“Cazul Daianu”, agentul electoral Andrei Plesu si boala societatii civile “curate”
“In Romania totul este posibil si nimic nu are consecinteâ€
Emil
Cioran
ÃŽn 1975, dl Daniel Dăianu a făcut o alegere nefericită: aceea de a deveni ofiÅ£er de Securitate. ÃŽn 2007, conducerea PNL a făcut la rîndu-i o alegere neferită: aceea de a-i oferi dlui Dăianu al doilea loc pe lista – greu pritocită… – pentru alegerile europene. Cîţiva observatori amintindu-i trecutul legat de sinistra instituÅ£ie, dl Dăianu s-a codit, dar conducerea PNL a declarat că acest trecut nu constituie o problemă pentru partid. E drept că dl Dăianu nu a fost un anchetator sîngeros, ci, după propria-i declaraÅ£ie (pe care nu o poate verifica nimeni), economist în cadrul DIE. Åži e la fel de adevărat că, de-a lungul anilor, PNL a reuÅŸit, tot fără probleme, să asimileze un număr necunoscut de foÅŸti colegi ai dlui Dăianu.
Subiectul fiind, totuÅŸi, dezbătut dincolo de limitele răbdarii liberale, preÅŸedintele PNL a retezat scurt criticile: “Propunem electoratului o formulă nouă de prezentare în Parlamentul European. Românii s-au săturat de politica arătării cu degetul. Trebuie să ne delimităm de trecut ÅŸi să privim înainte.â€
Iată, deci, că PNL a ajuns să acrediteze mitul potrivit căruia securiştii pot fi împărţiţi în buni şi răi, mit pe care, pînă mai ieri, îl critica vehement. Însă căile Domnului sînt de nepătruns, şi vehemenţa îşi are limitele ei, mai ales în momentele de neinspiraţie sau de încordare politică. Aşadar, dl Dăianu a fost un securist bun. De ce? Pentru că nu a lucrat “decît†în DIE. Dar în DIE a lucrat şi Pleşiţă, care e un securist rău… Ce făcea dl Dăianu în DIE? Inocente analize economice, ni se spune. Cui însă îi foloseau aceste analize şi în ce scopuri? Activitatea DIE era îndreptată, se ştie, împotriva Occidentului, iar analizele economice erau esenţiale pentru buna desfăşurare a acestei activităţi. Cei care le redactau erau utili sistemului. Prin urmare, securişti buni încă de pe atunci.
Dl Dăianu ne informează că a demisionat din Securitate la 26 de ani, deci în 1978. Anul fugii lui Pacepa şi al destrămării reţelelor. Coincidenţă? Dincolo, însă, de această speculaţie, rămîne o întrebare: într-un sistem în care demisia era o practică puţin cunoscută şi aproape de loc acceptată, într-un sistem în care nici măcar din UTC nu se putea ieşi fără stigmate definitive, cum a putut dl Dăianu să demisioneze din Securitate şi să continuie, apoi, o carieră civilă normală?
“Românii s-au săturat de politica arătării cu degetul†ne informează preşedintele PNL. Ceea ce trebuie probabil interpretat ca un îndemn de fraternizare cu securiştii buni. Ar putea urma lăsarea în pace a securiştilor răi, desfiinţarea CNSAS şi reînchiderea arhivelor. Oricum, afirmaţia e fără rost, căci în România “politica arătării cu degetul†nu are nici un fel de consecinţe. Oare diplomaţia română nu e plină de foşti ofiţeri DIE? Toată lumea ştie, toată lumea arată cu degetul, dar nimic nu se schimbă. În afară de Pleşiţă, Enoiu şi încă vreo trei-patru, noua societate românească a fost silită să-i integreze pe foştii securişti, iar aceştia, încet-încet, se înstăpînesc peste România. La urma-urmei, de ce ne-am mai osteni să-i arătăm cu degetul? Ei sînt peste tot.
