O zi pe an fara publicitate – Alarma pentru sufletul si mintea copiilor

AUDIO: Prof Ilie Badescu despre Razboiul nevazut

AUDIO: Virgiliu Gheorghe despre mijloacele de aparare
left

O zi pe an fara publicitate, ca un semnal de alarma la adresa manipularii mintii copilului, este o propunere survenita in urma conferintei dedicate lansarii volumului STIINTA SI RAZBOIUL SFARSITULUI LUMII – FATA NEVAZUTA A TELE-VIZIUNII de Virgiliu Gheorghe, la Facultatea de Sociologie a Universitatii Bucuresti.

Pericolele subjugarii mintii umane prin intermediul agresiunii publicitatii audio-tv, virusii informationali si mijloacele de contracarare a factorilor de inducere a stresului cotidian, au fost dezbatute ieri de prof. univ. dr. Ilie Badescu, care conduce si Centrul de Geopolitica al Universitatii Bucuresti si cercetatorul Virgiliu Gheorghe, aflat deja la al treilea volum al unei serii dedicate igienei mintii si sufletului copilului, dupa “Efectele televiziunii asupra mintii umane” si “Revrajirea lumii, sau de ce nu mai vrem sa ne desprindem de televizor”. In cadrul dezbaterii cu publicul, reprezentantii Asociatiei pentru Protectia Familiei si Copilului si ai Civic Media au propus sa atentioneze Consiliul National al Audiovizualului, decidentii politici si forurile academice in vederea declararii unei zi pe an libera de publicitate, prima sambata din luna iunie, luna copiilor, tocmai pentru a sensibiliza parintii si a trage un semnal de alarma la adresa amenintarilor influentarii subliminale si a transformarii copilului intr-un produs intermediar.

VEZI SI: Revrajirea lumii: de ce nu mai vrem sa ne desprindem de TV * TV: Fata nevazuta

Dupa ce a scris deja doua lucrari de specialitate privind controlul umanitatii prin intermediul televiziunii si subjugarea mintii copiilor, Virgiliu Gheorghe revine, de la Muntele Athos si Salonic, cu o noua carte, complexa, pe aceasta tema, care ofera in final si solutii: o igiena a mintii contra virusilor mediatici si strategii de aparare in fata solicitatorilor stresului. “Stiinta si razboiul sfarsitului lumii – Fata nevazuta a tele-viziunii”, tiparita de Editura Prodromos, a fost lansata luni, la orele 14.00, la Facultatea de Sociologie a Universitatii Bucuresti printr-o conferinta publica. Daca in primele volume erau tratate efectele comunicarii audio-video asupra dezvoltarii si functionarii creierului, dependenta de televizor si cum vizionarea TV activeaza in mod prioritar paleocortexul scazand nivelul de inteligenta si performantele intelctuale, noua lucrare explica rolul publicitatii in configurarea comportamentelor, mai ales ale copiilor, cum poate deveni televizorul un instrument al terorii si despre razboiul informational fata in fata cu intarirea familiei si scolii.

Prezentam mai jos extrase din capitolele care fac legatura dintre viziunile lui George Orwell si Aldous Huxley si lumea de azi si un studiu al profesorului Ilie Badescu despre fantasmele si pericolele televiziunii. Nu putem sa nu notam aici faptul ca liderii religiosi evrei interzic copiilor accesul la televizor in favoarea Cartii.

LANSAREA SI CONFERINTA VOR FI DISPONIBILE IN CURAND IN FORMAT AUDIO SI VIDEO



Lupta contra robiei mintii, impotriva factorilor de stres mediatici si a cultivarii agresivitatii in sufletul copiilor sunt doar trei dintre temele abordate in volumul

“Stiinta si razboiul sfarsitului lumii – Fata nevazuta a tele-viziunii”.

APARATI-VA COPIII ACUM!

Huxley si Orwell au previzionat razboiul absolut

Aproape in unanimitate, cautatorii sinceri si neideologizati ai adevarului, fie ca se numesc analisti ai fenomenului cultural, politic si religios, sociologi sau psihologi, fie scriitori postmoderni, sunt extrem de ingrijorati privind perspectivele pe care le deschide umanitatii societatea informatizata si globalizata. Interfata om-masina a ajuns sa inlocuiasca relatia interpersonala, lumea virtuala devine spatiu de referinta al experientei cotidiene, modul de viata este dezumanizant de stresant, iar tulburarile de personalitate, nevrozele si psihozele au ajuns sa dobandeasca un caracter de masa. In conditiile acestei evidente crize prin care trece umanitatea, cei mai multi cauta criteriile intelegerii globale a fenomenelor in vederea anticiparii celor ce vor urma. Patrundem oare intr-o epoca a post-umanitatii, se intreaba nenumarati autori postmoderni? Se situeaza oare omenirea la nodul de trecere catre un organism ciborgic planetar in care divinitatea este perceputa ca inteligenta artificiala generalizata?

