Marius Oprea la raport – In atentia SRI, SIE si CSAT




Catre: Serviciul Roman de Informatii /
Serviciul de Informatii Externe /
Consiliul Suprem de Aparare a Tarii

SESIZARE

Prin prezenta sesizare va rugam sa cercetati in ce masura consilierul personal pentru probleme de securitate al premierului Romaniei, director al Institutului guvernamental de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania, membru al Grupului pentru Dialog Social, membru al Comisiei Tismaneanu I, fost membru al Consiliului National al Fundatiei pentru o Societate Deschisa (parte a Retelei Deschise Soros si a Retelei Fundatiilor Soros) Marius-Gheorghe Oprea, nascut la 22 mai 1964 in Targoviste, aflat pe lista “Voci Curate” transmisa CNSAS de catre Asociatia Civic Media inca din iulie 2006, este sau nu agent de influenta al unor puteri straine.

Facem aceasta solicitare in contextul dezvaluirilor cuprinse in investigatia de presa cu titlul “Agentul Victoria” publicata in ultima saptamana intr-un cotidian central – pe care o atasam mai jos – si in care se arata ca, incepand de la relatia sa, de dinainte de 1989, cu ofiterul de contraspionaj al Departamentului Securitatii Statului, colonel Nicolae Salajan, din Brasov, si pana astazi, Marius Oprea s-a aflat in contact permanent cu agenti si ofiteri de informatii care au lucrat de multe ori sub steag strain si in contra intereselor nationale ale Romaniei. Faptul ca in prezent ocupa o pozitie din care influenteaza decizii ce tin de securitatea nationala a Romaniei, desi nici macar nu a intrunit cerintele pentru a beneficia de cerificat din partea Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat, va obliga sa dispuneti o investigatie de urgenta pentru a clarifica aspectele sensibile enumerate si exemplificate punctual mai jos.

Va rugam sa tineti cont de faptul ca majoritatea persoanelor cu cetatenie romana sau straina cu care s-a aflat si se afla in contact de la momentul racolarii sale de care un serviciu secret strain inainte de 1989 au fost monitorizate de catre Unitatea Speciala a DSS UM 0110, insarcinata cu supravegherea agentilor serviciilor de informatii ale URSS si ale altor tari comuniste din fostul bloc sovietic. Destramarea Retelei consolidate dupa 1989 de catre acesti agenti tradatori sau/si de influenta, dezvoltata in prezent in societatea civila si structurile statului– dupa cum se vede, pana la cele mai inalte nivele -, ar constitui cea mai buna dovada de sinceritate si profesionalism a comunitatii de informatii romanesti in contextul armonizarii acesteia cu cele similare ale SUA si statelor aliate din NATO si UE.

Asteptam cu incredere, in interesul Romaniei, rezultatele analizei si investigatiei dvs.

Asociatia Civic Media

Pana atunci va oferim mai jos prima si a doua parte a unei investigatii profesioniste despre Agentul “Victoria”, realizata de “Interesul public” si compilata de Civic Media.

Reteaua se destrama. Azi, Oprea. Maine…

Date suplimentare despre Marius Oprea, personaj care ocupa o functie inalta in stat fara a avea certificat din partea ORNISS, se gasesc, potrivit surselor noastre, in dosarele lui Caius Dobrescu si Sorin Adam Matei, aflate deja in ACNSAS, dar si in dosarele fostei Militii si Securitati din Brasov, aflate acum in ASRI si ASIE.

Asteptam audierea din Colegiul CNSAS pentru a fi transate suspiciunile in cazul Marius Oprea, persoana care, atunci cand a fost propus de catre colegul sau de arhive Ticu Dumitrescu la conducerea Serviciul Roman de Informatii a starnit din partea presedintelui Traian Basescu doar un imens hohot de ras (respectiv : HA !, HA!, HA !).

Un personaj cu trecut intunecat ocupa de mai multa vreme spatiul public si, in numele asa-zisei “societati civile”, intentioneaza sa controleze discretionar Securitatea Nationala a Romaniei. Se numeste Marius Oprea si este consilierul personal pe probleme de securitate al Primului Ministru Calin Popescu Tariceanu desi i s-a refuzat cretificatul ORNISS prin care putea avea acces la documente secrete. Motivele sunt bine intemeiate. “Interesul public”, o noua aparitiei pe piata media se simte obligat sa supuna atentiei opiniei publice cateva dintre suspiciunile care planeaza asupra adevaratelor intentii ale acestui personaj. EXCLUSIVITATE: Dupa ce CIVIC MEDIA a aratat ca Institutul pentru Investigarea Crimelor Comuniste manipulat de Marius Oprea de sub umbrela Guvernului Tariceanu cauta Dosarul de Cadre al presedintelui Traian Basescu la Arhivele Nationale de la Constanta, astazi va furnizam, in exclusivitate, o noua informatie. Sursele noastre afirma ca, la brat cu un dosar, Marius Oprea a incercat sa-l santajeze si pe “batranul edecar”, pentru a se perfecta alianta PSD-PNL impotriva PD. Detalii, in curand, pe piata politica.

Colonelul Eric Ditmar Tappe, din Intelligence Service, a fost recrutorul ÅŸi mentorul lui Dennis Deletant

Dennis Deletant, ofiţer sub acoperire al Intelligence Service, a supervizat mai multe activităţi ilicite ale lui Marius Oprea, consilier personal al primului ministru. „Interesul Public“ dezvăluie natura muncii operative a lui Dennis Deletant în conformitate cu schimbarea actorilor pe scena politică românească.

Contraspionajul român a avertizat decidenţii politici din România, dar procesul de extragere a spionilor a fost blocat.

„Interesul Public“ scoate la iveală modul în care grupul lui Marius Oprea a compromis, prin poziţionarea în puncte-cheie ale statului, înalte feţe bisericeşti, cu scopul ulterior de a impune în numele unor forţe oculte anumite identităţi în fruntea Bisericii Ortodoxe Române.

Din proximitatea preşedintelui Emil Constantinescu, Marius Oprea a încercat să compromită imaginea României prin livrarea unui document secret către presă. „Interesul Public“ prezintă modul în care Oprea a falsificat un adevăr pentru a propulsa imaginea PNL.

După suspendarea miniştrilor Codruţ Şereş şi Zsolt Naghy, ca urmare a acuzaţiilor de spionaj-trădare, „Interesul Public“ este pe cale să demanteleze o altă reţea. Este vorba despre reţeaua agenţilor de influenţă. Deşi omniprezentă, acoperirea operaţiunilor o face aproape imposibil de dovedit. Cu toate acestea, prezentăm, mai jos, elemente ale unei astfel de grupări.

Echipa Dennis Deletant – Marius Oprea lucrează de mai mulÅ£i ani pe aceleaÅŸi coordonate ÅŸi obiective, având o comandă unică. FoÅŸti ofiÅ£eri ai contraspionajului românesc, care cunosc, ori au contribuit la întocmirea dosarelor ce-l privesc pe Dennis Deletant dezvăluie în exclusivitate numele ofiÅ£erului care l-a recrutat pe Dennis Deletant: colonelul (MI6) Eric Ditmar Tappe.

