Ucis de Comisia Tismaneanu

Liderul revoltei anticomuniste din Valea Jiului, Constantin Dobre, acuza Comisia Prezidentiala de falsificare a adevarului

Citeste “Istoria miscarii anticomuniste din 1977”

Constantin Dobre, in prezent refugiat in Marea Britanie, este fostul conducator al miscarii anticomuniste a minerilor din Valea Jiului, din 1977, care au indraznit sa se impotriveasca Securitatii si Partidului, cat si lui Ilie Verdet si Nicolae Ceausescu, personal. Cu un destin complicat, Constantin Dobre nu a avut nici dupa 1989 parte de liniste. Mai rau, odata cu publicarea Raportului Tismaneanu a fost si ucis in scris de autorii Raportului, in ciuda faptului ca unul dintre experti ii prezentase o carte despre viata sa si lupta minerilor din 1977. Cazul este edificator pentru adevarata semnificatie a falsului Raport despre comunism si se adauga la celelalte mistificari sanctionate pana acum de Societatea academica pentru adevarul istoric. Situatia il pune pe presedintele Romaniei intr-o situatie extrem de stanjenitoare. Un asa-zis raport stiintific, publicat pe site-ul oficial al Presedintelui Romaniei si girat fara stiinta de continut de Traian Basescu, este plin de neadevaruri demonstrate deja. Inca de pe 24 decembrie, cand fostul lider al minerilor i-a cerut oficial lui Valdimir Tismaneanu sa repare greseala, lui Constantin Dobre ii sunt violate drepturile fundamentale de catre Administratia Prezidentiala, care mentine Raportul pe site. Constantin Dobre cere autorilor uciderii sale morale sa-si prezinte scuzele si sa retraga minciuna din spatiul public. Prima parte a unui interviu in exclusivitate cu militantul anticomunist Constantin Dobre, o bucatica de legenda vie a istoriei reale a Romaniei.

Prima sursa a “mortii” mele a fost Europa Libera

Stimate domnule Constantin Dobre, ati fost liderul miscarii anticomuniste din 1977. Cum credeti ca ati ajuns sa fiti “omorat” de Comisia Tismaneanu?

Pentru a respecta adevarul, trebuie precizat ca am fost “omorat” in mai multe rapoarte. Prima data in rapoartele Radio Free Europe (RFE), dar si in Raportul Anual din anul 1979 al organizatiei internationale pentru apararea drepturilor omului, Amnesty International (AI). Sursa originala a vestii despre “moartea” mea, invocata si inserata in rapoartele RFE, AI dar si in Raportul Tismaneanu, este – citez din R. Tismaneanu, pagina 348 – “(…) marturia, referitoare mai ales la represiunea care a urmat, depusa de un fost miner de la Lupeni la Amnesty International in 1978”. Despre numele acelui “miner de la Lupeni” nu exista nici o referinta. Va marturisesc sincer, in ultimii 17 ani am facut nenumarate investigatii, pe cont propriu, dar si legale, pentru a afla numele “minerului de la Lupeni”, insa fara nici un succes. Toate necazurile mele, aici in exil (acuzat de falsa identitate, acuzat de “crima” de a-mi insusi identitatea “eroului national si international”, suspectat de acte de spionaj, suspectat ca aveam o “falsa” familie, interogatorii umilitoare, confruntari si respingerea initiala a cererii mele de azil politic, dupa care a urmat lupta “pe viata si moarte” de aproape patru ani de zile pentru a strange dovezi si probe pentru a dovedi ca nu eram “mort” si o alta lupta (nervi, bani si actiuni legale) de-a lungul a inca trei ani de zile cu Amnesty International pentru a dezminti public ca in fapt nu murisem), le datorez “marturiei minerului de la Lupeni”. Singura concluzie la care am ajuns, dupa atata amar de ani de cercetari si batere la usi bine ferecate, cu privire la identitatea sursei “mortii” mele, e ca “minerul de la Lupeni” a fost omul Securitatii.