Avand in vedere aceste intrebari care vizeaza, intr-adevar, impasul definirii statutului ontologic pe care il dobandeste lumea postmoderna, am ales spre exemplificare doua viziuni de sorginte diferita: una din perspectiva ganditorului ce reflecta asupra tendintelor culturale si politice ce se profilau la jumatatea veacului trecut, iar cealalta din perspectiva cuvantului pe care Dumnezeu l-a rostit in istorie prin gura profetilor.

Desi sunt structurate pe principii complet diferite – totalitarismul politienesc, in primul caz si dictatura statului magic in cel de-al doilea – cele doua distopii, “1984” (George Orwell) si “Minunata lume noua” (Aldous Huxley), se intalnesc undeva pentru a contura impreuna, dupa cum bine observa Huxley inca din 1958, o imagine destul de fidela a structurii de baza a unei societati a viitorului, care, din pacate, iata, a devenit deja un potential prezent.


Big Brother este cu ochii pe tine

Atat la Orwell, cat si la Huxley societatea “de maine” este una totalitara, in care preocuparea principala a dictatorilor – cei care au acumulat puterea – este cum sa poata controla mai bine mintea oamenilor, cum sa faca mai eficient procesul spalarii creierelor.

Scriindu-si cartea la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, in plina perioada a ascensiunii puterii sovietice, Orwell opteaza pentru metoda violenta, pentru un regim al terorii, inspirat parca din lagarele de reeducare din China, Rusia sau Romania. Universul concentrationar orwelian este alcatuit din partidul interior – elita conducatoare, oamenii din umbra -, partidul exterior – instrumentele prin care se realizeaza guvernarea, oamenii care suporta in cel mai inalt grad regimul terorii si prolii – poporul tinut in intunericul lipsei de educatie. Ministerele cele mai importante prin care se realizeaza guvernarea sunt:

– Ministerul Adevarului, cel care administreaza ideologia conducatoare, marea minciuna prin care e condusa lumea. Sarcina lui e sa rescrie permanent istoria, sa falsifice realitatea, sa reduca limbajul prin restrangerea fondului lexical si a campului de semnificatii a cuvintelor, astfel ca ele sa nu mai permita o gandire profunda;

– Ministerul Iubirii, cel care se ocupa de urmarirea indivizilor, de reeducarea prin tortura a celor care cad in erezia de a gandi altfel decat partidul;

– Ministerul Abundentei, duce politica infometarii;

– Ministerul Pacii se ocupa de razboi, un razboi care nu se mai termina niciodata. Starea permanenta de razboi, teroarea, favorizeaza confuzia si haosul, justifica orice masura a partidului si, totodata, stabilitatea sistemului.

Ecranul televizorului este asezat in toate locurile publice, precum si in casa fiecaruia, fara a exista posibilitatea de a-l inchide, imaginile acestuia, ideologia partidului ii urmareste obsesiv pe locuitorii acestei lumi. Lozincile care guverneaza gandirea absurda a acestei dictaturi sunt:

– Razboiul este pace;

– Libertatea este sclavie;

– Ignoranta este putere.

In ultimele pagini ale cartii apar cele doua lectii fundamentale ale reeducarii: 1. Daca partidul iti spune ca doi plus doi fac cinci sa crezi cu adevarat ca asa este; 2. Nu ajunge numai sa te supui Partidului. Trebuie sa te golesti de sine pentru a-i face loc acestuia sa te umple de cele ale sale. Trebuie sa-l iubesti din toata inima pe Big Brother.

Conditionati sa fie fericiti. Dar ce este fericirea?

In minunata lume noua imaginata de Huxley, spalarea creierului se va realiza exclusiv prin mijloacele “blande”, in esenta magice si hipnotice, prin conditionarea pavloviana a atitudinilor si comportamentelor si prin inocularea hipnopedica a ideologiei. In aceasta lume oamenii sunt liberi sa gandeasca, dar ei gandesc numai ceea ce au fost conditionati sa gandeasca.