„Dennis Deletant a fost recrutat ca agent al MI6 şi introdus la „acoperire şi documentare“ la Institutul de Studii Slavonice şi Est-Europene (ISSEE) de către prof. dr. colonel Eric Ditmar Tappe „Ne-au declarat foşti ofiţeri ai contraspionajului românesc. Colonelul profesor Tappe (1910-1992) îşi desfăşura activitatea de spionaj sub acoperirea funcţiei de şef al Secţiei România a institutului amintit, fiind specializat în istoria literaturii, în special a celei române, precum şi în limba română. El a făcut parte şi din personalul militar al Comisiei Militare Britanice la Bucureşti în perioada 1944- 1946.

În buna şi respectabila tradiţie a şcolii britanice a informaţiilor secrete, colonelul Tappe îşi onora prestigios şi sarcinile de acoperire, fiind, între altele, autorul unui remarcabil studiu despre opera lui Caragiale. Cu astfel de preocupări ştiinţifice, el continuă şi intră în galeria agenţilor de elită ai Intelligence Service-ului, precum Marlowe, R.Kippling, John Galsworthy, Thomas Hardy, Graham Greene, Ian Fleming s.a., precedaţi de nu mai puţin celebrul Daniel Defoe, cel care a adus reginei Ana Stuart (1702-1714) „mai multe servicii onorabile, dar secrete“.

Deşi a coordonat activităţile secrete de informaţii pe mai multe spaţii, Eric Tappe s-a dedicat în mod special problemelor româneşti, nutrind chiar simpatii faţă de opera unora dintre scriitorii şi istoricii româ ni, pe care şi i-a apropiat şi, bineînţeles, valorificat. Unii au avut şi o evoluţie aparte, impunându-se ca personalităţi academice de primă marime. De altfel, reputaţia sa de profesionist al spionajului se datorează carierei îndelungate şi succeselor informative obţinute pe spaţiul România.

ÃŽn cadrul colectivului de cercetători pentru România, colonelul Eric Ditmar Tappe l-a remarcat ÅŸi s-a ocupat, în mod special, pe tânărul Dennis Deletant, care i s-a părut, pe bună dreptate, o persoană cu perspective promiţătoare. L-a îndrumat ÅŸi sprijinit îndeaproape, facilitându-i succesele profesionale. Deletant îi datorează colonelului Tappe atât formarea profesională ÅŸtiinÅ£ifică-oficială, cât ÅŸi pe cea de agent acoperit al MI-6. – spun sursele. Colonelul Tappe l-a introdus în mediile academice din România, i-a consolidat acoperirea ÅŸi l-a girat cu autoritatea numelui ÅŸi activităţii sale. Aproape toate relaÅ£iile operative ale lui Dennis Deletant în România, exceptându-le pe cele din generaÅ£ iile tinere, i-au fost „predate“ de către Tappe (intelectuali de vârf, istorici de valoare, scriitori reprezentativi – n.n.). De altfel, în „ Cuvântul de mulÅ£umire“ din deschiderea lucrării „CeauÅŸescu ÅŸi Securitatea“, autorul Dennis Deletant a prezentat, într-o formulă cât se poate de clară, preluarea ÅŸtafetei pe spaÅ£iul România, de la colonelul Tappe: „Interesul faţă de România mi l-a trezit Eric Tappe, profesor emerit, specialist în problemele româneÅŸti la School of Slavonic East European Studies, University of London; îi datorez cunoÅŸtinÅ£ele în materie de limbă ÅŸi literatură română, precum ÅŸi faptul că mi-a făcut legătura cu prieteni de-ai săi bucureÅŸteni din timpul războiului“. RecunoaÅŸterea publică a rolului jucat de Tappe, la reconversia sa profesională, nu trebuie să ne mire, deoarece, spune unul dintre foÅŸtii ofiÅ£eri din contraspionajul românesc, „să nu negi evidenÅ£ele, este o chestiune de abecedar în munca de informaÅ£ii“.

Deletant l-a înlocuit pe Tappe la conducerea Secţiei România a ISSEE
Este mai mult ca sigur că locul colonelului Tappe nu putea fi luat de sârguinciosul Dennis Deletant numai pe baza meritelor sale strict profesionale. O asemenea poziţie în cadrul ISSEE, ca şi la BBC, era, prin tradiţie, rezervată Inteligence Service-ului, iar acesta numea în astfel de funcţii numai persoane cu pregătire superioară de informaţii.

„Dennis Deletant are, dacă i se va aproba, întreaga libertate de a combate aceste informaÅ£ii“ – plusează unul dintre foÅŸtii ofiÅ£eri români din fosta Securitate. De asemenea, ni se mai spune că, pe lista persoanelor pe care colonelul Tappe i le-a recomandat lui Dennis Deletant, pentru a fi contactate în România, s-au aflat, fără excepÅ£ ie, suspecÅ£i ai contraspionajului pentru „legături nepotrivite“ cu Intelligence Service. Mai mult, aflăm, „unora dintre ei li s-au identificat ÅŸi conturi, în lire sterline, deschise la BRCE ÅŸi alimentate, lunar, conturi în care nu intrau sume prea mari. ÃŽntre 30-60 de lire sterline/lunar, funcÅ£ie de criteriile ÅŸtiute de MI-6. Cel mai adesea provenien- Å£a sumelor avea ca specificaÅ£ie „drepturi de autor“ pentru diverse colaborări“.

După 1990, când Dennis Deletant a devenit o persoană publică în România, interesul său a fost să convingă că nu a avut nicio legătură cu serviciile secrete ale Majestăţii Sale Regina Regatului Unit al Marii Britanii ÅŸi Irlandei de Nord. ÃŽn acest sens sunt interesante de analizat ÅŸi evaluat toate afirmaÅ£iile sale referitoare la activităţile pe care le-a avut în România, începând cu participarea la cursurile de vară ÅŸi continuând cu teza de doctorat ÅŸi preocupările ulterioare. Este, de fapt, ceea ce am încercat să facem, sumar, în articolul nostru Agentul “Victoria” – (Aflat mai jos).

„Marius Oprea – o achiziÅ£ie nedemnă de profesionalismul Intelligence Service“

„În această străduinţă de a combate ceea ce ştia că Securitatea documentase, fără putinţă de tăgadă, Dennis Deletant a căzut, din nefericire pentru el, într-un diletantism ce nu a putut trece nesesizat de către profesioniştii informaţiilor, motiv pentru care nu este exclus să fi fost şi admonestat“, spun sursele. Referindu-se la episodul din 1988, când Deletant ar fi fost avertizat, printr-un funcţionar din Ministerul britanic de Externe, să nu mai vină în România, unde este indezirabil, aceleaşi surse spun că „povestea are cel puţin două puncte slabe: odată declarat indezirabil, nu i se mai putea permite intrarea în România, pe toată durata interdicţiei, care atunci pentru o asemenea activitate era, practic, nelimitată, şi, în al doilea rând, folosirea tertipului că a aflat prin cineva de la Foreign Office că este dovada obstinantei preocupări de a demonstra că nu avea o legătură cu serviciile secrete“. În plus, „nu este doar singura greşeală a lui Dennis Deletant. Alte gre- şeli, minuţios evaluate de profesioniştii contraspionajului, chiar din poziţia noastră de foşti ofiţeri de Securitate puşi pe liber, unii chiar pe baza listelor furnizate de serviciile care aveau de încasat poliţe, au permis evaluarea acţiunilor şi scopurilor comune urmărite împreună cu Marius Oprea, o achiziţie, în opinia noastră, nedemnă de tradiţiile şi profesionalismul agenţilor de mare clasă ai Intelligence Service, care ne-au făcut onoarea de a ne lua în seamă şi pe care i-am respectat dintotdeauna, având grijă ca fair play-ul şi simţul onoarei să nu lipsească din confruntă rile noastre pe frontul nevăzut, dar întotdeauna foarte fierbinte, al informaţiilor secrete“, au afirmat, pentru „Interesul Public“, surse din contraspionajul românesc.

