O societate civila in adevaratul inteles al cuvintelor nu exista in Romania. Exista numai o adunatura de individe si indivizi, legati prin amicitii mai vechi, care s-a autodeclarat ca atare, constituindu-se intr-o falanga cu aparente indestructibile, cu toate ca nu reprezinta pe nimeni si in spatele ei nu se afla nimic. Cei mai multi fiind grevati de un trecut dubios sau fara nici o relatie cu ceea ce ne propovaduiesc astazi. Umar la umar, acesti societari civili au infiltrat radioul, televiziunea publica si o parte importanta din cele particulare

Si il injura pe Dan Voiculescu pentru faptul ca nu e dispus sa le cante in struna. De asemenea, si-au asigurat obedienta mai tuturor gazetelor tarii, in care se dau in spectacol diurn.

De asemenea, vor democratie, insa numai pentru sufletul lor si sar la beregata oricui care indrazneste sa aiba si alte pareri. Au opinii despre orice si oricine, incat au ajuns sa-i timoreze chiar si pe guvernanti si politicieni, acestia acceptandu-i ca pe un rau necesar, desi in intimitatea lor ii detesta. Au solutii pentru toate problemele tarii, de la ce ar trebui sa insemne sistemul parlamentar pana la relatiile dintre partide, mai mult dezbinandu-le printr-un partizanat straveziu decat sa le determine la un efort solidar. Binele tarii se confunda cu binele lor si nu ezita sa-si dea in stamba aceasta credinta.

A devenit un blestem pentru Romania sa asculte seara de seara aceleasi tirade, rostite de mereu aceiasi protagonisti, pana il aduc pe om la satietate. Si de ce sa nu vorbim si de faptul ca acest tip se societate civila a devenit in timp si o prospera afacere financiara. Pentru balivernele lor debitate incontinent, membri ei sunt platiti cum opinia publica nu-si inchipuie. De la bun inceput, au inceput sa suga de la toate ugerele doldora de parale, incepand cu sponsorizarile grase oferite de alde George Sörös si altii, dar nu se sfiesc sa palmeze pana si sume infime, de ordinul bagatelelor. Imi amintesc ca in urma cu peste un deceniu, dintr-un prospect al asa-zisei societati deschise, am aflat ca Laurentiu Ulici, presedinte al Uniunii Scriitotorilor, a fost „onorat” cu suma ridicola de 50 dolari, ca ajutor de calatorie in strainatate. Oricine s-ar fi simtit insultat.
Ei bine, din aceasta societate civila, intoleranta si artagoasa, care nu admite si alte opinii decat ale ei, provine si doamna Monica Macovei, ministrul Justitiei. Si de unde tagma ei se considera infailibila, demna de a fi ascultata de toata lumea, ministrul Justitiei s-a trezit in divergenta cu toata lumea. Incepand de la cei ce administreaza justitia, pana la parlamentari si guvern. Ceea ce nu se poate traduce decat prin faptul ca mai toata suflarea de care depinde bunul sau prostul mers al natiunii, pastra in ea o adversitate severa fata de o societate civila buna de gura, dar ale carei idei nu pot fi puse in practica decat cu riscuri de neneglijat. Aici gasim si eroarea savarsita cu o crispare de necuprins de dna Monica Macovei. Nu s-a marginit sa ramana pe marginea vietii politice, potopind intreaga umanitate cu sfaturi, ceea ce ar fi fost intr-un fel suportabil, ci s-a aventurat intr-o functie executiva, de pe urma careia trage toate ponoasele. Situatie din care rezulta ca viata reala nu prea inghite balivernele societatii civile, ghidandu-se dupa interesele si intuitiile ei. Si a intuit ca initiativele dnei Monica Macovei se afla in conflict cu realitatea de toata ziua. Esecul ei fiind si un esec al societatii civile, constituita asa cum s-a constituit, in mod fraudulos si pe baza unor premise false.

In ciuda acestui fapt, dna Monica Macovei continua sa insiste in tentativa de aplicare a initiativelor ei, devenind o problema pentru intregul guvern. Cu primul ministru nu se are prea bine si chiar ne intrebam: cu cine se are bine? Cu nimeni, dupa cate se pare, exceptand incurajarile primite de la Presedintie. A reusit performanta de a se pune in bete pana si cu dna Renate Weber, alta preoteasa a societatii civile, pentru ca si acolo exista adversitati si orgolii, pandindu-se unii pe altii sa se prinda cu ocaua mica. Asa cum nu se are cu nimeni bine nici societatea civila din care a facut parte, acceptata de guvernanti si politicieni ca un rau necesar, sau mai degraba ca o raie de care nu poti scapa. Grupata intr-un fel de careu scotian, atenta numai la interesele ei, acest tip de societate civila se apara pe toate laturile careului si se pare ca falimentul ei bate la usa. Proba incapacitatii ei administrative a fost facuta, avem dovada ca daca ii scoti de pe ecranele televizoarelor nu mai sunt buni de nimic, si asteptam cu un interes natural sa vedem ce se va intampla intr-un viitor apropiat.

de Mihai Pelin

Vineri, 2 Februarie 2007

Cronica Romana