Libertatea se exprima nu prin a putea gandi asa cum vrei, ci prin a te distra asa cum ti se nazare. Problema constiintei este rezolvata prin disolutia completa a acesteia. Spalarea creierelor se va face prin degradarea morala a copiilor, inca din primii ani de viata, prin ruperea lor de familie, de trecut, de natura si de carti. Prin forta imprejurarilor, indivizii acestei lumi sunt modelati complet dupa chipul ideologiei conducatoare. Desi nu exista violenta, izolarea completa de familie, de lume si de adevar face ca oamenii “Minunatei lumi noi” sa fie intr-o mai mare masura lipsiti de libertatea de a gandi decat cei din lumea lui Orwell. Inginerii, oamenii de stiinta ai acestei lumi studiaza si aplica metodele prin care se poate patrunde in adancul mintii omului, de unde sa-i poata dicta cum sa gandeasca, cum sa simta si ce trebuie sa faca pentru a fi fericit. Exista si aici niste conflicte produse de cativa dintre cei care, dintr-o deficienta de conditionare, constientizand situatia in care se afla, se revolta intr-un fel sau altul impotriva sistemului. Acestia vor sfarsi izolati pe o insula, iar “salbaticul” cel nascut intr-o rezervatie de indieni, deci total neconditionat, nesuportand sa mai traiasca in lumea fericirii fara constiinta si adevar, de fapt a artificialului si a falsitatii, se va sinucide.

Iesirea nu exista pentru ca nu mai este cautata

Pentru oamenii din minunata lume noua nu mai exista iesire, nu din cauza fortelor de represiune, ci pentru ca acestia nu mai cauta iesirea. Fuga de orice fel de conflicte se realizeaza in spatiul imaginarului, fie televizual, fie orgiastic sau narcogen. Drogul este solutia prima si ultima a oricarei probleme. Iar cei care incalca legile erotismului libertin, legandu-se sufleteste si pe durata de cineva, cei care refuza drogul, sunt declarati indezirabili si vor fi eliminati. Oamenii lumii noi sunt multumiti si fericiti pentru ca au multa paine si mult circ.

Dupa cum am mai spus, desi par atat de deosebit structurate, exista o multime de elemente comune celor doua tipuri de dictatura, care nu fac altceva decat sa intelegem ca, in esenta, obiectivele lor sunt aceleasi. Dar ce este cel mai curios, odata cu trecerea timpului, aceste elemente se contureaza tot mai bine, venindu-le, parca, vremea sa se intrupeze in istorie.

Trebuie remarcat insa ca spiritul general chiar si al mijloacelor de control politienesc ramane inca cel huxelian. Imaginea bine cosmetizata a statului democratic, a drepturilor omului sau a parintelui iubitor care-si cearta copilul, doar pentru ca-i vrea binele, nu trebuie stricata. Mijloacele de urmarire raman inca ascunse sub masca neutralitatii, pentru a salva pe cat se va mai putea iluzia libertatii. Ele nu trebuie sa induca sentimentul de teama in popor, ci, dimpotriva, pe cel al sigurantei pe care o ofera acest control total al realitatii. Controlul absolut al persoanei umane nu mai este doar un imperativ al fictiunii orweliene. Ranjetul lui Big Brother, daca suntem putin mai atenti, transpare chiar si in rapoartele prezentate la nivelul marilor organisme internationale.

2.000.000 de lectii de viata prin reclame

Huxley rezolva altfel problema controlului constiintei umane. Din clipa conceperii si pana la moarte omul apartine statului si nu familiei sau unei anume religii.

Studiile efectuate ulterior, si pe care Huxley le aminteste in “Reintoarcerea in minunata lume noua” (1958), demonstreaza ca invatarea hipnopedica are loc in special pe perioada somnului usor, caracterizat de o activitate corticala alfa. Adica starea de natura semi-hipnotica. Dar aceasta nu este alta decat starea in care patrunde mintea la numai doua minute de la asezarea in fata micului ecran, conform unor studii americane. Vizionarea TV devine astfel, modalitatea ideala prin care cosmarul lui Huxley devine realitate. Termenul de invatare in somn este folosit de multi dintre autorii care se refera la educatia prin televizor. Mesajele publicitare nu sunt altceva decat formulele simple, “genul de cuvinte care nu necesita nici un fel de analiza pentru intelegerea lor si care pot fi inghitite pe de-a-ntregul de creierul adormit” (Huxley). 30.000 e numarul mediu de reclame publicitare vazute la televizor de un copil american pe perioada unui an, si 2.000.000 este numarul mediu de lectii de viata primite prin intermediul reclamelor de un american care a implinit varsta de 65 de ani. 200.000 e numarul actelor de violenta si 16.000 sunt numarul actelor criminale urmarite la televizor de un copil pana la varsta de 18 ani. Nu mai vorbim de cele peste 15.000 de ore petrecute de un tanar in fata televizorului pana la maturitate. Aceste mesaje contribuie semnificativ la modelarea modului de a vedea lumea, a gandi si a actiona al omului modern. Huxley a fost mai aproape de realitate decat isi putea inchipui. De fapt, conditionarea hipnopedica este doar o copilarie fata de complexul proces de inoculare si reeducare pe care il permite tehnologia zilelor noastre.