Cine controlează arhivele, ne scrie istoria, dar ne poate schimba şi viitorul

Cum am arătat deja, în cazul atacului asupra pilonului numărul unu al credibilităţ ii din societatea românească, Biserica Ortodoxă Română, arhivele pot fi folosite în jocuri bine coordonate de păpuşari ce rămân deocamdată în umbră. Tot din umbră acţionează şi serviciile de spionaj. În articolul nostru anterior am afirmat că există un interes destul de ridicat al unor astfel de servicii secrete pentru arhivele fostei Securităţi. Dacă atunci am prezentat un exemplu banal privind posibilul interes al spionajului german (BND), astăzi prezentă m un nou exemplu, de această dată din panoplia Intelligence Service.

Astfel, în anii celui de al Doilea Război Mondial, soţul Marthei Bibescu, ofiţer de aviaţie, a acceptat să furnizeze ataşatului aero al Marii Britanii la Bucureşti informaţii care să ajute la identificarea şi bombardarea instalaţiilor şi depozitelor petrolifere din Valea Prahovei. Ataşatul aero a devenit apoi şi amantul Marthei, ceea ce pentru Eugen Cristescu a reprezentat o mană cerească, deoarece i-a documentat în flagrant şi i-a recrutat pe amândoi. Ulterior, ataşatul a ajuns şeful contraspionajului militar britanic şi, dupa aceea, înalt demnitar al Coroanei. MI-5, din raţiuni de securitate, a trebuit să stabilească însă dacă acţiunea SSI-ului nu a fost preluată de Securitate, cu tot apanajul consecin- ţelor pentru securitatea Regatului. Cum nu putea ajunge la documentele operative ale Securităţii, a trimis un reputat istoric pentru cercetări arhivistice în vederea elaborării biografiei celebrului aviator-spion, care a ajutat Puterile Aliate la înfrângerea Germaniei naziste. Trimisului i s-a deschis, la Arhivele Naţionale, fondul special „Familia Bibescu“. Evident, acesta a fotocopiat pâ- nă şi biletele de tramvai (reconstituind traseele şi staţiile acestora!), sau listele de cumpărături ale menajerei. Pe de altă parte, de la datele din arhivă a trecut la contactarea tuturor persoanelor identificate, aflate în viaţă, pe care le-a abordat cu atuu-rile câştigate din studiul documentelor, câştigându-le imediat încrederea.

Aşadar, nu trebuie ca autorităţilor statului român şi structurilor sale de securitate să le fie indiferent cine şi în ce condiţii primeşte pe mână administrarea şi gestiunea patrimoniului arhivistic naţional, în oricare dintre componentele sale. Asta pentru că, se ştie deja, cine ne controlează arhivele, ne scrie şi istoria. Mai mult, ne poate schimba si viitorul.

Biserica Ortodoxă, sub asediul trepăduşilor

Atacul asupra Bisericii Ortodoxe Române, relansat după moartea Patriarhului Teoctist, a atins dimensiuni greu de cuantificat în termeni laici. AcuzaÅ£iile de colaboraÅ£ ionism aduse înalÅ£ilor ierarhi ai Bisericii sunt justificate, conform celor care le-au lansat, de nevoia de curăţire morală a unei instituÅ£ii care, deloc întâmplător, se află pe locul întâi la capitolul credibilitate în societatea românească. Contextul alegerii noului patriarh a scos la iveală preocupă- rile unor grupuri de interese de a prelua controlul Bisericii Ortodoxe, pentru a putea apoi manipula mai uÅŸor majoritatea populaÅ£iei. Un exemplu concret al rolului imens pe care poate să-l joace Biserica, inclusiv în plan politic, a fost relevat recent, cu ocazia celei de-a treia Adunări Ecumenice care a avut loc la Sibiu, pentru prima oară într-o Å£ară majoritar ortodoxă. Am aflat astfel că prima Adunare Ecumenică, din 1989, la care au participat 700 de delegaÅ£i din Europa, a avut un rol esenÅ£ial în dărâmarea regimurilor totalitare din Europa. „Guvernul Ungariei ÅŸi-a deschis – în acelaÅŸi an – graniÅ£ele spre Austria, iar Bisericile din estul Germaniei au avut un rol important în transformările care au culminat cu căderea zidului Berlinului“, a afirmat teologul român Viorel Ioniţă. Este de înÅ£eles, aÅŸadar, interesul pentru această instituÅ£ie. ÃŽn bătălia pentru scaunul de la Patriarhie, un rol fundamental l-au jucat trepăduÅŸii din arhive, fie că e vorba de Arhivele NaÅ£ionale, fie de cele de la CNSAS.

Marius Oprea ÅŸi anti-ortodocsii

ÃŽncepută în 2001, când istoricul Dorin Dobrincu a lansat pe piaţă, pentru prima oară, într-un cotidian ieÅŸean, un document mârÅŸav cu privire la trecutul Patriarhului Teoctist, bătălia a fost reluată recent după ce acelaÅŸi individ a devenit ÅŸeful Arhivelor NaÅ£ionale. Numirea sa în fruntea arhivelor s-a făcut la intervenÅ£ia consilierului personal al lui Tăriceanu, Marius Oprea. De asemenea, cel care a publicat atunci dela- Å£iunile despre Teoctist, un anume Adrian Cioflâncă, a primit ÅŸi el un loc de expert, alături de „membrul“ Marius Oprea, dar ÅŸi de „sursa“ Dobrincu, în Comisia preziden- Å£ială pentru analiza dictaturii comuniste din România. Documentul sustras pe vremuri din Arhiva SRI a fost completat apoi, oficial, cu extrase din fiÅŸa de cadre a lui Teoctist. După urcarea în tronul de la Arhivele NaÅ£ionale, istoricul Dobrincu a lăsat să se scurgă din nou către presă, contrar legislaÅ£iei în vigoare, vechile delaÅ£iuni cu privire la trecutul Patriarhului Teoctist. AcuzaÅ£iile, greu de reprodus, au fost publicate din nou, de sucursala GDS-Soros-Marc Rich “Cotidianul”, la câteva săptămâni de la moartea patriarhului. AcÅ£iunea a fost, deloc întâmplă tor, în acord cu preocupările CNSAS pentru trecutul înalÅ£ilor ierarhi ortodocÅŸi care urmau să participe la alegerile pentru scaunul patriarhal. Scandalul care a urmat este cunoscut. Luptele de culise l-au propulsat apoi, ca Patriarh, pe ÃŽPS Daniel, mitropolitul Moldovei ÅŸi Bucovinei.

