“Cazul Daianu”, agentul electoral Andrei Plesu si boala societatii civile “curate”

SECURISTII BUNI AI PNL

“In Romania totul este posibil si nimic nu are consecinte”

Emil

Încercare de răspuns

Doamna Camelia Stan, după ce rezumă discuţiile purtate împrejurul unei eventuale legi a lustraţiei, se întreabă: “De ce mă poate reprezenta un fost ofiţer DIE în Parlamentul European, dar nu mă poate reprezenta în Parlamentul României?”

În primul rînd, Stimată Doamnă, putem să fim siguri de două lucruri: că o serie de foşti securişti, “buni” şi “răi”, sînt azi membri ai Parlamentului României; că o lege a lustraţiei va fi doar parţial operantă, în măsura în care ceea ce nu trebuie să se afle nu se va afla. Apartenenţa dlui Dăianu la DIE este cunoscută doar pentru că a revelat-o el însuşi, nu pentru că a fost deconspirat.

ÃŽn al doilea rînd, forurile internaÅ£ionale s-au arătat, după 1990, extrem de “indulgente” cu diverÅŸii “foÅŸti” din ţările Europei centrale ÅŸi de est. O atitudine absurdă, inexplicabilă, care a generat situaÅ£ii scandaloase. O bună parte din oficialii europeni – de stînga, dar ÅŸi de dreapta – sînt împotriva oricărei forme de condamnare a comunismului, ceea ce-i face să refuze ideea de marginalizare a uneltelor comunismului. Adică lustraÅ£ia. AÅŸa se face că, după prima mare extindere spre est a Uniunii Europene, toate ţările ex-comuniste au trimis la Bruxelles comisari europeni ÅŸi funcÅ£ionari superior grav compromiÅŸi în trecut.

Ceea ce mi se pare a fi o premiză gravă pentru legea lustraÅ£iei e acceptarea de către PNL a ideii că un ofiÅ£er DIE este un “securist bun” – ÅŸi aceasta în ciuda faptului că Securitatea era un bloc compact, la care se adera pornindu-se de la o anume mentalitate ÅŸi de la anumite convingeri.

Domnul Grégoire S. îmi pune 3 întrebări: “Amicul d.stra Tariceanu nu s-a suparat inca pe d.stra ?” Nu ştiu. Se prea poate. Dar cînd scriu, nu cer autorizaţia nimănui. “Dar cu Victor Roncea cum stam ?” Cu dl Roncea nu am avut decît cîteva schimburi de mesaje, pe care le-a întrerupt în momentul cînd ne-am plasat pe poziţii opuse cu privire la Traian Băsescu. Dar, dincolo de asta, nu cred că am nevoie să mă justific! “Si cu “ZIUA”, oficiosul nationalo-securistic ?” E drept că public din cînd în cînd în “Ziua”, fără să cunosc pe nimeni din redacţie. Dar puteţi, oare, să-mi indicaţi un ziar curat în România?…

Excelenţii spioni comunişti

ÃŽn cadrul unui lung ÅŸi destul de dezlînat interviu (trist pentru un cadru didactic!) acordat agenÅ£iei de ÅŸtiri HotNews, dl Daniel Dăianu încearcă să-ÅŸi explice trecutul. Poate fi reÅ£inută insistenÅ£a cu care subliniază faptul că a fost singurul ofiÅ£er de Securitate care ÅŸi-a dat demisia din această instituÅ£ie – punct esenÅ£ial al biografiei sale, în care este contrazis de generalul Pacepa: “În anii cînd eram la cîrma DIE, aceasta a avut o regulă sacrosanctă: DIE nu este o instituÅ£ie în care se intră la cerere ÅŸi din care se iese la cerere.”

Dl Dăianu mai povesteşte că, odată plecat (?) din centrala de spionaj a Securităţii, i-a fost greu să se angajeze în altă parte întrucît pe cartea lui de muncă era menţionat faptul că fusese ofiţer la Ministerul de Interne. Altfel spus, nu numai că acum sîntem invadaţi de securişti “buni”, dar mai aflăm că, pe vremea lui Ceauşescu, securiştii erau marginalizaţi sau chiar persecutaţi.

Ceea ce nu spune dl Dăianu – nici în acest interviu, nici în alte biografii care pot fi găsite pe Internet – este că, în realitate, de la DIE a trecut la Institutul de Economie Mondială, anexă a DIE creată după modelul sovietic, unde a activat nu se ÅŸtie pînă cînd ÅŸi nu se ÅŸtie în ce domeniu.

ÃŽn sfîrÅŸit, o precizare. FoÅŸtii ofiÅ£eri de spionaj (”patrioÅ£i” ÅŸi “competenÅ£i”) sînt albiÅ£i pornindu-se de la criteriul că nu au făcut poliÅ£ie politică. Adică nu au făcut rău semenilor lor. Ei au făcut, în schimb, rău unor ţări pe care regimul de atunci le considera inamice ÅŸi care, pentru regimul de azi, sînt partenere. Spionul comunist acÅ£iona în numele intereselor regimului comunist – chiar cînd făcea “doar” analize economice -, interese care erau, pe faţă, agresive. De unde caracterul discutabil al distincÅ£iei dintre spioni ÅŸi cei care au făcut poliÅ£ie politică.

Scuza patriotismului…

În cadrul unei foarte lungi pledoarii (cu pronunţat iz pro domo), dl Liviu Turcu, fost ofiţer DIE, se referă la articolul pe care l-am publicat în “Ziua” (şi reluat în acest blog) după ce PNL l-a instalat pe dl Daniel Dăianu aproape în capul listei sale pentru alegerile europene.

Dl Turcu semnalează, cu privire la articolul meu, “anemica argumentaţie folosită, în mare parte bazată pe inexactităţi şi aproximaţii ce anulează de fapt întregul eşfodaj logic folosit”.

Mi-am recitit articolul şi mă întreb ce-l poate face pe dl Turcu, în afară de o incurabilă deformaţie profesională a răstălmăcirii, să vorbească despre “inexactităţi şi aproximaţii” într-un text care nu propune nici o informaţie despre dl Dăianu, ci doar încearcă să analizeze ciudata poziţie morală a PNL.

Semnalez, însă, celor care ar putea fi interesaţi de acest subiect o reală inexactitate în afirmaţiile celor doi foşti colegi de “securism bun”: în timp de dl Dăianu proclamă în cadrul interviului acordat lui Dan Tapalagă: “mă ocupam de America Latină”, dl Turcu îl desemnează drept ofiţer în cadrul Serviciului 1 din Divizia a II-a America de Nord a DIE. Care dintre cei doi “se înşeală”? Pentru că, date fiind poziţiile de azi ale României, una e să fi spionat, să zicem, Bolivia, şi alta e să te fi “interesat” mai mut decît se cădea de problemele economice ale Statelor Unite.

Oricum, dincolo de aceste considerente, la originea carierelor dlor Turcu, Dăianu & Co există o opţiune care, mie unuia, mi se pare inacceptabilă: aceea de a servi regimul comunist. Dacă împingem raţionamentul pînă la capăt realizăm că aceasta a fost şi opţiunea lui Ceauşescu, care, şi el, a fost animat de sentimente patriotice. Rezultatele le-am văzut…

http://portocala.wordpress.com/