Cultivarea agresivitatii in sufletul copiilor

Insamantarea teroarei si agresivitatii in sufletul copiilor prin amenintarea permanenta cu forta – razboi, executii in piete publice, tratate ca acte de divertisment etc. – nu lipsesc nici din cultura noastra. Stresul post-traumatic suferit de copiii ce vizioneaza multa violenta la programele de stiri este numai un aspect al unui proces mult mai amplu de formare prin cultivarea violentei fictionale a micului ecran a unei generatii de tineri extrem de agresivi si cruzi pana la nesimtirea sufleteasca; tineri atrasi de a face rau de dragul raului, din placerea de a produce durere, chiar a-si omori colegii si profesorii sub dictatul vreunei fantasme. La capitolul educarii comportamentului agresiv, televiziunea si, mai nou, jocurile pe calculator, au depasit si cele mai pesimiste asteptari. Sunt atat de performante in a crea reflexul de a lovi si omori inainte de a gandi, incat pana si trupele de comanda le folosesc in exercitiile facute pentru imbunatatirea performantelor.


Cartea, dusmanul regimurilor totalitare

In lumea lui Orwell este prezenta cartea, dar aceasta este mistificata in laboratoarele Ministerului Adevarului. In “Minunata lume noua” este conditionata repulsia fata de carti, caci, ramane in permanenta riscul ca ei sa citeasca vreun lucru de natura sa deconditioneze in mod nedorit unul din reflexe”. Ce se intampla astazi in cadrul societatilor avansate?

Sistemul educational american este la pamant, este o ruina. Patruzeci de procente dintre tinerii americani care intra la Colegii recunosc ca nu stiu sa scrie si sa citeasca corect. Douazeci si trei de milioane de adulti sunt analfabeti. (Raportul specialistilor de la Universitatea Columbia – SUA – The Global Economy, 1990).

Prin urmare, televiziunea si cultura divertismentului au reusit mai bine decat distopicele ministere ale propagandei statelor totalitare sa-i indeparteze pe copii de carte. Creierul copiilor care-si petrec timpul preponderent in fata televizoarelor si Internetului este cu adevarat conditionat sa nu mai gaseasca placere in lectura. Nu numai ca aceasta este mai putin fascinanta ca imaginea in miscare sau pentru ca ar pretinde un efort mai mare, ci si pentru ca tot ce inseamna vizionare reprima edificarea retelelor neuronale implicate pe parcursul lecturii. Cartea ar putea disparea pe viitor in primul rand pentru ca nu se vor mai gasi suficienti oameni care sa o aprecieze, care sa o doreasca, care sa o cumpere. Civilizatia Gutemberg este, dupa cat se pare, inlocuita de cultura halucinatiei colective, de cultura fantasmelor si a balaurului antropomorfizat si cu iesire la ecranul ultraplat.

Virgiliu Gheorghe

“Stiinta si Razboiul Sfarsitului Lumii – Fata nevazuta a tele-viziunii (III)”

Editura Prodromos, 2007

***

ILIE BADESCU: O ipoteza tragica – triumful mondial al Statului magic

0
“Vizionarea TV, prin caracteristicile sale, ii determina pe oameni sa se raporteze la televiziune ca la o instanta de ordin religios. Nu numai metaforic vorbind, televiziunea instituie in societatea mediatica o realitate asimilabila templului din religiile idolatre. Fantasme fabricate si refabricate de masinaria infernala a imagologiei televizualului razbat direct in subconstiinta omului, lipsindu-l de controlul elementar asupra propriilor sale dorinte si reprezentari, blocandu-i accesul la exercitarea liberului arbitru. Plonjand cu voluptate in mediul de imagini si de fantasme generate continuu de ecranul televizorului, omul intra fara sa stie in cea mai umilitoare robie, in robia mintii.

Efectul mediei audio-video este unul de tip magic dat fiind faptul ca dupa numai doua minute de la instalarea in fata televizorului creste fantastic emisia undelor alfa, ale pasivitatii, starii semi-hipnotice, reveriei si teledependentei etc. Activitatile de tip beta ale cortexului se diminuiaza spre pragul zero, facultatea selectiva inceteaza sa se mai manifeste, functiile axiologice sunt brusc suspendate, insul este deposedat de orice initiativa psiho-morala, se comporta ca si cum ar fi dirijat de “altcineva”, ca in starile de somnambulism.