Ce ma uimeste si ma intriga este ca nici unul dintre fostii angajati si colaboratori ai RFE nu a deconspirat numele omului fostei Securitati si probabil a actualului SRI. Logic, fostii angajati si colaboratori ai RFE, ar fi trebuit sa fie primii care sa deconspire numele ticalosului, doar au fost si ei “victime” ale unei dezinformari. Nu doresc sa dau crezare zvonurilor rautacioase ca si la RFE, au fost “cartite” ale fostei Securitati si probabil ale actualului SRI, pentru simplul motiv ca nu exista dovezi, deocamdata. Si pe buna dreptate nu exista dovezi pentru ca inca nu au fost desecretizate dosarele fostei Securitati ale acestora. In fine, judecand drept, detasat si lipsit de suspiciuni si prejudecati, trebuie sa recunosc ca personalul de la RFE si Amnesty nu a avut nici o posibilitate sa verifice “marturia minerului de la Lupeni”. Daca adaug si dezmintirea publica (1997) data de Amnesty International, concluzionez ca greselile raportorilor RFE si AI au fost firesti, scuzabile si lipsite de rea-intentie doar pana in anul 1990, dar total nescuzabile intre anii 1990 – 1997, cand au aflat din diferite surse (televiziune si presa scrisa), si chiar de la mine, ca nu murisem.

Neobolsevicii vor sa confiste si istoria anticomunista

Inteleg ca presedintele Traian Basescu a prefatat o carte despre dumneavoastra si luptele minerilor. Deci se stia ca nu sunteti mort.

Cu totul altfel stau lucrurile cu membrii si “expertii” Comisiei Tismaneanu. Acestia se fac vinovati ca m-au “omorat” cu intentie si rea-credinta in Raportul Final al Comisiei Prezidentiale de Condamnare a Comunismului. Din punct de vedere legal, tot la fel de vinovata este si Institutia Prezidentiala a Romaniei, reprezentata de catre Presedintele Romaniei, Traian Basescu, prin faptul ca a ordonat, adoptat, insusit si a publicat Raportul Comisiei Tismaneanu pe website-ul Presedintiei Romaniei, implicit in media din Romania si, prin extenso, pe intreg mapamondul. Vinovatia si reaua credinta a Comisiei Tismaneanu este probata prin urmatoarele dovezi, de necontestat: expertii Comisiei Tismaneanu ar fi trebuit sa stie, ca de-aia se pretind experti, despre dezmintirea publica AI; au stiut cu certitudine ca traiesc, din aparitiile mele (cu poze) in presa scrisa din Romania, din textele mele puse pe internet despre greva minerilor din Valea Jiului din 1977, din marturia mea aparuta in cartea “Lupeni ’77. Sfanta Varvara versus tanti Varvara”, care a fost prefatata de catre domnul Traian Basescu – presedintele Romaniei si chiar endorsata/autentificata cu text si semnatura chiar de catre unul dintre “expertii” Comisiei Tismaneanu, doamna Ruxandra Cesereanu.

Comisia Tismaneanu si Presedintia Romaniei nu beneficiaza de nici un fel de scuze pentru culpa de a ma “ucide” si a disemina aceasta “informatie” in intreaga lume. Iata-ma asadar in fata aceluiasi calvar, descris mai sus, pentru a-mi dovedi identitatea si existenta. Vorbind in termeni umani, dar si legali, drepturile mele individuale si fundamentale la identitate si existenta (inscrise in Carta ONU, semnata de toate tarile din aceasta lume, inclusiv de Romania, evident) mi-au fost zdrobite si spulberate. Cred ca am dreptul sa ma intreb si sa presupun ca aici este vorba despre un “complot” cu o vasta retea de complicitati vinovate. O posibila motivatie a “complotistilor” ar putea sa fie aceasta: “ucidem conducatorul (ca prea stie multe si ne contrazice), ne punem noi in fruntea evenimentului anticomunist al Vaii Jiului 1977 prin tot ce-am scris si zis pana acum, in exil si in tara, si ii autentificam, promovam si pe ei, <>… pardon revolutionarii evenimentului, eroii operelor noastre. Ce dracu, nu avem exemplul <> din decembrie ’89? Ce mai conteaza un <> in plus sau in minus? Si ce daca vom fi descoperiti? Il <> doar in hartii! Chiar daca va invia, tot o sa-i facem noi ceva asa cum i-am facut-o si lui Goma, ce ati uitat?”. Oricum, cred ca explicatia “uciderii” mele de catre Comisia Tismaneanu trebuie cautata in “idealurile” neobolsevicilor internationalisti care s-au adapat vartos din invataturile “taticilor” lor, le urmeaza cu sfintenie sfaturile si le pun in practica sloganurile: “Dupa noi vom veni tot noi”, “Noi nu scriem istoria. Noi o cream”.

