Transnistria, „moldovenismul“ şi interesele Rusiei

Teritoriul Republicii Moldova este aproape în întregime controlat de Rusia. Chişinăul nu deţine practic armată în timp ce, sub aspect militar, enclava separatistă de la Tiraspol conservă o uriaşă forţă de foc. Artileria Tiraspolului poate atinge cu uşurinţă Chişinăul. Transnistria ascunde şi alte capacităţi militare: „Transnistria subterană“ conservă rachete cu raza lungă de acţiune, retrase de ruşi din restul Europei de Est.


Conform unor surse occidentale, în Transnistria se află o reţea subterană unde este ascunsă o parte din tehnica militară rusă. În ansamblul de tunele s-ar afla inclusiv rachete cu rază lungă de acţiune, retrase de ruşi din Europa de Est. Actualul „Complex militar-industrial“ din Transnistria, format în jurul Armatei a 14-a, (rusă) include:

• 1 divizie de infanterie motorizată, încartiruită la Tighina;

• 2 regimente de artilerie;

• 1 regiment de tancuri;

• 1 regiment antitanc;

• 2 regimente de genişti şi pontonieri;

• 1 regiment de rachete;

• 1 escadrilă de elicoptere militare.

Armata a 14-a dispune de 5.000 de militari activi şi 80.000 de militari în rezervă, care pot fi activaţi imediat. În zonă se mai află:

• o uzină pentru producerea unor componente de arme nucleare;

• un centru pentru controlul comunicaţiilor;

• unităţi paramilitare (în localităţile Camenca, Râbniţa, Slobozia, Dubăsari).

Batalioanele muncitoreşti paramilitare transnistrene sunt organizate de OSTK, „Consiliul Unificat al Colectivelor de Muncă“ şi de „Uniunea Femeilor pentru Apărarea Transnistriei“, condusă de celebra Galina Andreeva, foarte activă în conflictul moldoveano-transnistrean din 1992.

Insula Åžerpilor – bază radar

DeÅŸi aparent pustie, Insula Åžerpilor include două puternice radare, deservite de o forţă modică de treizeci de militari. Aparent, nimic deosebit. TotuÅŸi, radarele „văd“ tot ce miÅŸcă în întreg bazinul Dunării de Jos, în Balcani ÅŸi în Europa Centrală. Un al doilea radar „acoperă“ Mediterana, monitorizând totul până pe coasta Nord-Africană ÅŸi Orientul Mijlociu, inclusiv teritoriul statului Israel. ÃŽn comparaÅ£ie cu „seninătatea“ aparentă a Insulei Åžerpilor, nimeni n-ar bă- nui asemenea „înzestrări“. Dar asta nu e totul. Un cablu telefonic sofisticat leagă insula de Odessa, ca ÅŸi de Centrul de dirijare electronică ÅŸi de sistematizare a informaÅ£iilor, amplasat în subsolurile Tighinei. Datele de aici servesc dirijării rachetelor. Din această perspectivă, se poate spune că astăzi raportul ultrasecret prezentat aici devine cât se poate de coerent. „Coridorul“ geostrategic al Rusiei – Basarabia, Dobrogea, Insula Åžerpilor, Balcanii – indică o posibilă deplasare de atenÅ£ie ÅŸi de accent politic.

Transnistria – primul stat „moldovenesc“ creat de Stalin

Un excepÅ£ional document – Memoriul privind necesitatea creării Republicii Sovietice MoldoveneÅŸti (viitoarea Transnistria) din 1990 – memoriu datat 5 martie 1924, arată cu claritate obiectivele geopolitice urmărite de Stalin ÅŸi de URSS, prin crearea „primului stat moldovenesc“: formarea unei „breÅŸe strategice“ către Balcani ÅŸi Europa Centrală. Din memoriu, descoperim că ÅŸi Bielorusia fusese creată tot în acest scop diversionist, subsumat ambiÅ£iilor geopolitice ale statului sovietic. AÅŸa-numita „Republică Transnistria“ a fost creată de I.V. Stalin încă din 1924, ca un stat artificial, care urma să fie utilizat de către URSS în scopul unor agresiuni imperialiste orientate spre Europa Centrală ÅŸi spre Balcani. ÃŽn Memoriul nr. 26.993, din 5 martie 1924, adresat lui I.V. Stalin, de consilierul Comisarului Apărării, M.V. Frunze, se confirmă rolul de „cap de pod“ al Transnistriei în strategia Moscovei faţă de Europa Centrală.

Transnistria, statul-breşă al URSS spre Balcani şi Europa

Comitetul Central al PC (BolÅŸevic) din Rusia 26.999 / 5 martie 1924 Strict confidenÅ£ial – Urgent MEMORIU cu privire la necesitatea creării Republicii Sovietice MoldoveneÅŸti (…) „în baza politicii naÅ£ionale sovietice, ar putea fi creată o unitate autonomă social-politică moldovenească, în cadrul frontierelor RSS Ucrainene sau în cadrul RSFS Ruse. După părerea noastră, o astfel de unitate ar putea fi denumită Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Republica Sovietică Socialistă Moldovenească ar putea juca acelaÅŸi rol politico-propagandistic pe care îl joacă Republica Sovietică Socialistă Bielorusă faţă de Polonia ÅŸi cea Karelă faţă de Finlanda.