De aceea, expunerea la televizor induce stari psihice pe care le putem incadra in familia starilor alterate de constiinta (starile de natura hipnotica, visele, decuplarea spatio-temporala si senzoriala, halucinatiile etc).

Un ins care petrece circa 3-6 ore in fata televizualului si crede nu in realitatea lucrului ci in imaginea lui, pe care i-o furnizeaza prelucrarea (deconstructia) televizuala, este vrajit, confiscat mental si simtual de fantasmele televizuale, astfel ca aproape nu-si mai apartine.

Potrivit cercetarilor in domeniu, imagologia televizuala se substituie religiei instituind un tip special de idolatrie prin care triumfa in lume cultura nihilista si domnia “statului magic”, cele doua mari fatete ale erei globalizarii. Unele carti ca cele ale lui McLuhan (tradusa si in romaneste: “Mass-media sau mediul invizibil”, 1997), dar si aceea a lui Jerry Mander (”Four Arguments for the Elimination of the Television”, 1978) si a lui Janne M. Healy, “Endangered Mind”, 1990) se inscriu si ele intr-o atare serie mondiala de avertismente severe asupra marilor primejdii aduse de generalizarea mediului televizual de existenta.

“Omul acesta nou” pare a fi cu adevarat purtatorul unor terifiante mutatii, a caror nota dominanta este negativul omului creat Dumnezeu, este chiar “antiomul”, cum il caracterizeaza un istoric si filosof crestin. Televiziunea si mediul creat de aceasta se incadreaza in configuratia culturii nihiliste ale carei trasaturi definitorii sunt:

– Dumnezeu a fost ucis in sufletul celui care-o impartaseste, in mediul acestei culturi;

– actul televizual a inlocuit actul religios;

– tainele au fost substituite de mistere;

– lumea TV ajunge a fi perceputa ca lume exemplara a existentei plenare ceea ce-i atesta caracterul idolatru;

– omul liber in fata lumii si a lui Dumnezeu lasa locul tipului teledependent, un straniu mutant, pe care faza postnihilista il etaleaza la o scara si intr-o proportie mondiala.

“Ce aduce nou mediul cultural contemporan, noul stil de viata fata de societatea traditionala si se reflecta in mod amplificat in mesajul lumii TV si in experienta acesteia? Raspunsul nu este greu de gasit in contextul cercetarilor privind problemele de atentie si invatare.

Concluzia la care se poate ajunge este ca germenul disolutiv pentru viata si sanatatea mentala a tinerilor noilor generatii il constituie, in modul cel mai probabil, cultura sau experienta nihilista” (citat din mss), iar aceasta cultura a nihilismului capata proportii planetare gratie efectului de umbrela informationala globala pe care-l induce mass-media in frunte cu televiziunea.

Umbrela televizuala capata doua expresii:

a) controlul fluxului mental prin mecanisme de tip ideologic, instaurand in lume idolatria ideologiilor;

b) controlul mental prin narcoza constiintei ca efect al manipularii simtuale a omului, gratie fantasmelor si imaginarului televizual.

Cele doua totalitarisme – ideologic si magic – induc doua formule de stat totalitar, iar acestea sunt amandoua expresii ale culturii nihilismului.

Stiinta intre cultura nihilismului si cultura credintei

Televiziunea afecteaza deopotriva activitatea corticala a creierului si puterea sufleteasca a indivizilor care aleg sa traiasca intr-un mediu televizual de existenta. Conditia umana este grav afectata, televizualul modifica oscilatiile undelor creierului, pana la diminuarea spre zero a undelor beta, adica a suportului energetic al activismului cerebral, al proceselor de gandire, analiza si decizie: in cercetarile intreprinse de sotii Emery ori in cele ale lui Krugman, s-a ajuns la concluzia ca, “odata ce televizorul este pornit, undele creierului incetinesc pana cand undele alfa si delta devin preponderente. Cu cat televizorul sta mai mult timp aprins, cu atat sunt mai lente undele cerebrale”.

In al doilea rand, potrivit concluziilor si masuratorilor unor mari savanti americani, neuropsihologi in special, televiziunea si intreaga cultura legata de televizual creaza mediul de aparitie a unor anomalii neurologice in ceea ce priveste emisfera stanga a creierului, a carei activitate pare a fi masiv inhibata pe toata durata privirii televizorului. Aparitia acestei anomalii neurologice in timpul privitului la TV si anume inhibarea activitatii emisferei stangi a creierului, care-si reduce extrem de mult activitatea, induce o radicala diminuare a capacitatilor critice, a creativitatii, a raspunsului si deci a reactivitatii cortexului la stimulii primiti pe cale televizuala.