Manipularea pe relaţia Dinescu- CNSAS

Ca o dovadă a dispreţului faţă de Biserica Ortodoxă, Mircea Dinescu a declarat, o zi mai încolo, că „astăzi s-ar putea să pârlim nişte berbecuţi în sutane aurite!“. Nu ştim câţi au gustat licenţa poetică a membrului CNSAS, dar declaraţ ia a fost însoţită rapid, tot prin încălcarea legii, de scurgerea către presă a unor informaţii confidenţiale din dosarele înalţilor ierarhi ortodocşi aflate pe masa de lucru a CNSAS. Este vorba despre cele opt nume conspirative cu care Securitatea i-ar fi „botezat“ pe unii dintre presupuşii colaboratori din fruntea Bisericii. Nu se ştie însă dacă lucrarea amicilor lui Marius Oprea, pe relaţia Tismăneanu, Dobrincu sau Dinescu, şi-a atins scopul, adică dacă a ştirbit cu ceva credibilitatea Bisericii Ortodoxe Române. Este de presupus că principiul „divide et impera“ aplicat aici, nu a avut efectul scontat. Interesul public, călcat în picioare de detractorii bisericii, ne-a obligat totuşi la precizările de mai sus. Şi, deci, la o nouă radiografie a grupului Oprea. De altfel, spun surse din contraspionajul românesc, „că şi Marius Oprea, mai recent, Mircea Dinescu, după un stagiu de specializare în Anglia, efectuat pe vremea studiilor la Facultatea de Ziaristică a Academiei Ştefan Gheorghiu, a avut o relaţie specială cu un membru al ataşatului militar britanic la Bucureşti. Soacra sa, Elena Loghinovskaia-Kovacs, era agent de legătură rezident cu o reţea a KGB din câteva universităţi din statele est-europene. De unde se vede că bunele tradiţii ale spionajului pot fi şi o afacere de familie“

Implicare neortodoxă în justificarea pecuniară a Holocaustului

AÅŸa cum am arătat în articolul „Agentul Victoria“, apărut în primul număr al cotidianului nostru, mai mulÅ£i ofiÅ£eri din fosta Securitate au dezvăluit preocupările nertodoxe ale lui Marius Oprea, „vânătorul de securiÅŸti“, ÅŸi ale unora dintre „contactele“ sale din lumea bună a „intelighenÅ£iei“ de la BucureÅŸti sau de aiurea. InvestigaÅ£iile noastre au continuat ÅŸi au apărut noi informaÅ£ ii destul de interesante. Preocupările lui Oprea pentru studierea arhivelor SRI ÅŸi, mai nou, pentru controlul Arhivelor NaÅ£ionale, au avut ÅŸi au, conform unora dintre surse, scopuri cât mai neortodoxe. Probabil că de aici provine ÅŸi atacurile împotriva Bisericii. Spre exemplu, spun aceleaÅŸi surse, Marius Oprea s-ar fi implicat, alături de alÅ£i cercetători români, în justificarea pe baza unor date ÅŸi/sau documente scoase din arhivele româneÅŸti a revendicărilor pecuniare ale Israelului cu privire la Holocaust. „ConsecinÅ£ele aÅŸa-ziselor dovezi ale Holocaustului în România, la fabricarea cărora a contribuit ÅŸi Marius Oprea – ca urmare ÅŸi a incapacităţii notorii de a evalua gradul de adevăr ÅŸi valoarea izvoarelor cercetate, dar mai cu seamă a predispoziÅ£ iei de a căuta numai dovezile care să-i confirme propriile obsesii, în cazul dat, comanda primită – a determinat din partea comunităţilor evreieÅŸti din întreaga lume, dar ÅŸi a statului Israel, pretenÅ£ii faţă de statul român de 6 – 6,5 miliarde dolari, înainte de 2000. ÃŽn materie de finanÅ£e, statul român este buzunarul contribuabilului de azi, total neimplicat în evenimentele petrecute înainte ca el să se fi născut. Istorici, de talia lui Oprea confundă ÅŸi atribuie lui Antonescu, ceea ce a făcut Horty în Ardealul ocupat. Foarte puÅ£ină lume mai ÅŸtie ori este dispusă să-ÅŸi amintească de Aleea MareÅŸal Ion Antonescu din Memorialul martirilor din Tel Aviv, care a fost rebotezată la începutul anilor ‘90. Respectiva cinstire a memoriei Conducă- torului-dictator nu au impus-o, în niciun caz, regimul comunist de la BucureÅŸti ÅŸi nici multele duzini de foÅŸti ofiÅ£eri superiori, cu funcÅ£ii înalte în Securitate, care au emigrat Israel. AÅŸa au considerat cei salvaÅ£i cu acceptul lui Antonescu, care nu au fost puÅ£ini. Acolo era ÅŸi o plachetă care spunea adevărul pentru posteritate“ – ne-a declarat unul dintre ofiÅ£erii de informaÅ£ii care a documentat informativ acest caz.

Traficul cu documente secrete

O altă preocupare neortodoxă a unor personaje din sfera de influenţă a lui Marius Oprea se referă la scoaterea din arhive şi plasarea către cei interesaţi a mai multor documente secrete. Spre exemplu, spun sursele, „a existat o preocupare pentru obţinerea de documente din arhive care să confirme dreptul de proprietate al evreilor asupra unor terenuri din Moldova şi Bucovina“. Există, de asemenea, informaţ ii, neconfirmate însă de serviciile secrete româneşti, conform cărora ar exista o probă video privind plasarea unor documente din arhivele SRI, de către trei persoane din grup (una dintre ele, fost membru CNSAS), către o anumită ambasadă din Bucureşti. În ceea ce-l priveşte pe Marius Oprea, el este deja cunoscut pentru scoaterea de documente din arhive sau cancelarii şi plasarea lor, fără a ţine cont de interesul public, în diverse medii de interes. Cel mai cunoscut caz este cel privind dezvăluirea presupusei implicări a României în livrarea de armament („rachete sol-aer în valoare de 9 milioane de dolari“) către Iran, în 1995, operaţiune care ar fi încălcat flagrant embargoul impus Iranului de comunitatea internaţională. Documentul care ar fi probat această afacere, şi care avea caracter confidenţial, a ajuns în presă, dar şi la Parchetul Militar, printr-o strategie bine pusă la punct de avocaţii săi din PNL.

Totul pentru onoarea pătată a PNL şi a lui Vosganian

Aruncarea României într-un nou scandal internaţional, cu două luni înainte de intrarea în Uniunea Europeană, prin lansarea pe piaţă a unui document obţinut de Oprea în calitatea lui oficială de consilier al preşedintelui Emil Constantinescu, a fost primul efect al dezvăluirii. Iată cum a descris oficialul Oprea, pentru un cotidian central, justificarea acestei acţiuni: „Eu am primit documentele de la un ofiţer de informaţ ii de la MApN. El mi-a spus că urma să li se piardă urma. Ulterior, am verificat la Romtehnica şi conducerea fabricii mi-a spus că nu are în arhiva sa niciun document referitor la această tranzacţie. Atunci m-am decis să fac o copie, pentru că mi-a fost frică să nu dispară după încetarea mandatului preşedintelui Constantinescu“. Aşadar, i-a fost frică de faptul că România s-ar putea să scape de condamnarea comunităţii internaţionale pentru o presupusă faptă comisă în 1995! Ulterior însă s-a dovedit că operaţiunea a fost pusă la cale de capii PNL, aflaţi în criză acută de imagine ca urmare a scandalului generat de dezvăluirile lui Liviu Turcu cu privire la trecutul de informator al lui Varujan Vosganian. Însuşi Oprea a recunoscut apoi într-un cotidian central, cu emoţie infantilă, legătura cu „scandalul Vosganian“: „M-a enervat situaţia în care e Varujan Vosganian. Am ieşit acum pentru că ieri el m-a rugat să vorbesc cu fiica lui şi să-i spun că tatăl său nu a fost informator“. No comment.