“Trebuie să ne delimităm de trecut ÅŸi să privim înainte†ne îndeamnă preÅŸedintele PNL. Acum cîţiva ani, Ion Iliescu a enunÅ£at o idee de aceeaÅŸi natură, iar PNL s-a revoltat. ÃŽn România, însă, revoltele sînt ca minunile: nu durează decît cîteva zile. Dar cei al cărui trecut e făcut din suferinÅ£e (datorate securiÅŸtilor buni ÅŸi răi de-a valma, ca “braÅ£ armat†al sistemului) n-au cum să se “delimitezeâ€, căci memoria nu se supune comenzilor politice. Åži culmea e că, dincolo de amabilităţi de circumstanţă, nici Occidentalii cu care va lucra dl Dăianu nu se pot delimita prea uÅŸor de trecutul lui, pentru simplul motiv că acest trecut le era ostil. Cît despre privitul înainte, el este o formulă sterilă. Viitorul nu se poate construi prin nesocotirea memoriei ÅŸi abolirea trecutului.
SECURISTII BUNI AI PNL
Încercare de răspuns
Doamna Camelia Stan, după ce rezumă discuÅ£iile purtate împrejurul unei eventuale legi a lustraÅ£iei, se întreabă: “De ce mă poate reprezenta un fost ofiÅ£er DIE în Parlamentul European, dar nu mă poate reprezenta în Parlamentul României?â€
ÃŽn primul rînd, Stimată Doamnă, putem să fim siguri de două lucruri: că o serie de foÅŸti securiÅŸti, “buni†şi “răiâ€, sînt azi membri ai Parlamentului României; că o lege a lustraÅ£iei va fi doar parÅ£ial operantă, în măsura în care ceea ce nu trebuie să se afle nu se va afla. ApartenenÅ£a dlui Dăianu la DIE este cunoscută doar pentru că a revelat-o el însuÅŸi, nu pentru că a fost deconspirat.
ÃŽn al doilea rînd, forurile internaÅ£ionale s-au arătat, după 1990, extrem de “indulgente†cu diverÅŸii “foÅŸti†din ţările Europei centrale ÅŸi de est. O atitudine absurdă, inexplicabilă, care a generat situaÅ£ii scandaloase. O bună parte din oficialii europeni – de stînga, dar ÅŸi de dreapta – sînt împotriva oricărei forme de condamnare a comunismului, ceea ce-i face să refuze ideea de marginalizare a uneltelor comunismului. Adică lustraÅ£ia. AÅŸa se face că, după prima mare extindere spre est a Uniunii Europene, toate ţările ex-comuniste au trimis la Bruxelles comisari europeni ÅŸi funcÅ£ionari superior grav compromiÅŸi în trecut.
Ceea ce mi se pare a fi o premiză gravă pentru legea lustraÅ£iei e acceptarea de către PNL a ideii că un ofiÅ£er DIE este un “securist bun†– ÅŸi aceasta în ciuda faptului că Securitatea era un bloc compact, la care se adera pornindu-se de la o anume mentalitate ÅŸi de la anumite convingeri.
Domnul Grégoire S. îmi pune 3 întrebări: “Amicul d.stra Tariceanu nu s-a suparat inca pe d.stra ?†Nu ÅŸtiu. Se prea poate. Dar cînd scriu, nu cer autorizaÅ£ia nimănui. “Dar cu Victor Roncea cum stam ?†Cu dl Roncea nu am avut decît cîteva schimburi de mesaje, pe care le-a întrerupt în momentul cînd ne-am plasat pe poziÅ£ii opuse cu privire la Traian Băsescu. Dar, dincolo de asta, nu cred că am nevoie să mă justific! “Si cu “ZIUAâ€, oficiosul nationalo-securistic ?†E drept că public din cînd în cînd în “Ziuaâ€, fără să cunosc pe nimeni din redacÅ£ie. Dar puteÅ£i, oare, să-mi indicaÅ£i un ziar curat în România?…
Excelenţii spioni comunişti
ÃŽn cadrul unui lung ÅŸi destul de dezlînat interviu (trist pentru un cadru didactic!) acordat agenÅ£iei de ÅŸtiri HotNews, dl Daniel Dăianu încearcă să-ÅŸi explice trecutul. Poate fi reÅ£inută insistenÅ£a cu care subliniază faptul că a fost singurul ofiÅ£er de Securitate care ÅŸi-a dat demisia din această instituÅ£ie – punct esenÅ£ial al biografiei sale, în care este contrazis de generalul Pacepa: “În anii cînd eram la cîrma DIE, aceasta a avut o regulă sacrosanctă: DIE nu este o instituÅ£ie în care se intră la cerere ÅŸi din care se iese la cerere.â€
Dl Dăianu mai povesteÅŸte că, odată plecat (?) din centrala de spionaj a Securităţii, i-a fost greu să se angajeze în altă parte întrucît pe cartea lui de muncă era menÅ£ionat faptul că fusese ofiÅ£er la Ministerul de Interne. Altfel spus, nu numai că acum sîntem invadaÅ£i de securiÅŸti “buniâ€, dar mai aflăm că, pe vremea lui CeauÅŸescu, securiÅŸtii erau marginalizaÅ£i sau chiar persecutaÅ£i.