Un expert lipsit de scrupule

In scrisoarea dvs deschisa catre presedintele Romaniei o invocati pe Ruxandra Cesereanu ca factor perturbator. Cine este Ruxandra Cesereanu si cum credeti ca a ajuns sa fie “expert” al Comisiei Prezidentiale, in schimb, dvs sau Paul Goma, nu? Eu am inteles ca este o poetesa care sustine ca violenta si nevrozele ei ii confera certificatul poetic, ca sa o citez. Este si cea care se lauda ca s-a implicat in “rezolvarea” capitolului privind Basarabia (denumita de Comisie “Moldova sovietica”). In cele 29 de pagini rezervate acestuia, din 663 cate are Raportul, nu exista documentata nici o singura crima la adresa romanilor din Basarabia, primele victime ale comunismului din Romania. De fapt, lipseste inclusiv cuvantul crima in ceea ce priveste romanii. Dvs ce parere aveti despre aceste “expertize” din Raport?

N-am cunoscut-o personal pe doamna Ruxandra Cesereanu. Tot “batand” eu drumurile presei din Romania pusa pe Internet despre revoltele mineresti din Valea Jiului, in toamna anului 2004 am dat peste textele “expertului” Ruxandra Cesereanu. Nu mi-au atras atentia textele mincinoase cesarenciene despre evenimentele din Valea Jiului 1977 pentru ca nu erau altceva decat simple compilari ale minciunilor altor confrati de-ai Cesarencei. Ce mi-a starnit curiozitatea la acest “expert” a fost lipsa de scrupul si nerusinarea cu care lansa atacuri la persoana mea. In sfarsit, trec peste lunga poveste cum am contactat-o pe Ruxandra Cesereanu si modul in care am corespondat noi via e-mail pana la o anumita data, corespondenta in care nu am detectat nici urma de regrete sau scuze pentru felul in care m-a persecutat in “opera” ei publica. Cesereanu a intrecut orice masura cand a indraznit sa dea calificative mizerabile marturiei mele despre revoltele mineresti din Valea Jiului.

Totusi, ati fost contactat de expertii Comisiei pentru a fi prezentat adevarul direct de la sursa?

Nu am fost contactat de catre nici unul din membrii sau expertii Comisiei Tismaneanu. Tot ce s-a intamplat este ca am fost declarat “mort” in Raportul Tismaneanu si acum mi-am reluat calvarul pentru a-mi dovedi identitatea si existenta.

Parchetul Militar trebuie sa deschida o ancheta

Puteti sa evocati momentul grevei anticomuniste a minerilor si urmarile sale asupra confratilor de lupta si a dvs, care sunteti si acum in exil, in Marea Britanie?

Mai intai trebuie sa fac urmatoarele precizari. Revoltele mineresti anticomuniste din Valea Jiului 1977 au merite deosebite din cel putin doua puncte de vedere: (1) au prefatat revolta anticomunista din decembrie 1989 si (2) detin monopolul unicitatii in materie de curaj si eroism prin faptul ca au avut loc intr-o vreme cand comunismul era “pe creasta” valului, cum s-ar spune, dupa ce fusesera inabusite revoltele din Ungaria si fosta Cehoslovacie, inainte de aparitia miscarii “Solidarnost” a lui Lech Walesa, au fost lipsite de orice fel de mediatizare interna si internationala si, in special, cand Ceausescu era vazut excelent in Occident. Cred ca nu gresesc daca spun ca prin localizarea in timp, dimensiuni, amploare, curaj, eroism, confruntare cu “varfurile” comunismului romanesc mult curtate si elogiate de un Occident preocupat doar de interesele proprii, si sacrificiile indurate, revoltele mineresti ale Vaii Jiului constituie simbolul si momentul de referinta al luptelor anticomuniste din Romania de ieri. Am facut aceste precizari pentru ca romanii – romani, din tata-n-fiu sa afle, sa stie, sa nu uite, sa nu simta regret sau jena atunci cand privesc in “gradinile” anticomuniste din Polonia, Ungaria sau fosta Cehoslovacie si in mod deosebit sa nu se lase inselati, in tara lor, de urletul strident, asurzitor si inselator al “creatorilor” de istorie anticomunista.