Agentul “Victoria”

Relatia cu Securitatea – Trecutul lui Marius Oprea

Conform propriilor declaratii, dosarul sau de urmarire de la Securitate a disparut din arhivele SRI. Ramane, ca un mare semn de intrebare, motivul disparitiei acestui dosar din arhivele SRI, dar si data evaporarii acestuia: inainte sau dupa intrarea in arhive a lui Marius Oprea. Date si documente disparate au fost descoperite insa in dosarele unor prieteni de-ai acestuia – Caius Dobrescu si Sorin Adam Matei. O declaratie data la Securitate si semnata de Marius Oprea, in august 1988, a fost descoperita in dosarul lui Caius Dobrescu, un prieten de-al lui Oprea si a fost publicata recent de presa centrala. Din document rezulta ca Marius Oprea a oferit cu generozitate date si informatii despre colegii sai cu care asculta posturile de radio ale capitalistilor. Declaratia a fost luata in timpul anchetei – se dezvinovateste Oprea, posibil sub amenintare, deci, teoretic, Oprea nu poate fi numit turnator sau, cum ii place sa se exprime public, “securist imputit”. Chiar daca ofiterul de la contraspionajul din Brasov care l-a avut in legatura pe Marius Oprea, colonelul Nicolae Salajan, a ales sa taca, poate si datorita unor relatii de afaceri derulate ulterior – in prezent este angajat al Rompetrol – , alti fosti ofiteri de securitate care au avut acces la acest caz prefera sa vorbeasca. Asa s-a ajuns ca, de pilda, in mai 2006 liderul Partidului Conservator, Dan Voiculescu, sa-i trimita o scrisoare lui Marius Oprea in care sa-l acuze ca ar fi “informator de securitate acoperit” si “agent strain”. Acuzat el insusi ca a fost informator al Securitatii sub pseudonimul Felix, si deranjat de dezvaluirile lui Oprea, Dan Voiculescu poate parea insa subiectiv. Numai ca, din discutiile purtate de “Interesul public” cu persoane din fosta Securitate, altele decat cele care l-au informat pe Dan Voiculescu, am aflat ca Marius Oprea si-a inceput colaborarea cu Securitatea din Brasov inca de pe bancile liceului. Conform unui ofiter de informatii a carui identitate o vom dezvalui la timpul potrivit, “un profesor de stiinte sociale de la liceul la care invata Marius Oprea era in atentia noastra pentru legaturi cu anumiti cetateni straini. Elevul Oprea, care era mai apropiat de acel profesor, a fost contactat de noi pentru a da informatii despre profesor. In timpul colaborarii insa, ne-am dat seama ca nu e cinstit, dar a fost totusi mentinut in contact pentru dezinformare. S-a stabilit totusi ca profesorul respectiv era in legatura cu spionajul german. De asemenea s-au obtinut informatii ca si Marius Oprea are contacte suspecte cu ofiteri de informatii ai spionajului german”.

Recrutat sub steag strain

Conform unei alte surse, Marius Oprea ar fi fost in atentia contraspionajului din Brasov deoarece ar fi fost recrutat de un serviciu de spionaj strain. Numele lui Michael “Peter” Shafir apare ca legatura a lui Marius Oprea in dosarele Securitatii din Brasov. Oprea era interesant pentru unele cadre straine si datorita faptului ca avea acces la Arhivele Statului si Fondul Secret de la Biblioteca Judeteana, locuri unde s-au constat dupa trecerea sa numeroase lipsuri. “Ulterior recrutarii a cerut protectie si consultanta din partea serviciului de contraspionaj de la Brasov unde a fost luat in legatura ca agent dublu. El a spus cand, cum si de cine a fost contactat, precum si ce i s-a propus. Spusele sale au fost evaluate, la acea data, pe doua planuri: pe de o parte ca o tentativa a serviciului advers de a initia un joc operativ si, pe de alta parte, ca un gest sincer, motivat si de o oarecare teama. Evolutiile ulterioare ale lui Oprea au confirmat insa prima ipoteza, aceea a jocului operativ. Totusi, partea romana fie nu a dorit, fie nu a putut prelua inititiva in jocul initiat de adversar, care a fost permanent cu o mutare inainte. Dealtfel, in aceste cazuri, practica a demonstrat ca daca agentul este nesigur dispare interesul de a prelua si mentine initiativa. Se tine doar agentul sub control si se creaza doar niste aparente care sa permita descifrarea scopului vizat de partea adversa si protectia tintelor vulnerabile. Totul tine insa, azi, de istorie, deoarece serviciul de informatii in cauza precum si altele care “cocheteaza” cu Marius Oprea, cu o singura exceptie, sunt ale unor state aliate” – afirma un alt ofiter superior din fostul DSS. Dupa 1990, Marius Oprea a continuat sa intretina relatii in spatiul german, sotia sa fiind stabilita, in clipa de fata, in Germania. De altfel, Germania a functionat ca placa turnanta pentru serviciile speciale rusesti in perioada comunismului, pe teritoriul german derulandu-se numeroase actiuni operative rusesti cu scopul de a se schimba culorile drapelelor cand erau racolati agenti sub steag strain din spatiul comunist. Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, Mircea Dinescu sunt doar cateva dintre numele care sunt strans legate de acest tranzit efectuat inainte de 1989, cu sprijinul si acordul organelor de Securitate, mereu dispuse la jocuri inteligente dar si de multe ori coplesite de amploarea operatiunilor desfasurate de Moscova.

Soros, tatal si mama de la care s-a supt seva

Oprea, de exemplu, a beneficiat de o bursa Soros pentru studierea istoriei Securitatii si de un stagiu de pregatire la Autoritatea Federala germana pentru studierea arhivei fostei Securitati est-germane, STASI. Ulterior, Soros l-a selectat pe Oprea pana la pozitia-cheie pe care a ocupat-o in comandamentul central al Fundatiei pentru o Societate Deschisa (FSD). Cariera sa ulterioara este legata de nodul relatiilor dintre Colegiul “Invizibil” Noua Europa al lui Andrei Plesu, FSD si filiala sa ideologica, Grupul pentru Dialog Social (GDS), considerat de dizidentul anticomunist Victor Frunza “un nou PCR in ilegalitate”.

George Soros, un dusman fatis al politicii SUA si al presedintelui american George Bush, a intreprins dintotdeauna actiuni concertate impotriva intereselor nationale romanesti. La nivel international, Soros este un soi de subaltern al lui Marc Rich, agent al URSS si apoi al Rusiei si infractor de talie mondiala. In Romania, bursier special al lui Marc Rich este cel care se anunta in mediile sale personale drept viitorul presedinte al Romaniei: incompetentul ministru demis al MAE, Mihai Razvan Ungureanu.

