pana la urma, prestigiul multor intelectuali de azi; e produsul anilor ’70 si ’80, nu? Or, aceasta intelegere nu a avut loc. Si atunci, condamnarea comunismului pe care o face presedintele Traian Basescu pare sa pluteasca undeva in aer si sa nu fie inradacinata in ceva, deci in acest proces de reflectie comuna.Deci ar trebui sa fie un raport care sa fie discutat de politicieni, de societate civila, de istorici, de politologi, de sociologi, de economisti care sa aduca zi de zi, dezbateri dupa dezbateri, un spor de intelegere a ceea ce a fost comunismul. Si abia dupa ce aceasta intelegere ar fi devenit oarecum unanima, cat se poate intr-o societate , presedintele, cum am spus, intr-un text scurt, de o pagina, care sa poata fi gravat undeva, ar fi trebuit sa pronunte judecata solemna si definitiva, iar Parlamentul sa si-o insuseasca, s-o voteze in unanimitate, daca se poate.
Realizator: Nu s-a intamplat totusi acest lucru. Discursul presedintelui a fost de o ora. El contine foarte multe lucruri despre care cu totii, cel putin o parte din generatia noastra, au luat contact si le condamnam, parintii nostri si probabil si tinerii care vor trebui sa stie mai mult. Ca o concluzie la ceea ce s-a intamplat ieri si la mesajul acesta de o ora care a avut loc, ce inseamna pentru Romania ziua de dupa 18 decembrie pe ultimele doua minute ale emisiunii? Domnule Roncea, incep cu dvs.
Victor Roncea: Ar fi trebuit sa fie o zi mare, dar, din pacate, prin faptul ca acest act devine oficial, dupa parerea mea se transforma doar intr-o noua incercare de a falsifica identitatea poporului roman si trebuie sa raspundem. Este o a daua confiscare a revolutiei romane si a anticomunismului romanesc. Din nefericire, legitimata de presedintele Basescu.
Realizator: Doamna Alexandra Ionescu…
Alexandra Ionescu: Da, eu cred ca trebuie sa retinem aceasta zi, aceasta calificare a comunismului ca regim criminal. Din pacate, in acelasi timp va trebui sa retinem din aceasta zi si validarea gestului pe care l-a facut, a primului gest pe care l-a facut revolutia romana in 22 decembrie 1989, al carei prim obiectiv a fost salvarea statului comunist. Marele beneficiar al acestui raport si marele beneficiar cu 16 ani in urma al revolutiei romane a fost chiar institutia statului comunist, cu normele si personalul sau. Acestea sunt recunoscute ca fiind astazi lipsite de orice fel de legatura cu regimul comunist si perfect democratice, ceea ce, dupa parerea mea, este mai degraba fals.
Realizator: Domnule Barbu, dvs, ultimul minut.
Daniel Barbu: Acelasi lucru s-a observat si ieri – din raport si din concluziile presedintelui lipseste o punere in discutie a armatei, a sistemului de justitie si a administratiei publice. Pentru ca armata, justitia si administratia publica sunt inca aceleasi astazi, si-au mai schimbat putin personalul, si-au mai adaptat limbajul la spiritul timpului, dar structural au ramas aceleasi institutii, ele nu sunt condamnate.
Realizator: Multumesc foarte mult pentru participarea la emisiune. Alexandra Ionescu, Daniel Barbu, Victor Roncea, va mai asteptam, va dorim un sfarsit de an asa cum vi-l doriti fiecare dintre dvs. La revedere!
RADOR