Cotidianul „Ziarul“ se afla in posesia unor date care aduc noi perspective asupra „filozofului“ si omului de afaceri Gabriel Liiceanu. Acesta a chemat in instanta si a cerut cate 100.000 de euro ziaristilor care au scris despre afacerea plagiatului din teza de doctorat a lui Gabriel Liiceanu.

Lucrarea sa a facut insa obiectul unei expertize de specialitate, care a pus in discutie impostura sa intelectuala. Numai interventia personala a membrului CPEx. Gogu Radulescu, unul dintre personajele-cheie ale retelei sovietice din fruntea PCR, l-a salvat pe „disidentul“ Liiceanu.

De o buna bucata de timp, filosoful si omul de afaceri Gabriel Liiceanu se tot chinuie sa demonstreze ca teza sa de doctorat „Tragicul. O fenomenologie a limitei si depasirii“ nu ar fi un jenant plagiat. Plagiatul lui Liiceanu a fost insa dovedit inca de cand teza sa a vazut lumina tiparului.

Cercetatorul principal al Academiei Romane, Lucian Radu Stanciu (foto medalion), pe atunci cercetator la Institutul National de Filosofie, a condus comisia care a analizat lucrarea lui Liiceanu. Iata ce ne-a declarat Lucian Stanciu: „Imediat dupa aparitia editoriala a tezei de doctorat a lui Gabriel Liiceanu, la Consiliul Stiintific al Institutului National de Filosofie s-au primit numeroase reclamatii din partea cititorilor, care acuzau ca multe pasaje din respectiva lucrare, inclusiv simbolurile si miturile filosofice invocate, precum si unele teze cu pretentii de noutate erau preluate din lucrari mai vechi si mai putin cunoscute ale lui Constantin Noica. Ca urmare, a fost desemnat un colectiv, al carui sef responsabil am fost numit, ca sa examineze in paralel teza lui Gabriel Liiceanu si lucrarile lui Constantin Noica.

„MIMETISMUL INTELECTUAL“ – FURT PE FATA

In final, grupul de investigatii a inaintat Consiliului Stiintific un raport in care s-a evitat cuvantul „plagiat“, folosind un termen ce permitea o sanctiune mai blanda, respectiv „mimetism intelectual“. Liiceanu s-a aparat cu un argument absolut bizar, acela ca el a scris lucrarea dupa Biblie… Ca urmare, Consiliul Stiintific al INF a sesizat Comisia de Doctorat a Ministerului Invatamantului privind aspectul de plagiat al tezei lui Gabriel Liiceanu. Era de asteptat sa se procedeze dupa precedentul cazului doctorandului N. Maris, caruia i s-a retras titlul de doctor. Ei bine, nu a fost asa. Acest pasaj al „carierei“ lui Liiceanu este confirmat de scriitorul Constantin Barbu, unul dintre cei mai mari eminescologi romani de astazi, despre care Noica scria in revista „Transilvania“: „Constantin Barbu – exceptional de inzestrat pentru lucrari de eruditie si istorie literara“. Barbu a frecventat Scoala de la Paltinis si a relatat in presa ca „Noica mi-a povestit cum a reusit sa-l salveze pe Liiceanu de prima acuzatie de plagiat in teza sa de doctorat despre «Tragic», convingandu-l sa paraseasca Institutul de Filosofie. Liiceanu pare a suferi de o boala secreta si grea, care se numeste plagiocefalie“.

SALVATORUL GOGU RADULESCU

La interventia directa a marelui sau protector din CC al PCR, Gogu Radulescu, introdus de Moscova in fruntea PCR, lui Liiceanu i s-a lasat titlul, iar la dosar s-a anexat declaratia lui Noica. Acesta, desi a recunoscut ca in lucrarea incriminata se regasesc idei si din cartile sale, s-a declarat multumit ca ideile sale circula si sunt facute publice. In mod evident, Constantin Noica aprecia filosofia un bun al tuturor, asa cam in spiritul lui Socrate. Din comisia care a confirmat „mimetismul intelectual“ al lui Liiceanu au mai facut parte Alexandru Tanase, dr. Radu Pantazi si cercetatorul N. Maris… In curand, veti putea citi in ZIARUL cum a fost oprit de la publicare raportul de plagiat in Saptamana lui Eugen Barbu, cat de marxist era antimarxistul Liiceanu de azi si cum Securitatea a cerut ca filosoful sa fie lasat in pace.

ZIARUL / 17.01.2008 / Catalin Dumitrescu / Bogdan Borcea

PROCESUL PLAGIATULUI

“In Romania exista doar doi, trei oameni, de top, care sunt capabili sa judece activitatea mea in filozofie”, s-a impaunat Liiceanu la procesul in care cere daune morale ziarului ZIUA * Raspunsurile plagiatorului certifica: in Liiceanu s-a instalat frica

La Judecatoria Sectorului 1, din Bucuresti, s-a desfasurat ieri un nou termen al procesului in care Gabriel Liiceanu a dat in judecata civila ZIUA, dupa ce ziarul nostru a publicat mai multe articole in care filozoful-om de afaceri era acuzat de plagiat de catre scriitorul Ion Spanu si filozoful Constantin Barbu. Gabriel Liiceanu s-a aratat ofensat de dezvaluirile din ZIUA, dar si de unele comentarii si editoriale construite pe problema plagiatului, si a cerut daune morale de cate 100.000 RON, de la scriitorul Ion Spanu, directorul ZIUA Sorin Rosca Stanescu si Victor Roncea.