Cat de adanc sunt sesizate lucrurile acestea de catre Pr. Dionisie de la Muntele Atos:
“E o intelepciune mare, nu sunt lucruri mici toate chestiunile, toate inlesnirile astea, dar vezi ca le intrebuinteaza oamenii spre daramarea lor, le intrebuinteaza oamenii spre a se departa de Dumnezeu. Astia pe care i-a luminat Dumnezeu si au descoperit atatea inlesniri, niciodata nu zic: “Ia uite, Dumnezeu mi-a ajutat si am descoperit cutare lucru”. Nu! “Eu, eu!”. Eh!… Si atunci nu este mai mare primejdie la fiecare dintre noi ca atunci cand ai egoismul in tine. Adica, daca ai egoism, de-acum te pui in locul lui Dumnezeu, nu te smeresti “ca eu sunt praf si cenusa”, ci: “Eu am descoperit, eu am facut”. Nu zici: “Multumim Domnului, m-a luminat harul Sfantului Duh, m-a luminat Dumnezeu care pretutindenea si in tot locul si in tot momentul e cu noi si am descoperit asta”. Nu, niciodata! Vezi? Egoismul! De aceea omenirea merge departata de harul Sfantului Duh.

Mandria e cea mai primejdioasa patima. Toate patimile, toate pacatele, se iarta foarte lesne, si te imbratiseaza Dumnezeu si te duce in imparatia Cerului. insa, la imparatia Cerului sub nici un motiv nu poti inainta cu inaltarea mintii, cu mandria. Ispititorul, satana cel mare, e foarte destept si stie lucrul asta. De aceea seamana in omenire inaltarea mintii si tulburarea, adica mandria, ca sa nu poata inainta omul la imparatia Cerurilor. Caci Sfintele Scripturi asa spun, ca, din bunatatea Lui, Dumnezeu vrea ca acolo unde a fost imparatia satanei atat de infricosat si mare, care pe urma a cazut din cauza mandriei, acolo sa completeze locurile acelea cu sufletele bunilor crestini si ale calugarilor care s-au aflat la Dumnezeu. Dar acolo nu poti ajunge daca ai inaltarea mintii, sub nici un motiv! Doar cu smerita cugetare poti ajunge acolo! De aceea, ispititorul instaleaza in sufletul copilului, de mic, inaltarea mintii, mandria, lucru care zicem ca nu-i nimic, si de fapt acela-i cel mai daunator, cel mai primejdios pentru mantuirea sufletelor noastre”.

Iata, dar, ca televizorul rupe intelectul de inima, amputeaza functia sufleteasca, il arunca pe om in externalitatea lumii, in cele desarte, de la mandrie (auto-admirare) pana la betia simturilor, totul este plonjare totala in lumea aceasta, uitare de cer si de Dumnezeu si incredintare in cele de pe pamant. Nimic din ceea ce tine de extratemporalitate, de alocalismul noosic al fiintei profunde, nu mai razbate in manifestarile cele obisnuite ale omului. Lucrul cel mai grav este ca toate acestea revin in campul de constiinta al omului astfel amputat in forma degradata a “religiei televizualului”, in fapt o para-religie, o grava, primejdioasa idolatrie care arunca omul in robia magicului, provocand cea mai tragica decuplare ontologica a omului, decuplarea din raportul cu adevaratul Dumnezeu si deci cu adevarata Biserica.

Lumea TV este o “casa a zeilor”, ceea ce arata indeajuns ca lumea este supusa unei masive “revrajiri prin televizionare”. Intr-o atare lume intoarsa pe dos, “televizorul devine templu” si “temei al unei alte sanctificari”, televiziunea castiga un adevarat monopol pe piata miturilor si fantasmelor omului modern, ceea ce reprezinta intr-adevar pilonul terific al edificarii statului magic in lumea revrajita.

Amputarea memoriei sacre
Viata inseninata si pacificata si lumea linistita sunt roadele darului, ale Harului, ele decurg din caracterul gratiat sau daruit al existentei, consecinta a creatiei. Aici este locul in care se interpune televiziunea: ea promite liniste, armonie, vindecare, inseninare si pacificare, bucurie si beatitudine. Tragica minciuna. O noua problema survine in raport cu un astfel de unghi al abordarii problematicii omului si a societatilor in lumina teoriei substituirii lucrarii harului printr-o putere mincinoasa, cum este televiziunea, si anume aceea a caracterului rascumparator, tamaduitor, al memoriei sociale sau colective, esential pentru o stiinta a societatii.

Televiziunea modifica memoria, obtureaza canalul amintirii de Dumnezeu, ceea ce conduce la cea mai grava maladie ontologica a omului ca specie. Dar mai presus de toate, aceasta amputare este o tragica deviere a stiintei, care devine astfel albia unei canalizari nihiliste.