Ea ar focaliza atenÅ£ia ÅŸi simpatia populaÅ£iei basarabene rusofone ÅŸi ar crea astfel pretexte evidente în preten- Å£iile alipirii la această republică moldovenească a Basarabiei. Din acest punct de vedere devine imperioasă necesitatea de a se crea o anumită republică socialistă, ÅŸi nu doar o regiune autonomă, în componenÅ£a URSS. Unirea ulterioară a teritoriilor de pe ambele părÅ£i ale Nistrului ar putea servi drept „breşă strategică a URSS faţă de Balcani (prin Dobrogea) ÅŸi faţă de Europa Centrală (prin Bucovina ÅŸi GaliÅ£ia), pe care URSS le-ar putea folosi drept cap de pod în scopuri militare ÅŸi politice“. Pe memoriu stă scrisă de mâna lui Frunze următoarea rezoluÅ£ie: „Chestiunea încă nu a fost examinată la CC al PC (b) din Ucraina. Personal sunt pro, dar cu condiÅ£ia ca Republica Moldovenească (transnistreană – n.n.) să fie inclusă în componenÅ£a RSS Ucrainene. M.V. Frunze“. La 12 octombrie 1924 se formează, din ordinul lui Stalin, RSSA Moldovenească (actuala Transnistrie), subordonată RSS Ucrainene.

Când sovieticii au reocupat Basarabia după cel de-al doilea război mondial, printr-un schimb de teritorii, ChiÅŸinăul a preluat Transnistria de la Ucraina ÅŸi a cedat Ucrainei sudul Basarabiei, cu braÅ£ul Chilia ÅŸi ieÅŸirea la mare („Bugeacul românesc“). ÃŽn „RezoluÅ£ia către Comisariatul Afacerilor Externe ÅŸi Armata RoÅŸie“ din 24 noiembrie 1924, Stalin făcea următoarele consideraÅ£ii în problema basarabeană: „Dacă Basarabia va fi propagandistic pregătită pentru unirea cu Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (Transnistria – n.n.) ÅŸi, dacă se va depune efortul necesar, ocuparea acestei provincii de către Armata RoÅŸie poate fi realizată cu rapiditate“.

Naşterea „moldovenismului“

Ulterior, la Congresul al IV-lea al Partidului Comunist din România, desfăşurat la Harkov în iunie 1928, poziÅ£ia comuniÅŸtilor români faţă de problema Basarabiei româneÅŸti a fost exprimată în următorii termeni, fără echivoc: „Burghezia română, în scopul justificării anexării banditeÅŸti a Basarabiei, se sileÅŸte să dovedească că moldovenii, care formează majoritatea relativă a Basarabiei, sunt români, în timp ce populaÅ£ia moldovenească, ea singură, se socoteÅŸte ÅŸi chiar este în realitate o naÅ£iune deosebită, având propria cultură, ÅŸi care luptă împreună cu celelalte naÅ£ionalităţi ale Basarabiei împotriva asupritorului lor naÅ£ional ÅŸi de clasă, împotriva burgheziei române… Partidul nostru (Partidul Comunist Român – n.n.) trebuie să sprijine lupta Basarabiei în năzuinÅ£a ei de unire cu RSSA Moldovenească“.

Moldova – breÅŸa din flancul de sud-est al NATO

Interesantă şi inedită în „memorialul“ secret este însă şi o dezvăluire de natură să ne pună serios pe gânduri: „breşa strategică“ vizată de URSS în proiectata expansiune către Balcani includea nu numai Basarabia, ci şi Dobrogea! Între Ucraina şi Rusia există şi astăzi o serie de probleme nerezolvate în fapt, ceea ce „reactualizează“ documentul prezentat. Crimeea, Sevastopol, flota, regiunile de sud-est ale Ucrainei cu ieşire la Marea Neagră, unde a fost „pompată“ masiv populaţie rusească, toate acestea nu fac decât să readucă în memorie un fapt cert: din punctul de vedere al interesului geostrategic al Rusiei, Basarabia şi Dobrogea aveau rolul de veritabile „coridoare de trecere“ către Balcani.

La nivelul UE este încă slab percepută o realitate: în Basarabia ori în Transnistria nu se joacă doar soarta unor regiuni periferice ale Europei, ci – ca ÅŸi în cazul Balcanilor – aici se joacă însăşi soarta Europei! Aici se poate decide soarta întregului flanc de sud-est al Europei ÅŸi al NATO. Bazele militare ruseÅŸti de pe teritoriul Moldovei, din zona separatistă a Transnistriei, în oraÅŸele Tiraspol, Tighina, Bolgrad, Artaz, precum ÅŸi depozitele subterane de armament nu vor fi abandonate de Rusia niciodată. Generalul Lebed, în perioada în care conducea Armata a 14-a, a afirmat deschis: „Dacă va fi scoasă Armata a 14-a din Transnistria, înseamnă nu numai că Rusia îşi va pierde influenÅ£a asupra acestui mic teritoriu, dar va pierde orice influenţă în Balcani“.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.