Liiceanu s-a considerat “batjocorit”, “murdarit” si “improscat” de articolele din ZIUA. El a sustinut in mai multe randuri: “Ma aflu in situatia penibila de a fi judecat de oameni care nu au competenta sa judece activitatea mea”. Curios, Liiceanu nu l-a actionat in judecata si pe Constantin Barbu, care este considerat un nume greu in domeniul filozofiei. Amintim ca ZIUA a publicat anul trecut o serie de articole in care semnala opiniei publice faptul ca mai multe lucrari apartinand lui Gabriel Liiceanu contineau pasaje reproduse din operele unor filozofi celebri, fara ca publicul sa fie incunonstintat ca acestea nu apartin autorului respectivelor lucrari. Ziaristii de la ZIUA au publicat si cateva articole de opinie (editoriale) pe marginea dezvaluirilor, argumentate cu probe, facute de scriitorul Spanu si filozoful Barbu.

Amploarea pe care a luat-o plagiatul in Romania a facut ca aceasta practica necinstita sa devina un adevarat fenomen, mai ales in mediile universitare. Mass-media au dezvaluit in ultimii ani zeci de cazuri de plagiat a unor functionari de prim rang, din diverse domenii de activitate, de la medicina si pana la agronomie. S-a aratat ca exista nenumarate teze de doctorat si alte lucrari de specialitate sau publicatii atinse de acesta tara. In unele cazuri de reproduceri de texte, fara avizarea explicita a cititorului asupra autorului real, s-a invocat de catre cei acuzati ca judecarea lor ar fi apanajul unor cercuri avizate, foarte restranse, de specialisti. Ca jurnalistii ar face mai bine sa se abtina de la asemenea subiecte pentru ca ei nu s-ar pricepe la asemenea lucruri. Iata de ce cazul Liiceanu devine cu atat mai interesant, cu cat ziarul ZIUA a luat decizia sa demonstreze in instanta, cu probe stiintifice, modul in care au fost reproduse in lucrarile sale texte ale unor ganditori de marca ai omenirii. Azi, prezentam felul in care ganditorul Liiceanu a inteles sa raspunda in instanta unor intrebari la obiect.

Prorogarea expertizei plagiatului

La termenul de ieri de la Judecatoria Sectorului 1, au fost prezenti la instanta directorului ZIUA Sorin Rosca Stanescu si reclamantul Gabriel Liiceanu, care a venit insotit de avocatul sau ales, Valeriu Stoica. Judecatoarea cauzei a administrat proba cu interogatoriul directorului ZIUA, dar si filozofului Liiceanu. La tirul de intrebari excesiv de repetitive, adresate de aparatorii lui Liiceanu, Sorin Rosca Stanescu a explicat modul in care se iau deciziile in ziar cu privire la aprobarea publicarii unui materiale, dar mai ales faptul ca Liiceanu, atunci cand a inteles sa faca politica si sa sustina la scena deschisa pe Monica Macovei si Traian Basescu, si-a asumat in mod automat si constient riscul de a deveni subiectul unor dezvaluiri publice in mass-media, la fel ca orice om politic care se infatiseaza in prim plan.

Apararea ziarului ZIUA a ales calea cea mai grea de sustinere a procesului, intrucat in cazul Liiceanu nu se vor invoca doar libertatea de exprimare si dreptul jurnalistilor de a face comentarii si a emite opinii/judecati de valoare ce nu pot fi cenzurate, ci se va face dovada faptului ca Liiceanu a publicat in lucrari proprii texte apartinand unor filozofi straini, fara ca publicul sa fie avertizat explicit ca respectivele texte nu-i apartin. De altfel, jurnalisti de la ZIUA au solicitat judecatorului cauzei, ca pe langa proba cu inscrisuri, sa se incuviinteze si proba cu o expertiza de specialitate, efectuata cu experti de top, care sa ateste asemanarea de texte. Instanta a prorogat deocamdata administrarea acestei probe, dupa administrarea probei cu inscrisuri.

Liiceanu: “Nu am folosit nici un plagiat!”

De partea cealalta a baricadei, Gabriel Liiceanu a ales calea negarii vehemente a acuzatiilor de plagiat, repetand de zeci de ori, fara ca instanta sau intrebarile sa i-o ceara, faptul ca se considera “batjocorit”, “improscat” etc prin articolele publicate. Modul in care a raspuns Liiceanu la intrebari, la obiect sau nu, sincer sau nu, va lasam pe dvs. sa judecati dupa cum acesta a replicat la intrebarile puse
de aparatorii ZIUA.

La intrebarea “Recunoasteti ca in 1975, cand ati publicat varianta initiala din <> , l-ati citat masiv pe Marx, in special in chestiuni delicate referitoare la proprietatea privata, iar in varianta republicata in 1993, sectiunea cu citatele respective nu se mai regaseste?”

Gabriel Liiceanu a oferit urmatorul raspuns: “Nu retractez nici un cuvant

scris in viata mea, pentru ca nu am scris decat ceea ce am crezut. Nu invocarea unui autor e problema, ci ceea ce faci cu el invocandu-l”.

La intrebarea “Recunoasteti ca in unele lucrari ale dvs. apar, cu o frecventa covarsitoare citate din Marx, care dispar insa odata cu republicarea aceleiasi lucrari dupa caderea regimului comunist, iar in alte lucrari post-decembrieste cum e si <>, apare un articol datat din august 1989 care sugereaza ideea ca aveati o pozitie de disident in timpul regimului”.

Liiceanu a raspuns: “Nu”. Apoi a precizat: “Am detestat ideologia marxista”

La intrebarea “Ati facut in nota introductiva la volumul Martin Heidegger – Repere pe drumul gandirii, aparut la Editura Politica in 1988, trimiteri la opera lui Heiddeger care sa poata informa cititorul, in mod explicit, asupra faptului ca afirmatiile din respectiva nota nu va apartin in totalitate? Unde se regasesc aceste afirmatii?

“Nu am folosit nici un plagiat”!