Memoria sau “aducerea aminte de Dumnezeu” a fost la inceput “simpla si omogena”, ne spune Sf. Grigorie Sinaitul. “Principiul si cauza gandurilor inseamna, dupa incalcarea poruncilor, distrugerea memoriei simple si omogene. Devenind complicata si schimbacioasa, din simpla si omogena cum era, ea a pierdut amintirea lui Dumnezeu si puterea ei a fost distrusa. Remediul pentru a scapa aceasta memorie primordiala de memoria primejdioasa si pacatoasa a gandurilor este revenirea la simplitatea initiala…

Marele remediu pentru vindecarea memoriei este perseverenta si neclintita aducere aminte a lui Dumnezeu prin rugaciune”. Or cultura televiziunii compromite, blocheaza tocmai aceasta amintire, caci la toate necazurile si spaimele omului propune o evadare in lumea cutiei de sticla. Adevarata vindecare presupune “dezactualizarea vietii robite de memoria primejdioasa si pacatoasa a gandurilor” si, deci, disponibilizarea pentru energii sau lucrari duhovnicesti. Aceasta este calea dreptei trairi si catre dreapta randuiala. Aici se interpune cu putere deviatoare televiziunea: ea promite ceea ce numai Dumnezeu ne poate da. Orice dezactualizare a vietii robite de neputinte si de patimi este implicit o actualizare a darului si deci a latentelor sufletesti. Aceasta presupune tocmai situarea in orizontul “bucuriei si al veseliei in suflet”.

“Iubitorule de Dumnezeu, fii foarte atent! Atunci cand te indeletnicesti cu munca si vezi o lumina sau un foc, inlauntrul tau sau in exterior, sau asa-zisa imagine a lui Hristos, a ingerilor sau a sfintilor, nu o primi, esti in primejdie, si poti sa suferi din cauza ei. Nu-i da voie spiritului sa nascoceasca astfel de imagini! Toate aceste nascociri exterioare nepotrivite au ca efect ratacirea sufletului. Adevaratul principiu al rugaciunii este caldura inimii, care arde patimile, care naste bucuria si veselia in suflet, care supune inima unei iubiri adevarate si unui sentiment de plenitudine neindoielnica”.

Televiziunea este acea forta care ne sustrage, ne rapeste de pe calea spre adevarata eliberare si ne livreaza robiei cutiei nascocitoare de imagini. In felul acesta, la obturarea functiilor emisferei stangi, a dinamismului creierului prefrontal, se adauga si aceasta amputare a memoriei ontologice, adica a amintirii de Dumnezeu.

“Sfintii parinti si psihologia adancurilor arata ca sunt doua memorii: o memorie ontologica, fiintiala, sacra, a chipului lui Dumnezeu in om, si o memorie istorica – acea agonizare umana de-a lungul vietii, mileniilor umane (…) zice Psalmistul: Ci pus-a in vistierii adancul”. “Ce sunt nu stiu, iar ce stiu nu sunt”. “Trei sunt uriasii care ucid sufletul: Uitarea, Ignoranta si Lenea”.
Sa retinem ca cele doua forme de memorie constituie adevaruri de la varful stiintei sufletului pe care psihologia pozitivista le-a facut obscure, tocmai ca sufletul sa piarda legatura cu dreapta memorie. Iar televiziunea cultiva unilateralitatea memoriei asa cum in raport cu cele doua emisfere cerebrale cultiva unilateralitatea emisferei drepte. In genere, lucrurile sunt simple si invataturile sunt si ele simple. Invataturile actualizate au forma sentimentelor bune, iar indrumarile rele vin pe calea si prin mijlocirea sentimentelor negative si a gandurilor incalcite sau, gratie televizualului, vin prin mijlocirea unei vieti amputate.

Televiziunea creeaza intr-un ins iluzia ca lucrurile si timpul sunt la dispozitia lui incat el nu realizeaza ca toate sunt desertaciune si doar cele simple sunt aducatoare de pace, armonie, siguranta si mantuire. Sentimentul bun este invatatura cea buna. Noi suntem
intotdeauna in interiorul cate unui sentiment dominant in jurul caruia se cladesc, mai apoi, toate gandurile si orientarile noastre.

Unele sentimente sunt luminoase si ele fac din noi persoane luminate, minti luminate, gandire luminata. Eroarea “iluministilor” a fost aceea sa creada ca “ratiunea” este sursa luminii. In realitate, sursa luminii este in adancul fara fund al inimii, insusi Dumnezeu, si se transpune in lume prin trairi inaltate si inaltatoare, adica prin stari sufletesti, la temelia carora gasim latentele sufletesti, energiile necreate. Or tocmai acest dinamism vertical este suprimat de televiziune.