Revenind la posibila colaborare a lui Marius Oprea “cu agenti sub acoperire, inclusiv sub steag strain, ai unui serviciu de spionaj deosebit de activ in Transilvania si cu o buna pentrare si acoperire in mediile tineretului si intelectualilor din Brasov”, sursele “Interesului public” afirma ca “respectivul serviciu s-a ocupat si de perspectivele “academice” ale lui Marius Oprea”. Daca ultima dintre aceste afirmatii ar fi adevarata ar insemna ca toata cariera lui Marius Oprea a fost migalos construita in scopul obtinerii unor beneficii informative de catre posibilii papusari din spatele acestuia. Poate prezenta insa Marius Oprea interes pentru un serviciu strain de informatii? Privind cu mai multa atentie in jurul lui Oprea, vom constata ca raspunsul la aceasta intrebare este afirmativ.

Valoarea informativa a lui Oprea, favoritul lui Magureanu

Primul dintre argumentele care confirma valoarea “sursei” Oprea este accesul acestuia la arhivele SRI. Cum se stie deja, Marius Oprea a declarat ca el a fost “primul civil” care a patruns in arhivele SRI inca din 1994, data la care alti istorici cu experienta n-au avut norocul sa beneficieze de sprijinul lui Virgil Magureanu pentru consultarea arhivei fostei Securitati. Conform propriilor declaratii, intrarea in arhive i-ar fi fost aprobata de Virgil Magureanu, dupa ce, in calitate de corespondent al postului de radio Europa Libera, i-a prezentat acestuia o tema de cercetare pe subiectul Securitate in vederea elaborarii unei teze de doctorat. Si Magureanu a semnat. Posibil. Cert este ca, la acea data cei mai cunoscuti cercetatori ai arhivelor SRI erau Cristian Troncota, Mihai Pelin si cetateanul britanic Dennis Deletant. Daca Oprea are dreptate si el a fost “primul civil” intrat in arhive, atunci ar insemna ca ceilalti trei erau militari.

Profesorul Cristian Troncota era intr-adevar ofiter SRI, Mihai Pelin nu stim sa fi fost ofiter, el avand totusi o legatura recunoscuta deja cu fost Securitate, iar Dennis Deletant fusese si el in atentia Securitatii, ca spion englez. Ce informatii existente in arhivele SRI puteau interesa serviciile straine de spionaj, avand in vedere ca fondul documentar pus la dispozitia lui Oprea viza perioada 1948-1964? Surse, agenti, retele, conexiuni. Ca o mentiune de culoare, sursele noastre ne-au dezvaluit si faptul ca, “dupa documentarea in arhivele Securitatii, Marius Oprea a conferentiat la Academia Diplomatica a MAE, cursul fiind destinat invatarii viitorilor diplomati cum sa se fereasca sa nu fie racolati de noile servicii de informatii nationale”.

Al doilea dintre argumente il reprezinta pozitiile importante ocupate de acesta de-a lungul timpului: consilier personal al senatorului Constantin Ticu Dumitrescu (1995-1997), consilier de stat al presedintelui Emil Constantinescu (1999-2000), director al IRIR (2002), consilier de stat pe probleme de securitate nationala la cabinetul Primului Ministru Tariceanu (2005-2006), presedinte al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului. Oricare dintre aceste functii reprezinta, din punct de vedere informativ, o mina de aur pentru orice serviciu de informatii cu interes in partea asta de lume.

Dennis Deletant – agent MI6?

Surse occidentale ale Civic Media au dezvaluit faptul ca Dennis Deletant se ocupa in perioada regimului comunist de antrenarea spionilor britanici care urmau sa fie trimisi in Romania, inclusiv sub acoperirea de ziaristi, dupa cum este si cazul unui foarte cunoscut reprezentant al acestei bresle, plecat la Revolutie si ramas, de atunci, in Romania. Problema nu este insa ca acestia serveau un serviciu occidental astazi aliat Romaniei ci ca, ulterior, ajungeau “sa suga de la mai multe tate”, distorsionand informatia si jucand pe piata conform unor interese straine de cele ale NATO.

Un personaj interesant aflat in legatura directa (sau invers) a lui Marius Oprea este cercetatorul britanic Dennis Deletant. Pasionat de filologie, la fel ca si Marius Oprea in tinerete, englezul Deletant a ajuns, sa-si descopere, dupa 1990, chemarea catre secretele arhivei SRI si sa-si schimbe meseria. Evident, si el a fost in atentia fostei Securitati, ca agent al serviciului de informatii britanic SIS sau MI6. In urma cu cateva luni el chiar a tinut sa aduca la cunostinta publicului romanesc de la Sighetul Marmatiei, cu ocazia unei conferinte tinute in cadrul scolii de vara din localitate, “surprizele” descoperite in dosarul sau de securitate. Astfel, Deletant a afirmat ca in timp ce-si facea doctoratul in Istorie in Romania, Securitatea il banuia ca ar fi fost spion englez, aceeasi banuiala planand si asupra sotiei sale, Andreea, originara din Romania. Intr-adevar, Securitatea l-a banuit (si anumiti ofiteri superiori din fosta Securitate il banuiesc inca) de aceasta indeletnicire. Iata, spre exemplu ce ne declara o sursa banuitoare din fostul DSS: “Dennis Deletant este cadru al M.I. 6 specializat pentru operatiuni in Romania, sub acoperirea Institutului britanic de Studii Slavonice si Est Europene (School of Slavonic and East European Studies). In buna si respectabila traditie a spionajului britanic, pentru a avea o buna patrundere in mediile de interes din Romania, a perfectat o casatorie cu fata profesorului Caracostea, Andreea”. Nu stim pe ce se bazeaza sursa noastra, deoarece n-am avut acces la dosarul lui Deletant, de la Securitatea britanica, dar trecutul lui este extrem de interesant din perspectiva derularii unei astfel de meserii pacatoase. Pana in 1990, Dennis Deletant a vizitat destul de des Romania, prima sa vizita facuta aici datand din 1965. Student la o facultate de filologie din Marea Britanie, Deletant s-a aratat interesat de limba si literatura romana. Conform propriilor declaratii, dupa un curs de limba romana de sase luni, pe care l-a urmat la London University, el a participat apoi, “sub auspiciile” British Council (Consiliul Britanic), la cursurile de vara de la Sinaia, din iulie 1965. El a revenit in Romania in 1967, la aceleasi cursuri de vara, dar “securistii”, abil deghizati in “sefi de grupa”, l-ar fi impiedicat sa stabileasca “realatii firesti” cu locuitorii si n-a putut asfel sa-si exerseze cunostintele dobandite. Doi ani mai tarziu insa, British Council i-a acordat o bursa postuniversitara de noua luni si Deletant a putut calatori in voie prin Romania, fara “ghid”, cu toate ca “filatorii erau permanent pe urmele sale. La acea data el stapanea bine limba romana si, in august 1969, a fost solicitat de o echipa a postului american de televiziune ABC sa fie interpret pe toata durata vizitei presedintelui Nixon in Romania. Ulterior a cunoscut-o pe fiica unui profesor universitar (fost detinut politic), Andreea Caracostea, pe care a cerut-o in casatorie si, in 1972, a solicitat aprobarea din partea autoritatilor romane. Casatoria cu un cetatean strain era, la acea vreme, o operatiune extrem de sofisticata, atat datorita verificarilor la care erai supus, dar si a semnaturii finale care trebuia data personal de Nicolae Ceausescu. Logodnica lui Dennis Deletant a obtinut insa aprobarea cu doua luni mai devreme decat termenul obisnuit, datorita unei “pile” care ar fi intervenit la secretarul Consiliului de Stat, Constantin Statescu. “Pila” era istoricul Virgil Candea, cercetator la Institutul de Studii Sud-Est Europene si un apropiat al structurilor de aparare nationala. Dupa casatoria cu Andreea Caracostea, Dennis Deletant si-a continuat vizitele in Romania. A avut insa anumite probleme, in 1975, 1979 sau 1983, cu obtinerea pasapoartelor si a vizelor pentru socrii sai, invitati in Marea Britanie. Deoarece initial cererea le-a fost refuzata, Deletant a intervenit la varf, fie scriindu-i lui Ceausescu, fie solicitand interventia pe cale diplomatica si a obtinut aprobarile solicitate. Curios din fire, fostul “filolog” Deletant l-a vizitat in 1986 pe Corneliu Coposu, cu care a avut un schimb interesant de informatii. Pentru cei care nu stiu, vizita unui cetatean strain la domiciliul lui Corneliu Coposu era un eveniment extrem de important pentru lucratorii de la Securitatea Municipiului Bucuresti. Deletant, interesat – spune el- “de documentarea pe tema contactelor pe care le-a avut Iuliu Maniu, fostul lider al PNT, cu personalitati politice britanice in timpul celui de-al doilea razboi mondial” a obtinut de la Corneliu Coposu lamuririle necesare. Dupa 1987, datorita unui sentiment de revolta, el s-ar fi decis sa spuna Occidentului, cu voce tare, adevarul despre politica lui Ceausescu. In cartea sa, Ceausescu si Securitatea, aparuta in 1998 la editura Humanitas, Deletant marturiseste urmatoarele: “La prima solicitare, in 1987, a serviciului Mondial al BBC, cu privire la opiniile mele despre politica lui Ceausescu, nu am mai avut nici o ezitare: am spus exact ce aveam de spus, mi-am repetat afirmatiile si in alte interviuri, convins fiind ca nu voi mai avea nici o sansa de a mai capata viza de intrare in tara. Mare mi-a fost surpriza cand Ambasada Romaniei de la Londra mi-a acordat-o pe loc, in septembrie 1988; m-am folosit de prilej pentru intrevederi cu Pippidi, Mircea Dinescu, Andrei Plesu, Stefan Augustin Doinas. A fost ultima mea vizita inainte de Revolutie”. A revenit in 29 decembrie 1989, in calitate de consultant al unei echipe de televiziune a BBC, in care se afla, ca traducatoare, si o tanara aspiranta la meseria de ziarist, fosta “trainee” de-a lui Deletant.