Ma intrebati despre urmarile asupra mea si a confratilor de lupta. Asa cum am aratat in episoadele dramatice scrise mai sus, ma simt onorat si, in special, indatorat sa spun ca cel mai cinstit, curajos, loial, confident si devotat coleg al meu a fost Maniliuc Gheorghe. Dupa ce si-a ispasit condamnarea de trei ani si sase luni de inchisoare, Maniliuc Gheorghe a murit de “inima rea”, la data de 27 ianuarie 1987. Folosesc aceasta ocazie pentru a-mi marturisi convingerea ca bravul erou anticomunist al Vaii Jiului a fost ucis pentru ca l-a bruscat pe Gheorghe Pana si a trantit de pereti cu Ilie Verdet. Bazat pe aceasta convingere, apelez la Parchetele Militare sa deschida neintarziat o ancheta privind circumstantele mortii celui mai merituos luptator anticomunist, iar criminalii sa fie judecati si condamnati. Tinerea nejustificata si nemeritata in conul umbros al istoriei a eroului Maniliuc Gheorghe este inca un motiv de repros si o acuza la adresa Comisiei Tismaneanu, care a ales si a hotarat sa excluda marturia mea despre revoltele mineresti anticomuniste din Valea Jiului. Lista cu alti eroi ai Vaii Jiului care au infundat puscariile comuniste este bine documentata, cu probe, in cartea “Lupeni ’77. Sfanta Varvara versus tanti Varvara” – eroi anticomunisti care sunt si ei victime, “colaterale”, ale Comisiei Tismaneanu. Despre destinul meu dupa revolte, o sa va rog sa vedeti textul prezentat integral pe site-ul ZIUA – Istoria miscarii anticomuniste din 1977.

Inteleg ca au fost inregistrate in Raport niste asa-zise “marturii”, declaratii complet false, legitimandu-se asadar minciuna sub cuvantul presedintelui tarii, Traian Basescu. Despre ce este vorba?

La paginile 347 si 348 este scris: “Despre desfasurarea acestei explozii sociale exista trei marturii ale unor participanti directi: o scrisoare din 18 septembrie 1977, trimisa catre Europa Libera, sub semnatura a 22 de mineri in numele unui grup de 800 de oameni; o scrisoare semnata doar cu initialele I.D., trimisa de la Petrosani la 10 septembrie; o marturie orala mai tarzie, din 1986, oferita lui N.C. Munteanu pentru Europa Libera de un grevist, Istvan Hosszu, un miner de origine etnica maghiara. La aceasta se adauga marturia referitoare mai ales la represiunea care a urmat, depusa de un fost miner de la Lupeni la Amnesty International in 1978”. Va rog sa observati ca toate aceste “marturii” au mai multe elemente caracteristice, anume: toate au fost publicate si mediatizate exclusiv de catre literatura din exil intr-o perioada de confruntare cand dezinformarea a atins cotele cele mai dramatice; la acea vreme nu a putut fi verificata autenticitatea si veridicitatea acestor “marturii”; nici-un autor al acestor “marturii” nu a fost numit sau identificat, exceptie mincinosul de ungur, Istvan Hosszu, pe care eu insumi l-am localizat, in New York, contactat telefonic si confruntat despre evenimentele din Valea Jiului 1977.

Un martor mincinos

Dar cine este acest Istvan Hosszu?

In primul rand ca nu era miner, in al doilea rand mi-a spus ca nu ma cunostea atunci, nu m-a vazut niciodata, nu era sigur care este numele meu (vezi Ioan Dobre in loc de Constantin) plus ca mi-a spus ca el n-a fost la greva, ci a auzit ce s-a intamplat acolo si a venit totusi, la spartul grevei, aproape de plecarea lui Ceausescu, si ca el s-a aflat undeva la marginea multimii.

Deci un trecator, practic…

Un trecator, da, care nu m-a cunoscut si nu a avut nici un fel de relatie directa cu greva din Valea Jiului. Acest Istvan Hosszu si-a permis sa sumarizeze el ceea ce s-a intamplat in 1977 in acel capitol-terci din Raportul Tismaneanu.

Pana in prezent a fost vreuna din aceste marturii autentificata?