Deformarea tiparelor experientei colective. Desbisericirea lumii
Putem incadra, iata, efectele televizualului in categoria celor de tip devastator si nu putem sa nu receptam noul concept pentru ce reda sintetic noul tip de cultura generata de mediul comunicarii video-audio: cultura nihilista. Cum s-a precizat, aceasta afecteaza nu doar activitatea cortexului ci diminueaza in chip dramatic, spre alarma, puterile sufletesti ale indivizilor si in ansamblu ale popoarelor. Dl Virgiliu Gheorghe examineaza in profunzime chestiunea.

Cultura noilor media pare a diminua spre anihilare valoarea pe care omul o atribuie in mod obisnuit unei trairi (stari de viata) inaltate
la Dumnezeu, ceea ce afecteaza actualitatea ei sufleteasca, si deopotriva intensitatea ei. Exista moduri de viata care provoaca declinul pretuirii unor tipare de traire. Diminuarea pretuirii unui tipar de viata aduce dupa sine si diminuarea aderarii la el. Prin urmare, orice act de traire este “invelit” de aceste doua fatete: pretuirea si aderarea. Ele trebuie sa se regaseasca in orice diagnoza asupra comportamentelor omenesti, deci in studiile si cercetarile umane. Fiecare cadru spiritual este aidoma unei insule, sau gradini in care te intalnesti cu cei ce aleg sa-si traiasca zilele libertatii acolo. Intre valoarea unui cadru de traire (pretuirea sau actualitatea lui sufleteasca) si aderarea la el, practicarea lui in viata cea de toate zilele, este o diferenta care fundamenteaza predictiile realiste.

In fapt, orice popor, prin manifestarile lui creatoare, isi fixeaza tiparele de “traire” sub forma unor cadre spirituale, la randul lor
multiplicate in opere, ritualuri, sarbatori etc. si, mai presus de toate, in religiozitate. Toate acestea compun un “intreg” spiritual definitoriu pentru acel popor.

Arareori o elita s-ar putea manifesta la puterea intregului spiritual al unui popor.

Particularitatea culturii bazate pe exclusivitatea mediului video-audio de comunicare consta in aceea ca micsoreaza aceasta varietate de cadre spirituale, dar mai ales compromite accesul la cadrele de viata spirituala pe care le desemnam sintetic prin termenul de Biserica sau prin termenul de koinonia care inseamna stare de comuniune, iar aceasta atinge un prag maximal in acel cadru de traire (noologic) pe care-l numim Biserica.

Televizorul dezbisericeste lumea, instaland in mediul de viata al popoarelor un fel de surogate religioase intre care se afla insasi televiziunea. Toate cercetarile dedicate acestei chestiuni au constatat ca exista o legatura stransa intre starile neurologice, psihologice si, am adauga noi, noologice, induse de vizionarea TV si de continutul acesteia si care se incadreaza in starile alterate ale constiintei, din aceiasi familie cu starile induse de droguri, cu fantasmele, visele, psihozele etc. Trasatura dominanta a acestei legaturi este data de faptul ca in toate se poate citi, pe de o parte, alterarea constiintei si, pe de alta, progresul nihilismului incat putem adera si la cea de-a doua concluzie desprinsa din aceasta categorie de cercetari: singurul raspuns la cultura nihilismului este cultura credintei. Fara de aceasta “intoarcere” se poate usor prognoza nu sfarsitul civilizatiei occidentale, ci sfarsitul omenirii. Cu adevarat, lumea se afla azi la raspantie: cultura nihilismului si cultura credintei reprezinta marea bifurcatie a omenirii. Ea este bifur-catia intre drumul spre sinucidere colectiva sau spre supravietuire colectiva. Tertium non datur.

Nota ACM: Trimiterile de la acest fragment din NOOLOGIA urmeaza sa fie adaugate in curand

Ilie Badescu (n. 1948) este doctor in sociologie, profesor universitar si sef al catedrei de sociologie a Universitatii din Bucuresti. Autorul mai multor studii si monografii (printre care Tratat de geopolitica, 2004). Coautor al lucrarilor “Geopolitica integrarii europene” (2002) si “Sociologia si geopolitica frontierei” (2 vol., 1995). Fondator (2002) al Revistei de sociologie, geopolitica si geoistorie. Autor al cartii “Noologia” si unul dintre fondatorii domeniului cu acelasi nume.

1 thought on “O zi pe an fara publicitate – Alarma pentru sufletul si mintea copiilor

  1. Pingback: Istoricul Asociatiei Civic Media | Civic Media

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.