Legaturile sale din Romania au fost insa considerate suspecte de catre alte servicii occidentale, din perspectiva faptului ca toate erau constituite din agenti si informatori ai Securitatii si ai altor servicii din spatiul sovietic, jucand de multe ori dublu si chiar triplu.

SRI, SRI – cuibusor de nebunii

Dupa 1990, Deletant si-a continuat, nestingherit, activitatea din Romania si a gasit solutii eficiente pentru inlaturarea dificultatilor birocratice. El a fost, dealtfel, primul cetatean strain care a primit aprobarea lui Virgil Magureanu pentru a studia documente din arhiva fostei Securitati. Intr-un interviu aparut in saptamanalul “Prezent”, Dennis Deletant descrie contextul in care a patruns in arhivele respective. “ La o parte a arhivei Securitatii am ajuns datorita d-lui. Virgil Magureanu. Eram membru al unei comisii pentru transfer de know-how in Ministerul britanic de Externe si am fost numit in acel Consiliu in ’90, pentru a ma ocupa de Romania. (…) In ’93, dl. Magureanu a facut o cerere catre ministerul nostru, sa ajutam cu materiale privind situatia tinerilor infractori din Romania. Era o problema cu pedepsele, tratamentul aplicat lor si toata conceptia instrumentarii cazurilor. Ministerul nostru nu avea legatura cu aceasta problema dar, pentru ca eu eram membru al Comisiei, ministrul nostru adjunct m-a rugat, personal, sa duc d-lui Magureanu un material de la Ministerul nostru de Interne, care se ocupa de problema tinerilor infractori, evident cu aprobarea Guvernului britanic. Iar dl. Magureanu, ca sa-mi multumeasca, m-a intrebat: “Stiu ca va intereseaza istoria Securitatii. Cu ce va pot ajuta?”. Nici nu concepeam ca voi avea acces la arhive, dar la sugestia lui Virgil Magureanu am solicitat in scris sase teme, din care cinci mi s-au aprobat”.

Dennis Deletant si-a aratat interesul asupra fondurilor din conturile fostului DSS si care sunt politicienii din Occident si din partidele socialiste vest-europene care au primit bani de la regimul Ceausescu sau au intretinut relatii cu Securitatea romana. Dar mult mai interesat a fost sa afle care au fost tintele UM 0110, unitatea speciala de contraspionaj axata pe serviciile secrete ale URSS si altor regimuri comuniste. In mod ciudat, dupa ce a aflat totusi cateva dintre aceste tinte – nume celebre ale “intelectualitatii” si “societatii civile” -, Deletant a continuat curtarea acestora pana in ziua de azi.

Revenind la patrunerea in arhiva istorico-operativa a SRI, la acea data, in 1993, existau informatii suficiente privind activitatea derulata de istoricul britanic in perioada 1965-1988 pe teritoriul Romaniei, concluzia fostei securitati fiind ca el este agent britanic. In aceste conditii, accesul unui presupus agent strain in arhivele Serviciului Roman de Informatii pare un act de tradare din partea directorului SRI, Virgil Magureanu. Numai ca, in contextul postrevolutionar era un titlu de glorie sa servesti un serviciu secret strain, chiar si daca te chema Virgil Magureanu, sau poate cu atat mai mult.

Un an mai tarziu, in aceleasi arhive avea sa intre si Marius Oprea, in numele aceleiasi curiozitati istorico-stiintifice. Intre cei doi avea sa se stabileasca ulterior o lunga si fructuoasa relatie de colaborare.

In 2002, in contextul aparitiei unor informatii cu privire la verificarile demarate de CNSAS cu privire la colaborarea cu Securitatea a lui Andrei Pippidi, director al Institutului Roman de Istorie Recenta (IRIR) la acea data, Dennis Deletant, aflat in Consiliul de conducere al institutului, a intervenit pentru inlocuirea acestuia cu “amicul” Marius Oprea. Intre timp, oamenii grupului din CNSAS, Andrei Plesu, Mircea Dinescu si Horia Roman Patapievici au blocat deconspirarea lui Andrei Pippidi, la fel ca si in cazul turnatorului Sorin Antohi sau Mihnea Berindei, cu totii deveniti ulterior membri ai Comisiei Tismaneanu.

Institutul Roman de Istorie Recenta (IRIR) a fost infiintat in septembrie 2000, la initiativa fostului ambasador al Olandei la Bucuresti, Coen Stork, urmarit si el in perioda Ceausescu de Unitatea speciala O110 pentru ca se transformase in cureaua de transmisie a agentilor sovietici din Romania. Oficial, fondurile initiale pentru acest proiect, de aproximativ 400.000 de dolari, au fost avansate de Ministerul de Externe al Olandei.