Ceea ce nu spune dl Dăianu – nici în acest interviu, nici în alte biografii care pot fi găsite pe Internet – este că, în realitate, de la DIE a trecut la Institutul de Economie Mondială, anexă a DIE creată după modelul sovietic, unde a activat nu se ÅŸtie pînă cînd ÅŸi nu se ÅŸtie în ce domeniu.
ÃŽn sfîrÅŸit, o precizare. FoÅŸtii ofiÅ£eri de spionaj (â€patrioÅ£i†şi “competenÅ£iâ€) sînt albiÅ£i pornindu-se de la criteriul că nu au făcut poliÅ£ie politică. Adică nu au făcut rău semenilor lor. Ei au făcut, în schimb, rău unor ţări pe care regimul de atunci le considera inamice ÅŸi care, pentru regimul de azi, sînt partenere. Spionul comunist acÅ£iona în numele intereselor regimului comunist – chiar cînd făcea “doar†analize economice -, interese care erau, pe faţă, agresive. De unde caracterul discutabil al distincÅ£iei dintre spioni ÅŸi cei care au făcut poliÅ£ie politică.
Scuza patriotismului…
În cadrul unei foarte lungi pledoarii (cu pronunţat iz pro domo), dl Liviu Turcu, fost ofiţer DIE, se referă la articolul pe care l-am publicat în “Ziua†(şi reluat în acest blog) după ce PNL l-a instalat pe dl Daniel Dăianu aproape în capul listei sale pentru alegerile europene.
Dl Turcu semnalează, cu privire la articolul meu, “anemica argumentaÅ£ie folosită, în mare parte bazată pe inexactităţi ÅŸi aproximaÅ£ii ce anulează de fapt întregul eÅŸfodaj logic folositâ€.
Mi-am recitit articolul şi mă întreb ce-l poate face pe dl Turcu, în afară de o incurabilă deformaţie profesională a răstălmăcirii, să vorbească despre “inexactităţi şi aproximaţii†într-un text care nu propune nici o informaţie despre dl Dăianu, ci doar încearcă să analizeze ciudata poziţie morală a PNL.
Semnalez, însă, celor care ar putea fi interesaÅ£i de acest subiect o reală inexactitate în afirmaÅ£iile celor doi foÅŸti colegi de “securism bunâ€: în timp de dl Dăianu proclamă în cadrul interviului acordat lui Dan Tapalagă: “mă ocupam de America Latinăâ€, dl Turcu îl desemnează drept ofiÅ£er în cadrul Serviciului 1 din Divizia a II-a America de Nord a DIE. Care dintre cei doi “se înÅŸealăâ€? Pentru că, date fiind poziÅ£iile de azi ale României, una e să fi spionat, să zicem, Bolivia, ÅŸi alta e să te fi “interesat†mai mut decît se cădea de problemele economice ale Statelor Unite.
Oricum, dincolo de aceste considerente, la originea carierelor dlor Turcu, Dăianu & Co există o opţiune care, mie unuia, mi se pare inacceptabilă: aceea de a servi regimul comunist. Dacă împingem raţionamentul pînă la capăt realizăm că aceasta a fost şi opţiunea lui Ceauşescu, care, şi el, a fost animat de sentimente patriotice. Rezultatele le-am văzut…
http://portocala.wordpress.com/