Nici una din aceste “marturii”, repet nici una, nu a fost supusa rigorilor stiintifice pentru a fi determinata autenticitatea si gradul de credibilitate al acestora. De ce autorii a trei din aceste “marturii” nu s-au identificat si nimeni nu i-a putut identifica dupa 1990? Sa sufere ei de atata modestie fata de “bravurile” lor incat sa le fie jena sa apara in public? Imposibil de crezut. Se ascund cumva? Daca da, pentru ce motiv? In ce-l priveste pe ungurul Istvan Hosszu, acesta nu poate rezista la nici-o confruntare privind “marturia” lui. Ungurul stie ca eu traiesc si-si aduce foarte bine aminte despre felul cum l-am prins cu minciuni in vara anului 1994. Posed convorbirea telefonica inregistrata cu Istvan Hosszu. Ce sa mai spun despre “minerul de la Lupeni” care a fost invocat ca sursa la Amnesty International si a carui “marturie” a fost dezmintita chiar de catre Amnesty in 1997. Trebuie sa te cheme musai Berindei, Tismaneanu sau Cesereanu ca sa-ti poti permite luxul de a insera “marturii” cu autori necunoscuti si/sau mincinosi intr-un document ce se pretinde a fi stiintific intocmit si, culmea, sa mai ai si tupeul a cere legitimarea acestor minciuni sub cuvantul presedintelui tarii, Traian Basescu. La fel, trebuie ca Tismaneanu si gloata lui de “experti” sa posede rezerve infinite de ipocrizii, fatarnicii si obraznicii, fata de romanii-romani infometati de adevar si care sunt satui de impostori si mincinosi, incat sa-si permita sa ignore din Raport cartea ce contine marturia mea si special prefatata de Traian Basescu, presedintele Romaniei.

Cine stapaneste trecutul stapaneste si viitorul

Ca informatie pot sa va spun ca, dupa cazul turnatorului si impostorului Sorin Antohi – fost membru al Comisiei Tismaneanu – si acest Mihnea Berindei a fost chemat la CNSAS pentru a fi investigat daca a fost sau nu informator al Securitatii. Ramane de vazut care va fi rezultatul CNSAS. Dar, domnule Dobre, care credeti ca este miza acestor mistificari crase ale adevarului istoric?

Adevarul istoric este oglinda in care te privesti, te analizezi, reflectezi, evaluezi si te ajuta sa pornesti spre viitor dupa cum iti doresti. Totul depinde de cine construieste aceasta oglinda. Indivizi de teapa lui Tismaneanu & Co ne-au aratat foarte clar despre ce fel de oglinda ne-au construit ei: o oglinda in care ne privim strambi, urati, malformati, pitici, depinde din ce unghi privesti. Cine stapaneste trecutul stapaneste si viitorul pe care il poate manipula, in interes propriu, se-ntelege. De aceea, tismanenii s-au dat de ceasul mortii sa “creeze” ei si sa scrie acel raport “stiintific”. Ei, “creatorii” istoriei romanilor-romani, pretind cu nerusinare ca numai ei sunt ce-i mai potriviti “experti” prezidentiali. Miza mistificarilor crase ale adevarului istoric, al romanilor, de catre tismaneni este manipularea viitorului in interesul lor, al tismanenilor de azi si al progeniturilor lor de maine.

De ce credeti ca numele dvs lipseste, in schimb apar altele, ale unor impostori, care ori nu au nimic de a face cu vreo opozitie anti-comunista ori, si mai rau, au fost exponenti de export-import ai sistemului comunist?

Simplu, eu am facut istorie, am trait istorie, reprezint istorie. Tismanenii nu puteau sa opereze cu “elemente” de istorie adevarata pentru ca le-ar fi alterat coca lor “creativa” pe care o indeasa fortat pe gaturile romanilor.

Sa iasa dosarele si “operele” kominternistilor

Fostul presedinte al Solidaritatii si al Poloniei, Lech Walesa, aprecia ca trebuie sa scapam de structurile kominterniste pentru a fi pe deplin eliberati de trecut. Dvs ce parere aveti? Care sunt sperantele dvs pentru Romania?

Lech Walesa are dreptate numai ca nu ne-a indicat si ce trebuie sa facem pentru a scapa de structurile kominterniste. Fac eu o propunere: scoaterea la suprafata si mediatizate toate “operele” si dosarele Securitatii ale fostilor si actualilor kominternisti pentru ca romanii-romani sa-i stie, sa-i recunoasca si sa-i scuipe. Si asta cat mai repede pana nu va fi prea tarziu. Altfel nu ne putem elibera si spera la mai bine.