Prezenta britanicului Deletant alaturi de Marius Oprea, in diferite formule, a devenit apoi una obisnuita. El a aparut astfel in Consiliul stiintific al Memorialului de la Sighet, a fost pentru doi ani chiar si rectorul scolii de vara din acea localitate, iar in decembrie 2005 a devenit, prin decizie a premierului Tariceanu, membru in Consiliul de Onoare al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCR). Infiintata de Guvern, noua institutie este gazduita, deloc intamplator, chiar in fostul sediu al IRIR, pentru a se folosi fondurile guvernamentale pentru locul de munca al grupului compus din Oprea, Olaru si Deletant.

Relatia prefabricata cu Bukovski

In 2001, la cursurile de vara de la Sighet, Marius Oprea il cunoaste pe disidentul rus Vladimir Bukovski, un vechi adversar al KGB si protejat al Intelligence Service datorita informatiilor extrem de valoroase aflate in posesia lui, date si informatii sustrase din arhivele PCUS sI KGB dupa 1991. Preluand modelul parazitar Noica – Plesu, Liiceanu, Oprea se transforma in sugativa lui Bukovski, transferandu-si o parte din autoritatea acestuia doar folosindu-se de numele sau, de exemplu. Legatura Oprea-Bukovski devine apropiata, mai intai printr-o corespondenta electronica, iar apoi prin vizitele acestuia repetate la Londra. Oprea sustine ca, prin intermediul lui Bukovski, l-a cunoscut personal pe Alexander Litvinenko, un fost ofiter FSB refugiat in Marea Britanie si aflat, pana in momentul asasinarii sale, sub protectia SIS. Cu toate acestea, Oprea este cunoscut si ca un mare mitoman. Relatia lui Oprea cu Bukovski este atat de importanta incat, atunci cand presa a dezvaluit informatii privind colaborarea lui cu Securitatea, Oprea a cerut reprezentantilor ONG-ului intitulat Centrul Rezistentei Anticomuniste sa intervina pe langa Bukovski, unul dintre sustinatori acestui ONG, pentru a-l asigura de faptul ca prietenul de la Bucuresti nu a fost colaborator al fostei Securitati.

Misterul vulnerabilitatii consilierului guvernamental

Confruntat pentru prima data cu accesul oficial la secrete de importanta deosebita, Marius Oprea, consilierul de stat pe probleme de securitate nationala, n-a trecut testul ORNISS. Asta a fost o mare lovitura pentru cel care a avut pe mana la discretie, ani de-a randul, documente si informatii cu caracter secret. Motivul refuzului SRI de a-i permite lui Oprea accesul la documente clasificate a ramas invaluit in mister. Desi refuzul n-a fost motivat oficial, Marius Oprea a declarat ca la mijloc ar fi vorba de “o razbunare din partea SRI”, institutie care ar fi invocat articolul 160, litera F din Legea 582/2002. Conform paragrafului de lege invocat, Oprea ar fi “demonstrat lipsa de loialitate, necinste, incorectitudine sau indiscretie”. Mai mult, consilierul Oprea a legat refuzul si de anumite acuzatii aduse de presedintele Traian Basescu conform carora istoricul ar fi dat informatii despre Securitate, contra cost, unor fundatii (sau ambasade?) ale Israelui si Germaniei. Conform surselor noastre lui Marius Oprea i-ar fi fost refuzat certificatul ORNISS “pentru nesinceritate in completarea chestionarului de securitate. A ascuns relatiile sale de notorietate cu servicii straine, precum si ca urmare a valorificarii abuzive, daca nu ilicite, a unor documente accesate in arhivele Securitatii, chiar cu mult inainte de infiintarea C.N.S.A.S. Astfel, impreuna cu niste fosti (unii si actuali) membri ai C.N.S.A.S. ar fi fost implicat in trafic cu documente, contra unor sume destul de mari. In plus, are foarte serioase probleme cu alcoolul, ceea ce constituie vulnerabilitate pentru detinatorii de secrete”. El a mai comercializat documente secrete ale statului roman inclusiv in perioada in care ocupa functia de consilier al presedinteleui Emil Constantinescu, afirma sursele noastre. Lipsa certificatului de securitate a dus la trecerea lui Marius Oprea pe postul de consilier personal al premierului Tariceanu, functia ocupata de el pana atunci fiind data amicului sau de la IRIR, Stejarel Olaru. Astfel, consilierea pe probleme de securitate a sefului guvernului a ramas in grupul Oprea.

Bulversarea serviciilor de informatii

Implicarea lui Marius Oprea in elaborarea legislatiei privind securitatea nationala a Romaniei, a avut scopul de a crea o stare de haos legislativ cu efecte imediate asupra activitatii serviciilor secrete dar si a imaginii acestuia in perceptia opiniei publice interne si internationale. O analiza a proiectelor de legi propuse de grupul lui Oprea releva amatorismul intr-o chestiune de o extrema importanta pentru intereseul national. Fara a consulta specialisti in domeniu, Marius Oprea a incercat si incearca sa impuna legi care pot bloca pentru totdeauna munca ofiterilor de informatii din Romania, invocand sprijinul unei societatI civile care este ca si inexistenta. In plus, figuri marcante ale asa-zisei societati civile s-au dovedit a fi fost intr-o relatie mai mult decat dubioasa cu fosta Securitate, ceea ce contribuie la scaderea credibilitatii si la mascarea adevaratelor intentii ale lui Marius Oprea.

Numirea si mentinerea lui Marius Oprea in cadrul cancelariei Primului Ministru, in pofida informatiilor furnizate de SRI, precum si a suspiciunilor care ii insotesc activitatea, ridica mari semne de intrebare cu privire la adevaratele intentii ale lui Calin Popescu Tariceanu. Se permite astfel mentinerea unei influente la cel mai inalt nivel decizional a grupului reprezentat de Marius Oprea, in chestiuni sensibile ce privesc Securitatea Nationala. Mai mult, nesocotirea informarilor serviciilor secrete pune sub semnul intrebarii rolul si locul lor in raport cu beneficiarii de informatii dar si fidelitatea acestor beneficiari fata de interesele de securitate nationala. Mai nou, sloganul atat de drag lui Marius Oprea, “moarte securistilor” s-a transformat astfel intr-unul infricosator :”Moarte Securitatii Nationale”. Raspunsul la intrebarea “Cum si de ce s-a produs aceasta schimbare in preocuparile lui Marius Oprea?” este de fapt ceea ce ne intereseaza. Pentru aceasta insa era nevoie de o privire atenta asupra trecutului si relatiilor speciale create de acesta incepand de pe bancile liceului pana la fotoliul din cancelaria primului ministru.

Noi amanunte asupra acestuia si a protectorilor sai ascunsi sau vizibili, Andrei Plesu, Mircea Dinescu, Ticu Dumitrescu, s.a., in curand…

Material realizat prin compilatia articolului “Agentul “Victoria”” semnat de Dan Badea si aparut in primul numar al publicatiei “Interesul public”

Cititi si:
Bulgarele de zapada murdara: M. Oprea, E. Hurezeanu, N.C. Munteanu & comp

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.