Goma, chemat sa conduca o noua Comisie

Ce asteptati acum de la presedintele Romaniei, care am inteles ca v-a prefatat si o carte de marturii. Credeti ca trebuie prezentat un alt Raport, care sa prezinte Adevarul?

Prezentarea unui alt Raport, care sa prezinte Adevarul, e vitala pentru a nu se afecta viitorul poporului roman. Expertii noului Raport trebuie sa nu fi avut sau sa aiba vre-o tangenta cu kominternismul sau neokominternismul si cu Servicii Secrete, foste sau prezente, sa fie istorici reputabili si apolitici, sa posede calitati morale ireprosabile si sa NU fie numiti, ci doar alesi de catre toti romanii. In opinia mea, si cred ca este si opinia romanilor cinstiti ai Romaniei, Paul Goma ar fi cel mai potrivit sa prezideze peste Comisia pentru intocmirea noului Raport.

In ce priveste Raportul Tismaneanu, cer presedintelui Romaniei sa il retraga imediat de pe website-ul Presedintiei, iar membrii si expertii Comisiei Prezidentiale sa fie demisi, cercetati si cei gasiti vinovati de mistificarea crasa a adevarului istoric sa fie deferiti justitiei.

Un reper in conturarea profilului minerului roman

Basescu: Dobre, adevaratul lider al minerilor din ’77

“Lupeni ’77 – Sfanta Varvara versus Tanti Varvara”, lucrarea datorata lui Mihai Barbu si Marian Boboc, cuprinzand textul lui C. Dobre – adevaratul lider al minerilor de atunci – care povesteste cu in amanunt desfasurarea evenimentelor, este o carte extrem de utila pentru cetatenii care au datoria de a cunoaste adevarul despre Istoria Romaniei. S-a afirmat, de multe ori, pe vremea dictaturii comuniste, si inca se mai afirma, ca la noi nu a existat opozitie, ca nu am avut curajul sa ne ridicam la lupta asa cum au facut-o ungurii, polonezii, cehoslovacii. Cartea de fata este cea mai elocventa dovada ca nu a fost asa, dar primii care trebuie sa fie constienti de acest lucrcu suntem noi, romanii, iar cartea de fata ne da unul din principalele argumente in acest sens. (…)” (Traian Basescu, Presedintele Romaniei)

Amnesty International a reparat greseala demult

Draga D-le Dobre,

Va multumim pentru scrisoarea din 22 august 1995 care se refera la Raportul Amnesty International din 1979.

Am luat nota de faptul ca pasajul de la capitolul Romania din acest raport pe care l-ati citat si care se refera la greva minerilor din 1977 se arata: “In mai multe rapoarte primite de Amnesty International, din surse diferite, se sustine faptul ca unul dintre liderii minerilor, anume Dobre, a murit ulterior fiind lovit de o masina in circumstante care nu au fost niciodata investigate corspunzator de catre politie”. Aceasta afirmatie a fost publicata cu buna credinta si avand in vedere protejarea victimelor violarilor drepturilor omului. Credem de asemenea ca a constituit o relatare corecta si precisa a faptuelor pentru acea perioada. Bineinteles, deoarece conditiile politice din Romania din acea perioada faceau practic imposibile verificarile unor astfel de rapoarte, am avut grija sa indicam explicit natura neconfirmata si statutul informatiilor prezentate.

Suntem multumiti sa descoperim ca de fapt nu ati fost ucis asa cum s-a afirmat si regretam sincer orice fel de dificultati pe care le-ati putea avea ca rezultat al acestor rapoarte. Cand ne-ati contactat in primavara anului 1994 pentru a ne informa ca afirmatiile din 1977 fata de dumneavoastra erau false, v-am oferit o scrisoare care sa va fie de folos in orice fel de probleme pe care le-ati putea avea in legatura cu statutul dumneavoastra si am detaliat informatiile referitoare la cazul dumneavoastra prezente in arhivele noastre. Inteleg ca deja ati folosit cu succes scrisoarea noastra din 28 aprilie 1994 pentru a corecta unele neintelegeri care au putut aparea. Desi speram ca nu veti mai avea astfel de probleme in viitor in ceea ce priveste identitatea dumneavoastra, am incredere ca si aceasta scrisoare va poate asigura sprijinul necesar. Dupa cum am aratat mai inainte, intentionam de asemenea sa facem o corectie publica in aceasta problema.

(Al dumneavoastra sincer, Pierre Sane, Secretar General)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.